Ceea ce am făcut nu aș numi tocmai
„transformare”, deoarece am decupat dintr-o pungă de cadouri
potrivită pentru sticle de băuturi. Dintr-o pungă lungă am
realizat o felicitare... scurtă: 11/8 cm. Am decorat-o cu decupaj de
pe o felicitare veche, sclipicioasă.
De ce am făcut asta? Particip la
jocul Transformări creative inițiat de MNiko pe
blogul ei. Regulamentul de participare este pe blogul Explorator prin viață. Jocul e deschis tuturor celor care vor să se
joace.
Pentru luna ianuarie sunt patru teme,
între care „Felicitare”.
La un moment dat mi-am dat seama că
am adunat hârtii de ambalat și pungi de cadouri cu modele foarte
frumoase, deși multe „le dădeam mai departe” (pungile, în
special). Parcă nu-mi venea să le arunc – erau noi, practic –
așa că le-am găsit utilitate: „recipiente” de depozitare, în
special, dar și în hârtie și în pungi am „ambalat” ghivece
de flori. Mai apoi, am început să spun – cui voia să mă asculte
și cui nu (în context, evident!) – că prefer să nu primesc
daruri în pungi de cadouri... Nu pentru că-s vreo mare ecologistă
ce crede că Terra moare din cauza pungilor de cadouri, ci pentru că
nu prea mai aveam ce face cu ele. Într-un an, cineva mi-a adus de
ziua mea o carte învelită într-o pagină de ziar cu informații
din sport – știind că ar fi ultimul ziar pe care aș alege să-l
citesc. Am râs cu poftă, mai ales că era dichisit pachetul cu
sforicică și fundițe aurii! (faza asta o uitasem și, probabil, o
voi uita din nou, până când altceva, eventual, va „reactiva”
amintirea).
Noh! Revenind la tema Transformărilor
creative din ianuarie 2023, mi-am dat seama că nu prea mai am nici
hârtie de ambalat și nici pungi de cadouri. Anul acesta am primit
un dar într-o pungă care-mi place foarte mult și pe care nu am
vrut s-o stric (mă gândesc ce aș putea păstra în aceasta).
Am ales o pungă pentru ambalat sticle
de băutura (nu e tocmai festivă, dar e „pentru cadouri”).
După ce am terminat felicitarea m-am
întrebat de ce nu am făcut-o mai lungă, ci am ales să fac o
„miniatură”. N-am un răspuns logic, dar să zicem că e graba.
Ambalarea
cadourilor – istorie pe scurt
Obiceiul oferirii de daruri s-ar putea
spune că e ancestral – de când e omul pe Terra. Ambalarea
cadourilor, artistic, e de dată relativ recentă.
Compania americană privată, Hallmark
e creditată cu înființarea industriei moderne a ambalajelor pentru
cadouri. În timpul sezonului de Crăciun din 1917 magazinul Hall
Brothers din Kansas City a rămas fără șervețele roșii, verzi și
albe pe care oamenii le foloseau să împacheteze cadourile. Au
comandat din Franța hârtie decorativă folosită pentru căptușirea
plicurilor și au oferit-o spre vânzare clienților la prețul de 10
cenți (s-a vândut urgent). În anul următor au folosit aceeași
hârtie, dar vânzând-o cu 25 de cenți (s-a vândut urgent). Mai
apoi, primul produs realizat de Hallmark pe lângă felicitările
care-i făcuseră deja celebri pe proprietari, a fost hârtia de
împachetat cadouri.
Pungile
pentru cadouri au fost introduse în anul 1987 și conform
cercetărilor efectuate de cei de la Hallmark acestea sunt în topul
preferințelor consumatorilor când e vorba despre oferirea de
cadouri.
Pungile
pentru cadouri sunt personalizate pentru diferite ocazii: nuntă,
botez, zile de naștere, nu doar pentru sărbători precum Crăciunul
sau Paștele.
Pungile de hârtie sunt folosite de
mult timp și prima referire la acestea apare la Bristol, în 1844.
Francis Wolle, un american, în 1851 a
inventat mașina de produs pungi din hârtie (patentată în 1852).
Pungile lui, însă, arătau ca plicurile: nu aveau fund plat și nu
stăteau „în picioare”, iar pentru a le umple trebuiau
ținute.
În 1871, inventatoarea Margareth E. Knight a
brevetat o mașină
pentru fabricarea pungilor de hârtie cu fund plat. Avea vârsta de
33 de ani când a inventat dispozitivul care tăia, plia și lipea
pungi de hârtie. Ideea îi venise încă din 1867. Până la
inventarea mașinii, pungile din hârtie cu fund plat erau
confecționate manual și erau scumpe.
Înainte de-a începe formalitățile
de depunere a solicitării brevetului de invenție un anume Charles
Annan încearcă să-și însușească invenția, obținând un
brevet (furase designul când a vizitat atelierul unde Knight își
construia invenția). M. E. Knight cheltuiește o avere în justiție
și, în final, instanța a decis în favoarea ei. Annan susținea
faptul că fiind femeie, Knight nu putea înțelege cu adevărat
complexitățile mecanice ale mașinii, și că era imposibil ca ea
să fi inventat mașina.
Pentru această invenție a fost
decoarată, în 1871, de regina Victoria a Angliei.
Pungile cu fund plat nu aveau
lateralele pliate – cum sunt cele de azi. Luther Childs Crowell
este cel care a patentat, în 1872, punga cu laterale pliabile, mai
ușor de depozitat, și având colțuri mai bine definite.
Pungile
din hârtie au înlocuit sacii din pânză, lăzile și cutiile
pentru cumpărături timp de aproape un secol înainte de a fi
înlocuite cu pungile din plastic de unică folosință pentru care a
fost dezvoltat un proces de fabricație ieftin în anii 1970 și
1980. (pentru ca azi să revenim la hârtie sau la pungile „bio”).
