luni, 31 mai 2021

În lanul de secară. Citate favorite

Romanul lui J.D. Sallinger, „De veghe în lanul de secară” l-am citit cu foarte mulți ani în urmă. Aș minți să afirm că mai știu despre ce-i vorba exact, dar esența romanului mi-a rămas în memorie; sau, poate esența unui roman nu își are sediul în memorie? Contează mai puțin.
Transcriu mai jos citatele pe care le-am copiat într-o agendă când am citit cartea.

Și totuși, câteodată mă port de parcă n-aș avea decât doisprezece ani. Toți spun așa, mai ales tata. În parte-i adevărat, însă numai în parte. Dar oamenii își închipuie întotdeauna că lucrurile sunt, sută la sută, cum spun ei. Mie, puțin îmi pasă, dar uneori mă cam plictisește când mi se spune că mă comport ca un băiat mare. Uneori mă port de parcă aș fi mult mai mare decât sunt, zău că da, numai că de asta oamenii nu-și dau seama niciodată. Dar ei nu-și dau seama de nimic.

Viața e un joc. Când ești în tabăra unde sunt așii, e bine, când nu...

Nu trebuie să fii, neapărat, ticălos ca să-i întristezi pe ceilalți - poți fi un om foarte de treabă și totuși să-i întristezi. E suficient să le dai o grămadă de sfaturi absurde, în timp ce-ți cauți inițialele pe ușile closetelor și gata, nu-i nevoie de mai mult.

₪ ₪ ₪
Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din săptămâna în care începe luna calendaristică.

sâmbătă, 29 mai 2021

Cinci citate despre egalitate

Oamenii sunt egali; deosebirea dintre ei o face doar virtutea, iar nu nașterea (originea) - Voltaire (1694-1778)

Nu e exact că egalitatea ar fi o lege a naturii. Natura n-a făcut nimic egal; legea ei suverană e subordonarea și dependența - Vauvenargues (1715-1747)

Egalitatea nu există decât în matematică - Mihai Eminescu (1850-1889)

Natura i-a făcut pe oameni atât de egali în privinţa facultăţilor trupului şi ale minţii încât, deşi s-ar putea găsi câte un om a cărui forţă a trupului sau agerime a minţii să fie câteodată în mod evident mai mari decât ale altuia, totuşi, atunci când le considerăm pe toate la un loc, diferenţa dintre un om şi un altul nu este atât de însemnată încât cineva să poată cere pentru sine, pe acest temei, vreun beneficiu pe care să nu-l poată la fel de bine pretinde şi altcineva. Căci, în ceea ce priveşte forţa trupului, cel mai slab are destulă putere ca să-l omoare pe cel mai puternic fie printr-o uneltire secretă, fie prin unirea cu alţii aflaţi în aceeaşi primejdie. (Thomas Hobbes)

Iar cât priveşte facultăţile minţii (lăsând la o parte artele bazate pe cuvinte, şi în special acea măiestrie de a proceda conform unor reguli generale şi infailibile, numită ştiinţă, pe care doar foarte puţini o posedă şi doar în puţine domenii, ea nefiind o facultate înnăscută şi nici dobândită, aşa cum este prudenţa, pe când căutăm alte lucruri), găsesc că există aici o şi mai mare egalitate decât a forţei fizice. Căci prudenţa nu este decât experienţă, pe care un timp egal o conferă într-o măsură egală tuturor oamenilor, în acele lucruri pe care ei le urmăresc în mod egal. Ceea ce ar putea face ca o asemenea egalitate să fie de necrezut nu este decât o părere deşartă despre propria înţelepciune, pe care aproape toţi cred că o posedă într-un grad mai mare decât oamenii de rând (adică decât toţi ceilalţi, în afară de ei înşişi şi alţi câţiva care îi privesc cu ochi buni, datorită faimei acestora sau acordului în păreri). Pentru că natura oamenilor este astfel încât oricât ar admite ei că mulţi alţii sunt mai ingenioşi, mai elocvenţi sau mai învăţaţi, totuşi cu greu ar crede că există mulţi la fel de înţelepţi ca ei înşişi; căci ei au în faţa ochilor propria înţelepciune, dar se găsesc departe de a altora. Însă aceasta dovedeşte mai degrabă că oamenii sunt egali decât inegali. Căci, de obicei, nu există un semn mai grăitor al distribuţiei egale a unui lucru decât acela că fiecare e mulţumit cu partea sa. (Thomas Hobbes, „Leviatanul”)
₪ ₪ ₪
Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.  

vineri, 28 mai 2021

Citate în patrulatere

Când „timpii morți” se învârt în jurul meu îmi găsesc de făcut ceva. Pe la ora prânzului m-am gândit să scriu citate pe „panouri”, să-mi exersez talentul. Citatele sunt culese (aproape) la întâmplare.
Am scris „anonim” ca autor pentru că n-am idee cine-a zis prima dată ce-am scris în patrulatere.
Încearcă să îndrepți greșelile lumii și vei sfârși alăturându-te. (anonim)
Se poate creierul minți pe sine? (anonim)
Ce e înainte: ieri sau mâine?
Șabloanele de mai sus sunt alese dintre cele oferite gratuit în editorul foto pixlr x.
Ia viața cum vine, pentru că un lucru e cert: nu va fi niciodată cum vrei tu. (anonim)
Cetățenii care-și formează părerile și viziunile despre lume plecând de la ziare, televizor, radio și literatura curentă vor fi cel mai puțin informați. (anonim)
Imaginile din patrulaterul negru și din cel verde sunt adăugate în editorul pixlr x.
Atâta am reușit să fac azi într-un timp relativ scurt și încă mai am poftă de-a scrie citate pe „panouri”, dar se va face noapte până reușesc să le postez pe acestea.
P.S. S-a făcut mâine - adică azi, care ieri era mâine - deoarece am tot primit mesaj de eroare la încărcarea fotografiilor.

joi, 27 mai 2021

Lauda omului, de Nichita Stănescu

Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoție copleșitoare...
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!

Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mișcare-adăugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!

Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripile crescute înlăuntru,
care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!

(din volumul Starea poeziei, Ed. Minerva (BPT), București, 1975)
*
N-am căzut în borcanul cu filosofie, nici în cel cu melancolie (sau poate nu-mi dau seama), dar mărunțind agende vechi am dat și peste această poezie.
E a doua oară - de când răsfoiesc agendele vechi pe care vreau să le arunc - când constat că din bibliotecă lipsește o carte: nu mai am volumul din care am copiat poezia (poate că nu l-am văzut de ochi). Oare de ce-oi fi copiat-o tocmai pe aceasta (în anul 1986)? Oare contează de ce? Oricum, la acea vreme nu mă lovise filosofia și Esenin era "E senin" (glumesc - acum mi-a venit ideea jocului de cuvinte; nu aveam creierul chiar așa de neted, dar nu prea știam multe dacă nu țineau de povești, legende, romane polițiste, de spionaj etc.)

marți, 25 mai 2021

Doi copii se certau

Doi copii se certau.
- Când e soarele mai aproape? Când e la răsărit sau când se află în creștetul bolții cerești?
- Când se ridică e mai aproape, spune unul.
- Nu – zice celălalt copil. Când abia răsare e cât roata unei căruțe, pe când la amiază e cât o tipsie. E mai mare când e mai aproape.
- Nu! Când abia se înalță e rece, și când ajunge deasupra capului nostru frige. E rece când se află departe.

Confucius nu a putut să-i lămurească!
**
Kong Qiu (Zhong Ni, Kong Fu Zi, Kong Zi sau Confucius) a fost supranumit de adepții lui și „sfânt”. A trăit între anii 551-479 i.e.n. și e considerat cel mai mare filosof al antichității chineze. Filosofiile sale erau legate de moralitatea personală și guvernamentală, de corectitudinea relațiilor sociale, de justiție.
Confucius s-a născut cu o înfățișare destul de ciudată: în creștetul capului avea o bulbucătură asemănătoare unei coline și așa numelui tatălui i s-a alăturat și numele Qin (= colină). A rămas orfan de mic. Era înalt, bine făcut, avea o putere neobișnuită, ca și tatăl său – putea doborî cu o lovitură de picior un tigru. Era priceput în mânuirea arcului și a carelor de război, dar nu se lăuda cu măiestria lui. Îi plăceau drumețiile. Într-o zi, se spune, l-a prins noaptea într-un loc numit Shong Mu (Mai presus de mama) și n-a înnoptat acolo din cauza denumirii; n-a vrut să bea apă dintr-o fântână numită Fântână hoților.
În templul strămoșesc al țării Qi, Kong Zi a avut prilejul să asculte muzica Shao și a fost cuprins de o asemenea vrajă încât trei luni mai târziu sunetele acelea încă îi mai stăruiau în urechi, că nici mâncare nu i-a trebuit în acel timp.
Shao e un gen muzical tradițional din sudul Chinei; e muzică lăsată moștenire de regele Yao, o muzică de o neasemuită frumusețe.
(din cartea Legende chinezești - de la facerea lumii la Confucius; traducători: Li Jiayu și Elvira Ivașcu, Ed. Univers, București, 1988)

Începutul a fost varză

În jocul cu desene online - unul nou - mi-am cam prins urechile, dar mai apoi am început să înțeleg cam ce și cum. Totuși, primul joc oferit (tot) de Suzana a rămas favoritul.
După ce am învârtit cursorul pe ecran pân-a amețit mouse-ul am privit ce am făcut: varză. 
De ce să nu arăt tuturor acest desen care pare făcut cu ochii închiși? Dar de ce să-l arăt? Eeee! Complicate întrebările existențiale. Ce e mai greu: un kg de fulgi sau unul de plumb? 
Mai apoi, pentru că tot eram acolo, m-am străduit să realizez ceva. Când privesc următorul desen mă gândesc la niște păianjeni colorați, cu trup mic și picioare luuuungi, care se holbează la mine (și la voi). 😊
În al treilea desen văd conopide și păpădii la carnaval!
E desenul care-mi place cel mai mult, dintre cele de aici. Hm. De parcă mi-ar fi fost greu să mă hotărăsc care-i cel mai fain (de pană acum). 😊
Mai jos e prima poză (varza), „mozaicată”, și apoi conturate liniile din desen în editorul foto online pixlr E (pixlr.com)
A devenit varz
ă abstractă. Mi se pare că arată mai bine. 😊

luni, 24 mai 2021

Mai în calendare

Luna mai este luna cu numărul cinci în calendarul Gregorian, și are 31 de zile. În calendarul popular rom
ânesc mai e numită Florar, Frunzar sau Luna ierburilor pentru că este luna în care vegetația pare că explodează: culorile florilor și alte frunzelor sunt strălucitoare; pomii încep să se coloreze cu frunze și flori, muncile agricole se intensifică; e momentul pentru „ieșitul în grădină”. În tradiția populară, 1 Mai e începutul verii.
Denumirea lunii mai ar deriva din latinescul "maius". Se presupune că s-ar putea trage şi din "maiores", care înseamnă bătrâni, iar o altă interpretare ar fi aceea că se referă la zeiţa "Maia Maiesta", pe care romanii o considerau zeiţa primăverii şi căreia preoţii lui Vulcan, zeul focului, îi ofereau sacrificii în prima zi din luna mai. Romanii ar fi identificat zeița greacă, Maia, cu cea romană, Bona Dea, a fertilității, al cărei festival avea loc în luna mai. Grecii numeau luna mai Thargelion.
Se spune că de n-a brumat sau înghețat pământul în aprilie există neșansa să se întâmple la începutul lunii mai, ceea ce ar îngreuna muncile câmpului. Tot în această lună începe strânsul turmelor de oi și vaci, pentru a fi duse la ciobani. Vitele, oile, prisăcile dau randament maxim în această perioadă.
După 13 mai începe seamănatul de in şi cânepă, după 19 mai, de hrişcă, iar pe la mijlocul lunii de ridichi, castraveţi, fasole, tutun. Se curăţă pomii de gândaci.
În luna mai sunt și câteva sărbători religioase cu date fixe: 1 Mai - Armindeni (Armendina, Armindin, Arminder); 6 mai - Sfântul și Dreptul Iov (sau Iacob, cum mai este cunoscut, e un model de răbdare pentru creștinii credincioși de pretutindeni), 12 mai - Sf. Gherman (în calendarul popular Hărmanul viermilor - zi care ar trebui cinstită pentru a fi ferite ogoarele, animalele, oamenii de viermi și alte insecte dăunătoare, dar și de grindină); 21 mai - Sfinții Împărați Constantin și Elena (în tradiția populară Constantin Graur - Constandinul Puilor - se serbează pentru apărarea recoltelor şi marchează încheierea semănatului la cereale; în această zi, se spune, păsările sălbatice își învață puii să zboare); 25 mai - Ioan Fierbe Piatră (a treia Aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul). Ioan Fierbe Piatră este apărător de rele și durere, ziua lui ar trebui cinstită, fără muncă, pentru a evita riscul de cumpene grele în viață, boli și durere. N-ar trebui să se muncească și pentru a fi apărați de furtună, fulger, trăsnet și foc. Se spune că Ioan Fierbe Piatră duce furtună și-o descarcă în alte locuri - adeseori în livada celui care-i necinstește sărbătoarea.
Mai pot fi și alte sărbători creștine, dar data acestora variază în funcție de data Paștelui din anul respectiv.
Ziua de 1 Mai - Armindenul (ziua profetului Ieremia) - numită și ziua pelinului sau ziua bețivilor, semnifică în tradiția populară începutul verii și al vegetației. În această zi se sărbătorește și ziua boilor - aceștia nu se folosesc la muncile câmpului, nerespectarea acestei reguli atrăgând după sine moartea animalelor sau îmbolnăvirea oamenilor.
În Banat și Transilvania sunt regiuni unde Armindenul e sărbătorit în ajun de Sfântul Gheorghe (23 aprilie) sau de Ispas (Înălțarea Domnului, având o dată variabilă - șase săptămâni de la Paști).
Rolul armindenului este apotropaic - superstiția apărării împotriva duhurilor rele. La români este o zi închinată cultului arborelui (atestat în toate zonele locuite de daco-romani), manifestată în special la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai sub forma unei Ramuri verzi, numită Arminden sau Maial, Steag, Sânjor, Prepeleac, Lemn, Stâlpar, Pom de Mai.
Armindenul simbolizează un vechi zeu al vegetației, care proteja recoltele și animalele.

Tradiții și superstiții de 1 Mai

Armindenul trebuie sărbătorit pentru a intra cu sănătate în vară; se serbează pentru rodul pământului, împotriva grindinei și a dăunătorilor, pentru sănătatea oamenilor și a vitelor, pentru vin bun. Se fac petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă, și se bea vin roșu cu pelin. „La întoarcerea în sat, bărbații își pun liliac sau flori de pelin la pălării” (Maria Dan Golban, referent la Centrul Creației Populare Cluj). Cei care mai au vin în butoaie trebuie să-l scoată și să-l trateze cu pelin, altfel se va strica. Pelinul ar trebui purtat la brâu sau în sân, pentru a fi feriți de friguri; în cofele de apă se pune pentru a se feri de boală. Pelinul recoltat în această perioadă era leac pentru malarie, dureri de stomac, boli de urechi și umflături.
Cu o zi înainte se aduce din pădure o ramură verde (Armindenul) sau un pom curățat, iar de 1 Mai se pune în fața casei, unde se lasă până la seceriș, când se pune în focul care va coace pâinea din grâul cel nou. Se pun ramuri verzi la porți, pentru noroc și belșug, dar se împodobesc și intrările în adăpostul vitelor pentru ca atât oamenii cât și animalele să aibă protecție împotriva spiritelor malefice. La casele cu fete de măritat se pun puieți de mesteceni în fața porții. În satele din Banat, Armindenul se pune la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creanga verde o așează feciorii noaptea, fără să fie văzuți. Cei la casa cărora s-a pus Arminden trebuie să îi caute pe feciorii care l-au pus și să le dea de băut.
Pentru ca viforul și grindina să nu se abată asupra satului femeile nu lucrează nici în casă și nici pe câmp.
În dimineața zilei de 1 Mai oamenii trebui să se spele cu rouă, pentru sănătate. În Marea Britanie, fetele tinere se spălau cu rouă. Se spune că roua are proprietăți magice și oricine își spală fața cu ea va avea ten frumos tot anul; roua poate îndepărta pistruii, petele și coșurile, se mai zice.

Superstiții în luna mai

Plouă-n mai, avem mălai - spune-o vorbă din bătrâni. Dacă în serile lunii mai e rouă și răcoare va fi belșug de vin și de fân; furtunile cu tunete și fulgere prevestesc un an cu multe roade; dacă năpădesc gândacii anul va fi mănos; dacă luna mai e ploioasă atunci luna iunie va fi secetoasă.
În mai nu-i bine să se nască un copil, pentru că va fi bolnăvicios, și nu-i bine să se facă nuntă, pentru că nu va dura căsătoria. Pornită, probabil, de la expresia „căsătoria se duce ca florile de mai” sau de la varianta brutală „o MAI faci o dată”, oamenii iau în calcul tradițiile populare atunci când își planifică nunta. (https://evenimentezilnice.blogspot.com/2017/05/superstitii-în-luna-mai-ce-spune-gura.html)
Britanicii au superstiția că un copil născut în luna mai ar putea fi bolnav; și ei cred că luna mai e neprielnică pentru nuntă. Credeau că nu-i bine să cumperi mătură în mai și nici să speli pături - mături sau speli dintre membrii familiei. O pisică născută în această lună nu va vâna rozătoare, și chiar ar aduce șerpi în casă. Ceață în mai, căldură în iunie. Umezeală în mai, mult fân în hambar; frig în mai, foarte mult fân în hambar. Nu-i bine să te scalzi în luna mai, s-ar putea să te îmbolnăvești.
*
Posibile explicații pentru superstiția nunții de rău augur făcută în luna mai:
- credința unor catolici francezi - dar și a altor populații din Europa Centrală a secolelor XVI-XVII - că în această lună ar fi avut loc o uniune incestuoasă: căsătoria diavolului cu propria mamă.
- în străvechea Anglie, luna mai reprezenta începutul verii, o perioadă dedicată orgiilor în aer liber, total nepotrivită începutului unei căsătorii.
- la noi, prin regiunile de munte, se crede încă în Iele - timp de cinci săptămâni după Paşti acestea bântuie, influenţând în rău orice început.

Originea sărbătorii de 1 Mai

Sărbătoare de 1 Mai își are originile în sărbătorile Europei păgâne, precreștine, când se celebra reîntinerirea naturii. Noaptea de 1 Mai era cunoscută în multe țări europene că fiind a vrăjitoarelor. Pentru meșteșugarii medievali, era una dintre cele mai populare sărbători. Obiceiul cerea să fie aleasă o ”Regină a Maiului”, cea mai frumoasă dintre femeile așezării, pentru a conduce semănatul.
În emisfera nordică era prilej de mari sărbători. Anglo-saxonii numeau luna mai Tri-Milchi, deoarece, datorită vegetației proaspete vacile puteau fi mulse de trei ori pe zi. Pentru strămoșii lor, mai ales pentru cei din mediul rural, în luna mai avea loc un mare festival, o sărbătoare cu muzică, dans și jocuri. În unele părți din Marea Britanie ziua de 1 Mai se mai numește Ziua Ghirlandei - copiii defilau cu ghirlande de flori fixate pe bețe sau pe cercuri (în unele zone obiceiul s-a păstrat).

Diverse despre luna mai

În nici un an nici o altă lună nu începe cu aceeași zi a săptămânii ca luna mai.
Piatra lunii mai (a celor născuți în luna mai) e smaraldul - simbol al păcii, dragostei, vieţii eterne, succesului. Conform superstiției, purtarea unui smarald are darul de a învigora iubirea, inteligenţa, arta oratorică şi popularitatea.
Floarea lunii mai este lăcrămioara. În vechime, tinerii, băieți și fete, culegeau lăcrămioare în credința că au darul de a aduce noroc în dragoste. Din perioada evului mediu, lăcrămioarele au început să fie purtate în buchetul tradițional al miresei, simbolizând modestia și puritatea.
Arborii lunii sunt plopul, frasinul și castanul. Despre plop se spune că are capacitatea de a vorbi sau șopti și abilitatea de a îndura restriștile și de a le învinge. Era considerat antidot împotriva mușcăturii de șarpe veninos. Frunza de frasin găsită aduce succes găsitorului, mai ales dacă o va purta asupra lui. Despre frunzele ținute sub pernă se credea că atrag vise premonitorii.
Pasărea lunii este privighetoarea. Există o legendă în care se spune că privighetoarea nu cântă până nu înfloresc lăcrămioarele.
*
Luna mai este dedicată Fecioarei Maria, în biserica romano-catolică.
În neopăgânism, în Roata anului, luna mai începe cu sărbătoarea Beltane în emisfera sudică și cu Samhain în cea nordică. (nu prea înțeleg exact cum e cu Roata anului și aceste sărbători care sunt „devansate” cu șase luni pentru a coincide cu anotimpurile din fiecare emisferă).
Ziua de 1 Mai este Ziua Internațională a Muncii. 12 Mai e Ziua internațională a surorilor medicale, dar și Ziua internaţională de conştientizare asupra bolilor cronice imunologice şi neurologice.

duminică, 23 mai 2021

Un copac și un triunghi. Mandale

Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
(o strofă din poezia Creion, de Tudor Arghezi)
*
Tot jucându-mă pe site-ul cu mandale am început să mai înțeleg una-alta, dar complicând lucrurile durează mai mult să realizez o mandală (un desen) și cu cât e mai complicat cu atât răbdarea mea se volatilizează - pentru că începe să-mi pară mai mult decât un joc și în loc să-mi relaxez neuronul îl epuizez. Nu-i frumos din partea mea!
Pentru că m-am jucat public rezultatele.
Folosind doar o axă am reușit să desenez un copac - care arată a copac mai mult decât copacii stilizați de acum câteva zile.
La triunghi și ochi am migălit mai mult decât la copac, mai ales că mouse-ul nu e instrument de finețe când e vorba de a trasa linii curbe sau în spații mici.
Pentru că mi s-a părut banal de top am modificat desenul în programul pixlr.com, și-a ieșit ce se vede 
în imaginile de mai jos.
Am ales acest desen pentru că mă trezisem cu un un triunghi desenat pe ecran și nu știam cum să-l „decorez”. Mi-am încercat mâna. Mi-a luat ceva timp până am desenat ochiul - am încercat să desenez numai raze în jurul triunghiului dar arăta ca un arici. N-am reușit să desenez ochiul mai aproape de vârf pentru că reușeam doar un ochi tremurat, aproape închis, dar nici n-a fost intenția mea să reproduc perfect simbolul.
Diverse
Despre reprezentarea unui ochi înscris în vârful unei piramide s-au spus multe (că e simbol masonic sau satanist, între altele) și simbolul e numit în mai multe feluri: „ochiul care vede tot”, „al treilea ochi”... (în funcție de persoana întrebată). Există surse care susțin că simbolul este unul creștin (catolic) și ar simboliza Sfânta Treime. „Ochiul” este amintit și în Biblie; Psalmul 32:8 îmi vine-n minte (am copiat versetul - n-am memorie chiar așa de bună): Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta - dar mai apare și în alte capitole/versete.

*
Fulgul de nea (prima poză) este „decupat” pe site-ul:
http://mandalamaker.online/#1
Am ales fundal albastru dar l-a descărcare a devenit alb, contrastul între fulg și fond devenind aproape insesizabil.

sâmbătă, 22 mai 2021

Ce-are Sulla cu prefectura?

Avem în grup o amică preocupată de horoscop. Ascultă, citește, studiază pe temă. Nu contest astrologia, n-o ironizez, dar nici nu m-aș putea „ghida” după ce „spun” astrele (oricum, nu după ce se spune pe la TV și prin reviste că ar „spune” astrele). În fine... Duminică seară amica ne-a spus fiecăruia - în funcție de zodie - la ce ne putem aștepta săptămâna care tocmai se încheie. Mie mi-a spus că nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic! Perfect! De acum înainte, dacă-mi va spune să-mi fac griji voi ști că nu trebuie să-mi fac! Oh! Și când sunt așa... lipsită de griji... Nu! Nu desenez
mandale! Nu întotdeauna! Mandalele, am constatat, ajută la alungarea gândurilor pe care nu le vreau într-un moment sau altul. Când simt așa... (și afară plouă, plouă, plouă!) caut să-mi țin mintea ocupată cu lucruri care mă amuză sau mă intrigă.
După așa o lungă introducere am ajuns la ce vreau să aflu: care este originea expresiei Ce-are Sulla cu prefectura? Expresia e folosită când cineva face asocieri nepotrivite de termeni sau când un om e angajat pe un post unde n-ar avea ce căuta conform studiilor ș.a.m.d.
Obișnuiam să folosesc această expresie. În una dintre ocazii o doamnă-mi zice: Vaaai! Ce urât vorbești! Ups! Ce?! Ea chiar credea că vorbesc cu „s”. I-am spus că Sulla a fost un general și dictator român (mai mult nici n-aveam habar!), dar sula este și-o unealtă pe care o folosește cizmarul (și nu doar el). Cu altă ocazie, când folosesc din nou expresia cu Sulla și prefectura, îmi zice un domn: Are! Sulla a inventat prefectura. Ups! Ce? Cum, adică? l-am întrebat. Mi-a spus că Sulla a inventat instituția prefecturii... L-am crezut! La acea vreme aveam vreo 20 și un pic de ani și despre el știam că e bine informat. Peste timp - adică în această săptămâna - am zis iar Ce-are Sulla cu prefectura? Nu m-a certat nimeni că vorbesc urât și nici nu mi s-a spus că „are”, dar pentru că a tot plouat m-am hotărât să aflu care-i treaba cu Sulla și prefectura. Și-am tot căutat și-am rămas nelămurită. Nici nu-i de mirare! Nu prea cunosc istorie - mai ales istoria Romei antice (nu mă laud, dar scriu pentru a se înțelege de ce nu m-am descurcat să aflu; nici chiar tută nu-s) și nici latină nu cunosc în mod deosebit, deși am învățat la școală (neutilizând-o, am uitat).
O zi întreagă (aproape) am căutat pe Internet, în limbile română, italiană și engleză. Am aflat o mulțime de informații despre Lucius Cornelius Sulla (138 î.Hr.-78 î.Hr ), dar numai în rezultatele căutării în limba română am găsit expresia Ce-are Sulla cu Prefectura?
Pe un site am citit că expresia a rămas de pe vremea când împotriva lui Sulla s-au ridicat senatorii, pentru că (între altele) s-ar fi autoimpus ca Dictator, adică Praefectus (se deduce pe acel site). Îmi dădea cu rest: "dictator" și "prefect" nu sunt (și nu cred că au fost vreodată) sinonime. Am căutat mai departe. Pe un alt site aflu că Sulla s-a autointitulat dictator făcând abuz de putere și zic cei de pe acel site: dictator în latină se spune Praefectus (prefect, în limba română). Iau dicționarul latin-român și român-latin, să caut „dictator” și „prefect”. Din nou: nu-s sinonime. Traducerea „automată”, pe Internet, zice ca dicționarul: „dictator” nu se traduce în latină „praefectus” (= cel care a fost pus în frunte). Pe acest site se plusează: oamenii nemulțumiți de numirea sa în funcție ar fi strigat în numeroase contexte: Ce-are Sulla cu prefectura?
Mai sap un pic în vastul Internet și descopăr o altă explicație, total diferită de primele două (care apar în mai multe locuri). Aici se scrie despre consoanele lichide R și L (da, am căutat în carte ce înseamnă consoane lichide!) care ar fi fost "schimbate" de cei care au înțeles greșit consoanele (ceva de genu'). Așa. Și zice autorul explicației că ar fi vorba, de fapt (de unde și până unde „de fapt”?), despre „sura” în loc de „sula”, adică o femeie fie că era sură la păr, fie că așa o chema - Sura. Aceasta a nimerit întâmplător la o prefectură, fără a avea de-a face, în vreun fel, cu ceea ce se ocupă această instituție. Prin urmare, expresia corectă ar fi „Ce are sura cu prefectura?” (am încheiat citatul).
Dorind să mă lămuresc am ajuns să fiu și mai nelămurită. Care o fi originea expresiei?! În mod sigur, horoscopul și Sulla sau prefectura n-au vreo legătură.

duminică, 16 mai 2021

Cautând mandale online

Constat - ca și cum ar fi de mirare - că sunt multe site-uri unde pot desena mandale online.
Prima jucărie am primit-o de la Suzana, și m-am lăudat aici cu ce-am reușit să fac.
Între timp am descoperit un site unde sunt recomandate site-uri unde pot desena mandale, și le-am „probat”; cu unele programe m-am descurcat, cu unele nu; unele mi-au plăcut, altele mi s-au părut prea complicate și pentru că vreau doar să mă joc am ignorat, ulterior, „complicatele” și pe cele care nu prea mi-au plăcut de la prima vedere.
Un alt site unde sunt prezentate câteva programe pentru desenat mandale este
https://techconnecto.com/free-online-mandala-maker/
De la Suzana am link-ul de mai sus și am făcut unele „cercetări”. Sunt câteva care deja îmi sunt cunoscute, dar și unele noi, pe care le-am „probat”.
Pe site-ul https://permadi.com/java/spaint/spaint.html (KaleidoscopPainter) mă mai jucasem, dar pentru că tot eram acolo am mai desenat o mandală, pe repede înainte.
E unul dintre site-urile care-mi plac prin simplitate = relaxare totală pentru mine. Mă joc alegând la întâmplare modele, apoi văd ce-a ieșit.
Pe site-ul http://mandalamaker.online/#1 n-am prea știut ce să fac. Întâi am încercat un „fulg de nea" și m-am ales cu ce se vede mai jos:
Habar n-am s
ă desenez fulgi de nea!
Am desenat o mandală; de fapt, două - n-am fost atentă ce apăs: am apăsat culoare de fundal în loc de culoare pentru pensulă și s-a deschis o pagină nouă - am lăsat-o cum a căzut și am exersat pensula și culorile:
Acest site îl accesasem zilele trecute, dar n-am reușit să desenez - apărea cu totul altă interfață.
M-am jucat și pe http://www.drawerings.com/draw și a ieșit ce se vede mai jos:
Nu știu cum să schimb culoarea, dimensiunea pensulei, cum să desenez centrul și multe altele. Îl accesasem și zilele trecute dar nu am salvat desenul pe care am fost capabilă să-l fac.
Pe https://masterbundles.com/mandala-designs/#title10 mi-a plăcut să mă joc, dar site-ul se încarcă ceva mai greu la mine și este destul de incomod să tot derulez pagina pentru culori și instrumente. Să nu zic că nu m-am jucat am desenat mandala de mai jos:
Site-ul
https://www.freegames66.com/drawing/mandala-maker-online/ se încarcă greu la mine și-mi pare prea complicat pentru răbdarea mea.
Site-ul http://mandalacreator.com/ nu-l pot accesa: „această pagină nu poate fi accesată” (îmi cere sa verific firewall și nu mai știu ce).
Dintre toate site-urile „probate” îmi plac cel mai mult, în ordine:
https://www.mandalagaba.com/ (e prima jucărie, și mi se pare simplu - important e că mă relaxează pe bune! Am și ceva antrenament, e adevărat)
https://permadi.com/java/spaint/spaint.html
(KaleidoscopPainter)

*

https://colormandala.com/ (unde am ales să colorez șabloane)
La previzualizarea postării am observat că m-am orientat mult spre nuanțele de mov. Mi-or fi rămas în subconștient florile de liliac.
O dup
ă-amiază înnorată și umedăîn care am avut de ales între scrabble și mandale. E clar ce am ales. Unii învârt litere, eu am învârtit culori. (azi nu mai am timp pentru litere)

Copaci stilizați în mandală

Vrabia Mihai Viteazu! Nu mi-a reușit copăcelul în mandală, așa cum mă dădeam rotundă într-un comentariu pe blogul Suzanei. Am încercat, am văzut că-i mai greu cu practica - nu m-a ucis practica, dar m-a dezamăgit. Practica-i vinovată, nu eu ‘că mă dau mare pe uscat. Sau e vinovat programul, pentru că nu-mi permite să trasez linii simple, pur și simplu, unde vreau - nu e activă opțiunea care, probabil, mi-ar permite să desenez pătrate, să zicem. Nici mouse-ul nu e cel mai fin instrument pe care să-l pot folosi fără să „tremure” liniile.

Am desenat copăcei uniți la nivelul rădăcinilor. De ce, după colorare, arată într-un fel în program:


și altfel după ce salvez imaginea n-am cea mai vagă idee:

A fost o încercare. Reușită e pe jumătate, dar e bine și-așa rău.
Următoarea nu s-a modificat:
Poza următoare arată ecranul (secțiunea instrumente de lucru) - n-am știut să fac „print screen” așa că am făcut fotografie (ca și în cazul mandalei din prima imagine):

Pentru că tot eram acolo am mai desenat o mandală, și i-am găsit titlu: „Marte sfărâmată”. De ce Marte?! Pentru că am colorat cu nuanțe de roșu; după ce-am salvat imaginea mi-a venit în minte planeta Marte pe care o scârmă unii în prezent.

La final, mandale cu verde făcute în intervalul de timp de la primirea jucăriei.

Pentru că e duminică m-am gândit să fie cu mandale.

Nota: Mandalele sunt realizate pe site-ul: https://mandala.mandalagaba.com/

sâmbătă, 15 mai 2021

Au furat florile de liliac

Un liliac copăcel cu flori mov e lângă fereastra unuia dintre dormitoare. E mititel, și cam în umbra teiului, a unui corcoduș și-a unui castan. Mai sunt doi în zonă, la o distanță de vreo 50 de metri de micuțul acesta. Pe mititel l-am tot „urmărit” de la fereastră, să-i văd floricelele, să le fotografiez. Am reușit joi să le fotografiez.
Eh! Și tocmai de mititelul acesta s-au legat vineri niște oropsiți. Au furat crenguțele cu cele mai frumoase buchețele!
Ieri eram aproape furioasă, azi sunt tristă. E prima dată când e devastat acest copăcel. Prea curând nu vor înceta astfel de fapte, din contră: se vor înmulți, pentru că „foamea” e tot mai mare pentru unii, mai ales în această perioadă.
Când am privit la liliac nu-mi venea să cred! N-am fost la fel de „șocată” ca în cazul teiului ciopârțit, dar am dat mărunt din buze la adresa celor care au furat florile. Degeaba mă străduiam să n-am gânduri rele pentru ei! Le am! O să-mi treacă. Acum mă întreb unde erau viespile când au luat florile de liliac...
Au circa 2 cm lungime și vreo 5 mm lățime (le numesc „mutante” - poate nici nu-s viespi, habar n-am, dar albine nu-s).
Mai târziu mi-a povestit o vecină că i-a văzut pe prichindeii hoțomani și i-a întrebat de ce distrug. Poate că intervenția acestei doamne a făcut ca liliacul să mai rămână cu câteva buchețele. Mi-e ciudă că l-au ciuntit... Știu că hoții sunt dintre cei care-mi vând crengi cu flori de liliac la colț de stradă: „ia un buchet, să-mi iau o pâine”. Poate că așa este, dar n-am cum să nu mă gândesc că poate fi vorba și despre o „rețea” în care copiii (și nu doar ei) sunt obligați să „aducă” bani... Am văzut într-o zi de iarnă (nu e ca și cum n-aș fi știut ce se întâmplă în unele cazuri) un grup de câteva fete tinere și un mascul (nu-mi vine să-i zic bărbat), într-un părculeț din apropiere... Eram cu Miki. Glasul masculului care împărțea „veniturile” în funcție de câte crengi de brad a vândut fiecare se auzea foarte clar. Pe una o certa că le-a aruncat când au venit „caraliii”... Probabil că așa se întâmplă cu mai tot ce ni se oferă „la colț de stradă”. Și mă întreb cum e mai bine: să cumpărăm de la ei pentru a nu-i pedepsi „stăpânii” sau să nu cumpărăm și, în timp, fenomenul să înceteze? Poate chiar au nevoie de bani pentru mâncare... Personal, vreau să cred că de azi nu mai cumpăr nimic de la acești oameni care vând pe te miri unde. Poate că mă voi răzgândi... Nu știu, dar sunt tare supărată!
Supărată că am rămas fără parfumul de liliac am fotografiat florile castanului - e prima dată când face flori (mi-e greu să cred că nu le-am observat în alți ani). 
E un castan tânăr care pare că devine tot mai viguros - sper să reziste, să nu sune cineva la „ciopârțitorii” de copaci, că-l deranjează crengile.
Și pentru că tot sunt alandala mai postez o mandala.
Îmi place jocul cu mandale; ce să fac? 😊

vineri, 14 mai 2021

Mai la început de mai

Am fost tentată să scriu că nu prea-mi amintesc cum a început luna mai, dar imediat mi-am amintit: a fost Paștele! Prea multe nu s-au petrecut de atunci până acum - zilele seamănă între ele. Și-am observat, abia după ce am editat fotografiile, că și serile seamănă destul de bine între ele.
Am destul de multe fotografii făcute din balcon nu pentru că mă plimb pe balcon, ci pentru că e locul unde fumez cel mai des. Scriam zilele trecute că acum are teiul frunzulițe. Are:
Azi sunt și mai mari decât în trei mai pe la prânz.
Spre seară, pe la ora 20 („scria” pe poză, de-aia știu), mi-au plăcut norii:
Pe la 20:30 mi-a făcut cu ochiul Soarele care mergea la nani. 
Hm. De fapt, Soarele nu merge la nani, ci începe un nou schimb de lucru, în altă emisferă; pleacă pentru a ne da nouă de veste că e timpul să mergem la nani. Cum?! Nu doarme nimeni de la ora 20? Ha! Mulți dorm, deja, la ora 20 - și pe la 5 dimineața începe noua lor zi (unii o încep pornind mașina de spălat rufe!)
În seara următoare, pe la ora 20 și ceva (pe poză scria „20:23” = știu exact ce-am făcut în 4 mai la ora 20:23; de parcă i-ar păsa cuiva! nici chiar mie nu-mi pasă, da-mi place ideea de a ști, pentru un timp măcar) am încercat să privesc Soarele-n ochi, prin „obiectiv”:
Cu această ocazie am observat că în jurul acestei ore de seară Soarele pleacă printr-un punct ce-l pot identifica în „curbura” ramurii teiului (poate că săptămâna viitoare sau luna viitoare va fi altfel).
În 7 mai, pe la ora 15, mă strigă guguștiucul să-i dau papa. Când zic că mă strigă nu exagerez. Uneori stă pe crengile teiului (mai puțin acum, de când au ciopârțit creanga pe care ședea cel mai bine), dar în acea zi se așezase pe pervaz la geamul de la balcon și era cu fața spre geamul de la camera unde petrec cel mai mult timp când sunt acasă - și „guguia” (sau cum face el); privea „pe după colțul balconului” spre fereastra în spatele căreia bănuia (dacă nu știa) că sunt (l-am văzut pe fereastra camerei și m-a pufnit râsul). Cum să nu merg să-i dau grăunțe?! Am pus grăunțe și hop și porumbeii! I-am tot zburătăcit, până când au părut că s-au liniștit așezându-se pe crengile teiului. Am vrut să-i fotografiez pe ramuri și fix atunci au pornit spre fereastră! 
Și să fi vrut, n-aș fi reușit să fotografiez porumbeii în zbor!
Și-o mandală, dacă tot am desenat-o.
Și-am gătat povestea despre cele câteva zile mai de la început de mai.