31 oct. 2018

Şorţuleţ pentru Papa Smurf. Provocări verzi

Pentru un şort “adevărat” de bucătărie chiar nu am avut timp, şi-mi pare rău, dar am confecţionat unul pentru Papa Smurf, conducătorul ştrumfilor din desenele animate, fiinţe de culoarea cerului senin care locuiesc într-un sat ascuns in adâncul unei păduri.
Este răspunsul meu la tema cu numărul trei la Provocări verzi - octombrie 2018: şorţuleţ.
E la propriu un şorşuleţ - cei doi ştrumfi au vreo 20 de centimetri înălţime. Am primit jucăriile de la una dintre prietenele dragi, Luiz T., într-un moment in care mă plângeam că mi s-au aliniat piticii.
Şorţuleţul e confecţionat din mătase albastră cu imprimeuri, manşeta de la mâneca unui bolero; pieptarul (se leagă la ceafă} şi cordonul sunt tăiate din ce a mai rămas dintr-o rochie cândva foarte sclipicioasă. Am cusut cu mâna pentru că mi-ar fi luat prea mult timp să îl cos la maşina de cusut.
Smurfette şade pe o canapea improvizată dintr-o cutie de pantofi şi Papa Smurf, cu şorţuleţul, îi serveşte cafeaua. Papa Smurf e într-o situaţie care nu-i prea convine pentru că el e cel care conduce clanul, dar e şi specialistul in poţiuni magice. Acum, Smurfette, l-a provocat să-i pregătească o poţiune extra-magică: cafeaua perfectă.
N-am idee dacă Papa Smurf a reuşit pentru că niciunul nu vrea să-mi spună.
*
Nu cred că, de data aceasta, aş putea aminti despre reciclare, dar dacă aveţi indulgenţă... ziceţi că e şi despre reciclare.

Un pic din Marea Neagră şi puţin Halloween. Miercurea fără cuvinte!

Pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Provocarea: Ziua Internaţională a Mării Negre şi/sau Halloween.
Exceptând foto cu tărtăcuţele celelalte sunt de pe pixabay.

HAPPY WW!
HAPPY HALLOWEEN!

30 oct. 2018

Borcane decorate. Provocări verzi

Acum-acum se termină luna şi nu am reuşit să rezolv cele trei teme pentru jocul de îndemânare, reciclare, Provocări verzi - octombrie 2018. Aceasta este tema numărul 2: borcănaşe drăgălaşe.
Borcănaşe sunt şi nu prea - cel care are capac roşu ar putea fi numit borcănaş, fiind cel mai mic, de circa 150 ml; celelalte sunt de vreo 400 ml (nu mă pricep). Despre drăgălăşenia lor mă abţin să scriu.
Le-am vopsit cu lac de unghii: portocaliu, roşu şi albastru. Capacele metalice, după ce le-am şmirgheluit puţin, să facă priză adezivul, le-am acoperit cu şerveţel, am colorat cu vopsea acrilică şi le-am patinat cu argintiu (cel albastru) şi cu auriu. Am desenat şi câteva floricele pe borcane, tot cu lac de unghii - sunt şi floricele mov pe undeva, dar nu prea se observă.
Am colorat doar trei borcane (câte puţin in fiecare zi), pentru că nu ştiam ce aş putea pune in ele. Mi-a venit ideea mărgelelor, aşa că le-am umplut cu mărgele păstrate pentru diverse. Şi am constatat că puteam vopsi patru borcane (mi-au mai rămas mărgele in pungă).
Capacele vopsite de mine arată cam aşa:
Capacele aranjate cu editorul foto online pixlr arată cam aşa:
Atâta am putut, atâta am făcut - şi mi-a plăcut să mă joc.

Notă. Bulina albă din foto doi e Luna. Am fotografiat-o luni noaptea, dar nu am reuşit să imortalizez haloul curcubeu; pentru că tot am fotografiat-o, am suprapus două fotografii.

29 oct. 2018

Citând pe Ellen Johnson Sirleaf. Citate favorite

Ellen Johnson Sirleaf s-a născut in 29 noiembrie 1938 in Monrovia, Liberia.
Din anul 2006 şi până in anul 2018 a fost un puternic lider politic, preşedintele Liberiei - a fost prima femeie de culoare preşedinte, din lume, şi prima femeie preşedinte într-o ţară din Africa postcolonială.
*
Dacă visele tale nu te sperie, nu sunt destul de mari.
*
Pe măsură ce mai mulți bărbați și femei vor fi educați sistemul de valori va fi îmbunătăţit și respectul pentru demnitatea și viața umană va creşte.
*
De ce unele țări sunt capabile, în ciuda problemelor foarte reale și serioase, să avanseze pe calea către reconciliere, regenerare și dezvoltare, în timp ce altele nu pot? Acestea sunt întrebări critice pentru Africa, iar răspunsurile lor sunt complexe și nu întotdeauna clare. Conducerea politică este crucială, bineînțeles.
*
Suntem aici pentru că împărtășim o credință fundamentală: sărăcia, analfabetismul și inegalitatea nu aparțin secolului XXI. Împărtășim un scop comun: eradicarea acestor neajunsuri în beneficiul tuturor...
*
Etnicitatea ar trebui să ne îmbogățească spiritual, cultural; ar trebui să ne facă un popor unit în diversitatea noastră, nu să ne dividă.
*
Întregul nostru sistem judiciar din Liberia s-a distrus din cauza multor ani de nelegiuire, indisciplină și război. Avem nevoie de mai multă pregătire pentru a beneficia de mai mulți judecători calificați. Avem nevoie de reforme în domeniul infrastructurii. Toate legile noastre trebuie să fie reexaminate de o comisie de reformă legislativă.
*
Nu este ușor de rezolvat șomajul în rândul tinerilor. Parteneriatul între sectorul public și cel privat poate face o mare diferență.
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
Azi m-am inspirat de la Alex, care alege să citeze oameni care au venit in lume, sau au plecat, in data zilei Citatelor.
₪₪₪
Ellen Johnson Sirleaf, in anul 2011, alături de alte două femei: Leymah Gbowee (Liberia) şi Tawakkol Karman (Yemen), a primit Premiul Nobel pentru Pace - pentru lupta lor nonviolentă pentru siguranţa femeilor şi pentru dreptul femeilor de a participa deplin la făurirea păcii.
In septembrie 2013, preşedintele indian Pranab Mukherjee i-a înmânat Premiul Indira Ghandi (Premiul Indira Gandhi pentru Pace, Dezarmare și Dezvoltare), premiu acordat anual de Indira Gandhi Memorial Trust, pentru persoane sau organizații, ca recunoaștere a eforturilor creative de promovare a păcii internaționale, a dezvoltării și a unei noi ordini economice internaționale; asigurând că descoperirile științifice sunt folosite pentru binele întregii omeniri și extinderea domeniului libertății.
In anul 2016, cei de la revista Forbes au plasat-o pe locul 83 între cele mai puternice femei din lume. A fost numită Doamna de Fier a Africii.

28 oct. 2018

Ţi-a ieşit coşaru-n drum. Provocare muzicală

Melodia "Hai coșar, coșar” este pe coloana sonoră a filmului “De trei ori București” (1967), un film format din trei povestiri cinematografice distincte a căror acţiune se desfăşoară în Bucureşti. Cele trei părţi sunt scrise şi realizate de trei regizori diferiţi. Colea Răutu joacă in Partea a III-a, in rolul coşarului, desigur.
Distracţia începe vineri - Friendship Friday! - pe blog la Carmen: Între vis şi realitate.
Colea Răutu s-a nascut in 28 noiembrie 1912 la Bălţi, in Basarabia, şi a murit in ziua de 13 mai 2008 la Bucureşti (74 de ani a petrecut pe scenă). A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică Bucureşti (promoţia 1947). Cariera şi-a început-o in calitate de corist la Opera din Cluj. A fost actor şi la Teatrul de Operetă şi la Teatrul de Stat din Piteşti. Pe scena Teatrului de Revistă “Cărăbuş” condus de Constantin Tănase interpretează pentru prima dată cântecul “Ţi-a ieşit coşaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian, cântec devenit mai apoi slagăr.
Între anii 1952-1968 a fost actor la Teatrul Giuleşti (azi Odeon), la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Nottara. A jucat şi in multe filme, inclusiv in serialul Toate panzele sus (1976, interpretându-l pe piratul zis “Spânul”). L-am văzut de curând in filmele: Acţiunea “Autobuzul” (1977), Revanşa (1978), Duelul (1981), dar mi-l amintesc din adolescenţă, când l-am văzut in unele filme istorice (n-am habar care exact).
Colea Răutu a fost distins cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) și cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2002). În anul 1988 a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru întreaga activitate, apoi Premiul la Festivalul de film Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova etc., iar la 14 mai 2002 a fost distins cu Premiul de Excelenţă în Cinematografia Românească  În anul 1998, monografia "Colea Răutu" de Doina Bunescu apare în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc" iniţiată de Uniunea Cineaştilor.
A publicat diferite articole de film şi de teatru. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din România - UNITER. Colea Răutu şi Ernest Maftei sunt membri fondatori ai Uniunii Cineaştilor din România.
Spunea despre el Nichita Stănescu: […] Colea Răutu este un om dizolvat total în omenie. Nu s-a băgat niciodată în față, nelăsându-se niciodată să fie la urechea țâncilor, trăindu-și rolurile cu mult mai mult decât ele meritau. […]
Surse info:
http://aarc.ro/personalitate/view/colea-rautu
https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/colea-rautu-a-plecat-la-ceruri-124517.html

Surpriza zilei: tocmai a fost cutremur

Scriam de zor, încercând să răspund tuturor celor care şi-au făcut timp să treacă pe aici cât timp am cam lipsit şi, brusc, a început să se zgâlţâie scaunul cu mine! Acum vreo zece minute (pe la ora 3:40). Mi-au trebuit câteva secunde să înţeleg ce se întâmplă - şi chiar atunci a început ceva mai tare; era ca şi cum un uriaş lovea cu putere in zidul exterior al apartamentului. O uşă care nu se închide bine zdrăngănea in tocul ei şi parapetul balconului părea a fi pe cale să fie smuls prin hâţânare.
Interesant este că nici motanii şi nici căţelul nu s-au mişcat de la locurile lor - ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată pâna acum (ei mereu s-au agitat şi înainte, şi in timpul şi după). E drept, Pufitică a miorlăit tare urât aproape toată ziua de ieri... dar acum a fost liniştit (sper să fie semn că nu vor urma şi altele). Trebuie să-mi iau un şerpisor - cică "prezic" cel mai bine cutremurele. 
M-am uitat pe fereastră dar in blocurile vecine n-am văzut prea multe lumini aprinse. In mod sigur, cei care dorm nu l-au simţit…
Sper să nu urmeze altul… pe care să-l simţim (a fost o replică, de 3,1 - a "simţit-o" doar uşa care nu se închide bine - si-am sperat c-o fi de la vânt, dar vântul nu bate). Sper să nu fie o zi cutremurătoare!
Foarte interesant! Am citit deseori ce trebuie să facem in caz de cutremur! In primele secunde mi-au venit in minte oamenii dragi (nu i-am trezit pe cei care dorm), cutiile de transport pentru motani şi hamul pentru Miki. Abia mai apoi s-au reactivat “urgenţele in caz de cutremur”.
Altceva interesant: s-a făcut, brusc, foarte frig - simt şi in casa pentru că am un oberliht deschis non-stop.
Am căutat pe net… Scrie despre un cutremur cu magnitudinea de 5,7 grade pe scara Richter, care a avut loc acum 20 de minute… 
Îmi doresc ca toţi oamenii să fie bine! 

26 oct. 2018

Dincolo de noi. Jocul cuvintelor (193)

Tedy, nisipiu cu alb, şi Piper, negru cu alb, sunt doi Border Collie adolescenţi mereu cu gândul la explorare.
Teddy, mai îndrăzneţ, se aventurează des departe de zona lor de siguranţă. Piper, mai timid de felul lui - că fricos nu-i deloc, doar că, zice el, e prevăzător. Dar cand îl întâlneşte pe Teddy uită de grijă, uită de tot şi face ce face prietenul său nisipiu şi pus pe şotii. Şi, uite-aşa, într-o zi, plimbându-se ei pe aleile pădurii de lângă oraş s-au cam îndepărtat de oamenii care le oferă adăpost şi hrană pe săturate.
Aleargă după frunzele aurii care cad din cer şi încearcă să le prindă între colţii lor albi şi puternici - nu le dă prin minte că jucăriile aurii cad din copacii pe care ei îi marchează cam de câte ori trec prin zonă. Clămpănesc in gol după frunze şi aleargă pe covorul gros care foşneşte sub lăbuţele lor puternice.
Tot alergând s-au trezit într-o poiană plină cu jucării aurii şi foşnitoare - se distrează pe cinste, alergându-se unul pe celălalt, vârându-şi boticurile printre jucăriile care zboară in jurul lor. Când, brusc, au auzit un sunet puternic. S-au oprit ca la comandă. Un alt sunet, ca un bubuit, s-a auzit din nou, mai aproape. Piper se străduieşte să se ascundă între jucăriile aurii. Îşi imaginează că nu-l vede bubuitorul şi-l îndeamnă pe Tedy să facă la fel. Nisipiul se conformează urgent, dar curiozitatea învinge şi îşi iţeşte capul dintre frunzele pe care le crede jucării lăsate acolo pentru distracţia lor. Priveşte in jur, dar nu vede nimic deosebit - doar jucării. Îşi dă seama că nu aude paşii prietenilor umani, şi nici glasurile. Se strâmbă puţin, a teamă, dar nu-i zice nimic lui Piper - îl ştie fricos (dar nu i-ar spune aşa vreodată!). Un alt sunet, şi mai puternic, se aude iar. Asta nu-i a bună, se gândeşte el - ştiind că după astfel de sunete ajunge să facă un adevărat duş şi nu-i prea face placere -  dar continuă să se arate curajos, pentru prietenul lui ascuns printre frunze.
- Tedy, ce e dincolo de noi?
Nisipiul aproape că priveşte cruciş.
- Pădurea, ce să fie?! Acolo trebuie să ajungem - stie că acolo le sunt prietenii.
- Nu-i pădurea, Teddy. Suntem prea inteligenţi pentru a crede că dincolo de noi e pădurea… Dincolo de noi începe infinitul, Tedy! Trebuie să ajungem la prietenii noştri.
- Păi, ce, ei sunt in infinit?!
- Nu ştiu, poate că fac parte din infinit, poate că sunt infinitul, dar trebuie să ajungem la ei.
- Şi cum facem asta? Tu îi mai simţi pe aproape? Haide, să-i căutam.
- Nu, nu-i mai simt, aşa că nu mă mişc de aici până nu îi simt din nou. Dacă ne caută - şi sigur ne caută - o să ajungem să ne căutăm reciproc, şi-o să ne învârtim in cerc, la infinit.
Piper îl cam bagă in spaimă, dar simte că are dreptate aşa că îşi ciuleşte urechile, îşi înalţă boticul in vânt şi rămâne in aşteptare, cu un mănunchi de frunze pe creştet. I se făcuse şi cam foame şi nu prea avea bunătăţi in jur - jucăriile aurii nu au niciun gust dintre cele cunoscute şi plăcute.
Exact in momentul in care îşi simte prietenii le aude şi glasurile: Tedyyyyy! Pipeeeer! O zbughesc amândoi in direcţia glasurilor, fericiţi nevoie mare, şi îşi promit reciproc să nu se mai aventureze departe de prietenii bipezi. Or face ei parte din rasa considerată a avea câinii cei mai inteligenţi din lume, dar… or mai fi şi excepţii. Amândoi sunt destul de inteligenţi pentru a-şi recunoaşte limitele.
₪₪₪
Jocul cuvintelor (193) - Tema: Dincolo de noi. Fotografia e preluată de pe blogul Cartim, unde Eddie găzduieşte Jocul cuvintelor.
₪₪₪
Nu sunt foarte sigură care e regula Jocului, in sensul că trebuie - sau nu - ca tema şi cele 12 cuvinte să formeze un singur text sau pot fi două: unul cu cele 12 cuvinte şi altul cu tema. 

25 oct. 2018

Nunta Provocări verzi. Frunze de dafin, migdale şi mere pădureţe.

Aşa perioadă lipsită de inspiraţie am mai avut… deci nu mă îngrijorez, doar că-mi pare rău că nu am reuşit ceva mai interesant.
Pentru tema numărul unu, Provocări verzi, octombrie 2018, am pregătit o “vază” şi o “tavă”. Temele sunt prezentate de Rux şi pe canalul de YT “Copilărim”:
Tema 3 - Sorţuleţ.
Am ales ceva pentru… Ziua bucătarului, despre care am aflat că s-ar sărbători, la nivel internaţional, in data de 20 octombrie (anul acesta a trecut, da). Nu… Nu am fost in stare să realizez ceva spectaculos! Am imaginat un décor de aşezat pe masă, in dreptul scaunelor invitaţilor. Uau! Ce pretenţios sună! Asta este ceea ce am realizat dintr-o jumătate de carton din sulul hârtiei igienice, un suport de la o lumânare consumată şi o solniţă din plastic alb cu o floare imprimată.
Pentru vază am lipit suportul de carton de suportul lumânării şi am îmbrăcat cartonul într-un rest de hârtie colorată de la un ambalaj şi câteva romburi menite pentru cercei (cândva) şi câteva mărgeluşe. Numele invitatului, îmi imaginez eu, va fi scris pe una dintre cele trei frunze de dafin.
Cândva, în lumea asiatic-mediteraneană, frunzele de dafin erau un simbol al purității/ purificării. Nu întâmplător vechii greci i-au închinat dafinul lui Apollo, zeul purității, al medicinei/vindecărilor și al ierburilor de leac, și, nu întâmplător romanii ardeau frunzele de dafin ca pe tămâie și făceau cu ele fumigații.
Utilizat ca ingredient la prepararea mâncărurilor, frunzele de dafin ajută digestia și absorbția alimentelor. Frunzele și fructele se utilizează în atonie digestivă, spasme, anorexie. Dafinul este utilizat în principal în tratamentul afecțiunilor tractului digestiv și pentru calmarea durerilor artritice. Terapeuții aromaterapiei utilizează uleiul esențial din frunzele de dafin pentru calmarea sistemului nervos, sporirea funcțiilor vitale ale corpului, alungarea depresiei.
Solniţa din plastic pe care am imaginat-o ca fiind o tavă am îmbrăcat-o in şerveţel alb, vopsit cu negru (vopsea acrilică) şi bronz. Am încărcat-o cu mere pădureţe şi migdale.
Despre migdale se spune că sunt o comoară naturală, sănătoasă, o gustare bună pentru cei care vor talie suplă; conțin acizi grași nesaturați care ajută la ajută la reducerea colesterolului; fac bine la inimă.
Mărul pădureţ e întâlnit de obicei la marginea pădurilor sau a poienilor din zonele de deal şi de munte, dar şi… prin cartiere, in oraşe. Efectul consumului de mere este acela de a scădea valoarea colesterolului la nivel hepatic, fiind benefic şi în afecţiunile cardiovasculare, dar ţine departe şi ulcerul. Merele pădureţe, care acoperă asfaltul din cartier in zilele de toamnă, şi pe care oamenii le strivesc sub tălpi, sunt o perfectă sursă de… sănătate. 
Oh, da… Şi, tot câte un pic in fiecare zi, am construit o bucătărie in miniatură (îi lipseşte chiuveta, de aceea nu e funcţională)
"Plita" (butoanele sunt năsturei mov) şi "bufetul" sunt pachete de la ţigări, învelite in hârtie albă, respectiv colorată; sertarul e o cutie de chibrituri învelită in hârtie colorată, cu "bumb" mărgea; "ceasul" verde de pe sertar e un cercel cu clips; "decorul" albastru şi mic e un alt cercel cu clips (stânga sus); "tabloul" e un desen cu alune de pe o cutie de ciocolată; tigaia e un suport de la o lumânare, învelit in folie alimentară - capacul tigăii e din carotn, şi sârmă pentru coadă; oala e carton din sulul de hărtie igienică - la fel şi capacul - învelite in folie alimentară; covoraşul e din hârtie creponată. Vasul pentru merele pădureţe e un suport de lumânare învelit in hârtie creponată mov. Pereţii bucătăriei sunt din restul de carton rămas de la montarea unui joc de puzzle.

Iedera. Jocul cuvintelor (192)

Ascunse printre copacii cu frunza ruginie acum, îmbrăţişând strâns trunchiurile bătrâne, vrejurile de iederă urcă, verzi, ca-ntr-o despletire, spre cerul cu umbre de nori albi printre care râd Pământului razele soarelui blând de toamnă, luminând punct cu punct frunzele lucioase ale plantei agăţătoare care îşi face loc pretutindeni, răsucindu-se pe ici colo ca un semn de întrebare, acoperind aici un  mal, acolo un trunchi câzut, ca un covor care te aşteaptă pe tine, om rătăcit in pădure, ea, iedera, exercitându-şi doar rolul sâu: să te învelească in sănătate.
Jocul celor 12 cuvinte, găzduit de Eddi. Pe blogul Cartim se află tabelul pentru înscriere.
Cele 12 cuvinte sunt: umbre, tine, intrebare, ascunse, strans, ruginie, punct, rad, loc, mal, despletire, sau.
₪₪₪
Fotografiile făcute de Carmen mi-au dat ideea împletirii cuvintelor pentru această ediţie a jocului. 

24 oct. 2018

Tentativă de furtună. Miercurea fără cuvinte!


Pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Provocarea: O furtună. 
HAPPY WW!

23 oct. 2018

Silviu Stănculescu. In memoriam

Actorul Silviu Stănculescu, a încetat din viaţă, in noaptea de joi spre vineri, 23 octombrie 1998, la Spitalul "Victor Babeş", unde fusese internat cu leucemie. Avea doar 66 de ani.
S-a născut la Timişoara, in 24 ianuarie 1932. A fost un actor care mi-a plăcut foarte mult. Era stilat şi avea talent. Pur şi simplu am uitat de el, până de curând, când am avut de scris o recenzie (mai mult o “analiză”) pentru filme vechi româneşti de propagandă comunistă, in general.
Aşadar, l-am revăzut de curând jucând in filmele: Străzile au amintiri (1962), Dincolo de barieră (1965), Conspiraţia (1972), Acţiunea Autobuzul (1978, film inspirat de fapte reale desfăşurate in anul 1976), Revanşa (1978), Un om in loden (1979), Al treilea salt mortal (1980), Şantaj (1982), dar a jucat in multe alte filme şi in multe piese de teatru.
In anul 1956 a absolvit Institutul de Studii Teatrale şi Cinematografice; in anul 1960 a jucat in primul film: Aproape de soare, un film care prezintă viaţa muncitorilor din Combinatul Siderurgic Hunedoara (nu l-am văzut).
A fost coleg de generaţie cu mari nume ale scenei româneşti: Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Silvia Popovici, Flavia Buref, Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin şi alţii.
Penultimul său rol a fost in  Triunghiul morţii (premiera in anul 1999), regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, împărţind afişul cu Ion Dichiseanu (n, 20.10.1933) şi Iurie Darie. Am dedus că ultima sa apariţie a fost in filmul Patul lui Procust, după romanul cu acelaşi nume al lui Camil Petrescu (premiera in anul 2001, lansare in Statele Unite ale Americii in anul 2003).
Prea multe filme româneşti nu mi-au plăcut, in sensul că nu mi-a plăcut “jocul actorilor” - mi se par artificiali - dar sunt unii, între care şi Silviu Stănculescu, care chiar se transpun in “pielea personajelor”.
Sursa info şi poza 2:
http://www.cinemarx.ro/persoane/Silviu-Stanculescu-104320.html?biografie

Despre proşti. Citate favorite

Există adevăruri care rămân pentru totdeauna învăluite in mister in faţa celor slabi şi a celor proşti. Nu e niciun pericol să le dezvăluim, oricum nu le vor înţelege niciodată.
Ce este un prost? Un prost este ceva inferior din punct de vedere intelectual unui animal; vrea să ajungă undeva înainte de a învăţa să meargă şi dacă a ajuns la ceva, se crede stăpân peste toate. Prostul este un matematician care dispretuieşte poezia, un poet care protestează împotriva matematicilor, un pictor care spune că teologia şi kabala sunt nişte inepţii pentru că nu înţelege nimic nici din kabală, nici din teologie, ignorantul care neagă ştiinţa fără să-şi dea osteneala s-o studieze, cel care vorbeşte fără să ştie şi care afirmă fără a cerceta. Proştii sunt cei care ucid geniile. Galilei a fost condamnat, nu de biserică, ci de proştii care, din nefericire, aparţtineau Bisericii. Prostia este fiara care are calmul inocenţei: asasinează fără remuşcări. Prostul e ursul din fabula lui La Fontaine: zdrobeşte capul prietenului său cu o piatră pentru a vâna o muscă; dar in faţa catastrofei nu încerca să-i explici că nu a avut dreptate. Prostia este inexorabilă şi infailibilă ca infernul şi fatalitatea pentru că e întotdeauna dirijată de magnetismul răului.
Animalul nu este prost atât timp cât acţionează direct şi firesc ca animal. […] Prostul e animalul care dispreţuieşte instinctul, pozând in inteligent.
Progresul există pentru un animal; el poate fi domesticit, îmblânzit, dresat; dar nu există pentru prost. Acesta crede că el nu mai are nimic de învăţat şi vrea să-i conducă şi să-i îndrepte pe ceilalţi; cu el nu ajungi niciodată la o înţelegere. Îţi râde in nas spunându-ţi că ceea ce nu înţelege el este absolut de neînţeles. Eu de ce nu înţeleg, te va întreba el, cu un admirabil aplomb? Şi vei avea ce să-i răspunzi. A-i spune că e prost, n-ar fi decât o insultă. Toată lumea îşi va da seama, numai el nu va putea fi niciodată.
Iată deci un formidabil arcan inaccesibil majorităţii oamenilor. Iată un secret pe care nu-l vor ghici niciodată şi care va fi inutil să-l dezvăluiţi: secretul propriei lor prostii.
Socrate bea mătrăgună, Aristides e proscris, Isus e crucificat, Aristofan râde de Socrate şi-I face pe proştii din Atena să râdă, un ţăran se plictiseşte să audă că i se dă lui Aristides numele de cel drept, iar Renan scrie viaţa lui Isus spre marea plăcere a proştilor. Din pricina unui număr infinit de proşti politica va fi întotdeauna disimulare şi minciună; Machiavelli a îndrăznit s-o spună şi a fost lovit de un oprobiu foarte legitim, căci prefacăndu-se că dă lecţii prinţilor, el îi trăda pe toşi şi-i denunţa suspiciunii mulţimilor. Cei pe care eşti obligat să-i minţi nu trebuie preveniţi.
Din cauza nemernicilor şi a proştilor, spunea Isus discipolilor săi, “Nu daţi mărgăritare la porci, pentru că le vor călca in picioare şi se vor ridica împotriva voastră, încercând să vă sfâşie”.
(din “Marele arcan sau ocultismul revelat - Teribilul secret”, de Eliphas Levi, Editura Aurelia, 1994; traducere de Maria Ivănescu)
₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
Despre autor
Alphonse Louis Constant s-a născut in 8 februarie 1810, la Paris, Franţa, in familia unui cizmar.
"Eliphas Lévi," este numele sub care îşi publică lucrările, fiind traducerea sau transliterarea lui "Alphonse Louis" în limba ebraică.
Pentru scurt timp urmează cursurile seminarului de la Saint Suplice pentru a deveni preot dar părăseşte şcoala când se îndrăgosteşte; următorii ani după părăsirea seminarului îi petrece printre socialiştii şi romanticii care îi erau prieteni, între care Henri-François-Alphonse Esquiros, feminista Flora Tristan, misticul socialist excentric Simon Ganneau, socialistul Charley Fauvety, Gérard de Nerval şi Théophile Gautier. În acest timp s-a îndreptat spre un socialism radical care a fost inspirat în mod decisiv de scrierile lui Hugues-Félicité Robert de Lamennais, fost lider al mișcării neo-catolice influente care se despărțise recent de Roma și a propagat un socialism creștin. Când a publicat prima scriere radicală, La Bible de la liberté (1841, Biblia Libertății), a fost condamnat la un termen de închisoare de opt luni și amendă. Mai apoi, își descrie ideologia ca neo-catolică-comunistă și publică o serie de cărți și broșuri socialiste. Ca mulți socialiști, a propagat socialismul drept "creștinism adevărat" și a denunțat Bisericile ca fiind corupătoare ale învățăturilor lui Hristos.
Este autorul mai multor lucrări religioase minore: Des Moeurs et des Doctrines du Rationalisme en France ("Morala, Obiceiurile morale şi Doctrinele Raţionalismului în Franţa" - 1839), La Mère de Dieu ("Maica Domnului" - 1844), urmate de două lucrări radicale publicate după părăsirea seminarului: L'Evangile du Peuple ("Evanghelia Oamenilor" - 1840), Le Testament de la Liberté ("Testamentul Libertăţii"), publicată în timpul Revoluţiei de la 1848, urmate de două scurte sentinţe de detenţie. În 1851 a publicat la editura lui Migne lucrarea teologică creştină "Dicţionar al literaturii creştine".
În anul 1854, vizitează Anglia, unde îl întâlneşte pe Edward Bulwer-Lytton, care era implicat în Mişcarea Rozacruciană, fiind preşedintele unui Ordin Rozacrucianist. Împreună cu Bulwer-Lytton, Lévi concepe o serie de scrieri care tratează magia. Astfel, în anul 1855, publică o lucrare intitulată Dogme et Rituel de la Haute Magie, care a fost tradusă în limba engleză de către Arthur Edward Waite sub titlul de Transcendental Magic, its Doctrine and Ritual (Magia Transcedentală - Doctrină şi Ritual). Aceasta este opera sa faimoasă care a reprezentat deschiderea către ocultism…
Moare in 31 mai 1875, la Paris, Franţa.
Eliphas Levi a definit ocultismul ca o filosofie care combină trei ştiinţe: Cabala sau "matematica gândirii umane", magia, "cunoaşterea legilor secrete şi speciale ale naturii care produc forţele ascunse", şi ermetismul, "ştiinţă a naturii ascunse în hieroglifele şi simbolurile lumii vechi".
(sursa info: wikipedia)

20 oct. 2018

Dedicaţie specială. Provocare muzicală

DJ-ul Provocării muzicale, Carmen, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere.
La mulţi ani, Carmen!

Happy Birthday Carmen!
Shania Twain - Today Is Your Day

17 oct. 2018

Ziua recoltei. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Provocarea: Ziua recoltei.
Foto 1 si 2 sursa pixabay;
Foto 3 sursa https://consciouscompanion2012.com/2016/09/22/the-energy-of-autumn/
HAPPY WW!

16 oct. 2018

Despre blestem. Citate favorite

Blestem - Invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. (DEX 98)
*
Oricine spune aşa: îl va judeca Dumnezeu, este păcălit de diavol şi nu înţelege că în felul acesta blesteamă politicos. Sunt unii care spun că sunt sensibili şi au iubire, că se poartă cu delicateţe şi că sunt toleranţi cu nedreptatea suferită din partea celorlalţi, dar spun: Îi va judeca Dumnezeu. Hristos nu ne-a învăţat felul acesta de dragoste (răzbunătoare), ci dimpotrivă: Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac. (Maica Gavrilia Papaiannis)
*
Cum te aperi impotriva blestemelor aruncate asupra ta?! Simplu: binecuvântează-i pe cei ce te blestemă (Hristos, Matei 5:44).
Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc
Apostolul Pavel întăreşte ideea, scriindu-le credincioşilor din Roma: Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvantaţi şi nu blestemaţi ( Romani 12:14 ).
*
Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine ma voi înfricoşa? (Psalmul 28.1-2).
*
Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. (Luca 6:28).
Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rândunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat (Proverbele 26:2).
De ce să nu blestemi
Cel ce primeşte blestemul se chinuieşte in viaţa aceasta, iar cel ce a blestemat se chinuieşte şi in viaţa aceasta şi se va chinui şi in cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, dacă nu se va pocăi şi spovedi. Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca şi cum ai lua pistolul şi l-ai omorî Cu ce drept faci asta? Orice ţi-ar fi făcut celalăt, nu ai dreptul să-l omori. Ca să ajungă  să blesteme cineva, înseamnă că are răutate - atunci când o spune cu patimă, cu înverşunare. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
A voi să faci din Dumnezeu un instrument al pornirilor tale rele, sau al opacităţii tale, socotind că eşti onest, e o dovadă de mare îngustime de minte. Cum să-ţi asculte Dumnezeu astfel de rugăciuni? (Mitropolitul Antonie Plămădeală)
Sfântul Ioan Iacob precizează: Se blesteamă singuri fără să ştie şi cei care iubesc răzbunarea şi nu lasă nici un dram nerăsplătit, faţă de cei care-i nedreptăţesc ori îi necăjesc, atunci când citesc pentru confirmarea dreptăţii pe care cred că o au: Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, de am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit (Psalmul 7, 3-6)
*
Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvantarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti tu şi sămânţa ta… ( Deuteronom 30:19)
₪₪₪
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
₪₪₪
Dumnezeu îi cere credinciosului creştin să respecte principiile enunţate de El, dar nu-i cere să impună altora aceste principii - să îi înveţe pe alţii, cu blândeţe, da, dar dacă aceşti alţii nu pricep credinciosul creştin trebuie să îi lase pe calea lor, să nu insiste, să nu blesteme. Credinciosul creştin nu trebuie să îşi judece aproapele, nici să-l bârfească, nici să-l urască. Credinciosul creştin nu are menirea - nici puterea - de a salva suflete, şi nici puterea de a spăla păcatele lumii ridicând sabia împotriva păcătoşilor. El, Dumnezeu, şi-a trimis Fiul între oameni pentru a-i salva, pentru a le da o noua Lege: Legea Iubirii. Care adevărat credincios creştin poate să creadă că Dumnezeu acceptă blestemele aruncate de aceia care obişnuiesc să îi invoce numele in deşert? Fiul a lucrat in zi de sabat, a stat la masă cu vameşi, a salvat de la pieire femeia adulterină - lucruri care nu se mai pomeniseră până atunci, şi unii l-au blamat, alţii l-au afurisit, şi l-au trimis la moarte. Fiul i-a iertat. Şi pentru că Fiul i-a iertat şi Tatăl i-a iertat. 

Piatra in mâna mea. Provocare muzicală

Erik Francis Schrody (nume de scenă Everlast), născut in 18.08. 1969, este un rapper american (cântăreţ şi compozitor), cunoscut mai bine pentru cântecul What It's Like.
L-am ales azi pentru Provocarea muzicală lansată de Carmen, pe Între vis şi realitate.
Distracţia începe vineri. Friendship Friday!
Versuri
The Stone In My Hand
Ride with the devil, hide with the lord / I got no pistol, ain't got no swordI got no army, ain't got no land,Ain't got nothing but the stone that's in my hand / Stone in my hand, stone in my hand / Ain't got nothing but the stone that's in my hand //
You say you want a revolution, well get on board / We'll start a new crusade; we'll start a holy war / Don't need no orders, don't need no planI don't need nothing but the stone that's in my hand // […] / You build your fighter jets, you drop your bombs / You kill our fathers, you kill our moms / You kill

10 oct. 2018

Trei opere de Verdi in imagini. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!  Jocul pornit de Carmen, continuat de Călin Hera şi preluat de Carmen, din nou. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc.
Provocarea: Încântare sau Ziua Verdi
HAPPY WW!
Surse foto:
Traviata
http://www.operahollandpark.com/la-traviata-2018/
Photos by © Robert Workman and Ali Wright for Opera Holland Park.
Otello
https://www.kanopy.com/product/othello-0
Attila
http://tuncaykurtoglu.com/index.php/works/attila-by-giuseppe-verdi/40-attila-by-giuseppe-verd

9 oct. 2018

Ziua Naţională de Comemorare a Holocaustului - 9 octombrie

In România, prima zi de comemorare a Holocaustului a fost in anul 2004. A fost aleasă ziua de 9 octombrie pentru că la această dată, in 1941, a început deportarea evreilor din Bucovina in Transnistria - in iunie 1941 Bucovina revenise sub administraţia României conduse de Ion Antonescu. Deportările in Transnistria au urmat pogromului legionar din Bucureşti (ianuarie 1941) şi celui de la Iaşi (iunie 1941).
Au trecut mai mult de şapte decenii de la crimele odioase săvârşite de oameni împotriva oamenilor şi pare că nu toţi vrem să ştim de existenţa paginilor negre ale istoriei.
Holocaustul nu înseamnă doar uciderea propriu-zisă, tortura, umilinţele, ci înseamnă şi discriminare, excluderea din societate, ura împotriva unor categorii de persoane. Ce vină are cineva pentru că s-a născut într-un loc anume, într-un neam anume?
Sculptura care evoca ororile din lagarele de concentrare
Holocaustul nu a început cu camerele de gazare… Oamenii erau ridicaţi in miezul nopţii, evreii au fost însemnaţi cu “steaua galbenă”, trimişi in ghetouri şi mai apoi in lagărele morţii, homosexualii erau obligaţi să poarte haine de femeie şi să se plimbe in faţa vecinilor… Toţi ştiau ce se întamplă şi puţini sunt cei care au avut curajul să spună ceva şi au avut curajul să nu-şi pârască semenii şi să ascundă oameni aflaţi in nevoie, cu riscul propriei vieţi şi a membrilor familiei, in multe cazuri, pentru că legea era dură şi strictă in privinţa celor care nu raportau prezenţa unui evreu, a unui ţigan ş.a.m.d.. Unii au fost de acord cu exterminarea evreilor, alţii au fost de acord şi cu exterminarea celor “indezirabili”: non-conformiştii, vagabonzii şi alţii care “aduceau necazuri”… Mulţi au fost “patrioţi” şi, in ideea respectării “ordinelor” şi “legii”, şi-au turnat rudele, prietenii, vecinii. Cei mai mulţi au ignorat ce se întâmpla, au ignorat disperarea semenilor, bucurându-se că nu fac parte din niciun grup sortit oprimării.
Orice act cu caracter rasist trebuie interzis şi pedepsit când se întâmplă, şi trebuie să ne asumăm răspunderea (colectivă) pentru a înlătura prejudecăţile şi trebuie să luptăm împotriva discriminării şi împotriva acţiunilor extremiste cu caracter etnic sau rasist - de fapt, trebuie să luptăm împotriva oricărui fel de extremism.
România şi-a asumat propriul trecut, cel puţin in acest context. Se doreşte - şi urmăreşte - combaterea manifestărilor xenofobe şi antisemite, dar şi combaterea negării Holocaustului.
In acele vremuri de tristă amintire au avut loc prea multe crime împotriva evreilor, a altor minorităţi etnice, religioase şi de altă natură… Pe scurt: a funcţionat “industria morţii”. 

Să plângem sau să râdem?

Oare suntem un popor căruia îi plac foarte mult bufonii?
De când cu premierul României, Vasilica-Viorica Dăncilă, pare că “blonda” din bancuri are un nume. Să mai zică cineva că nu trăim in ţara lui Bulă şi doamna Dăncila este Bulă al anilor 20-20. Spre deosebire de Dăncilă, Bulă era, totuşi, inofensiv şi simpatic (cum zice deputatul PNL Ovidiu Raeţchi, care, la un moment dat, i-a contabilizat gafele).
Nu mă credeţi pe cuvânt, chiar gafează pe rupte!
Nu mi se pare deloc comic ceea ce se întâmplă! In ministere, la vârf, par a fi numai oameni care nu au idee ce trebuie să facă acolo! Cum să sperăm la o economie prosperă cu astfel de oameni la conducere? Cum să sperăm la… orice cu aşa oameni slab pregătiţi din mai toate punctele de vedere?! Şi Bush Jr. spunea prostie după prostie, dar era înconjurat de oameni care au cap nu doar să nu le plouă in gât. La fel, şi in cazul lui Trump!
Toate gafele acestea - diplomatice, de protocol - toate greşelile de limba română, jignirile aduse unora şi altora, aroganţa indivizilor care par a-şi fi obţinut diplomele de studii pe la vreo societate cu răspundere limitată, sunt de groază! Cum putem spera că astfel de oameni doresc ca toţi copiii să aibă parte de învăţătură, ca toţi oamenii să aibă şanse egale in viaţă?! Ar însemna ca tot mai mulţi români să-şi de-a seama cu cine au de a face!
♦♦
Una dintre gafele diplomatice ale prim-ministrului român. Încurcă Podgoriţa (Podgorica) cu Priştina. Aflată într-o vizită in Podgoriţa (Muntenegru), ea declară într-o conferinţă de presă că se bucură să fie la Priştina (Kosovo - un stat nerecunoscut oficial decât de câteva state, un stat preponderent albanez desprins din Serbia).
Bancuri pe temă:
România începe să se impună in regiune. Astfel, “proasta României” a devenit “proasta Balcanilor”.
Măi, oameni de la TAROM, lăsaţi-o pe Platoul Golan, să zică ea “Bine v-am găsit in Damasc”.
Premierul României a răzbunat toate acele “Bine te-am găsit Budapesta!” strigate la Bucureşti..
♦♦
Pentru ea, imunoglobulina este imunoglobină (a zis-o de şase ori într-o şedinţă a Executivului, citind de pe foi). În altă şedinţă de Guvern: Putem spune, pe scurt, că reducem democraţia... ăăă... reducem birocraţia (gura păcătosului adevăr grăieşte?)
A mai zis, la diferite întâlniri / interviuri / şedinţe / conferinţe: “abrogăm pe cineva pentru o vină”; “agricultorii au nevoie de sumbvenţii”; “orice om îi e teamă de o plângere penală”; “toată lumea trebuie să credem in justiţie” (poţi avea şi succesuri); “oamenii termină un liceu şi dacă nu are un loc de muncă…”; Dorim să ne anexăm pe prevenţie,; Am participat la punerea în funcţie a staţiei de pompare…
Când este intervievată despre momentul in care România va prelua preşedenţia (greşeala aceasta a făcut-o şi preşedintele Iohannis, şi nu doar el) Consiliului European zice: Bineînţeles că nu încercăm să intervenim în problemele interne ale unui stat membru cum este Iranul sau Pakistanul, dar cred că este nevoie de discuţii cu cei care sunt factori de decizie ca drepturile femeii să devină o realitate.
La întoarcerea dintr-o vizită făcută in Portugalia a declarat că a vorbit despre preluarea “Preşedinţiei României”, fiind vorba de fapt despre preluarea de către România a preşedinţiei Consiliului European şi a mai spus, cu aceeaşi ocazie, că a mai vorbit şi despre dezvoltarea relaţiei privelegiate dintre România şi Portugalia.
In Parlament, prima ministră se referă la “criticile aduse Guvernului de opoziţia parlamentală”. Cu ocazia unei moţiuni de cenzură depusă de PNL: Această dezinformare este pur şi simplu o minciună!; "Majorările de preţuri s-au diminuat."
Vorbind despre autostrăzi: […] cei 58 de km va duce la deconcesionarea traficului
In timpul discuţiilor cu europarlamentarii din grupul Socialiştilor şi Democraţilor, femeia nu se dezminte. Spune:
Cei care au agresat jandarmii, nu ştiu dacă în vreo ţară europeană o femeie jandarm poate fi bătută cu atâta bestialitate de către protestanţi. (se gândea la protestatarii din 10 august 2018). 
Astfel de gafe pot duce la conflicte religioase… dar, cred, toţi oficialii străini ştiu deja cu cine au de-a face.
De ziua Mondiala a Educaţiei (5 octombrie) in vizită de lucru la Bacău (mai multe pe digi24):
- toate regiunile ţării trebuie să se dezvolte ca să ajungă la un anumit nivel. Eu susţin toate zonele, susţin şi Moldova;
- Vrem să mergem pe prevenire, şi mai puţin pe înlăturarea calamităţilor sau înlăturarea dezastrelor produse de calamităţi […];
- Am fost aici atunci când calamităţile au provocat atâtea neajunsuri, atâtea dezastre;
- Să nu uităm, după decembrie, vremea nu ştim cum va fi,  în fiecare an a fost vremea foarte capricioasă, vin zăpezile și atunci putem să ne confruntăm din nou cu situațiile pe care le-am avut în iunie – iulie;
- Am văzut anumite lucruri care nu sunt conforme cu realitatea.



Această doamnă a ajuns să fugă de reporteri! Zice ce are de zis - dacă trebuie să zică ceva - apoi pleacă, ignorând orice întrebare - pentru că nu are răspunsurile scrise (a fost auzit spunând, la un moment dat, cineva care se afla in apropierea ei - gurile rele spun că ar fi fost un consilier).

Vrem respect, ca naţiune! Respectul nu se primeşte, se câştigă.