Figurina Halloween din tub de carton

Octombrie pleacă azi. A fost o luna în care vara și toamna păreau ca au ajuns la o înțelegere: în timpul zilei sa stăpânească vara, pe timp de noapte să fie sefa toamna. Chiar și așa, frunzisul de chihlimbar, aur și cupru a impodobit – cu un gust desavarsit – arbori și arbusti, parcuri și străzi. Dovleacul copt sau făcut plăcinta incanta simturile amatorilor, iar bostanii așteptau să fie luați acasă pentru a impodobi case și curti în ultima zi din luna, de Halloween.

Restanta fiind la jocuri, am adunat aici una-alta, într-o ordine aleatorie, câteva fotografii cu ce-am reușit sa realizez în materie.

Transformari creative, tema 3

Jocul Transformari creative – octombrie 2023 are și o tema potrivita pentru realizarea unor decoratiuni – din tuburi de carton - pentru Halloween: fantome, dovleci, paianjeni, palarii de vrajitoare sau chiar vrajitoare și tot așa.

Am ales sa confectionez un dovleac, din inele (1 cm latime, diametrul de circa 4 cm) tăiate dintr-un tub de carton invelit în prealabil în hârtie portocalie (primita de la Mihaela, gazda Transformarilor). Mi-a ieșit un dovleac de mărimea unei castane mai mari.

Ideile sunt ceva care de obicei vin ca pompierii - prea târziu, spune un proverb evreiesc care mi se aplica în aproape toate cazurile când confectionez diverse fără să mă inspir din munca altora. Tubul de carton l-am tăiat pe lungime, după ce l-am invelit în hârtie, pentru a putea taia inelele curat; apoi am prins fiecare inel cu o capsa – dacă (acest dacă!) aș fi capsat inelele la diametre diferite aș fi avut un dovleac mai neted și ar fi intrat, probabil, toate inelele (mi-au rămas doua din opt).

Si-am mai confectionat – dintr-un tub de carton de la hârtie igienica infasurat în banda izolatoare neagră... Noh! Aici e cu dichis. 

Mi-am imaginat ca lucrez o pisica neagră... După ce i-am lipit firisoarele de blanita la urechi mi-am zis ca pare veverita (la fel au crezut și alții); cineva m-a întrebat dacă e vulpe, iar altcineva a zis ca are urechi de bufnița. Așa stand lucrurile, o prezint aici ca fiind... o creatura de Halloween.

Coada din blanita e lipita pe sârma; labutele sunt doua bucăți de blanita lipite intre marginea tubului și bulina din carton lipita pentru a astupa tubul; nasul e pioneza; conturul ochilor e din lipici cu sclipici verde făcut.

Haine noi, Salvam papusi

Pentru octombrie, Rux, pe blogul Provocari verzi, a propus hainute noi, de sezon, pentru papusi, pentru mesagera/mesagerul jocului pornit la început de an (și la care n-am prea avut spor sa particip) sau pentru alta păpușa...

Banuiesc (spre știu) ca Rux s-a referit la haine de toamna, dar am ales – mi-a fost mai la indemana – sa confectionez un costum de Halloween pentru Vivi, mesagera pe care am ales-o la momentul de început al jocului.

Pălăria e dintr-un con confectionat din hârtie, peste care am lipit catifea – borul e din carton infasurat în banda neagră izolatoare, pe care am lipit catifea, apoi am decupat un cerc de diametrul capului papusii.

Pe rochie am lipit doua patratele argintii și o bucățică de material auriu – sa se asorteze, măcar un pic, rochia cu pălăria. 

Parându-mi-se saracacios costumul am lipit din vârful palariei trei fasii din matase gri imprimata cu ceva dungi negre.

Apoi m-am jucat un pic, si am rugat vrajitoarea sa mature (daca tot avea matura la ea) pe unde am imprastiat scame in timpul lucrului.

A dat ea ce-a dat cu matura, apoi si-a dat seama ca traieste in mileniul trei si "abracadabralalalala" a transformat o veioza de veghe in aspirator cu baterie - gandeste in termeni de "energie alternativa", mdeh! Ar fi vrut sa faca o vraja, dar nu i-a iesit. Puteam sa-mi pun mintea cu ea?! 

Reflexii în oglinda

Pentru ca am jucat pe doua planuri, am zis sa joc și pe al treilea: jocul gazduit de Carmen, pe blogul Intre vis și realitate – Reflexii în oglinda.

Am pus în scena, așa cum m-am priceput, reflexii pe care mi le imaginez potrivite pentru seara de Halloween.

Presata de timp n-am reusit sa adaug textului diacritice – tastatura n-o pot "converti" la limba româna și folosesc un program separat pentru diacritice, program care nu păstrează editarea și... consuma timp procedura (pe scurt) Diacriticele din text exista pentru ca am scris într-un editor word, unde am "dicționar" și cuvintele se "înlocuiesc" pe măsura ce le scriu – evident, dicționarul e incomplet.

😸 Happy Halloween! 👀

Editare ulterioară

Mi-am amintit târziu, așa că revin să scriu o glumă de la Starea Nației citire – din descrierea videoclipului cu dialogul realizatorului Starea Nației cu doi jurnaliști (de investigație) de la Recorder:

Știi cum bagi spaima într-un politician? Îl suni și îi spui: Bună ziua, de la recorder va deranjez!

sursa: https://www.youtube.com/watch?v=G37G2eRs5-Q

Trandafirul alb rochie pentru papusa

Motivul pentru care m-am oprit la trandafirul alb: am considerat că-mi e cel mai ușor să-l confecționez ca rochie la o păpușă. Că nu a fost așa e altceva.

Am decupat materialul după tiparul obținut din dezmembrarea unui trandafir confecționat din ceva material care imită catifeaua. 

Cum am asamblat petalele... Eh, aici a ieșit ce-a ieșit - cei câțiva oameni care au văzut păpușa îmbrăcată au numit, fiecare, altă floare – între care: trandafir și anemonă.

Zic aici despre săptămâna cinci a jocului Salvăm păpuși: Lidie, copilul florilor. E un serial de animație pe care nu îl cunosc. Am reținut – mai mult sau mai puțin – ceea ce a scris Rux despre această animație și despre florile care apar.

Aveam de ales dintr-o listă de flori, și-am ales trandafirul alb. Mda. Materialul e satin alb – era la îndemână (am și roșu, dar e mai greu accesibil deocamdată). Doar că satinul – când e în discuție priceperea mea - nu e tocmai potrivit pentru a confecționa trandafiri. M-aș descurca totuși dar apelând la ceva operațiuni gen apretare pentru a da formă clară petalelor.

Rochița ar putea fi și... anemonă albă. Hm. Nu m-aș fi gândit să confecționez anemonă din satin pentru că nu (mai)știam la acel moment cum arată anemonele. Sigur, știu că există o astfel de floare dar... Greu la mine cu plantele (abia am reținut numele câtorva dintre plantele pe care le avem prin casă, în ghivece). Căutatul pozelor pe net pare simplu, dar nu și când ești presat de timp și nu știi ce să faci mai întâi.

În lista lungă cu denumiri de flori unele nu le-am „recunoscut” (= nu știu cum arată) iar altele nu le-aș fi putut confecționa.

Despre trandafirul alb se spune că simbolizează bunătatea - am citit la drăgălașa Rux pe blog, pe pagina unde este tabelul. Și tot acolo am citit că anemona albă simbolizează sinceritatea – s-a străduit Rux să ofere cât mai multe indicații pentru ca cei ca mine (care nu au văzut animația) să poată participa la joc fără a rătăci pe net după informații.

Oamenii care au privit păpușa mică (7 cm înălțime) au fost nedumeriți în ceea ce privește floarea reprezentată... La fel de nedumerită privește Vivi, mesagera.

N-are idee cam despre ce ar fi vorba. Poate o zână a florilor, poate un spiriduș, poate o păpușică îmbrăcâtă pentru „prezentarea în societate”... Nedumerită sau ba, cred că-i place cum arată micuța cu părul roz, rochie albă și capă verde (capa in foto de mai jos).

Ce-ar gândi Vivi de-ar vedea-o în capsula din plastic transparent sub formă de ou tot nu mi-ar spune, dar mai bine nu i-o arăt, să nu creadă că și "Lidie" a fost teleportată.

În capsulă erau câteva bombonele dulci despre care n-aș vrea să știu din ce sunt făcute (le-am ronțăit, oricum).

Vivi mesagera. Salvam papusi

Când călătorii în timp – și spațiu – au auzit că se pregătește o nouă serie a jocului Salvăm păpuși au sunat adunarea. Jocul se desfășoară tot în țara - și timpul - Provocărilor verzi și voiau ca de această dată să participe și reprezentanți de-ai lor.

Vivi, o blondină de pe la începutul secolului XX, a auzit și ea vestea.

Se număra printre cei aleși la un moment dat să călătorească în timp. Până acum n-a avut ocazia. Probabil nici acum n-ar fi plecat dacă nu insista pe lângă responsabili să trimită și ei pe cineva cu un mesaj pentru cei din anul 2023. Zis și făcut. Au ales mesajul și-au pregătit-o pe Vivi.

Blondina s-a rematerializat destul de greu. Nu se așteptase. Discutând cu unii dintre cei care veneau din „viitor” în timpul ei – cu vreun mesaj sau vreo misiune – a înțeles că nu-i deloc complicată teleportarea. Ușoară dezorientare la sosire, poate și/sau ușoară amețeală, dar cu recuperare rapidă. Ea a ajuns bucăți! A durat ceva până s-a rematerializat, la o margine de oraș, într-un hambar părăsit în câmp.

Noroc că au venit după ea ceilalți! Exceptând identitatea și faptul că e la prima călătorie în timp, Vivi nu-și amintea aproape nimic.

Acum ședea, liniștită, într-o cameră amenajată special pentru ea, și încerca să-și amintească mesajul pe care-l avea de transmis, dar mai mult derula în gând tot ceea ce văzuse – lucruri și comportamente care i-au produs o mare mirare! Se vede după ochi cât de mare îi este mirarea.

*

Vivi e lucrată din material-vâscoză. Am ales materiale care să nu necesite călcare și care să nu se deșire la lucrat.

Tiparul pentru corp e desenat cam la nimereală, ajustat să se potrivească. Am desenat o formă umană și am decupat pe contur.

Corpul e umplut cu melană (la fel și capul); am introdus și sârmă subțire, moale, pentru ca păpușa să aibă mobilitate. Arată ca și cum ar fi stat pe grătar pentru că nu m-am gândit să cos fața materialului ca fiind dosul.

Părul este din fire de mohair (am lipit cu silicon)

Pentru rochie am folosit tiparul corpului, conturând la distanță de circa un cm, ignorând forma picioarelor. Pe brâu e cusută o floricică lucrată din mărgeluțe de nisip.

Evantaiul din carton. Activități de vară

A venit ziua cea mare: plecarea în călătoria surpriză. 

Era un grup mic și fiecare membru al grupului a fost luat de acasă cu un microbuz. La aeroport n-au fost probleme – semn că va fi o călătorie magică. 

Avea bagaj puțin, cu haine care se spală ușor, se usucă repede și nu trebuie călcate – nu prea-i păsa ei de haine șifonate dar, totuși, voia să facă impresie bună.

Avionul a aterizat la timp; au parcurs, tot cu un microbuz, o șosea șerpuită tăiată prin pădure și au ajuns la un hotel mic, vopsit în alb și roz: Hotel „Evantai”. Așa cum era construit chiar avea alură de evantai – pentru cei cu imaginație – intrarea se făcea printr-o „boltă” în formă de evantai.

Lulu și-a spus că aceasta nu e o călătorie prin lumea așa cum o cunoaște, ci pe un tărâm al fanteziei.

La „Recepție” li s-au repartizat camerele și alături de cartela de acces au primit câte un evantai.

Camera era mică, minimalist mobilată și – evident! - nu lipsea evantaiul.

De curiozitate, a căutat să afle cum se face un evantai și-a găsit videoclipuri cu instrucțiuni pentru evantaiul agățat pe peretele camerei:

https://www.youtube.com/watch?v=enh_Eh4hmy0

dar și pentru cel mic, primit la sosire:

https://www.youtube.com/watch?v=-wAGS5l40LY

Și-a amintit că pe blogul Explorator prin viață este o temă în Calendarul Recreativ – la provocarea Activități de vară (11-17 iulie) - fix despre evantai. Va avea și ea unul înscris în tabelul de acolo. 

Până atunci, însă, avea de explorat – cel puțin, așa își imagina.

S-a întins pe patul confortabil și s-a lăsat în voia somnului – aventura începea a doua zi.

Ce-o visa Lulu... ea știe; dacă aflu, zic mai departe.

Pălărie din dantelă pentru păpușă

Aranjând lucrurile prin „camera de lucru” am dat de două bucățele de dantelă - așa de mititele încât mă gândeam că nu prea mai am ce face cu ele; le-am pus, totuși, lângă alte bucățele de material și după ceva timp mi-am amintit că la Provocări verzi - Save the dolls reborn una dintre temele anului 2013 (martie) este despre dantelă - și e ok să participăm cu câte teme vrem (din cele 11 prezentate acolo). Și atunci... pălărie de soare din dantelă să fie, pentru păpușa căreia îi lucrasem o umbrelă de soare.

N-am lucrat pălăria „ca la carte”, materialul fiind prea puțin. Am tăiat două dreptunghiuri: unul mai lat, pentru „calotă” și unul mai îngust pentru bor - am încrețit materialul pentru bor și l-am cusut de „calotă”, acoperind cu un paspoal roșu lucios cusătura (sclipiciul nu se vede in foto)..

Se potrivește și nu prea pălăria din dantelă la costumația păpușii, dar cred că ei, păpușii, i-a plăcut mult pentru că imediat ce i-am dat-o a plecat la Roma. Cică avea întâlnire în Piața Spaniei.

Habar n-am dacă s-a întâlnit cu cine voia să se întâlnească dar mi-a trimis o fotografie. I-am spus că ar fi fost mai interesant să se fi fotografiat pe „Treptele spaniole” dar - zice ea, păpușa - fotografului i-a fost mai comod acolo decât să-și care după el ditamai aparatul cu trepied. În fond - vorba ei, a păpușii - importantă e amintirea, mai puțin locul în care e făcută o poză.

Umbrelă de soare pentru păpușă. Provocări verzi

Luna februarie abia a început dar mă grăbesc să pregătesc o temă pentru că zboară timpul de n-am văzut așa ceva! Acum e data de 1, acum e luna la final.

Din cele 12 teme din fila Provocări verzi 2013 am ales să confecționez o umbrelă de soare. Părea ușor de făcut, când am văzut filmulețul, și pentru că de mult timp tot vreau să aflu dacă pot face o umbrelă mi-am zis de ce nu acum?

M-am inspirat dintr-un tutorial video:

https://www.youtube.com/watch?v=ys5OqXhF_-8

și-a ieșit, in final, ce se vede mai jos.

Mi-am pregătit materiale dar pentru că nu am avut bețișoare ca în filmuleț am folosit scobitori. N-a fost o idee bună pentru că sunt prea groase capetele care sunt în umbrelă („tijele” trebuie să fie subțirele, pentru aspectul general).

Octogonul pe care l-am folosit - aveam deja șablonul - e de 8 cm; scobitorile le-am tăiat de 5 cm, dar sunt prea lungi - dacă le scurtam nu mai aveau vârf ascuțit și nu mai puteam înfige perlele. 

Arăta ciudat și închisă și deschisă, cred că din cauza „spițelor” pe care nu le-am măsurat cu prea multă răbdare înainte de a le decupa și cred că nici nu le-am lipit pe material la distanța optimă. Pentru a avea un aspect mai frumos i-am adăugat un volan. După ce am adăugat volanul se vedea cusătura, așa că am adăugat paspoal. A fost ca-n povestea cu finul în vizită la naș. Nașul îi oferă finului mămăligă cu lapte. Mănâncă finul și-i rămâne lapte. - Nașule, mai pune un pic de mămăligă pentru că mi-a rămas lapte. Pune nașul mămăligă, mănâncă finul. - Nașule, zice el, mai pune niște lapte că mi-a rămas un pic de mămăligă. (și tot așa).

E lungă de 7,5 cm umbrela, măsurată din vârful moțului la mâner. Pentru ceva drăguț trebuie măsurat cu atenție și răbdare – de răbdare duc o lipsă ceva de speriat!

Am scotocit în debara și-am scos păpușile. Umbrela mi s-a părut potrivită pentru păpușa din Colțul verde (Salvăm păpuși). N-am putut s-o fixez deschisă pentru că păpușa nu are brațe articulate și-ar fi arătat că Mary Poppins, cu umbrela mult deasupra capului (și nu ar fi la fel de faină ca Mary P.)

Geanta verde, miniatură, s-a potrivit bine păpușii în costum popular din Șcheii Brașovului, costum pe care l-am făcut tot pentru filmul serial cu păpuși.

Pentru Gi era prea mică geanta.

Am tot uitat să vă arăt diploma și felicitarea primite de la Rux pentru jocul din decembrie: Împodobim bradul virtual.

Nu mă laud arătându-le. E un alt Mulțumesc pentru Rux.

Fotografiile le-am prelucrat (cât m-am priceput) in editorul online PIXLR X.

Salvăm păpuși - ultimele patru teme ale jocului. Provocări verzi

S-a încheiat jocul cu păpușile, la sfârșitul lunii noiembrie.

Când am intrat în jocul cu păpușile știam că voi întârzia cu unele probe, dar nu mă așteptam să fiu chiar atât de întârziată! Pentru că am vrut, totuși, să termin ce am început - chiar dacă mai târziu - am salvat și păpușile pentru temele la care am lipsit cu desăvârșire.

Așadar, restanțele!

Tema nr. 10: PăpușaToamnei.

Imaginasem un altfel de decor dar n-a mai fost timp.

În galeria de creații puteți vedea și celelalte păpuși ale Toamnei.

Tema nr. 11: Păpușa din Tablou.

Pentru care a fost permis, am ales două păpuși care seamănă (sunt aproape identice): “Zȃna Verde Fluturaș” e cea din tablou și cealaltă își admiră portretul. Păpușa cu rochiță înflorată e așa de ciufulită pentru că mi-am imaginat ceva de genul: “a doua zi după sărbătoare”.

Alte păpuși sunt prezentate în galeria de creații.

Tema nr. 12: Preagătiri de iarnă.

Păpușa aleasă a fost cea care a jucat rolul "Păpușa Toamnei" pentru că hainele originale erau de toamnă-iarnă, așa că am avut de lucru numai cu fularul; cizmele sunt cele pe care le-am făcut pentru rolul Păpușa Toamnei. Păpușa mea face repetiții pentru colindat. Omul de zăpadă e nou făcut: dintr-un butoi din plastic în care mama n-a pus niciodată murături - decât să stea pitit în cămară mai bine e decor în balcon, deocamdată.

În galeria de creații sunt și celelalte păpuși care s-au pregătit de iarnă.

Tema nr. 13: Colțul verde.

Eeee, aici a fost complicat! O păpușă trebuia să fie în centrul atenției și toate celelalte în jurul ei, cu hainele lor cu tot! Deși am avut o altă păpușă pentru cele mai multe teme, tot a trebuit să schimb câteva, iar hainele - cerința jocului - era necesar să apară în fotografia “de grup”. Complicat rău pentru mine deoarece am avut păpuși mici, mijlocii și mari. A ieșit o… aglomerație. Hainele pe care nu le au pe ele abia sunt vizibile pentru că nu mai aveau loc în cadru dacă le așezam pe umerașe (sau ceva de genul) așa că pe ale lui Gi le-am pus într-o cutie - doar casca am lăsat-o la vedere, și gentuța. Se mai văd rochița pictoriței amatoare și cea purtată de Păpușa Toamnei.

Sus, într-o cutie, este “păpușa centrală”, care le-a invitat la reuniune pe toate celelalte. Am fotografiat-o și separat pentru a se înțelege ceva din ea.

Evident: in galeria de creații sunt și păpușile celorlalți.

Gata! Jocul s-a încheiat, participanții știu ce locuri au ocupat! Am premiul trei. A fost frumos! Mulțumesc, Rux!

La Carmen, patru păpușele drăgălașe foc, pregătite pentru iarnă! ♥

A venit Gi, cu Puterea Apei! Salvăm păpuși

Gi a venit, cu Puterea Apei; rechinul și delfinul se plimbă fluierȃnd! Cu Gi aici nu se mai tem de cei care pescuiesc cu grenada!

Tema numărul 9 la Salvăm Păpuși a fost, la alegere, un personaj din animația “Captain Planet and The Planeteers”. Am ales-o pe Gi pentru că… nu sunt sigură. Cred că și pentru faptul că am o păpușă cu trăsături asiatice (ati văzut-o și in rolul Nausicaā) și care nu-i nici prea mică, nici prea mare, deci nu e foarte migălos cȃnd ȋi lucrez costumația și nici nu-mi trebuie bucăți prea mari de material (pentru că mai am doar bucățele din diferite materiale). Instinctul mi-a zis să aleg “Vȃnt”, dar mi s-a părut cam complicat de realizat. Apa, pe cȃt de complexă e de felul ei, pe atȃt de simplă mi s-a părut pentru a o stiliza. Dar! Să zicem că am ales Apa pentru că fără apă nimic nu rezistă.

Au fost două elemente obligatorii la această temă: globul pămȃntesc (de pe bluza păpușii) și inelul (in culoarea puterii - am ales albastru pentru că apa, uneori, pare a avea diferite nuanțe de albastru și fiind ȋmpletit ȋmi imaginez că “onduleurile” sunt valuri). Tema trebuie să fie legată de mesajul din tema precedentă.

Nu am avut timp să fac fotografii in diferitele faze de lucru, dar nu-s prea multe diferite față de celelalte teme. Cu pantofii sport m-am cam chinuit, dar in final am reușit ceva din material alb, aproape plasticat, și care s-a lucrat destul de bine.

Am ȋncercat să imit costumația din poza de mai jos

și iată ce a ieșit:

Inelul e ȋmpletit din sȃrmă aurie pe care am ȋnșirat cȃte nouă mărgelușe cilindrice, albastru sidefat; la capete sunt doua mărgele din lapis lazuli - de ce să se vadă ambele mărgele?! ☺ (inelul e reglabil - pentru că nu am reușit să ȋl fac fix) ☺

Pentru fotografia ȋnscrisă in joc ar trebui să accesați galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi, dacă vreți să vedeți și decorul; tot acolo veți vedea alte jucării.

În așteptarea inspirației. Salvăm păpuși

Păpușa mea (15 cm înălțime), pictoriță aspirantă, s-a echipat de lucru, și-a procurat cele necesare și s-a pus pe muncă; de fapt, s-a așezat în fotoliu, pentru că inspirația nu era pe aproape.

La tema 7 Salvăm Păpuși am putut alege între trei variante; am ales atelierul de creație - și mi-a ieșit o “cameră de creație”. Cert este că mi-a plăcut mult de tot să mă joc de-a meșteritul mobilierului, deși nu s-ar prea putea spune că am lucrat mobilier care se ȋntȃlnește, de regulă, ȋntr-un atelier de creație; cum aceasta e o cameră de creație… am mobilat-o ca atare.

Echipamentul de lucru al păpușii e din pânză în culoarea oului de rață. Am gândit “tunica” să lase un umăr gol, dar am uitat să aranjez poza de așa natură și pare doar neglijentă artista mea.

Păpușa stă comod într-un fotoliu confecționat din fundul unui pet de o jumătate de litru. Tapițeria e mătase verde - același tip de material ca fusta șcheiencei îmbrăcată în costum tradițional de sărbătoare - umplutura e vată. Pet-ul e colorat în dungi albastre și roz.

Patul e dintr-o cutie de la bomboane, învelită cu folie autocolantă vernil “în ape”, cu saltea și perne umplute cu vată.

Cearceaful e din mătase verde, pernele sunt învelite in material cu flori și pledul e din tricoul verde folosit și la broasca țestoasă. Pernița decorativă cap de pisică e mărțișor, pisica în coșuleț e ascuțitoare.

La șevalet mi-a plăcut cel mai mult să lucrez. E confecționat din niște piese din plastic recuperate de la o jaluzea verticală avută cândva în balcon. Are înălțimea de 12 cm și lățimea (suportul pȃnzei) de 7 cm. Rama pe care am lipit pânza pentru pictat e din scobitori (5/4,5 cm). Șevaletul acesta nu poate fi reglat pentru că nu aveam în casă ustensilele necesare pentru găurit și n-am avut timp să merg să le iau din atelier.

În camera de creație mai este un dulăpior - dintr-un pachet de țigări învelit în același tip de folie autocolantă ca și patul, o măsuță rotundă pe care e vasul cu pensule și “borcănașele” cu vopsea. Vasul este o miniatură dintr-un serviciu de cafea (sau ceai) decorativ.

Borcănașele sunt bucățele tăiate din paie colorate; pensulele le-am făcut din câteva fire de păr tăiate dintr-un pămătuf pentru pudră, lipite pe bețișoare din scobitori. Se mai văd pe acolo un cățeluș (fost breloc), câteva “picturi” terminate (desene pe bucățele de carton), scoici decorate și… sâmburele de migdală pe care l-am imaginat că fiind un taburet pentru sprijinit picioarele (pentru că nu are articulații, păpușa ar fi arătat hilar așezată în fotoliu (pe verticală nu am știut cum să o fixez), așa că i-am sprijinit picioarele pe “taburet”).

Fotografia pentru joc poate fi văzută în galeria de creații de pe site-ul Provocări verzi.