Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului

Kedi, adevăraţii sultani ai Istanbulului – aşa se termină introducerea la filmul cu şi despre pisicile din Istanbul.

Kedi (2016), e un film documentar turcesc, despre miile de pisici care au devenit un fel de marcă a oraşului Istanbul şi care atrag obiectivele aparatelor de fotografiat ale turiştilor. Pisicile trăiesc acolo, in comuniune cu oamenii, de sute de ani.

Am văzut afişul filmului de ceva timp pe site-ul preferat, dar pentru că pe afiş e un cap de pisică m-am gândit că este vorba despre filmul prezentat de Ella, A Street Cat Named Bob – un film excelent, pe care l-am văzut. Miercuri seara, însă, am fost mai atentă şi am citit titlul: Kedi.

Filmul turcesc regizat de Ceyda Torun a fost apreciat de critici – despre cei care iubesc aceste feline ce să mai zic?! In ceea ce mă priveşte, timp de o ora şi vreo cinsprezece minute am avut un zâmbet lat pe faţă – la un moment dat mi-am dat seama că se duceau atât de mult colţurile buzelor spre urechi încât mi se dezveleau dinţii! Cred că cei care nu iubesc pisicile dacă văd acest film s-ar putea îndrăgosti de ele. Sau poate nu, dacă sunt simandicoşi care strâmbă din nas când o pisică trece pe lângă ei sau ocolesc un cartier dacă se întâmplă ca o pisică neagră să le taie calea! Să nu mai zic de cei care au impresia că (şi) pisicile sunt “saci cu purici”.

Sari

Filmul începe cu Sari, care colindă cartierul şi cauta hrană pentru a le duce celor patru pisoi care se adăpostesc in holul unui imobil. O pisică blandă e Sari, dar care devine feroce dacă cineva se dă la puii ei.

Puii pisicii Sari

Pisicile din Istanbul se plimbă printre picioarele trecătorilor, printre mesele de pe terase, prin pieţe şi magazine; le poţi vedea aproape oriunde şi in multe locuri din oraş sunt amenajate adăposturi şi pregătite recipiente cu hrană şi apă pentru ele. Trecătorii se mai opresc, mai mângâie o pisică, îi mai dau ceva de mâncare… Un bărbat, dintre mai mulţi alţii care hrănesc pisicile, spune la un moment dat: Toţi prietenii mei ştiu cu ce mă ocup, dar nu toţi înţeleg de ce o fac; aceştia din urmă spun că Dumnezeu are grijă de ele. Bine! le zic. Eu sunt intermediarul.

Un tânăr grafician vorbeşte despre multele pisici pe care el şi fratele lui le-au avut când erau copii. Am avut multe; unele au murit de bătrâneţe, altele lovite de maşini. In curtea din spatele casei am amenajat un cimitir pentru ele şi pentru că ne plăceau foarte mult filmele cu cowboy le-am pus la căpătâi cruci făcute din crenguţe; aşa vedeam noi că se pun in aceste filme când murea un erou şi ni se păreau impozante. Asta până a văzut tata mulţimea de cruci şi ne-a trimis la Şcoala Coranului, temându-se să nu devenim creştini! (râde tânărul). Nu era cazul; crucea era doar un simbol; nu aveam de gând să cioplim mici pietre funerare! (am citat aproximativ).

E oarecum emoţionant să vezi bărbaţi in toată firea, pescari care înfruntă furtunile in bărci micuţe, cum hrănesc puii cu seringa, explicând că au fost abandonaţi de cineva şi i-a găsit el, el şi un motan, care le ţine de cald, şi pisoii cred că motanul e mama lor. E emoţionant, in destul de mare măsura, să vezi cum câini şi pisici împart aceeaşi barca, alături de oameni.

Deşi apar multe pisici in film doar povestea a şapte dintre ele este spusă mai pe larg. Şi ce poveşti faine! Ce simţ al umorului au cei care vorbesc despre pisicile care… i-au ales, ce zâmbete largi oferă interlocutorilor atunci când vorbesc despre micuţele feline.

Pisicile sunt libere, hoinăresc pe unde vor, poposesc la diferite persoane dar au şi oamenii lor preferaţi, la care revin de fiecare dată – sunt acei oameni care le-au adoptat prima dată. Duman, de exemplu, zis “Gentelmanul”, stă pe lângă un restaurant de lux – nu intră, chiar daca uşa e deschisă el bate in geam pentru a atrage atenţia. Mai e si Psikopat, zisa “Psihopata”, o pisică ce are o personalitate deosebit de puternică; apoi e Gamsiz, “Nepăsătorul”, care se înfruntă la un moment dat cu un nou venit in cartier, Ginger, şi care ar fi vrut să-şi impună dominaţia.

E un film care ajuta la producerea de endorfine. Nu mă credeţi pe cuvânt.

De Tombili vă amintiţi? E puţin probabil să nu-i fi văzut fotografia pe undeva măcar o dată. Dacă nu aţi vazut fotografia, iat-o:

Tombili a devenit faimos după ce a fost fotografiat in timp ce se relaxa sprijinit de o bordură şi privind trecătorii. Motanul a murit in august 2016; in urma unei petiţii semnate de 17 mii de oameni artistul Seval Şahin realizează (voluntar) sculptura prin care îl imortalizează in poziţia care l-a făcut celebru. Sculptura a fost inaugurată in 4 octombrie 2016, de Ziua Internaţională a Animalelor.

In 8 noiembrie 2016 statuia din bronz a fost furată! Au spart betonul şi au luat-o… In 10 noiembrie a fost returnată intactă…

Sursa  foto Tombili

http://www.independent.co.uk

sursa foto poster

https://en.wikipedia.org/wiki/Kedi_(2016_film)

Cultul ursului la români

Puternic, violent, imprevizibil si uneori chiar crud, ursul este un animal venerat inca din cele mai vechi timpuri.

Cultul Ursului este atestat si la geto-daci, insusi numele lui Zamolxis fiind legat de blana acestui animal. In mitologia româneasca Ursul este investit cu multiple virtuti apotropaice (protectoare), terapeutice si meteorologice. Jocul cu masti de Urs simbolizeaza moartea si reinvierea naturii.

Etalarea de forta, vitalitate si dibacie in miscari Jocul Ursului este extrem de spectaculos in Moldova. Mastile costum sunt realizate fie din blana animalului, jupuita impreuna cu capul ursului, fie din blana de oaie sau din paie (funii rasucite si cusute pe un costum de haine mai vechi).

Varietatea modalitatilor de realizare a mastii de Urs este destul de mare, bucurandu-se de o atentie speciala in Bucovina. Cetele de Ursi pot fi independente dar, de regula, ele alcatuiesc un nucleu ceremonial in cadrul grupurilor complexe de mascati (Malanca, Benzile, Partiile etc.) Jocul propriu-zis al Ursilor (2-4-8) este condus de un "ursar" (personaj fara masca, imbracat cat mai bizar si cu un coif pe cap) care ii indeamna sa se miste in ritmul tobelor, batute in ritmuri tot mai alerte.

Din fericire s-a mai terminat (in mare parte) cu obiceiul barbar de a face ursii sa danseze si nici nu mai sunt vanati pentru costume de carnaval… Sunt vanati pentru trofeu, blana, carne...

In antichitate preotesele tuturor variantelor artemice se invesmantau, la ceremonii, in timpul dansurilor rituale, in piei de urs.

In orizontul tracic lupii au ocupat, alaturi de ursi, ca fiinte cu valori supranaturale, un loc de rangul intai, ale carei urme le constatam si azi.

Simpatizat in zonele folclorice de munte ale României, ursul e numit familiar Moş Martin, dar are si o divinitate patronala: Sfantul Ursea.

Ca si Lupul, Ursul e venerat si temut, taranul roman rezervandu-i mai multe zile in calendarul popular: Martinii de Iarna, Martinii de Vara, Ziua Ursului, Sambata Ursului (cu o saptamana inainte de Mosii de Florii, strabunii nostri serbau Ziua Ursului, in sambata de dinaintea Blagoveșteniei)....

Ursul e unul dintre cele mai importante animale fabuloase din mitologia româneasca; sporeste puterea magica a plantelor de leac, intre altele. In Sambata Ursului femeile fac placinte de dovleac spre a fi date de pomana si, astfel, ursul sa nu le iasa in cale vara, cand merg la cules de fructe de padure, sa stea departe de gospodariile lor si sa nu le atace animalele. Femeile cinstesc Sambata Ursului pentru a-si tine copiii feriti de boli si pentru a fi ferite de toate cele amintite mai sus respecta interdictiile zilei: nu-i pronunta numele, nu cos, nu lipesc, nu fac nicio lucrare care face zgarieturi dar daca chiar trebuie sa lucreze ceva dintre acestea leaga seara lantul pe cocos cu un nod, ca asa gura ursului sa stea legata de a nu-i strica vreo vita. (Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român)

Candva, barbatii purtau un dinte de urs drept talisman si obisnuiau sa invoce spiritul ursului prin intermediul mastii atat in noptile de priveghi, cat si in cele din preajma schimbarii de an. Se mai spune ca ursul ajuta sufletul mortilor sa nu rataceasca drumul, ca alunga duhurile rele si bolile. De aceea, in Sambata Ursului, taranii primeau ursarii aducatori de sanatate, de belsug, de noroc.

In unele povesti, ursul sta sub semnul Lunii, intocmai ca vegetatia care dispare iarna si reapare primavara, aducand anotimpurile o data cu ritmul hibernarii sale si in deplin acord cu constelatia ce-i poarta numele: Ursa Mare.

Doua sunt numele care trec din sfera faunei carpatice in onomastica masculina româneasca : Lupu si Ursu. Animal totem, ursul e cel sub al carui semn se pun copiii care-i preiau numele si o data cu acesta – se zice - si puterea.

Restul numelor cu legatura in sfera faunei sunt supranume (porecle) si nu au regimul de exceptie al acestora care indica un traiect vechi catre cultul celor doua salbaticiuni.

Se crede ca ursul e singurul care poate interveni pe langa ursitoare pentru a schimba in bine destinul noului nascut.

Despre cei care au ca animal totem ursul se zice ca isi gasesc echilibrul si confortul in singuratate, ursul fiind un animal solitar.

Film documentar Cultul ursului

In 19 decembrie 2014 a avut loc premiera filmului documentar Cultul ursului, realizat de Oana Raluca Ghiocel si dedicat organizatiilor din România care deruleaza proiecte pentru protejarea ursului brun.

Lung metrajul exploreaza in profunzime legatura spirituala dintre om si urs de-a lungul timpului, prin ilustratii originale, imagini rare, de arhiva, si descoperiri revolutionare, precum si interviuri cu specialisti din domeniu.

(http://romania.panda.org/?235890/Iubitorii-de-film-si-natura-sunt-invitati-la-premiera-documentarului-Cultul-Ursului)

Traditii despre urs in lume

De prin lume. In Canada exista obiceiul baii traditionale a ursului polar cand oameni de toate varstele isi pun costum de baie si se arunca in apele inghetate.

In Siberia, femeia saman e desemnata cu acelasi cuvant care inseamna urs. La Inuiti, de asemenea, spiritul ursului e asimiliat femeii saman. Pentru poporul inuit ursul este un animal totem cu o mare putere - in unele credinte se crede ca vanatorul care se lasa mancat de urs se va reincarna ca saman si va avea spiritul acestui animal. Ursul polar este considerat a fi invatatorul intelept, cel care te invata sa supravietuiesti in conditii grele.

Se spune ca vikingii se acopereau cu blanuri de urs in timp de razboi pentru a-si speria vrajmasii, ei aparand astfel puternici ca aceste animale salbatice. Ursul simboliza spiritul razboinic si curajul in lupta si era invocat spiritul acestuia pentru a-i ajuta pe luptatori.

In Grecia si Roma antica ursul a fost asociat zeitei Artemis, respectiv Dianei, zeite (intre altele) ale vanatorii, ocrotitoare ale femeilor mama, ale fertilitatii...