Fragment de scrisoare. Seneca. Citate favorite

Pentru ce ne plângem de natură? Ea s-a purtat cu bunăvoinţă: e lungă viaţa, dacă ştii să o foloseşti. Altminteri, pe unul îl stăpâneşte o avariţie nesăţioasă; pe altul o hărnicie sârguincioasă in treburi de prisos; unul se îmbată cu vin, altul e amorţit de toropeală; pe un altul îl oboseşte ambiţia, depinzând mereu de părerile celorlalţi, pe altul patima nesăbuită a negoţului îl duce către toate pământurile şi toate mările, in speranţa de câştig; plăcerea armelor îi chinuie pe unii, întotdeauna ori preocupaţi să-i pună in primejdie pe alţii, ori neliniştiţi să nu fie ei puşi in primejdie; sunt unii pe care îi consumă, printr-o servitute de bunăvoie, o plecare in faţa superiorilor fără aşteptarea vreunei recunoştinţe; mulţi sunt ocupaţi fie să jinduiască la soarta altora, fie să se vaite de a lor; cei mai mulţi, care nu urmăresc nimic precis, sunt şovăielnici, inconstanţi şi nemulţumiţi de ei - ei sunt azvârliţi din cauza uşurătăţii lor spre planuri mereu noi; unii nu şi-au stabilit principii după care să se călăuzească pe drumul vieţii, ci soarta îi surprinde in timp ce lâncezesc şi cască - e atât de clar că aşa se întâmplă, încât nu pun la îndoială adevărul din cuvintele pe care cel mai de seamă dintre poeţi le-a rostit parcă într-un fel de oracol: “Partea din viaţă pe care o trăim cu adevărat este subţire”. Căci tot restul existenţei nu este viaţă, ci doar timp.

(Epistole către Lucilius, Seneca)

======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

======================================================================

Lucius Annaeus Seneca (Seneca sau Seneca cel Tânar, n. cca. 4 i.Hr – d. 65), filosof stoic roman. A fost exilat pe insula Corsica pentru adulter cu o nepoată a împăratului Claudius; după revenirea din exil a fost perceptor al împăratului Nero care, mai târziu, i-a cerut să se sinucidă, ceea ce Seneca a şi făcut: şi-a tăiat venele. Principalele sale scrieri etice sunt “Scrisori morale”, o utilizare timpurie a formei epistolare.

Lucilius cel Tânar (secolul I), e cunoscut in principal din scrierile lui Seneca, mai ales din “Scrisorile morale” care îi sunt adresate. La momentul in care Seneca scria epistolele Lucilius era procurator (şi, posibil, guvernator) al Siciliei in timpul domniei lui Nero. Pare să fi fost originar din regiunea Campania. 

Despre viaţă şi moarte (Seneca, “Scrisori”)

Spre sfârşitul vieţii sale, filosoful Seneca i-a scris prietenului său Lucilius 124 de scrisori în care îi oferă acestuia o multe sfaturi valoroase. Epistolele lui Seneca vorbesc despre viaţă cu claritate, curaj, sinceritate.

Aceste 124 de scrisori au fost adunate în colecţia numită Epistulae morales ad Lucilium şi fiecare scrisoare începe cu Seneca suo Lucilio salutem (Seneca îl salută pe Lucilius al său) şi se termină cu vale (rămâi cu bine).

În una dintre aceste scrisori filosoful îi scrie prietenului său:

Seneca îl salută pe Lucilius al său

Epicur îi mustră pe cei ce-şi doresc moartea la fel de mult ca pe cei ce se tem de ea; şi spune: „Este ridicol să alergi spre moarte din scârbă de viaţă, de vreme ce chiar felul în care îţi duci viaţa te împinge să alergi spre moarte.”

Şi tot aşa, într-alt loc, spune: „Ce poate fi mai ridicol decât să te îndrepţi spre moarte când tocmai din pricina spaimei de moarte ţi-ai făcut viaţa insuportabilă?”

Adaugă la acestea o altă formulare asemănătoare: atât de mare e neghiobia oamenilor, ba chiar sminteala lor, încât unii ajung să fie împinşi la moarte de frica morţii.

Cugetă la oricare dintre vorbele acestea: îţi vei întări sufletul ca să îndure ori moartea, ori viaţa; avem nevoie să fim sfătuiţi şi încurajaţi fie să nu iubim viaţa prea mult, fie să nu o urâm prea mult. Chiar dacă raţiunea ne împinge să punem capăt vieţii, să nu luăm hotărâri necugetate şi dominate de un impuls. Omul puternic şi înţelept trebuie să se ferească de o stare de spirit ce a pus stăpânire pe mulţi – pofta de moarte. Dragul meu Prieten, ca şi pentru alte lucruri, şi când e vorba de moarte există o înclinaţie ce scapă raţiunii; uneori îi cuprinde pe cei generoşi şi netemători, uneori pe cei netrebnici şi delăsători: unii dispreţuiesc viaţa, alţii sunt apăsaţi de ea.

În unii oameni se strecoară plictisul de a face şi de a vedea mereu aceleaşi lucruri, se strecoară nu atât ura, cât scârba de viaţă. Este o pantă pe care alunecăm împinşi chiar de filozofie şi ne întrebăm: „Până când tot aceleaşi şi aceleaşi? Mă trezesc, mă culc, mănânc, mi-e foame, mi-e frig, mi-e cald. Nimic nu ajunge la capăt, toate sunt prinse într-un cerc închis, fug şi se urmăresc. Noaptea alungă ziua, ziua alungă noaptea, vara sfârşeşte în toamnă, iarna ia locul toamnei, care se opreşte în primăvară; toate trec ca să se întoarcă. Nu făptuiesc nimic nou, nu văd nimic nou: vine într-o bună zi plictisul.” Sunt mulţi cei pentru care viaţa nu este grea, ci fără rost.

Rămîi cu bine.

Seneca