Figurine de Crăciun Advent foto 2/12

Didi se odihnește un pic. Se bucura de alb – vrea și zăpada, dacă tot e alb în jurul ei. După ce-a spionat ciudățeniile de spiriduși cu fesuri verzi se simte epuizata (probabil ca spionatul epuizeaza). Sade într-un colt și... Hopa! În poală ei aterizează un clop de spiriduș! O spionează elfii pe ea, acum? A privit în jur, irata și... Colo un ren cam ciudățel, lângă ea, o familie de omuleți de zăpada – le zâmbește, ei răspund, apoi își văd de ale lor. Și sus, pe coama unui deal, se aude sunet de zurgălăi. Când ridica privirea... Moș Crăciun cu renul Rudolf tocmai sunt în trecere. Probabil ca Moșul face proba săniuței. Dar de ce staționează? O fi căzut din sania lui fesul verde din poala ei, și-acum Moșul îl caută?! Dacă-i așa va afla. Ii e prea lene să se ridice, sa facă semne, sa strige (dar vrea cadouri de la Moș!)

Profit de neatenția spiridușei Didi și fac o poză pentru Adventul fotografic ediția a II-a, tema zile de 12 decembrie fiind figurine de Crăciun: ren, om de zăpada, Moșul, spiriduș etc..

Am rezolvat repede tema aceasta. Ce bine ca Didi se odihnea și visa cu ochii deschiși – am făcut doar poza! De era Didi atentă... mamă, mamă ce talente mai făcea!

Iepurasul din cartonul de la oua

Vine, vine, Iepurașul și te miri de unde sare, unde-ajunge sau se-ascunde, și e mare sărbătoare.

Iepurașul meu cel mic îmi pare un pic ghiduș și nu-mi vine-a crede că-i făcut de mine, fără sursă de inspirație! L-am meșterit cu drag și îl prezint... nu tocmai pe larg.

Nu e acel Iepuraș care aduce daruri, care fură ouăle de la găini și le ascunde prin grădini unde le caută copilașii, dar seamănă cu el (în fond: cine a văzut Iepurașul de Paști?) 

E confecționat din cofraj de ouă, pentru jocul jocul Transformări creative – aprilie 2023, în concordanță cu tema Pascale (9-16 aprilie): un obiect cu tematică de Paște - un suport de ouă, suport de lumânare, coșuleț de ouă, iepuraș, pui, miel, etc..

Din două dintre cele patru găoace laterale ale cofrajului am format capul iepurașului, lipind cele două semisfere una de cealaltă și între ele urechile decupate dintr-un colț de cofraj. Corpul iepurașului este dintr-un colț de cofraj – pe care am lipit capul (cu silicon).

Lăbuțele sunt bumbi pompon, mustățile sunt din ață de cusut bej, industrială (= subțire, lucioasă, rigidă). Capul și corpul le-am colorat cu maro (mai puțin burta, care-i cu alb); interiorul urechilor e roz.

Sper că Iepurașul a adus ce v-ați dorit! Să ne fie bine, să fim sănătoși!

Oaia, personaj de poveste

Luna aprilie a sosit, noua serie a jocului a început.

Am citit despre prima probă a jocului Transformări creative – aprilie 2023 (1-8 aprilie): de realizat, din cofraj de ouă, animăluțe, fructe, legume sau chiar un personaj de poveste (3D). Aveam cofraj, aveam vopsea, aveam lipici, aveam foarfecă și n-aveam nicio idee! Eram și departe de vreo sursă de inspirație (fiind în deplasare mare parte din timp) – telefonul meu deștept a rămas fără 3G și îl folosesc pe 2G, așa că pa-pa internet. Bine și-așa rău, că tot nu mă interesează în mod deosebit internetul pe mobil.

Revin la lipsa de imaginație. Priveam cofrajul din toate părțile, și-am început să decupez imaginându-mi un iepuraș pe care l-aș putea asambla. Am renunțat la ideea iepurașului pentru că la tema 2 (9-16 aprilie) este despre un obiect cu tematică de Paște (și mi-am zis c-o să confecționez pentru atunci iepurașul). Și atâta am decupat, am combinat piesele și iar am decupat până când a început să se contureze ceva ce ar fi putut fi o oaie. Și oaie a fost! Nu-mi ziceți că nu arată a oaie! Arată, cu puțină imaginație.

Din cofrajul de la ouă am decupat două găoace și le-am lipit una de alta. Dintr-o a treia găoace am meșterit capul și l-am lipit de celelalte două. Picioarele sunt decupate din colții cofrajului și lipite de corp pe interior. I-am lipit ochi, i-am desenat gură și nas, am colorat ansamblul cu maro deschis (la interiorul urechilor și în obraji am folosit roz), copitele sunt vopsite cu negru; apoi am lipit melană pe trupul de carton al oiței (și un moț între urechi).

Și-acum îmi zâmbește, oița, dintre floricelele care-s niște piese de plastic din ceea ce, cândva, ar fi trebuit să fie cercei.

Toate bune și frumoase dar... animăluțe e la plural, iar eu aveam o singură oaie. Aș fi putut să mai confecționez una, dar... Și-am ales varianta simplă: să caut o poveste în care oaia să fie personaj. Și n-am căutat mult! Oaia rătăcită a-nceput să țopăie în jurul neuronului. Pe scurt, prezint pilda Oaia rătăcită (interpretată, să zic așa):

A trăit cândva un bun păstor care avea o turmă cu o sută de oi. Avea grijă de ele, le ducea la păscut în locuri cu iarbă bună, și le iubea pe toate.

Într-o zi, numărându-și oile, constată că sunt numai 99. A privit la fiecare în parte și și-a dat seama că lipsește oaia cu urechi mici și picioare scurte, total diferită de celelalte. O clipă n-a stat pe gânduri și a pornit în căutarea oii rătăcite, pe urmele lăsate de aceasta.

A străbătut porțiuni de loc pustiu, o pădure deasă și întunecoasă, a urcat și a coborât, dar n-a renunțat. La un moment dat a auzit glasul oiței rătăcite...

Oița ajunsese într-o râpă nu foarte adâncă, dar singură nu putea ieși. Păstorul a coborât la ea, a luat-o pe umeri și – cu efort – a ieșit din râpă și-a parcurs drumul înapoi la celelalte 99 de oi care nu se aventuraseră mai departe de limita pășunii unde le ținea, de obicei, păstorul, și unde erau în siguranță.

Fericit că a regăsit oaia, păstorul a chemat pe ceilalți ciobani și s-au bucurat împreună că oaia pierdută a fost găsită.

HRISTOS A INVIAT!

Figurine din ipsos

Figurinele din ipsos de mai jos le-am colorat cu o așa mare plăcere încât nici nu pot descrie în cuvinte. De fapt, nici nu trebuie. Orice om (sănătos) a lucrat ceva cu extra-plăcere – măcar o dată în viață.

Figurinele au fost în pachețelul cu minuni primit de la MNiko (Explorator prin viață) la începutul lunii februarie, ca daruri la finalul jocurilor de anul trecut.

Le-am colorat pe timp de noapte; le-am lăcuit cu lac de unghii transparent.

Unele fotografii sunt nașpa rău de tot pentru că am fotografiat ori la lumina becurilor ori la lumina zilei – cu razele soarelui nepotrivit plasate – Soarele n-are nicio vină!

Figurine din ipsos cu magnet

Basset Hound-ul Rudi și Beagle-ul Tila nu sunt primele figurine colorate dar prezint întâi câinii pentru că-mi plac de numa’. Arată tare drăgălaș în realitate, dar să zicem că-s ok și în fotografie.

Când erau palizi arătau așa:

Prima figurină colorată a fost motănelul Tuflici – eu zic că-i motan și că se numește Tuflici și l-am colorat cu portocaliu în amintirea lui Pufitică.

Nefiind sigură cu ce să colorez am început cu creioane colorate, dar n-a ținut figura – prea era decolorat. Am luat atunci acrilicele și m-am descurcat... onorabil (o să mă ierte Pufitică pentru că l-am făcut așa de portocaliu).

Următoarea figurină a fost vulpița Lila. Mi-am zis să fie vulpe argintie.

Tuflici și Lila arătau, înainte de vopsire, ca în imaginea de mai jos:

Celor patru figurine prezentate mai sus le-am lipit pe spate magnet de la un calendar de frigider. Pentru că bucățile de magnet sunt mici nu prea au aderență pe frigider sau pe alt metal vopsit, ci numai pe ceva din fier nevopsit (am făcut proba pe o tavă de inox și fac priză bine).

Fluturele și ursulețul Panda nu au, încă, magnet, dar vor avea. 

Panda pare trist pentru că – evident! - am greșit ceva: înainte de a-l lăcui i-am accentuat gurița cu marker negru iar când am lăcuit... s-a întins vopseaua așa că nu mai arată zâmbitor (cum îl programasem inițial). Altfel spus: mai bine poate fi dușmanul binelui.

Tablou glastră cu flori

Piesa din ipsos (vopsită cu bleu și un pic de roz) ar fi putut fi foarte bine și punguță, dar am ales să fie glastră.

Tabloul e, de fapt, mini tablou: o bucată de carton galben pe care am lipit plasă de la un buchet de flori (plasa e verzui, ceea ce în poză nu se observă, dar contrastul îmi place).

Florile sunt din spumă.

Pe spate, tabloul nu arată excesiv de bine pentru că s-a deșirat bucata de plasă când o lipeam. Dar arată prezentabil. I-am fixat și un suport dintr-o lamelă din plastic (de la o jaluzea desființată) învelită în carton albastru.

Bibelouri din ipsos

E prea mult spus bibelouri, dar... Următoarele figurine sunt sprijinite, unele pe suporturi ca cel descris mai sus; altele (trandfirii) au ca suport niște cilindri aurii (o bucățică dintr-o curea aurie compromisă) și sunt înclinați până aproape de orizontală – mi i-am imaginat decor pe o masă festivă (‘că tot vine Paștele).

Trandafiri

Corabia piraților

De ce nu? Pentru că nu am reușit să desenez pe pavilion capul de mort (și oasele nu arată tocmai ca niște oase) nu înseamnă că nu poate fi o corabie a piraților.

Brotăcei

Îmi pare extra rău că această poză n-am reușit-o! Practic, e cea mai reușită din câte am făcut cu brotăceii. Asta e.

Lăbuțele lor sunt portocalii. Brotăcelul mai mare e verde ca iarba primăvara, cel mic e vernil; gurile lor sunt trasate cu galben și par că sunt arcuite în zâmbet. Frunza e verde închis.

Brad de Crăciun

Bradul de Crăciun am avut intenția să nu-l colorez acum, ci să aștept Crăciunul dar... de ce aș fi făcut asta? Vorba ‘ceea: nu știu ce voi face mâine! Așa că... de Paște am și brad de Crăciun.

Bradul nu arată, în poză, așa de drăguț cum arată în realitate – în realitate culorile sunt mai vii – iar ursulețul nu pare că se încruntă (așa de tare).

Mașina roșie

Mașinuța e lipită (cu silicon) pe o bucată de carton lucios (numită de mine „bucată de drum”) – dungile galbene sunt cu vopsea acrilică făcute.

Figurinele, așa cum le-am primit, sunt în fotografia de mai jos.

Cu drag mi le-a trimis Mihaela și cu drag le-am colorat.

Toate figurinele au aspect de porțelan, lăcuite fiind cu lac pentru unghii. Lacul s-a absorbit, puțin, în ipsos, dar e suficient cât să protejeze de praf figurinele și să învioreze culorile. Chiar nu știu dacă alt fel de lac le-ar fi făcut să aibă acest aspect de porțelan. Și sunt atât de fine la atingere! Și ușoare! Nu sunt mari.. Barca, bradul, brotăceii, trandafirii sunt cam cât juma’ din palma unei femei (care n-are mâini imense!) iar celelalte sunt... un pic mai mici decât o medalie dintre cele oferite în competițiile sportive. Bănuiesc că v-am lămurit beton cu privire la dimensiuni.

În pachețel mai erau și alte minuni, dar despre ele cu prima ocazie.

Nota

Fotografiile sunt editate cu „online image editor”:

https://www.online-image-editor.com/

un program pentru care nu trebuie cont, și e gratis (cel puțin deocamdată). Încă nu știu ce poate face (dar se vede că poate destule – mai puțin colaje) dar știu că e ușor de folosit (mai ales pentru ce am eu nevoie, în general).

Colajul cu trandafirul galben e făcut cu pixlr X, unde am dreptul, zilnic, la patru (sau cinci?) poze salvate; dacă vreau un număr nelimitat trebuie să plătesc.