2023-09-28

Responsabilitatea ca cenzura online

Probabil că fără norme imperative omenirea ar fi rămas la legea talionului... Normele sunt utile, pentru că... oamenii sunt oameni; unii oameni au parte de educație, alții nu s.a.m.d. – fiecare e unic, cum se spune. Cu sau fără educație, normele imperative au fost și vor fi mereu încălcate de cei care pot (și vor) să ardă etape pentru a-și atinge scopurile.

Siguranta cibernetica cu backdoor spre guverne?

Începând cu anul 2020 a devenit foarte vizibil – de notorietate, aș zice – modul în care companiile de social media moderează conținutul utilizatorilor, și această moderare este impusă, în general, de guvernele diferitelor state... în interes public (afirmă autoritățile). Se ajunge, astfel, la dileme critice privind drepturile omului, în special dreptul la liberă exprimare.


Reglementarea mediului online

Pentru a impune responsabilitatea, multe guverne (din aproape toate statele) au început să reglementeze conținutul online – există cel puțin patruzeci de legi pentru platformele sociale, adoptate la nivel mondial în ultimii patru-cinci ani și alte zeci sunt în discuție. Această reglementare e o tendința îngrijorătoare, din punct de vedere al reprezentanților Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, și poate avea consecințe nefaste imense pentru dezbaterea și participarea publică.

Guvernele răspund presiunii publice cu soluții simple pentru probleme complexe. Cenzura e cel mai simplu mod de a împiedica ceva să fie adus la cunoștința publicului, dar politicienii (și nu doar ei) numesc această formă de cenzură responsabilitate pentru binele public. Unele guverne iau această legislație ca pe un mod de a limita discursul care nu le e pe plac și pot reduce la tăcere societatea civilă și orice alți critici.

Multe legi de reglementare a Internetului, făcute la repezeală, nu definesc fără echivoc ce înseamnă conținut ilegal sau dăunător; definesc vag ce înseamnă discurs care subminează ordinea publică, decența, moralitatea, suveranitatea, integritatea și securitatea statului. Se pune accent excesiv pe eliminarea conținutului, pe limitarea supravegherii judiciare, pe inteligența artificială sau algoritmi.

Prin aceste legi se pretind mecanisme de raportare ale utilizatorilor, mecanisme ce pot fi utilizate abuziv și de susținătorii partizani ai unui guvern pentru a fi eliminate comentariile critice, iar autorii comentariilor, discursurilor etc. sunt lipsiți de o cale juridică de atac în unele legislații.

Companiile de social media au parte de reacții dure, uneori, din partea unor guverne, când cenzurează/șterg – conform propriilor termeni și condiții - discursul unui politician care incită la ură, de exemplu; riscă suspendarea pe termen nedeterminat a unei rețele sau alta, având de pierdut toți utilizatorii de bună-credință. Prin astfel de blocaje se limitează capacitatea oamenilor de-a avea acces la informații, dar afectează în multe cazuri munca, sănătatea și educația, costurile economice fiind uriașe, subminând chiar dezvoltarea unei economii.

Cu unele excepții, pozitive, nevoia de a reglementa industria tehnologiei informației în ceea ce privește problemele reale precum criminalitatea gravă, extremismul, hărțuirea online, informațiile false, rasismul, practicile de manipulare a pieței etc., este exploatată pentru a submina libertatea de exprimare și pentru a obține acces mai mare la datele private. Multe legi au impus sectorului privat cerințe de cenzură și de colectare a datelor excesiv de largi. Practicile monopoliste în privința colectării de date (în special, dar nu numai) nu fac subiectul acestui text.

Unele legi sunt concepute pentru a suprima conținutul critic la adresa guvernului, mai degrabă decât pentru a proteja utilizatorii de materialele dăunătoare. Altele diminuează standardele procesului echitabil eliminând necesitatea unei hotărâri judecătorești sau impunând utilizarea inteligenței artificiale (AI) pentru eliminarea conținutului, ambele putând duce la daune colaterale semnificative pentru exprimarea politică, socială și religioasă.

Presiunea exercitată de unele guverne împotriva criptării datelor, care este o măsură esențială pentru confidențialitatea datelor și securitatea cibernetică, dar și un instrument esențial pentru jurnaliștii de investigații, pentru apărătorii drepturilor omului în întreaga lume, poate pune în pericol nu doar democrația, informarea, ci și integritatea, viața activiștilor.

Un număr tot mai mare de legi facilitează supravegherea guvernamentală subminând criptarea și obligând platformele să stocheze datele utilizatorilor pe servere din țară, cerință care face ca datele utilizatorilor să fie vulnerabile din cauza setărilor cu standarde slabe de siguranță ale statului în cauză și care face mai dificilă sarcina companiilor de a oferi servicii transnaționale cu puternice caracteristici de securitate cibernetică.

Reglementarea ar trebui să asigure că puterea nu se acumulează în mâinile câtorva actori dominanți, fie guvern, fie sectorul privat. Motivația pentru o mai mare reglementare crește riscul ca în loc să reducă și să descentralizeze puterea companiilor din industria tehnologiei informației, guvernele să încerce să o folosească în propriile scopuri, încălcând drepturilor utilizatorilor.

Reprezentanții statelor autoritariste, totalitare, afirmă de mulți ani că drepturile omului sunt un moft, că un popor nu poate fi pus la respect decât cu mână de fier.

Libera exprimare este supusă unei presiuni fără precedent în întreaga lume, susțin cei de la Freedom House, Citizen Lab, Amnesty Internațional.

Multe guverne încălcă regulile unui stat de drept și, prin diferite programe/aplicații, monitorizează conversațiile private când vor, extrăgând de pe dispozitivele personale ale celor vizați inclusiv fotografii, folosindu-le în contexte care pot aduce inclusiv condamnări penale, deși inițial sunt chestiuni nevinovate, dar astfel pot fi reduse la tăcere vocile care vorbesc împotriva guvernanților autoritari, dictatoriali.

Impactul reglementărilor asupra drepturilor omului variază de la o țară la alta. În democrațiile consolidate, cerințele bine elaborate pentru platforme au potențialul de a atenua daunele online, consolidând în același timp transparența și responsabilitatea. Cu toate acestea, legi similare pot fi utilizate abuziv de politicieni autoritari pentru a elimina discursul politic, social și religios nonviolent.

Acolo unde lipsește controlul și echilibrul democratic, oficialii guvernamentali vor exploata reglementările pentru a pedepsi orice companie social media care moderează discursul politicienilor sau respinge ordinele arbitrare de a elimina conținut sau de a preda date.

Pericolul pe care îl reprezintă cele mai rele inițiative legislative de reglementare a internetului este imens - dacă puterea reglementării e doar în mâinile statului, capacitatea de a cenzura, supraveghea și manipula oamenii în masă poate facilita corupția politică la scară largă, poate submina procesul democratic și poate reprima vocea oponenților politici și a cetățenilor din populațiile marginalizate, minoritare. Măsurile cele mai problematice pot duce la o cenzură sporită a disidenței politice, a raportărilor de investigații și a exprimării identității etnice, religioase, sexuale sau de gen, în special în rândul comunităților marginalizate.

Combaterea agresivă a ceea ce este înțeles ca fiind conținut dăunător riscă să reducă la tăcere și discursul protejat, discurs care – conform dreptului internațional - ar trebui permis. Intervenția în conținut, eliminarea conținutului, afectează dreptul la libera exprimare, dreptul la confidențialitate și poate duce la cenzură.


Ce este cenzura

Cenzura reprezintă puterea de control asupra conținutului și a împiedicării diseminării informației către public de către un grup de control: guverne, grupuri religioase sau de mass-media. (există și alte forme de cenzură – secrete comerciale, militare, confidențialitate în diverse raporturi s.a., care nu pot fi numite cenzură cât timp rămân în limite rezonabile).

Cenzura poate fi aplicată tipăriturilor, muzicii, teatrului, filmelor, televiziunii, radioului, artei, benzilor desenate, jocurilor video, site-urilor web etc. de o autoritate, cu scopul de a limita sau preveni răspândirea materialelor sau ideilor considerate ilegale, imorale, periculoase, mincinoase, greșite s.a.m.d.

În bătălia cu mize mari dintre state și companiile de tehnologie, drepturile utilizatorilor de internet au devenit principalele victime. Un număr tot mai mare de guverne își afirmă autoritatea asupra firmelor de tehnologie, forțând adesea companiile să respecte cenzura și supravegherea online. Aceste evoluții au contribuit la un atac fără precedent asupra liberei exprimări online, provocând scăderea libertății globale a internetului pentru al 11-lea an consecutiv (afirmă cei de la Freedom House, in 2021).

Începând cu ultimii doi-trei ani autoritățile presupun că toți indivizii, nu doar copiii, sunt vulnerabili și au nevoie de protecția împotriva materialelor ofensatoare și/sau periculoase, indiferent dacă e pornografie, rasism, critică radicală a autorității politice și/sau religioase existente. Altfel spus, prin noile reglementări cerute a fi impuse în mediul online ni se arată că nu se poate avea încredere în indivizi să decidă ce doresc să vadă și să citească sau nu sunt capabili să își formeze liber opiniile.

Cenzura poate avea aspecte profund intruzive, putând fi folosită pentru a controla libertatea de exprimare și de gândire a individului, pentru a schimba conștiințele în masă sau pentru a asigura întâietatea mesajului propagandistic.

Cenzura există în statele totalitare și în statele democratice, în comunism și în capitalism. A existat în trecut, există în prezent și – în mod cert – va exista în viitor.

Există – întotdeauna au existat și vor exista – indivizi care cred că cenzura e o metodă utilă – și de dorit – pentru a apăra valorile societății (valori care par că trebuie să fie identice pentru toată suflarea). Poate mai mult ca niciodată, cenzura este azi folosită în special de guvernele autoritare, de unele grupuri religioase dar și de corporații ca un mijloc prin care pot obține și păstra puterea.

Cenzura, care a fost întotdeauna o metodă de a controla fluxul de informații și ideile cetățenilor, a ajuns să fie considerată și folosită ca instrument de represiune.


La voia algoritmilor

Când cineva postează sau caută conținut pe platformele online, o companie gestionează acel proces și decide cum sunt stocate și puse la dispoziție informațiile și în ce ordine apar.

Pe măsură ce tot mai mulți oameni folosesc internetul pentru a accesa informații, pentru a-și exprima opiniile, a protesta și a mobiliza pe alții, modul în care platformele private și statele restricționează sau stimulează conținutul online are consecințe imense pentru dezbaterea publică și participarea publică.

Utilizarea tot mai frecventă a algoritmilor pentru a modera conținutul poate duce la ștergerea conținutului jurnaliștilor, activiștilor, a discursurilor care nu încălca regulile unei platforme online sau a legislației cu privire la discriminare, incitare la violență etc. Algoritmii fac erori frecvente.

Interzicerea conținutului periculos în sine este contrară standardelor de exprimare liberă, cât și imposibil de realizat la scară globală. Unii își imaginează că pot împiedica diseminarea conținutului periculos prin implementarea unor algoritmi care să purifice conținutul nepotrivit. Algoritmul e scris de oameni (inițial) și este o succesiune de activități / operațiuni ce trebuie efectuate într-o anumită ordine pentru a se ajunge la un rezultat dorit. Oamenii sunt supuși greșelii, algoritmii cu atât mai mult (să zic așa).

Cum poate fi diminuată dezinformarea din conținutul online? Pare destul de simplu, dacă e să cred ce a scris Alex Campbell în Just Security:

În absența datelor detaliate despre convingerile politice ale utilizatorilor, vârsta, locația și sexul care ghidează în prezent reclamele și conținutul sugerat, dezinformarea are șanse mai mari de a se pierde în zgomot.

Alături de dezinformare se pot pierde în zgomot discursurile care incită la ură, extremismul s.a.m.d. Practic, platformele online, alcătuiesc profilul utilizatorului în baza diferitelor date: personale, vizualizări precedente, intervenții/comentarii ici-colo, cumpărături etc., apoi redirecționează / sugerează anumite reclame, anumit conținut către acești utilizatori. Eliminarea acestor recomandări (prin redirecționări făcute algoritmic), ar putea diminua răspândirea unui anumit gen de conținut în funcție de profilul utilizatorului).

Așa cum stau lucrurile acum, companiile de publicitate, platformele de socializare sunt libere să colecteze practic orice informații doresc și să le folosească oricum le avantajează rezultatul final.

Reglementarea e utilă - in unele cazuri se impune cu necesitate - dar nu cu încălcarea unor drepturi si libertăți fundamentale. Doar că... cine vrea să facă rău are o mulțime de metode. Cu toate normele imperative existente in mediul fizic asistăm la o mulțime de încălcări cu rezultate dezastruoase. De ce ar crede cineva că va fi diferit in "lumea Internetului"?

Controlul conținutului pe bază de algoritmi nu mi se pare fiabil – în sensul că vor exista prea multe erori, existând riscul să dispară conținut care, în mod obișnuit, se bucură de protecția legii în ceea ce privește libertatea de exprimare (în primul rând). Cum va fi "definit" in algoritm "conținutul dăunător/indecent" etc.? Sunt noțiuni relative.

Mai multe pe temă:

https://web.mit.edu/gtmarx/www/cenandsec.html

https://freedomhouse.org/report/freedom-net/2021/global-drive-control-big-tech
(cu exemple de abuzuri, metode de control și acces ilegal la datele utilizatorilor)

Imagine de Gerd Altmann de la Pixabay

2023-09-25

Liderul elevilor din Constanta

Ariana Dudună este elevă în clasa a XII-a la un liceu din Constanța. Este președinta Asociației Elevilor din Constanța (AEC) dar se implică în rezolvarea problemelor elevilor la nivel național.

Ariana Dudună și colegii ei au luptat pentru dreptul elevilor la transport gratuit, dar au avut și au multe alte acțiuni prin care pun presiune pe guvernanți să își amintească faptul că elevii au drepturi pe care ei, politicienii, le ignoră.

Din punctul meu de vedere, Asociația Elevilor din Constanța este cea mai activă și cea mai pro elevi dintre asociațiile de gen care există la nivel național. Poate că or fi și altele foarte active, la nivel local, dar A.E.C. se detașează net.

Pe această adolescentă am mai văzut-o din când în când la TV, dar cel mai des am dat de ea online. De curând am văzut-o prezentând Starea viitorului – un proiect Starea Nației Oficial care se adresează în special elevilor și studenților:

Și am urmărit interviul cu ea la Cafeneaua Natiei:

E fantastică! Turuie legile, le explică, argumentează la marele fix, are răspunsuri rapide... Cred că ar face să roșească orice ministru din actualul (și nu numai) Guvern al Ro.

După ce am urmărit 28 de episoade din Starea impostorilor (10-15 minute fiecare) cu Valeriu Nicolae,

despre încrengăturile de afaceri și cumetrii care domină în mediul politic din Ro îmi pierdusem orice speranță că mai poate fi ceva schimbat în bine pe aici.

Ascultând-o pe Ariana încep să crească, din nou, aripile speranței. Știu că nu e singură – am întâlnit/ ascultat inclusiv la TV adolescenți extraordinar de inteligenți, cu discursuri logice, cu argumentări puternice, cu gândire rapidă, divergentă – dar la ea am simțit un grad ridicat – să zic așa – de empatie. În plus, numai pe ea am ascultat-o în calitate de lider al elevilor. Ah! Mint! Cu ocazia grevei profesorilor din acest an am ascultat-o și pe președinta Consiliului Național al Elevilor – era aliniată discursului guvernamental.

Din punctul meu de vedere, Ariana are cam toate calitățile necesare unui lider (nu șef, nu conducător, președinte, ministru etc.). Are abilități analitice extraordinare – înțelege rapid problemele și poate discerne la fel de repede între ideile bune și mai puțin bune. Comunică excelent – explică clar problemele și prezintă soluții la fel de clare.

A fost o plăcere să o ascult în interviul amintit mai sus (plăcere mi-a făcut s-o ascult și în scurta emisiune pe care o realizează, începând din 19 septembrie a.c., pe canalul de YT Starea Nației Oficial).

Știu, cu certitudine, că sunt mulți astfel de copii și le doresc, tuturor, să reușească să schimbe în bine ceva, să nu se lase călcați pe demnitate de unii adulți care le vor binele – să nu li-l dea!

Că tot am adus vorba...

Emisiunea Starea Nației este difuzată numai pe internet din luna aprilie a.c.. Are mai multe producții, pe lângă cunoscuta Starea nației: Starea impostorilor (despre politicieni și nu numai), Cafeneaua nației (interviuri), Vocea nației, Ceva cu reclame (despre reclamele stupide, mincinoase etc.), Starea planetei (o dată pe lună, dacă nu mă înșel) s.a.. Și un canal separat: Starea sănătății.

2023-09-21

Un alt apus de Soare

Știați că...

- apusul de soare este unul dintre cele mai fotografiate fenomene naturale din lume?

- atunci când cerul e înnorat apusul are cele mai frumoase nuanțe de roșu?

apus de soare in Madagascar; trei barci la mal, pe Oceanul Indian, si nori pe cer

Sursă foto: Adventure Travel Romania, februarie 2022, Madagascar.

Pentru jocul Reflexii în oglindă găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate, și inițiat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/), am ales o fotografie cu un apus de soare în Madagascar.

Îmi plac mult apusurile de soare – și am ocazia să le văd (aproape) zilnic – dar nu le pot fotografia și nici nu le pot descrie așa cum le simt. Și pentru că nu am cuvintele la mine am ales de pe Internet câteva fraze despre apus. În anii de gimnaziu le numeam cuvinte frumoase și când întâlneam pe undeva cuvinte frumoase le copiam într-un vocabular – așa ne sfătuise învățătoarea. Acum le copiez pe blog.

Un apus este sărutul de foc al soarelui către noapte. (Crystal Woods)

Când soarele a apus, nicio lumânare nu-l poate înlocui. (George R.R. Martin)
Apusurile de soare sunt atât de frumoase încât aproape parcă am privi prin porțile raiului.
(John Lubbock)
Fiecare apus este, de asemenea, un răsărit. Totul depinde de locul în care ești. (Karl Schmidt)
Cu cât ai mai mulți nori pe cer, cu atât apusul va fi mai colorat. (Sajal Sazzad)
* Nu întoarce niciodată spatele apusului pentru că îi datorezi soarelui o mulțumire pentru că te-a luminat toată ziua.
* Apusul de soare este cel mai spiritual moment în care rasa umană întâlnește spiritul extraordinar al universului.
(Mehmet Murat ildan)
Uneori, apusul este atât de frumos încât cred că ar putea fi ultimul. (Nitya Prakash)
Apusurile de soare sunt dovada că și finalurile pot fi adesea frumoase. (Beau Taplin)

Pentru că am copiat aici câteva citate înscriu postarea și în jocul Citate favorite găzduit de Suzana, pe blogul Floare de colț.

Se spune că omul care poate zâmbi când vede apusul mai are șanse... Șanse la ce? Depinde de fiecare în parte.

La loto doar cu buletinul

După credit doar cu buletinul a venit rândul biletului loto doar cu buletinul (din luna februarie a.c., dacă am înțeles bine). Ieri am aflat că cine vrea să cumpere un bilet de la Loteria Română trebui să prezinte actele la înregistrat într-o bază de date.

cuva in care sunt bilele de loterie
Politicienii din Ro au ieșit din facultatea mintală? Doar întreb; nu afirm. Cum să fii obligat să-ți dai toate datele de identificare atunci când cumperi un bilet? Nume, prenume, adresa, cod numeric personal (CNP)... Cine bagă mâna în foc că nu se poate manipula sistemul, că baza de date nu poate fi folosită în alte scopuri decât cele declarate?! Să mai zic de încălcarea legislației privind datele cu caracter personal (GDPR)?! Și asta nu doar pentru că politrucii au scris în legea lor să fie stocate datele cel puțin (!) cinci ani în timp ce legea normală scrie cel mult nouă luni, dar preferabil cât mai puțin timp.

Și pentru loz în plic trebuie prezentat actul de identitate pentru înregistrare?

Motivul pentru care legea privind jocurile de noroc ar fi fost modificată în acest fel: combaterea dependenței de jocuri de noroc! Cică, vor să interzică dependenții de jocuri de noroc... Când este o persoană considerată dependentă de jocuri de noroc? Cine hotărăște asta? Vânzătorul de bilete loto/jetoane?

Dacă baza de date nu e una comună pentru toți cei care oferă astfel de servicii (am dedus că nu e, dar or fi rezolvat) oricine poate lua sălile la rând...

În viziunea unora, pare că mărirea numărului de săli/agenții unde se poate juca e o metodă prin care se descurajează dependenții... Altfel, de ce-or răsări așa multe astfel de locuri, din trei în trei clădiri? Cică, vor să mute sălile cu jocuri de noroc la margine de oraș, să-i salveze pe minori și pe dependenți... Ăhăă.

Alt motiv. Cică vor să protejeze minorii. Tot pentru protejarea minorilor, online, e posibil ca toți consumatorii de internet să fie obligați să dea fel și fel de date personale dacă vor să-și păstreze/deschidă un cont online – dacă legea propusă de femeile din partidul liberal ar fi votată vreodată.

Pentru a afla dacă o persoană e minoră e suficient să citească vânzătorii de bilete/jetoane actul de identitate, nu trebuie să înregistreze datele tuturor celor care joacă la loto.

Ce-or urmări, cu adevărat, prin așa lege? De grija oamenilor nu se agită ei! Copiilor li s-au vândut jeleuri cu HHC, pentru dependenții de jocuri nu există tratament specializat subvenționat... Multe școli și spitale stau gata să cadă... Inflația e aproape de cer; veniturile cetățenilor sunt tot mai mici și taxele tot mai mari...

Vor CNP-uri pentru alegerile de anul viitor? Vor să știe cine nu locuiește la adresa din act? Vor să aibă o bază de date din care să știe care funcționari/gestionari etc. ar putea fi indezirabili? Vor să le fie (și) mai ușor celor de la fiscurmărească banii prin conturile oamenilor? Vor să știe dacă cei care primesc ajutor social cheltuiesc banii la păcănele? De ce nu și asemenea bază de date pentru cei care cumpăra tutun, alcool, sucuri cu zahăr și ale produse nesănătoase? Oh! Poate tocmai le-am dat idei, și-o să putem cumpăra alimente numai cu rețetă de la nutriționist.

Acest text este scris în urma unui schimb de mesaje cu Suzana, la o postare anterioară. Credeam că vor să verifice una-alta, dar ei înregistrează în baza de date pe toți cei care cumpără un bilet loto. Cumperi un bilet într-un an și datele tale personale sunt acolo cinci ani (dacă n-or fi corectat legea, ulterior, și sub acest aspect, și rămâi acolo între 30 de zile și 9 luni).

2023-09-19

Vi se pare normal asa ceva?

De la început să se știe: nu adresez întrebarea celor care ajung să citească aceste rânduri. Este întrebarea adresată unor oameni, pe stradă, de o purtătoare de microfon.


Poate că nu merită să mă sifonez pentru așa ceva, dar... Cine i-o lasă pe unii să zburde liberi, cu microfonul în mână, hărțuind cetățenii? Și-apoi... tot aceștia ne spun câți analfabeți funcționali sunt în Ro?

În sufragerie, ieri, televizorul era deschis. Știrea, pe scurt: un individ a atacat o femeie care aștepta tramvaiul în stație (nu știu dacă ziua, dar cred că seara), încercând să o violeze. Un bărbat, aflat în parcul din apropiere, i-a auzit strigătele și s-a dus să vadă ce-i. Datorită lui femeia a scăpat de viol, dar a suferit un șoc și ceva răni, fiind dusă la spital. Infractorul a scăpat cu fuga. Noh! Și vine purtătoarea de microfon, oprind lumea pe stradă, ziua, povestind faza și întrebând:

- Vi se pare normal așa ceva?!

Se vedea pe chipul întrebaților mirarea! Ca și cum n-ar fi fost siguri dacă tipa glumește sau e serioasă. Cum să mi se pară normal așa ceva? au întrebat aproape toți, cu alte cuvinte.

Are impresia că se adreseaza unor perverși, de pune o astfel de întrebare?! Cui – dacă nu-i sărit de pe fix - i se pare normal o tentativă de viol, o infracțiune de tâlhărie?!

Probabil că tipa face parte dintre ăia care aleargă – agitând microfoanele - după infractori care au ucis, conduși la audieri, țipând întrebări de genul: De ce ai ucis? Regreți ce ai făcut? / Îți pare rău? Nu ți-a fost milă? sau, în alt context, întreabă pe cei care au scăpat de moarte ca prin minune: V-ați speriat? Oamenii aceștia au făcut școala de jurnalism?

Având în vedere că nu obișnuiesc să ascult știri la televizor, de câte ori se întâmplă să vreau să aflu ceva de interes – sau sunt pe aproape conjunctural - aud câte o minune, ceea ce mă determină să cred că nu e deloc o scăpare, o întâmplare...

Jurnaliștii (fără ghilimele) n-au niciun cuvânt de spus?

Actualizare 20 septembrie

E greu credibil! Tocmai ce-am auzit despre un accident în care cinci oameni au murit într-o mașină strivită intre doua tir-uri (aici nu e ceva greu de crezut – se întâmplă nenorociri). Purtătoarea de microfon discuta cu o cunoștință a uneia dintre victime.

Întreabă: - Când l-ați văzut ultima dată pe X?
Omul răspunde: - Dimineața, când mergeam la muncă; ne-am salutat... (ceva de gen)
Purtătoarea de microfon: - V-ați fi gândit că e ultima dată când îl vedeți?

Vi se pare / v-ați fi gândit că n-are toate țiglele pe casă persoana care întreabă așa ceva? Dacă ne-am gândi că e ultima dată când vedem persoana pe care o salutăm când o întâlnim probabil că n-am mai ieși din casă!

Ambalaje transformate în diverse

Cred că s-a împlinit o săptămână de când am terminat de confecționat una-alta din ambalaje (în special cutii mici). Ideea mi-a fost de a lucra un singur obiect dar m-am ales cu trei.

Mă refer, desigur, la jocul Transformări creative – septembrie 2023, luna în care este despre ambalaje transformate, în loc de a fi aruncate. Și de data aceasta am lucrat ca teleghidată. După ce-am făcut pozele m-am gândit că acolo puteam face așa, dincolo aș fi putut adăuga ceva brizbrizuri, dar ce-a ieșit din prima prezint mai jos pentru tema 4, la liber: Fii creativ!


Mini biblioraft roz din cutie-ambalaj

Mini biblioraftul a fost primul meu gând – unicul gând, până m-a luat valul creativității. Sigur! Zâmbiți!

mini biblioraft roz, cu mini agende, carduri diverse, calendar

Biblioraftul e decupat în ambalajul în care au fost un pachet cu grisine și o brichetă. După ce am decupat am îmbrăcat cutia în hârtie roz cu trandafiri, de la o fostă pungă de cadouri – hârtie folosită și pentru coperta roz a unei mini agende.

etapele confectionarii mini biblioraft, de la cutia-ambalaj pana la forma finala, dupa impacheatrea, prin lipire, a hartiei roz

Dimensiuni mini biblioraft: înălțime – 10,5 cm; lățime – 3,5 cm; lungime – 5,5 cm.


Suport din carton pentru flori din hartie

Ambalajul păpușii pe care am cumpărat-o special pentru jocul Salvăm păpuși (2019) l-am transformat în... vază (?) potrivită de aplicat pe un perete (sau orice altceva vertical – sau nu, pentru că e pentru florile din cofraj de ouă pe care le-am ținut cât le-am ținut în vaza lor confecționată dintr-o cutie de la pastile)

suport-vaza din carton roz pentru flori din hartie sau alte materiale, dar si pentru flori uscate sau unele usoare, asezate in prealabil intr-un vas mic plin cu apa

Scrisul din partea de sus l-am acoperit cu două decupaje din hârtia roz amintită mai sus: bulină și inimă; găurile menite sistemului de prindere pentru păpușă le-am acoperit cu confeti – erau trei găuri mici despre care mi-am imaginat că sunt urmele primelor trei săgeți trase de Cupidon în inima desenată pe carton.

etapele transformarii ambalajului de la papusa in suport-vaza pentru flori

Scrisul din partea de jos e acoperit cu staniol roz. Pe verso, partea de sus, am lipit hârtie galben-portocalie din ce mai rămăsese dintr-un plic. Înălțimea acestui suport e de circa 20 de centimetri.

Caseta cu sertare din cutii de bomboane

Caseta cu sertare e confecționată din două cutii de bomboane lipite una de cealaltă – am golit cutiile cam în același timp, așa că n-am vrut să le despart. Despărțitoarele din sertare sunt adăugate de mine – le-am decupat din cartonul rămas cu alte ocazii.

caseta din carton, cu doua setare; invelita in hartie galbena si decorata cu staniol auriu

Cutiile lipite le-am împachetat în hârtie galbenă, ambalaj de la un buchet de flori, și-am lipit decorațiuni din staniol auriu.

Dimensiuni casetă dublă: lungime – 17 cm; lățime – 6,5 cm; înălțime – 4 cm.

etape confectionare caseta cu doua sertare, din doua cutii dreptunghiulare de la bomboane

Colajul cu pozele casetei e făcut în programul de aici: 
https://www.photocollage.com/
nu-i tocmai reușit pentru că nu mă descurc să lucrez cu acest program; celelalte colaje sunt făcute cu pixlr x.

Din nou, constat că am confecționat cele trei obiecte în timp muuult mai scurt decât am avut nevoie pentru a face fotografii, a edita pozele și a scrie aceste rânduri. Hm. Pentru a confecționa obiectele nu m-am încurcat în înalta tehnologie – care a dat rateuri la greu. Sigur, tehnologia n-are vină – problema e la mine, ‘că nu mă deranjez să achiziționez tot ce apare nou, de câte ori apare. Și-apoi mă plâng!

2023-09-18

Mici reflexii. Pisica in gradina

Micile reflexii sunt mai mult sclipiri, dar am vrut să public poza cu pisica, pentru că și sclipirile și pisica erau în aceeași grădină de vară, într-o zi din septembrie 2019...

mese si scaune, umbrele de soare inchise intr-o gradina de vara bistro, seara, cu luminile aprinse

Pentru pisica ghimbir din poza de mai jos am ales fotografia de mai sus pentru - jocul Reflexii în oglindă, lansat de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/) și găzduit acum de Carmen, pe blogul Între vis și realitate, unde sunt invitați toți cei care publică pe blogul lor fotografii cu reflexii în oglindă (link-ul se va înscrie în tabel).


Autor foto: Dan F.

Știați că...

- fiecare parte a creierului pisicii este compartimentată, specializată și conectată cu celelalte părți (ca la oameni)? Acest fapt le oferă pisicilor o capacitate aproape umană de a înțelege, de a răspunde și chiar de a manipula mediul înconjurător;

- pisicile pot fi cu adevărat loiale? Deși pisicile tot ceea ce fac, fac pentru că vor, pot fi loiale dar spre deosebire de câini, care vor să facă pe plac prietenilor umani, loialitatea pisicilor izvorăște din voința lor de a fi loiale colaboratorilor umani.

2023-09-17

George Bacovia, Cu voi...

Mai bine singuratec și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător, / În țara asta plină de humor, / Mai bine singuratec și uitat.
O, genii întristate care mor / În cerc barbar și fără sentiment, - / Prin asta ești celebră-n Orient, / O, țară tristă, plină de humor.
Poezia Cu voi... am ales-o deschizând la întâmplare volumul Versuri și proză, George Bacovia, Editura Eminescu, Bucureșți, 1987.

Citat, George Bacovia, poet simbolist roman

Imi plac poeziile, să nu fiu înțeleasă greșit, doar că prefer proza. Astfel consider că, prin definiție, nu sunt cititor de poezie, dar versurile scrise de George Bacovia m-au atras foarte mult; mă amuză și azi – poate-s șui, ‘că mă amuză? Poate. Unii spun că-s versuri din care emană tristețe. Așa o fi. Personal, zâmbesc când le citesc, imaginându-mi, de exemplu, Liceu, - cimitir / Al tinereții mele - / Pedanți profesori / Și examene grele (...) - din poezia Liceu.

Cum să nu zâmbesc când, în anii de liceu, aveam sentimentul că... tinerețea se irosește, și ne amuzam între noi, liceenii – pierzând câștigând nopțile ascultând muzică și punând lumea la cale - că ar fi mai fain să fim întâi pensionari, apoi să mergem la școală și apoi la muncă. Între timp am aflat că putem fi tineri – și chiar putem copilări – la orice vârstă.

Copii, jucați-vă cât timpul vă permite.
Normele sunt legi, pe care ni le impunem noi înșine sau care nu au o putere externă de constrângere - scria pe undeva George Bacovia.

Faptul că cele mai multe poezii ale lui îmi plac nu înseamnă că știu pe de rost tot ceea ce scriu aici.


Câteva date biografice

George Bacovia e pseudonimul lui George Andone Vasiliu. S-a născut în 4/17 septembrie 1881, la Bacău. Tatăl lui, Dimitrie Vasiliu, era comerciant în Bacău. Mama lui a fost Zoe Vasiliu, fiica unui boier.

În 1905 se stabilește la București împreună cu fratele său Eugen. O mai veche nevroză (prima internare în 1914, la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București), îl obligă la o viață mai mult retrasă. Zicea el:

Nu mă plictisesc și nu mă neliniștesc în singurătate. Din cauza temperamentului mi-am croit fatal o astfel de viață. (...) Societatea cere mereu oameni robuști, care să se străduiască cu spor pentru ea, să-i ducă mai departe rostul. Melancolia firii mele nu ar fi niciodată înțeleasă. Unii din prietenii mei îmi spun că sunt inadaptabil, că fug de oameni. Este o exagerare. Iubesc oamenii și îi privesc cu interes prin geamul din fața casei mele. Cred că fiecare duce ceva bun cu sine, și, dacă nu sunt toți la fel, de vină sunt împrejurările care diferă de la individ la individ. Evit oamenii pentru că persoana mea ar aduce un fel de umbrire peste veselia lor spontană. Îi respect prea mult ca să le aduc vreo supărare.

În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu, profesoară în București, unde cei doi se stabilesc. În 1931 se naște unicul fiu, Gabriel. Din 1933 se stabilește la București definitiv, cu familia.

Gabriel, cititul e un viciu, dar nu dăunător minții și trupului.

Nu te îndepărta de carte! Citește și cărți bune și cărți rele, așa poți vedea și compara binele cu răul.

Alege-ți prietenii fiule, fugi de oamenii lingușitori, ce-n față te sărută și în spate se spală cu apă de colonia.

George Bacovia moare în 22 mai 1957, la București.


Studiile lui George Bacovia

La vârsta de 6 ani începe să învețe limba germană; între 1889 și 1890 începe clasa întâi la un pension din Bacău. Din1891 învață la Școala Primară Domnească nr. 1, apoi e înscris la Gimnaziul Ferdinand. În anul 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, dar renunță în semestrul doi pentru că nu a putut suferi disciplina cazonă. În această perioadă a compus poezia Plumb, pe care a terminat-o abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand, absolvind în 1903. Perioada liceului îl inspiră pentru unele poezii – cum ar fi Amurg violet (1899).

Are talent la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază și la gimnastică, dar și la desen – în 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru desen artistic după natură.

Se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar se retrage. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași, și absolvă în 1911 - plătește zece ani cotizațiile la baroul din Bacău dar nu profesează.


Locuri de muncă și activitate literară

A avut mai multe ocupații: suplinitor (desen și caligrafie), șef de birou, copist, ajutor contabil, referent bibliotecar. În 1932 obține o pensie de la Societatea Scriitorilor Români (SSR) și din 1940 de la Casa de Pensii a Scriitorilor, de curând înființată. Consiliul de Miniștri îi acordă pensie de onoare în 1955.

A debutat în Literatorul (1899), cu poezia Și toate, semnată B. George. Între 1903-1904 frecventează cenaclul lui Macedonski.

Colaborează la câteva reviste. În 1915 scoate revista Orizonturi noi, la Bacău; în 1925, tot la Bacău, scoate revista Ateneul cultural.


Opere și premii

Volumul de debut: Plumb, în 1916. E premiat în 1923 de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb; în 1925 obține premiul pentru poezie al SSR, ex aequo, împreună cu Lucian Blaga; în 1934 obține Premiul Național de poezie, alături de Tudor Arghezi.

Alte volume: Scântei galbene (1926), Cu voi, (1930), Comedii în fond (1936), Ștanțe burgheze (1946) s.a.

În 1947 e sărbătorit la Bacău pentru 65 de ani de viață și 50 de ani de activitate literară. Îi este reeditată opera începând din anii 1956 și 1957. În 1956, la vârsta de 75 de ani, primește Ordinul Muncii clasa I.

Macedonski e cel care îl descoperă, dar se impune greu cu originalitatea absolută a poeziei sale. Eugen Lovinescu e reticent până la a considera poezia lui Bacovia fără artă. Poeții se dovedesc mai receptivi.

Volumul Poezii (1929) – cuprinzând Plumb și Scântei galbene – inaugurează, de fapt, receptarea critică propriu-zisă, dar George Călinescu nu-l consideră un mare poet. George Bacovia se impune ulterior în ochii criticilor și numele lui e tot mai des asociat cu al scriitorilor moderni.

Simbolist prin formație (format la școala simbolismului literar francez), își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne ca unul dintre marii precursori. E considerat azi cel mai mare poet care a reprezentat simbolismul din literatura română.

Înscriu această postare la Citate favorite, pe blogul Suzanei: Floare de colț.


Alte citate – George Bacovia

Viața e mai tare decât mizeriile ei.
Esențialul vieții? E a nu fi prea esențial.
A murit prezentul? S-a dus și viitorul? Învie trecutul? Pentru cine?
Ce vreți voi, așa e creierul meu; gândește când nu e nevoie și stă când nu trebuie să stea.
La naiba! Ei, și ce dacă mi-au picat toți dinții! E o sincopă a vieții.
Prezentul vrea să mă doboare, dar nu va putea.
Viața-i melodie frumoasă. Un rai, - plăcere este viața.
Nu am niciun crez poetic. Scriu precum vorbesc cu cineva, pentru că îmi place această îndeletnicire. Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, când găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le reciti mai târziu. Nu-i vina mea dacă aceste simple notițe sunt în formă de versuri și câteodată par vaiete. Nu sunt decât pentru mine.
E noapte când oamenii se culcă și se iubesc... când tot orașul cântă cu note de ploaie ca o veche pianolă... singur, prin casă fac versuri...
Dacă tot orașul plânge ca o veche pianolă... Ce este gândul în sine?... mâine ne vom duce după pâinea cea blondă, cea brună... înainte... (din Bucăți de noapte, proză)

Să tot aștepți ca, din cultura secolului, să prinzi un ce tot mai mult, când interesante actualități par a fugi în trecut, este a te apropia, fără să știi, de inacțiune. (din Impresii de roman, postume)

surse info:

Scriitori români, mic dicționar, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1978;

https://arhivecronopediene1.wordpress.com/2017/09/12/25-de-citate-celebre-ale-lui-george-bacovia-2/

libertatea.ro