Desen stângaci - Armonia apei

Ziua Internațională a Stângacilor a fost marcată în 13 august... Am aflat citind un articol al Mihaelei: Provocare acceptata-desen stângaci.

Mihaela a participat la concursul organizat (în articolul ei sunt detaliile) și a fost premiată pentru desen. In mesajul lăsat pe blogul ei am scris c-o să desenez și eu. Am desenat, doar că am reușit să stric desenul folosind un marker, așa că am ales să fac alt desen, în 2 septembrie. Evident că e in afara concursului, dar am ales să mă provoc la ceea ce nu am mai făcut de ceva timp: să desenez și să scriu cu mâna stângă. Ce am reușit... in foto de mai jos se vede. Pe desen am greșit data - am scris pt. 13.09.2024, dar e 13 august... Am observat după ce am încărcat poza pe blog.

E adevărat că nu e pentru prima dată, că sunt multe pe care le pot face folosind mâna stângă; e adevărat că și tata ne-a provocat, în copilărie, să folosim mâna stângă, să încercăm să scriem in oglindă (asta mi-a fost imposibil s-o reușesc atunci - acum iese ceva, dar chinuit; sor'mea, în schimb, scria cu rapiditate în oglindă - mie mi se chircea neuronul).

Întotdeauna mi s-au părut interesanți cei care au ca mână dominantă mâna stângă. Cunosc câțiva stângaci, și fiecare are o altă poziție a mâinii atunci când scrie sau când desenează. Primul om pe care l-am întâlnit, și care folosea mâna stângă, mi-a fost coleg de clasă în primii opt ani de școală. Probabil că nu mi-ar fi rămas întipărit în memorie dacă în unul dintre anii de gimnaziu nu mi-ar fi fost coleg de bancă. Scria într-un mod în care mi s-a părut ciudat pentru că poziția mâinii era cam cum încearcă cineva să ascundă de colegii de bancă ceea ce scrie - greu de explicat in cuvinte cum avea aproape tot brațul pe bancă și încheietura mâinii curbată mult. Am crezut că așa scriu toți cei care folosesc mâna stângă, dar mai apoi am aflat că nu. In fine. Atunci a fost prima dată când am început să exersez la modul serios - nu precum acasă, cu tata - mâna stângă pentru a scrie. Aveam sentimentul că se contorsionează creierul, dar am reușit să scriu - foarte urât, ilizibil (nu e ca și cum aș scrie frumos cu dreapta, dar chiar era teribil scrisul executat cu stânga) dar mai apoi, prin exercițiu, am reușit să scriu ca un copil care abia a învățat să scrie. Apoi au venit anii de liceu și am... uitat de mâna stângă. Mai apoi, am avut ca teme diverse versiuni de a merge in pantofii altuia. Scrisul cu mâna stângă a fost, din nou, interesant - aflasem că folosirea ambelor mâini ajută la echilibrarea / dezvoltarea ambelor emisfere cerebrale, între altele. Am exersat, cu acele ocazii, cum e să fii nevăzător, cum e să ai numai o mână, numai un picior, cum e să nu ai bani suficienți pentru mâncare, (cam) cum e să nu ai un adăpost al tău și altele... Au fost experiențe interesante cele care pentru unii sunt un mod de viață, e viața lor (și nu mai e deloc interesant - în unele situații e tragic).

Multe amintiri s-au derulat în timp ce desenam cu mâna stângă, dar mă opresc aici. Ceva ce mi s-a părut foarte interesant: derulând amintiri, în gând, nu mă mai gândeam că folosesc mâna stângă și aveam sentimentul că asta fac de obicei; cum conștientizam că desenez cu stânga, cum devenea anevoios...

Pictura kitsch peisaj de iarna. AEC 7

M-am străduit, dar degeaba! A fost binișor pana când am aplicat pasta de dinți. În realitate arata un pic, un pic mai bine, pentru ca se vede altfel sclipiciul adăugat, altfel textura.

Abia am convins-o pe Didi sa apară în poza, sa vadă privitorii și ceva drăguț! Greu s-a lăsat convinsa să fie asociata cu pictura mea (patratul cu latura de circa 14 cm).

În cuibul 7 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ am descoperit doua pliculețe cu pasta de dinți (albă și bleu), și un bilețel pe care scrie: pictează cu pasta de dinți. M-am bucurat, pentru ca s-au activat amintiri din școala generala, când am folosit destul de multă pasta de dinți albă. Tubul cu alb se termina mereu și mereu primul, în momente perfect nepotrivite! Locul de unde aș fi putut cumpăra tuburi separat de setul de culori era prea departe, dar pasta de dinți aveam din belșug (părinții aveau întotdeauna stoc)

Amintirea a rămas plăcută, dar pictura mea... Mvai! Tot ce-i alb e pasta de dinți albă, cu rol de zapada; ce e albăstrui e cerul. Copacul, casa, gardul, conturul dalelor aleii sunt făcute cu creioanele cerate descoperite în cuibul unu al bradului-calendar amintit. A ramas suficienta pasta de dinti dar, efectiv, nu mai am timp sa ma orientez spre altceva.

Dacă profa mea de desen ar fi văzut acest desen m-ar fi lăsat corijenta! Aveam note de zece la desen, în general – un singur 8 și un singur 9 am avut în... șapte ani de școala generala. Oh, nuuu! Nu va gândiți ca ceilalți erau catastrofe! Nu erau. Daaaa... Ma laud acum, încercând sa înțeleg cum de n-am reușit ceva dagut cu aceasta ocazie. Oare cum de am putut pierde acea îndemânare? Sigur, nu eram extraordinara, dar... Gata, nu ma mai laud!

La grădinița am fost catastrofa, dar desenul pe care îl prezint aici e, cred, mai rău decât ce desenam când abia știam sa mânuiesc creionul.

Simt ca ar trebui sa ofer scuze tuturor celor care vor vedea ce-am făcut – scuze ca am agresat simțul artistic al privitorilor!

Explorator și foto de Advent. Tricolor

Prima zi din decembrie a adus vreme caldă – mult prea caldă pentru prima zi de iarna calendaristica, dar nu s-a supărat nimeni, mai ales ca a fost cu parada militarilor, pompierilor, polițiștilor, sanitarilor și alții.

E un alt sentiment când cei care, teoretic, sunt în slujba cetățenilor defilează prin fața acestora și altul e sentimentul când cetățenii defilează prin fața unor politruci cu funcții politice care stau în tribune urmărind cum masele trec la vreo doi metri mai jos, scandând lozinci de viața lunga pentru unii care tot în slujba cetățenilor erau (tot teoretic).

In prima zi din decembrie a fost Ziua României, motiv pentru care a avut loc și parada amintita mai sus. Dacă e cu Unire, atunci e și cu tricolor, si-atunci Adventul Fotografic ediția a II (AF II) este cu tricolor. Didi prezintă mai jos tricolorul, o harta din plastic a României și creioanele colorate pe care le va folosi mai târziu.

După ce a fost pozata cu harta, creioanele și tricolorul, Didi nu s-a mai saturat, s-a băgat și la Adventul Exploratorului Creativ. În cuibul cu numărul unu din bradul de Advent a descoperit creioane colorate cerate și un bilețel cu indicația de a le folosi pentru a crea ceva în culorile drapelului României: roșu, galben și albastru.

A conturat harta pe hârtie albă, a colorat-o roșu, galben și albastru, și orașul cel mai drag ei l-a marcat pe harta cu o inimioara roșie cu sclipici. Pentru ca părea prea sărac desenul, a conturat și un drapel în mijloc.

După ce-a terminat de colorat a decupat hârtia albă pe conturul hârtii, a lipit-o pe un carton ondulat tăiat după același contur, a prins o agățătoare bleu apoi a camuflat cartonul maroniu cu hârtie albă. Intre cele doua hârtii, sa acopere cartonul și conturul hârtii să fie mai estetic a plasat silicon roșu cu sclipici.

Probabil ca data viitoare n-o mai las să se amestece – dacă am timp să mă ocup personal. Așa sunt spiridușii, curioși, băgăcioși și... răutăcioși din când în când.

Coperta din hârtie de copt. Back to school

Când eram la școală – deși nu mi-a plăcut în mod deosebit să învăț – aveam grijă să am caietele și cărțile protejate. Dar asta numai până în clasa X-a – mai apoi, un caiet pentru aproape toate materiile, neprotejat, făcut sul și purtat în traistă.

Când am intrat în clasa I-a încă se purta hârtia albastră și poroasă pentru învelit cărți și caiete, dar erau și învelitori din plastic, așa că le-am preferat pe cele din plastic.

Azi, cu ocazia „sezonului” doi din Back to School (vedeți tabelul pentru înscrierea postării tematice - 12 – 18 septembrie) din Calendarul ReCreativ, am ales să învelesc în hârtie... de copt un caiet de notițe.

Sunt mai multe metode de învelit caiete, dar am ales-o pe aceea care mi se pare cea mai simplă, și pe care am folosit-o de câte ori am avut de învelit un caiet cu paginile prinse la mijloc în capse.

Trandafirul e desenat prin „metoda mâzgălitul”: am așezat hârtia de copt pe o felicitare cu un trandafir embosat (realizat în relief) și am înnegrit cu creionul roșu – am accentuat trandafirul și frunzele, am lăcuit suprafața apoi am șters cu guma "surplusul de mâzgălit”. Pentru că nu am făcut foto cu mâzgălitul roșu am făcut la repezeală o „ciornă” cu negru.

Suzana a postat pe blogul Univers of my heart un videoclip cu instrucțiuni despre cum se fac „colțari” pentru coperta unei cărți și n-am rezistat tentației: am confecționat „colțari de protecție” pentru caiet. 

Inițial m-am gândit să decorez învelitoarea caietului în „sistem propriu”, adică așa cum făceam când eram la școală: abțibilduri, dar după ce am văzut „colțarii” m-am răzgândit. Ar fi fost mai interesant un caiet având coperți albe, dar n-am avut - trandafirul s-ar fi văzut mai clar.

Am simțit nevoia să scriu: caietul învelit in hârtie de copt arată chiar bine în realitate. Lumina artificială la care am facut cele mai multe poze nu m-a ajutat, deși am suplimentat cu veioze becurile de la lustră.

Felicitare cu miei. Calendar ReCreativ

Am ajuns la tema trei, care este despre miei.

Știu un banc cu un miel – sunt multe bancuri cu miei și cu oi, mai ales, dar acesta l-am reținut și pentru că este sec și pentru că oile sunt, de fapt, mult mai inteligente decât le este faima; cam la fel de inteligente ca un câine, afirmă specialiștii care le-au studiat.

Într-o sală de cinematograf unde se difuza filmul „Tăcerea mieilor” un tip vede lângă el o ființă care pare a fi miel.

- Ești miel? întreabă surprins.

- Da, răspunde simplu vietatea.

- Ce cauți la film? se miră tipul în continuare.

- Mi-a plăcut cartea; am vrut să văd și filmul.

*

Pentru Calendarul ReCreativ (simboluri pascale) din acestă săptămână am ales să desenez mieii, deși altul mi-a fost gândul când am văzut exemplele oferite de Niko pe pagina unde este tabelul pentru înscrierea postărilor tematice. Prima poză ilustrează felicitarea așa cum am reușit să o fac

poza următoare are adăugată urarea „Paște fericit!” în programul de editare online pixlr x

N-am desenat mieii „cu mâna liberă”, ci i-am copiat de net:

https://www.sfatulmamicilor.ro/planse-de-colorat/paste/miel-31.html

transferând desenele pe carton cu o foaie de indigo:

Am colorat cu creioane „uleioase”, ceea ce s-a dovedit a nu fi o idee bună pentru că nu a „prins” culoarea pe cartonul lucios – de fapt, arăta bine, dar se transfera la contact; am șters surplusul până nu s-a mai transferat și iarba a rămas cam palidă. Soarele nu mi-a plăcut cum l-am desenat și am decupat unul dintr-o foaie de „spumă”. Coșul și ouăle sunt desenate pe și decupate dintr-o foaie de "spumă".

Desigur, n-am uitat de sclipici - nu doar pentru că-mi plac obiectele sclipicioase, ci și pentru că de data aceasta lipiciul cu sclipici ascunde unele defecte.

Întrebare: De ce oile nu sunt șoferițe bune?

Răspuns: Pentru că la întoarceri mereu o fac de oaie.

*

Cum se numește o oaie fără picioare?

Nor.

Buburuza. Mărțișor și felicitare

Se spune că omul gospodar își face iarna car și vara sanie. Nu sunt om gospodar, dar ideea de a pregăti, din timp, mărțișoare și felicitări menite lunii martie m-a prins când am citit la Niko articolul Mărțișor. Provocare Calendar ReCreativ. Nu e concurs, este o "șezătoare" unde se întâlnesc cei cărora le place să meșterească și cei cărora le place să privească ce meșteresc alții.

Îmi era dor să mă joc în acest fel. Rux, pe blogul Provocări Verzi mi-a trezit pofta de a-mi exersa talentul. Talentul! Este un fel de a spune. Aș fi ipocrită să neg că mă pricep la câte ceva, dar prea puțin, spre deloc, la pictură, la desen și la multe altele. Îmi cam lipsește și imaginația artistică – e o realitate, nu falsă modestie. Mai mult copiez (mă inspir) din lucrările altora și îmi iese ceva original pentru că nici să copiez cum trebuie nu mă pricep.

De nu ar fi lansat Rux, atunci, provocările, azi nu cred că m-aș fi încumetat.

Pentru săptămâna 3 - 9 ianuarie tema jocului Calendar ReCreativ este mărțișoare și felicitări pictate. (amănunte pe blog la Niko)

Am ales gărgărița – sau buburuza, cum mai este numită – pentru că mi s-a părut mai ușor de desenat (de copiat modelul-desen) și nu am nevoie de prea multă imaginație la colorat.

Sunt mai multe feluri de buburuze, dar buburuza roșie cu șapte puncte negre apare în legende și superstiții. Roșul este o culoare vie, veselă, care simbolizează forța, pozitivitatea și norocul.

Buburuza apare des ca motiv pentru mărțișoare, în special, probabil pentru că este un simbol al norocului în viață, în legendele și superstițiile din mai toată lumea. Uite-o buburuză! Vei avea noroc! - de câte ori am auzit exclamația! Și cifra șapte (numărul bulinelor negre de pe spatele gărgăriței) este asociată cu norocul. Cine vede o gărgăriță va avea noroc, și cu cât mai mult timp buburuza va rămâne așezată, cu atât mai mare va fi norocul.

Felicitarea are 10,5 cm – cu cât mai mic e desenul cu atât mi-e mai ușor să mă descurc, dar chiar și atunci mă împiedic. Am greșit încărcarea pensulei cu vopsea și „iarba” (în colțul stânga-jos) a ieșit prea accentuată. Asta e; n-am putut „dilua” pentru că nu ar fi rezistat cartonul și m-am ales cu o felicitare mai încărcată decât aș fi vrut.

Am colorat-o cu vopsea, dar am folosit și creioane colorate și marker roșu – marker-ul în încercarea de-a estompa conturul gărgăriței pe care am transpus-o pe carton cu ajutorul unei foi de indigo (și-am apăsat prea tare).

Mărțișorul este confecționat dintr-o scoică și un bumb pufos – scoica albă am pictat-o cu vopsea, bumbul pufos și roz (capul) cu markere.

Am greșit la spatele buburuzei – „triunghiul negru” – dar am remediat între timp (poză n-am mai făcut, dar arată mai firesc acum).

Gărgărița este și simbol al fericirii, al iubirii. În folclorul românesc (dar și în altele) se spune că femeia nemăritată care găsește o gărgăriță se va mărita curând. Gărgăriță Riță, zboară-n poieniță! / Unde vei zbura, acol’ m-oi mărita! O superstiție asiatică spune că cine prinde o gărgăriță și apoi o eliberează aceasta va zbura direct către persoana iubită și-i va șopti numele "expeditorului", ceea ce va determina acea persoană să vină repede la "expeditor". În Norvegia se credea că un bărbat și o femeie care zăresc în aceeași clipă o buburuză se vor îndrăgosti.

În alte legende se spune că buburuza aduce noroc și bunăstare copiilor și e bine să aibă atașat de hăinuțe o gărgăriță, sau sa aibă o jucărie sub formă de gărgăriță etc.

Deși mititică, buburuza se apară cu succes de prădători și, probabil, e motivul pentru care a devenit și un simbol al victoriei binelui asupra răului, victoriei asupra dușmanilor dar și asupra bolilor (de exemplu, în vechime, medicii recomandau celor care sufereau de dureri de oase – reumatism – să poarte haine roșii).

Într-o legendă care datează din Evul Mediu (spun cunoscătorii) buburuza este asociată Fecioarei Maria. Se spune că țăranii ajunseseră la un moment dat în pragul disperării din cauza pagubelor pe care le produceau afidele mâncând frunzele grânelor. Au cerut ajutor Fecioarei Maria și aceasta a trimis mii de gărgărițe care au distrus afidele. Se presupune că acesta e motivul pentru care englezii au numit insecta „ladybug” (gândacul Doamnei). Se mai spune că, tot în Evul Mediu, creștinii considerau că punctele negre de pe spatele buburuzei reprezintă cele „șapte dureri ale Fecioarei Maria”: 1. profeția bătrânului Simeon; 2. fuga în Egipt; 3. pierderea Lui Isus în templu; 4. drumul Lui Isus pe Golgota; 5. răstignirea; 6. coborârea de pe cruce; 7. îngroparea.

Despre buburuză sunt multe legende, povești, superstiții, dar pentru o postare care are, de fapt, alt subiect, cred că e mai mult decât suficient.

Începutul a fost varză

În jocul cu desene online - unul nou - mi-am cam prins urechile, dar mai apoi am început să înțeleg cam ce și cum. Totuși, primul joc oferit (tot) de Suzana a rămas favoritul.

După ce am învârtit cursorul pe ecran pân-a amețit mouse-ul am privit ce am făcut: varză. 

De ce să nu arăt tuturor acest desen care pare făcut cu ochii închiși? Dar de ce să-l arăt? Eeee! Complicate întrebările existențiale. Ce e mai greu: un kg de fulgi sau unul de plumb? 

Mai apoi, pentru că tot eram acolo, m-am străduit să realizez ceva. Când privesc următorul desen mă gândesc la niște păianjeni colorați, cu trup mic și picioare luuuungi, care se holbează la mine (și la voi). 😊

În al treilea desen văd conopide și păpădii la carnaval!

E desenul care-mi place cel mai mult, dintre cele de aici. Hm. De parcă mi-ar fi fost greu să mă hotărăsc care-i cel mai fain (de pană acum). 😊

Mai jos e prima poză (varza), „mozaicată”, și apoi conturate liniile din desen în editorul foto online pixlr E (pixlr.com)

A devenit varză abstractă. Mi se pare că arată mai bine. 😊

Un copac și un triunghi. Mandale

Fă-te, suflete, copil

Şi strecoară-te tiptil

Prin porumb cu moţ şi ciucuri,

Ca să poţi să te mai bucuri.

(o strofă din poezia Creion, de Tudor Arghezi)

*

Tot jucându-mă pe site-ul cu mandale am început să mai înțeleg una-alta, dar complicând lucrurile durează mai mult să realizez o mandală (un desen) și cu cât e mai complicat cu atât răbdarea mea se volatilizează - pentru că începe să-mi pară mai mult decât un joc și în loc să-mi relaxez neuronul îl epuizez. Nu-i frumos din partea mea!

Pentru că m-am jucat public rezultatele.

Folosind doar o axă am reușit să desenez un copac - care arată a copac mai mult decât copacii stilizați de acum câteva zile.

La triunghi și ochi am migălit mai mult decât la copac, mai ales că mouse-ul nu e instrument de finețe când e vorba de a trasa linii curbe sau în spații mici.

Pentru că mi s-a părut banal de top am modificat desenul în programul pixlr.com, și-a ieșit ce se vede în imaginile de mai jos.

Am ales acest desen pentru că mă trezisem cu un un triunghi desenat pe ecran și nu știam cum să-l „decorez”. Mi-am încercat mâna. Mi-a luat ceva timp până am desenat ochiul - am încercat să desenez numai raze în jurul triunghiului dar arăta ca un arici. N-am reușit să desenez ochiul mai aproape de vârf pentru că reușeam doar un ochi tremurat, aproape închis, dar nici n-a fost intenția mea să reproduc perfect simbolul.

Diverse

Despre reprezentarea unui ochi înscris în vârful unei piramide s-au spus multe (că e simbol masonic sau satanist, între altele) și simbolul e numit în mai multe feluri: „ochiul care vede tot”, „al treilea ochi”... (în funcție de persoana întrebată). Există surse care susțin că simbolul este unul creștin (catolic) și ar simboliza Sfânta Treime. „Ochiul” este amintit și în Biblie; Psalmul 32:8 îmi vine-n minte (am copiat versetul - n-am memorie chiar așa de bună): Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta - dar mai apare și în alte capitole/versete.

*

Fulgul de nea (prima poză) este „decupat” pe site-ul:

http://mandalamaker.online/#1

Am ales fundal albastru dar l-a descărcare a devenit alb, contrastul între fulg și fond devenind aproape insesizabil.

Cautând mandale online

Constat - ca și cum ar fi de mirare - că sunt multe site-uri unde pot desena mandale online.

Prima jucărie am primit-o de la Suzana, și m-am lăudat aici cu ce-am reușit să fac.

Între timp am descoperit un site unde sunt recomandate site-uri unde pot desena mandale, și le-am „probat”; cu unele programe m-am descurcat, cu unele nu; unele mi-au plăcut, altele mi s-au părut prea complicate și pentru că vreau doar să mă joc am ignorat, ulterior, „complicatele” și pe cele care nu prea mi-au plăcut de la prima vedere.

Un alt site unde sunt prezentate câteva programe pentru desenat mandale este

https://techconnecto.com/free-online-mandala-maker/

De la Suzana am link-ul de mai sus și am făcut unele „cercetări”. Sunt câteva care deja îmi sunt cunoscute, dar și unele noi, pe care le-am „probat”.

Pe site-ul https://permadi.com/java/spaint/spaint.html (KaleidoscopPainter) mă mai jucasem, dar pentru că tot eram acolo am mai desenat o mandală, pe repede înainte.

E unul dintre site-urile care-mi plac prin simplitate = relaxare totală pentru mine. Mă joc alegând la întâmplare modele, apoi văd ce-a ieșit.

Pe site-ul http://mandalamaker.online/#1 n-am prea știut ce să fac. Întâi am încercat un „fulg de nea" și m-am ales cu ce se vede mai jos:

Habar n-am să desenez fulgi de nea!

Am desenat o mandală; de fapt, două - n-am fost atentă ce apăs: am apăsat culoare de fundal în loc de culoare pentru pensulă și s-a deschis o pagină nouă - am lăsat-o cum a căzut și am exersat pensula și culorile:

Acest site îl accesasem zilele trecute, dar n-am reușit să desenez - apărea cu totul altă interfață.

M-am jucat și pe http://www.drawerings.com/draw și a ieșit ce se vede mai jos:

Nu știu cum să schimb culoarea, dimensiunea pensulei, cum să desenez centrul și multe altele. Îl accesasem și zilele trecute dar nu am salvat desenul pe care am fost capabilă să-l fac.

Pe https://masterbundles.com/mandala-designs/#title10 mi-a plăcut să mă joc, dar site-ul se încarcă ceva mai greu la mine și este destul de incomod să tot derulez pagina pentru culori și instrumente. Să nu zic că nu m-am jucat am desenat mandala de mai jos:

Site-ul https://www.freegames66.com/drawing/mandala-maker-online/ se încarcă greu la mine și-mi pare prea complicat pentru răbdarea mea.

Site-ul http://mandalacreator.com/ nu-l pot accesa: „această pagină nu poate fi accesată” (îmi cere sa verific firewall și nu mai știu ce).

Dintre toate site-urile „probate” îmi plac cel mai mult, în ordine:

https://www.mandalagaba.com/ (e prima jucărie, și mi se pare simplu - important e că mă relaxează pe bune! Am și ceva antrenament, e adevărat)

https://permadi.com/java/spaint/spaint.html (KaleidoscopPainter)

*

https://colormandala.com/ (unde am ales să colorez șabloane)

La previzualizarea postării am observat că m-am orientat mult spre nuanțele de mov. Mi-or fi rămas în subconștient florile de liliac.

O după-amiază înnorată și umedă, în care am avut de ales între scrabble și mandale. E clar ce am ales. Unii învârt litere, eu am învârtit culori. (azi nu mai am timp pentru litere)

Copaci stilizați în mandală

Vrabia Mihai Viteazu! Nu mi-a reușit copăcelul în mandală, așa cum mă dădeam rotundă într-un comentariu pe blogul Suzanei. Am încercat, am văzut că-i mai greu cu practica - nu m-a ucis practica, dar m-a dezamăgit. Practica-i vinovată, nu eu ‘că mă dau mare pe uscat. Sau e vinovat programul, pentru că nu-mi permite să trasez linii simple, pur și simplu, unde vreau - nu e activă opțiunea care, probabil, mi-ar permite să desenez pătrate, să zicem. Nici mouse-ul nu e cel mai fin instrument pe care să-l pot folosi fără să „tremure” liniile.

Am desenat copăcei uniți la nivelul rădăcinilor. De ce, după colorare, arată într-un fel în program:

și altfel după ce salvez imaginea n-am cea mai vagă idee:

A fost o încercare. Reușită e pe jumătate, dar e bine și-așa rău.

Următoarea nu s-a modificat:

Poza următoare arată ecranul (secțiunea instrumente de lucru) - n-am știut să fac „print screen” așa că am făcut fotografie (ca și în cazul mandalei din prima imagine):

Pentru că tot eram acolo am mai desenat o mandală, și i-am găsit titlu: „Marte sfărâmată”. De ce Marte?! Pentru că am colorat cu nuanțe de roșu; după ce-am salvat imaginea mi-a venit în minte planeta Marte pe care o scârmă unii în prezent.

La final, mandale cu verde făcute în intervalul de timp de la primirea jucăriei.

Pentru că e duminică m-am gândit să fie cu mandale.

Nota: Mandalele sunt realizate pe site-ul: https://mandala.mandalagaba.com/

Mandale desenate online

Atunci când lucrurile se aglomerează aleg ceea ce alege orice om sănătos la cap: las totul baltă și mă joc, deși nu mă joc cât de mult mi-ar plăcea. Și după ce mă joc desenând sau colorând mandale online vin aici și... mă laud sau îmi fac autocritica.

Explorând jocul descoperit de Suzana, care oferă foarte multe posibilități:

https://mandala.mandalagaba.com/#DUw1Vi

am ajuns să caut și altele. Nu pentru că m-aș fi plictisit de acest joc. Oh, nu! Doar că la fiecare nouă sesiune apăs butonul mouse-ului până fac bătătură la deget (uneori începe mai repede noua sesiune - probabil că fac ceva greșit când nu începe repede). Și cum n-am avut răbdare să stau până se formează bătătura am plecat la căutat site-uri cu mandale online. Și-am găsit un site unde sunt prezentate alte vreo opt site-uri cu mandale care pot fi făcute online:

https://www.brushkite.com/learn/tools-to-design-mandala/

Le-am „încercat” pe toate, dar ar fi fost culmea să mă descurc cu toate! Este și unul de unde pot fi listate (imprimate) mandale desenate pe care să le colorez ulterior - nu-i de mine, n-am imprimantă potrivită la mititelul laptop. Dintre cele nou descoperite mi-au plăcut două (în sensul că m-am descurcat binișor cu ele):

1. https://colormandala.com/

Să mă descurc cu un nou design nu mi-a ieșit așa că am ales „Color” (să colorez șabloane existente acolo). E super ușor. Cel mai mult mă amuză că pot alege câte „puncte” să aibă cursorul (dreapta jos, sub grila de culori) și colorează simultan locurile în care sunt plasate punctele; când nu se colorează înseamnă că nu e numărul corect de puncte; fiecare punct trebuie să se încadreze perfect în contur (nu prea aproape de acesta) - altfel nu se colorează. Când n-am știut câte puncte să aleg am ales unul, și-am tot punctat pe unde am vrut o anumită culoare. Salvarea mandalei se face din „Actions” (stânga sus), de unde am ales să salvez în format JPEG.

Următoarele mandale sunt realizate pe site-ul respectiv:

Pentru a colora cercul exterior ar fi trebuit să folosesc cursorul cu un singur punct, dar am aflat mai târziu.

2. https://permadi.com/java/spaint/spaint.html

Acest al doilea site nu l-am înțeles foarte bine dar m-am prins măcar la o variantă de lucru. Îmi place cum arată culorile plasate pe „planșă”; le-am ales din „pătrățelele” colorate desenate pe marginea de jos, deasupra barei cu instrumente de lucru. Se poate alege și un desen „automat” (dar nu mi s-a părut că are prea mult farmec să privesc cum se combină culorile pe ecran). Se poate alege dimensiunea pensulei, între altele. Imaginea se salvează în format PNG, cu denumirea „KaleidoscopPainter”.

Mandalele de mai jos le-am desenat pe site:

Îmi place să desenez mandale, deși nu mă complic prea mult - și mereu revin la primul joc, cel oferit de Suzana. Acum, când vreau o imagine pentru un text aleg o mandală - se potrivește la orice, dacă mă gândesc la simbolistica mandalei. Iar dacă potriveala e doar în mintea mea, asta e!