Pe o pășune nepresărată cu flori, Lulu se plimba agale, privind în toate direcțiile, doar-doar va întâlni ceva – sau pe cineva - interesant. Alte flori care să vorbească sau poate un animal, ceva; și c-o insectă ar sta de vorba – de ce nu?
A zărit în depărtare vegetație înaltă și s-a îndreptat într-acolo – orice ar fi, ar putea fi, oricum, mai interesant decât o pășune fără flori.
A mai văzut și ceva ce semăna a stup. Sufletul i s-a înseninat! Era prima dată când vedea un stup de albine sălbatice (habar n-avea că albinele sălbatice își construiesc stupul în crăpăturile arborilor, să fie cât mai protejate).
S-a apropiat încetișor, să nu sperie zburătoarele – dacă stupul e locuit. Pe măsură ce se apropia auzea un zumzet difuz. Sigur era locuit stupul! S-a oprit la câțiva pași și s-a sprijinit de crengile unui copac căzut, privind cu ochii mari de uimire la stupul situat la doi pași de ea. Câteva albinuțe își făceau de lucru pe acolo și nu păreau nici impresionate și nici îngrijorate de prezența ei.
- Mă uit la stup! a răspuns repede, dar nu știa cui.
O vietate mare, galbenă cu dungi negre, urca încet pe un ram. Lulu s-a tras un pic în spate, dar n-a luat-o la fugă. Știa că nu trebuie să se agite în preajma albinelor – nu doar că ar fi înțepat-o dar albinuțele ar fi murit în câteva ore, pentru că acul lor cu venin ar rămâne înfipt în pielea ei. Nu voia nici una, nici alta! Înțepând alte viețuitoare albina își poate retrage acul, dar în pielea elastică a omului acul rămâne prins.
- Pentru mine, totul! E prima dată când văd un astfel de stup! Cutiile din lemn pe care le au oamenii pe ici-colo le cunosc... E foarte neobișnuit ceea ce văd. Stai liniștită, nu fac niciun rău.
- Poate faci fără să știi?!
- Cum?! Nu! Ce fac?! sare ca arsă Lulu, și albina râde.
- Am glumit! îi spune. Mă distrează să văd oamenii speriați, dar n-am ocazia prea des.
- Pentru că mori dacă înțepi?!
- Nu mor, și nu înțep oameni. Sunt matcă, înțep numai mătci – ieșite din ou sau nu.
- Ești regina stupului! se entuziasmează. În viața mea n-am văzut o matcă!
- De parcă ai putea face diferența! Matca e mai mare, dar îți dai seama când ne vezi lângă alte albine, ceea ce se întâmplă destul de rar. Acum sunt afară pentru împerechere. Acestea – arătă spre albinele care se opriseră din zbor în apropiere – sunt paznicii mei. Sper să vină destui trântori, să adun suficient material pentru multe generații de albine. Ne întâlnim în zbor, apoi voi zăcea în stup, depunând zilnic câteva mii de ouă, hrănită cu mâncare digerată de albinele lucrătoare; ele fac și curățenie în jurul meu și dacă e timpul vreunei roiri mă pun din timp la dietă, să pot zbura spre locul unei noi colonii – altfel sunt greoaie, nu pot zbura!
- Mă bucur să te cunosc, regină a albinelor! îi zâmbește.
- Regina albinelor din acest roi, dacă tot insiști să-mi spui regină.
- Tu ești cea care comanzi celorlalte albine; așa știu eu.
- Nu știu de unde știi, dar nu comand mai nimic. Toate albinele ajung în lume știind exact ce au de făcut: lucrătoarele adună nectar și polen, produc miere, au grijă de puiet și de mine, de stup și altele, trântorii sunt cu perpetuarea speciei.
- Ziceau unii că vor să facă ceva asemănător și în cazul oamenilor, prin educație: fiecare va fi pregătit de mic pentru a face ceva anume.
- Oamenii! Habar n-au pe ce lume trăiesc și fac numai prostii... Insistă să-și taie craca de sub ei și în nebunia lor ne ucid și pe noi. Oricum nu trăim prea mult, în comparație cu oamenii. Eu trăiesc câțiva ani dacă sunt sănătoasă și pot depune ouă suficiente; celelalte au un ciclu de viață de câteva săptămâni sau de câteva luni, depinde când eclozează; la fel și în cazul trântorilor: unii trăiesc mai mult, alții mai puțin.
- Oh, îmi pare rău!
- De ce să-ți pară rău?! Asta-i viața! Facem ceea ce avem de făcut și gata.
- Mulțumesc... zice Lulu, dar albina era deja departe, cu trântorii după ea. I-a lăsat ca dar o mică albină-gardian.
Lulu era ușor dezamăgită. Avea atâtea întrebări de adresat albinei!
Din mărgele putea asambla, pe o sârmă, albina lucrătoare – mărgea mare, galbenă, pentru corp, o mărgea neagră pentru cap, mărgeluțe de nisip pentru piciorușe și folie din plastic pentru aripioare, dungile din bandă adezivă neagră, iar pentru ochi avea o „colecție”, de diferite mărimi și culori:
Matca o va confecționa din pompoane galbene, dungile le va tăia din catifea, aripile din folie de plastic, dublate cu mătase, să difere de celelalte cât mai mult, antene din sârmă cu mărgele de nisip și ochi din „colecție” (și o trompă mică îi va face, din bandă adezivă rulată fin):
Cu stupul va avea nevoie de mai multă răbdare, pentru că și-l imagina din partea de sus a unui pet („sticlă” de plastic) înfășurat cu sfoară. De n-ar uita să-l facă oval, nu precum o căsuță pentru păsări! Și-l va decora cu floricele făcute din spumă și cu unele desprinse din mărțișoare.
Așa Activități de vară să tot aibă! Va avea cu ce să completeze o mulțime de tabele din jocul "Calendar Recreativ"!
