Poţi să strigi in gura mare pe toate drumurile învăţăturile
considerate secrete, ele tot “secrete” vor rămâne pentru indivizii cu intelect
obtuz, care vor auzi vorbele care le sunt adresate, dar nu le vor percepe decât
sunetul. Nu de maestru depinde “secretul”, ci de cel care ascultă. Maestrul nu
poate decât să deschidă o uşă ,
dar discipolul trebuie să fie capabil să vadă ce se află dincolo de ea.
Buddha, înainte de a începe să predice, a avut ezitări, spunându-şi
că ce folos ar fi să le spună oamenilor cele ce a descoperit, pentru că oamenii
nu vor fi in stare să înţeleagă iar el doar se va obosi şi se va necăji. Îndemnat
de o zeitate, a aruncat asupra lumii o privire de o clarviziune desăvârşită. A
văzut fiinţe cărora numai un colb uşor le întuneca ochii minţii şi altele care
aveau ochii acoperiţi de un colb gros. A văzut fiinţe cu mintea vioaie şi
altele cu mintea îngustă. […] A zărit fiinţe cu un caracter nobil şi altele cu
un caracter josnic, auditori buni şi auditori răi. Şi după ce a văzut toate
acestea, el i s-a adresat lui Brahma Sahampati:
Fie-le poarta Domnului deschisă tuturora. Cel care are urechi de auzit
să audă!
[…]
*
Un maestru predă aceeaşi doctrină la doi discipoli, amândoi
zeloşi şi având deplină încredere in el. Când maestrul a considerat că i-a
instruit pe deplin, i-a lăsat să plece şi fiecare s-a dus pe drumul lui. Unul
dintre discipoli a contribuit, in toate chipurile, la fericirea celor care se
aflau in contact cu el. Celălalt, care era un prinţ, i-a tiranizat in profitul
instinctelor sale egoiste şi pline de cruzime, înţelegând greşit toate regulile
stabilite pentru a le permite oamenilor să trăiască in societate fără să-şi dăuneze
unii altora.
Primul discipol, auzind de comportarea fostului său coleg întru
învăţătură, se duse la el ca să-l îndemne să se schimbe.
Venerez fără rezerve pe cel care ne-a fost guru, i-a răspuns
prietenul lui. Am o încredere deplină in el şi in toate învăţăturile pe care
ni le-a dat; le practic cu stricteţe şi nu mă voi abate de pe calea pe care o
urmez.
Acel om era sincer, dar înţelesese prost doctrina care îi
fusese comunicată in mod imprudent. […] Totuşi, sinceritatea, certitudinea pe
care o avea că acţionează după învăţăturile primite de la maestrul său venerat îi
atenuau într-o oarecare măsură vinovaţia.
(Tainele învăţăturilor
tibetane, de Alexandra David-Néel, Ed Nemira, Bucuresti, 1995, traducere:
Nicolae Constantinescu)
Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella.
Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Alexandra David-Néel (24.10.1868-08.09.1969)
e cunoscută pentru vizita in Lhassa (1924), capitala tibetană absolut interzisă
străinilor (interdicţia emana nu de la tibetani, nici de la vechii chinezi, ci
de la guvernul britanic, care se ferea de orice concurenţă comercială sau
militară in zonă).
E fiica unui francmason francez,
Louis David (activist republican in timpul revoluţiei de la 1848) şi a unei
catolice belgiene, Alexandrine Borghmans (cu origini scandinave şi siberiene);
s-a născut in una dintre suburbiile Parisului. A făcut studii la Limbi
Orientale, la Sorbona şi Colege de France. A făcut parte din Societatea
Teozofică; de pe la vârsta de 20 de ani frecventa mediile francmasonice şi va
ajunge să deţină un rang înalt in “ritul scoţian mixt”. Feministă şi anarhistă
– a scris un tratat anarhist, tradus in cinci limbi (inclusiv rusa). A studiat
şi canto şi a străbătut Europa vreme de câţiva ani, in turnee de operă. Europa,
însă, era prea mică pentru ea. In 1891, primind o mică moştenire, pleacă in India ,
pentru un an şi jumătate. Imediat ce revine in Europa nu-şi doreşte decât să se
întoarcă la solitudinile himalayene şi să afle cât mai multe despre doctrinele
orientale, despre magia şi mistica buddhistă, lamaistă sau taoistă. Înainte de
a pleca, face un ocol prin Africa de Nord, pentru că studia şi lumea musulmană.
La Tunis îl întâlneşte pe Philippe Néel, un bogat inginer la Căile Ferate, şi
se căsătoreşte cu el – soţul îi va finanţa călătoriile şi cercetările de
orientalistică timp de vreo 30 de ani.
Sursa foto portrete en.wikipedia