Au existat si ei cândva

Tedi, la noi acasa

Tedi a fost un metis de schnauzer, gasit pe “Drumul vechi” ce duce spre Poiana Brasov. S-a luat dupa un cuplu care cobora. Oamenii pierdusera – prin moarte – cu doar puţin timp in urma, un catelus. Le-a fost mila de catelul cu smocuri de blana cazuta si care mirosea urat. Cineva il abandonase acolo – singur cu greu ar fi putut ajunge; sau, poate, s-o fi pierdut…

L-au ingrijit cu drag, au cheltuit un sac de bani pentru a fi vindecat, si a devenit un caine de toata frumusetea, prietenos.

Boby

Cam in aceeasi perioada (2004), noi l-am gasit pe Boby (avea 2-3 ani), un boxer costeliv, plin de rani, cu urechile zdrentuite de la cine stie cate lupte pentru supravietuire o fi dus. Pleoapele de jos aproape ca ii atarnau de la puroi si maxilarul inferior fiind usor deplasat in faţă (din nastere) i se vedeau coltii, de slab ce era, ceea ce ii dadea o infatisare fioroasa. Il plimbam prin cartier si, la inceput, ne era jena, pentru ca i se vedeau coastele si ne gandeam ca sunt destui care or zice ca nu-l hranim…

Pe cat era Tedi de bland pe atat era Boby de artagos. Tedi era prietenos cu toti cainii, femele sau masculi, mici sau mari; Boby latra la toti cainii, fara exceptie, si absolut niciun om nu se putea apropia de mine pe strada la o distanta mai mica decat lungimea lesei.

Tedi zburda liber, Boby invata sa mearga in lesa – si era atat de puternic incat am facut febra musculara la inceput, stapanindu-l, invatandu-l sa mearga la pas.

Intr-o zi, intr-un parculet dintre blocul nostru si blocul prietenilor lui Tedi, un catel jalnic ajunge, in viteza, luandu-ma prin surprindere, sub botul lui Boby. Am tras de lesa, sa-l feresc pe Tedi, tocmai cand aparuse si vecinul. A crezut ca ma tem sa nu se molipseasca Boby si mi-a explicat care-i treaba cu boala lui Tedi, si ca nu e contagioasa. Mi-a spus ca abia il gasisera si e in tratament. I-am spus ca abia l-am gasit si noi pe Boby, pentru ca vecinul privea spre Boby oarecum critic. Atunci a cazut bariera si dintre caini. S-au zbenguit impreuna – Tedi liber, Boby in lesa. Ne intalneam in special noaptea, dupa ora 23 – cand era ora perfecta sa-l plimb pe Boby mai mult, cand nu erau caini pe-afara. Dupa aproape sase luni, intr-o noapte, vecinul m-a convins sa-l las pe Boby liber din lesa. Bucuria lui e greu de descris in cuvinte! Au zburdat amandoi, s-au jucat impreuna, sarind unul peste celalalt, “imbratisandu-se”, impingandu-se pentru a mirosi acelasi loc! Ce curse de viteza au mai facut! Nu-mi venea sa cred cum s-a transformat Boby! Stiu ca si atitudinea proprietarilor de caini conteaza foarte mult in socializarea cainilor pe care ii au – a fost o dovada in plus.

De la prima intalnire Tedi si Boby au devenit cei mai buni prieteni. Cand Tedi intarzia prea mult prin tufe si nu reactiona la chemare vecinul ii spunea (chiar de nu era cazul): “Uite-l pe Boby!” Si Tedi venea cu viteza. Cand ii spuneam lui Boby: “uite-l pe Tedi!” de bucurie incepea sa dea din tot corpul, nu doar din ciotul de coada. Cu orice caini ar fi fost Tedi, cand il vedea pe Boby niciun alt caine nu mai avea succes, iar Boby era cel mai cumite caine cand era cu Tedi: nu-l interesa sa latre alti caini nici chiar atunci cand, noaptea, il eliberam din lesa si se intampla sa mai apara vreunul – cu stapan sau fara.

L-am iubit pe Tedi ca si cum ar fi fost al meu. Si el ma placea, as zice, pentru ca eram singura “straina” la care venea cand il strigam, chiar si atunci cand nu eram cu Boby.

In 2009, prietena mea a gasit-o pe Miki, o mogaldeata in varsta de 4-5 ani, salbatica si ea cu toti cainii. Din timp in timp Miki sta la noi; s-a imprietenit cu Boby si, implicit, cu Tedi – asa ca si ea s-a obisnuit sa nu mai latre la tot ce misca. Noaptea, cand ieseam la plimbare cu Miki si Boby, si ne intalneam cu Tedi, ramanea in lesa numai Miki, care tare ar fi vrut sa zburde si ea. Baietii n-o lasau mult singura: dadeau o tura prin zona si reveneau la Miki, sa se joace si cu ea – care e jumatate cat erau ei.

Boby a murit in martie 2012.

Joi seara, cand o plimbam pe Miki, in dreptul blocului unde sta Tedi, am simtit un gol in suflet, fara o explicatie logica. Asteptam, ca in fiecare noapte, sa-l vad aparand de dupa bloc… Nu era regula pentru ca nu stabileam orele de plimbare, ci doar se potrivea sa ne intalnim aproape seara de seara. De catva timp Tedi avea din nou probleme cu pielea si ii cazuse blanita – urma un tratament, dar fiind deja batranel n-a facut faţă complicatiilor. Ultima data cand l-am intalnit (marti) era slabit, dar tot s-a jucat cu Miki. Vecina a zis ca e tare bolnav, ca nu mai mananca si are probleme cu rinichii. La despartire l-am imbratisat si i-am zis sa nu faca vreo prostie.

Vineri pe la pranz, doamna de la alimentara imi spune ca Tedi a murit ieri (28 iulie)… Mi-au sarit lacrimile din ochi aproape fara sa-mi dau seama. M-am gandit cat trebuie sa sufere vecinii pentru pierderea lui Tedi, o bunatate de catel bland si frumos. Doamna de la alimentara mi-a zis ca vecinul sufera ingrozitor. Cu o luna in urma a fost operat pe cord – durerea aceasta era tot ce-i lipsea. Mi-e dor de Tedi ca si cum ar fi fost al nostru. Strada e pustie fara el…

Mi s-a parut surprinzator (dar poate e doar pentru mine) ca atunci cand a murit Boby vecinul mi-a zis ca Tedi a fost apatic toata ziua. Joi a fost Miki apatica toata ziua si-mi era teama ca e bolnava; ieri (vineri) s-a comportat neobisnuit, adulmecand in directia blocului unde a trait Tedi, tragand in lesa sa ajunga acolo… ceea ce nu mai facuse vreodata...

Cu nici doua luni in urma a murit si o catelusa cocker spaniel englez, Tera, “vecina” din scara, o minune deloc sociabila cu oameni si caini (îi ignora aproape cu desavarsire), dar care tare-mi era draga; cel mai adesea si ea venea la mine cand ne intalneam, mai ales daca nu eram cu vreunul dintre catei. Si cu ea ne intalneam deseori in plimbarile noastre prin cartier. Sunt sigura ca simtea cat imi era de draga. Avea 14 ani cand s-a dus; a avut o viata frumoasa. Ca si Tedi, a batut poteci prin munti, s-a zbenguit fara lesa, si-a bucurat prietenii pana in ultima clipa. Toti au lasat un loc in inimile celor care i-au iubit, si lacrimi…

Vine o vreme cand in jurul nostru incepe sa se faca tot mai mult loc… Oameni si animale pleaca… Fiinte dragi primesc imbratisarea mortii si in sufletul celor ramasi se formeaza noi cicatrice, tot mai multe pe masura ce inaintam in viata.

Un modest tribut adus cainilor.

♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ ♥

P.S. Pozele sunt sub orice critica pentru ca subsemnata nu-i in stare sa faca o foto reusita nici cu cel mai performant aparat. :(  Poza cockerului am primit-o candva pe mail.

Lacul Noua. Reflexii in Oglinda

Idilă antică

Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Şi ochi de basme şi balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la şolduri şi la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Şi mâini şi guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Şi joc fantastic se încinge...
Şi ierburile lungi tresar

Când o naiadă se descinge
Şi sare-n apa de cleştar...
Şi vântul bate-n apa clară.
Nisipul pare lac de aur.
E primăvară, primăvară,
Natura face să tresară,
Sub voluptatea ei de taur,
Nisipul roşu, lac de aur.

(Cincinat Pavelescu)

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu (aprilie 2016) Cateva info despre Lacul Noua

Cărţile şi leapşa

De la Evelyn am preluat o leapşă despre cărţi şi invit la joc pe cine mai doreşte, pe cine mai pofteşte, pe cine mai citeşte. S-a jucat si Suzana.

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.

a) descrierile prea lungi; b) coperţile cartonate; c) paginile alb aproape strălucitor şi literele mici.

ca idee, foto de pe olx

2. Descrie locul tău perfect pentru citit. 

Un “vagon forestier”, pe un fotoliu acoperit cu un ţol din lână, la căldura unui foc cu lemn de brad,  lumina unui bec electric şi ploaia răpăind pe acoperiş – m-am bucurat, cândva, de un astfel de loc, pe o păşune, în “pustie”, in Poiana Braşov.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

a) am citit in timpul multor ore de curs începând din clasa a V-a şi până într-a XII-a;

b) îmi plac poveştile nemuritoare şi, în general, poveştile pentru copii – le citesc “pe rupte”, mai ales atunci când realitatea mă împinge in corzi;

c) nu-mi plac romanele siropoase şi cele care imită prea mult unele romane numite “clasice”.

Afecţiunea e scumpă

Merg pe gard, de drum mă ţin

In zonă – nu foarte aproape - sunt mai multe cârciumi: unele de lux, altele bombe, dar şi in unele şi in celelalte oamenii se îmbată la fel şi, uneori, ajung să treacă şi pe lângă blocul unde locuim şi le aud elucubraţiile rostite cu voce tare, cu limba împleticită…

Câteva zile in urmă a trecut unul care ajunge mai des pe aici, şi care are obiceiul să strige in gura mare chestiuni de genul: “Vă ucid pe toţi, proşti care staţi in cutii de beton!” “Ieşiţi, dracu’ din cutiile voastre de beton!” “S-a dus după unu’ bogat!”

De data aceasta striga: “Sunt trist, la naiba!” “Şi voi sunteţi trişti, dar habar n-aveţi!” “Afecţiunea e scumpă in zilele astea, proştilor!” A mai bălmăjit el şi altele, dar n-am mai fost atentă…

Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Corupţia ucide

“Corupţia ucide” pare a deveni un slogan şi cam atât. Desigur, sunt arătate la TV multe descinderi ale mascaţilor prin diverse curţi şi case, sunt publicate diverse rapoarte de activitate ale celor cu atribuţii în cercetarea unor activităţi; din când în când se mai trimite cineva la pârnaie…. Şi corupţia se menţine.

Termenul “corupţie” amintit in cazul politicienilor înseamnă “luare de mită”. Politicianul corupt este acela care ia bani, sau beneficiază de alte “foloase necuvenite”, in schimbul unui favor promis in mod explicit sau este cel care abuzează de puterea pe care i-o dă funcţia pentru a obţine câştiguri personale.

Ignoranţa la ea acasă

Ignoranţa pare că se simte ca la ea acasă în absolut orice stat / popor din lumea aceasta. Nu vă imaginaţi că mă pretind perfectă.

Nu e de mirare că nu se mai înţelege om cu persoană când unii se bagă în vorbă ca măraru-n ciorbă fără a avea proprietatea termenilor.

Exemple:

Sunt oameni care cred că “fundamentalism religios” e pleonasm. Sunt oameni care cred că fundamentalismul e o trăsătură specifică numai islamului… Cum să te înţelegi cu astfel de oameni?

Foarte pe scurt:

Fundamentalismul este un ataşament strict la o doctrină anume, fie ea religioasă sau nu în esenţa sa; e sinonim cu integrism (v. dicitionarul). Fundamentalismul este si “mod conservator de a gândi în opoziţie cu tendinţele liberale şi moderniste”. Fundamentalismul înseamnă susţinere (înverşunată) a unor opinii, intoleranţă la dialog şi încercarea (dorinţa) de a impune celorlalţi, împotriva libertăţii (voinţei) lor, propria viziune într-o chestiune sau alta.

Fundamentalismul ortodox (de exemplu) reduce toate învăţăturile teologice la un subset de axiome teologice, şi apoi măsoară demnitatea altora în funcţie de ele. […] mulţi clerici ortodocşi şi călugări, din ultimii ani, au ajuns să facă declaraţii publice care reflectă o abordare "fundamentalistă" a Părinţilor Bisericii. Şi, dacă liderii Bisericii Ortodoxe, nu se unesc in a respinge această evoluţie, întreaga Biserică Ortodoxă se va afla în pericolul de a fi deturnată de extremişti.

(http://lonews.ro/redactia-lacasuri-ortodoxe/17934-fundamentalismul-ortodox-abordarea-fundamentalista-a-scrierilor-sfintilor-parinti.html)

Integrism - 1. atitudine a unor catolici care, pretinzând că menţin integritatea doctrinei romane, refuză să se adapteze la condiţiile societaţii moderne. 2. atitudine a acelora care refuză să adapteze o doctrină noilor condiţii. (v. dictionar)

Doctrina (din latina) înseamnă "o sumă de învăţături" ori "instrucţiuni", principii de învăţătură sau poziţii, precum corpul de învăţături în domeniul sistemelor credinţei sau ştiinţelor. Deseori, doctrina implică în mod special dogme religioase, aşa cum sunt promulgate de biserică, dar nu numai. (v. wikipedia.org)

○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○○

Sursa foto: http://www.quotesarea.com/tag/ignorance/

Nori, statui si geamuri. Reflexii in oglinda

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu.

Dimineti de iulie. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt de la Braşov, oraşul sufletului meu.

Haita care nu m-a vrut

A scene from WHITE GOD, Magnolia Pictures 

Am descoperit un text la dr. Mihaella (blogul nu mai exista in febr 2021 şi pornind de la fraza Toate animalele au simțuri mai dezvoltate decât omul. Ei nu interpretează, nu raționează, dar simt mai multe decât omul mi-am amintit o întâmplare oarecum hazlie, petrecută cu mulţi ani în urmă, pe la începutul anilor 1990.

Era o seară de vară, încă nu se întunecase, şi eram împreună cu o colegă de muncă, o conduceam în staţia de autobuz. E o fata la locul ei, mereu gata să ajute pe oricine are nevoie, fără a aştepta ceva în schimb.

Aveam de parcurs un bulevard lung şi lat. Fiind seară, mulţi oameni profitau de răcoarea care se lăsase şi se plimbau, cu mic cu mare, cu pisică şi purcel. La un moment dat apare o haită de câini – mulţi câini, mici şi mari (la vremea aceea abia se puneau in discuţie “adăposturile pentru câinii maidanezi” şi nimeni nu se isteriza când îi vedea pe străzi). Colega-mi zice, cu glas tremurat, desi câinii erau tare departe: Haide, repede, să trecem strada că vin cainii şi de când m-a muşcat unul mi-e frică tare de ei!

Ştiam o mulţime de oameni, dintre cei care au grijă de câinii nimanui, muşcaţi de blănoşii pe care încercau să îi salveze (şi înainte de 1990 erau oameni care adunau câinii de pe străzi şi aveau grijă de ei), muşcaţi de mâini, de picioare, de… fund, dar care nu se temeau de câini nici după acele experienţe dureroase, uneori repetate - câinii se sperie, nu sunt siguri dacă intenţiile tale sunt bune sau vrei doar să-i răneşti, ca mulţi alţii. Şi pe mine m-a muşcat un câine al nimănui (la mult timp după întâmplarea aceasta) pentru că dădeau din sacoşe, spre el, nişte inconştienţi şi am apărut în calea lui pe neaşteptate.

Deşi eram una lângă alta, deşi erau mulţi oameni în jur, câinii şi-au fixat atenţia asupra colegei mele şi s-au apropiat alergând şi lătrând, aproape înconjurând-o. A început să ţipe şi să dea din mâini – degeaba strigam la ea (cât mai calm posibil) să nu se mai agite - era cuprinsă de spaimă. Băteam din palme, strigam la câini… Ajunsesem să împing câinii mari cu mâinile, încercând să-i fac loc fetei să iasă din încercuire, plasându-mă între om şi caine, dar ei nimic; aveau o ţintă fixă. Nu săreau pe ea, dar nici n-o lăsau să treacă, învârtindu-se lătrand în jurul ei, când spre stânga, când spre dreapta – aşa ceva nu mai văzusem până atunci, şi nici de atunci.

Cumva-cumva, a reuşit să traverseze – câinii n-au urmat-o, ca şi cum s-ar fi ridicat între ei şi şosea un zid invizibil; au rămas lângă bordură, lătrând, ignorându-mă total – aproape că mă simţeam jignită! Înainte de a-şi continua drumul pe bulevard mi-au aruncat o privire total lipsită de interes… Nu mă plâng! :)) Chiar mă bucur că nu sunt interesantă pentru haite.

După ce au plecat câinii s-au apropiat câţiva dintre cei care asistaseră la scena caraghioasă şi m-au întrebat dacă sunt în regulă. Oare ei nu văzuseră că acei câini nu mi-au dat importanţă, deşi am încercat din răsputeri să-i fac să mă bage în seamă şi îi împingeam de parcă ar fi fost câinii mei?!

Între timp, “fata mea” a prins viteză, abia am ajuns-o din urmă, pentru că doar încetinise pasul dar nu părea că vrea să se oprească.

Mult timp m-am întrebat: ce-or fi simţit câinii aceia la colega mea de li s-a pus pata aşa, dintr-o dată?! Azi mi-am amintit întrebarea; poate că răspunsul e cel citit la Mihaella, dar nu e un răspuns total lămuritor deoarece nu răspunde la întrebarea “ce?” pentru că nici eu şi nici ceilalţi prezenţi atunci nu suntem puri (eu sigur nu-s).

☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺

sursa foto: scena din filmul “White God”, premiat la Cannes in 2014 (premiul Un Certain Regard)

http://www.fastcocreate.com/3044228/animal-payback-is-a-bitch-behind-the-brutal-and-powerful-mad-dog-movie-white-god

Informare prin dezinformare

Stiu de multi ani ca “stirile” la televizor si prin ziare sunt astfel prezentate incat sa se potriveasca intereselor celor care “dau banul” – aceasta in special in politica - dar am constatat si cu alte ocazii, pentru care nu intrezaresc interesul.

In cazul ursilor, probabil, doresc sa deschida sezonul de vanatoare si sa-l pastreze deschis tot anul… Vanatorii isi doresc, probabil, cranii si blanuri de urs brun, vor sa acumuleze puncte…

Ursul carpatin e protejat prin lege; in România vanarea lui e permisa numai in regiunile unde exemplarele se intalnesc in numar excesiv (de ce nu le-ar reloca unde sunt mai puţine exemplare?!) si numai daca pagubele facute de aceste animale sunt intr-un numar foarte mare.

Am mai scris despre caruselul stirilor si revin, cu un exemplu simplu:

Sambata, 16 iulie, a fost impuscat un urs care a atacat, joi, o persoana (ranind-o grav) si una sambata (despre aceasta s-a scris foarte… vag pentru ca n-a fost ranita datorita prezentei cainelui).

Joi, 14 iulie (ziua atacului)

Atacul a avut loc în jurul orei 15.00, pe strada Calcarului din Cartierul Valea Cetăţii, o zonă în care urşii coboară până în poarta caselor. Bărbatul ieşise în fundul curţii casei sale de pe strada Calcarului, la liziera pădurii, să cureţe zona, aşa cum obişnuia să facă de când s-a mutat aici. […]

nu se ştie încă ce soartă va avea vârstnicul sfâşiat astăzi de urs, care este internat în stare gravă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă.

(http://stiri.rttbrasov.ro:8085/SitePages/DetaliiStire.aspx?idc=3125)

Declaratia unui vecin: A venit din padure pe picioarele lui, n-a mai putut sa intre in casa, a cazut. Ranile de la gât fiind foarte profunde nu se putea exprima decat cu da si nu. A fost intrebat daca a fost atacat de cineva, a zis ca da, daca a fost urs, a zis ca da.

(http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-a-fost-atacat-si-muscat-de-gat-de-un-urs-langa-brasov-ce-l-a-salvat-din-coltii-animalului-salbatic.html)

Nu este într-o stare gravă. Va mai rămâne internat câteva zile la secția chirurgie plastică sub tratament, a mai spus dr. Gabriela Chițea.

http://brasovromania.net/2016/07/brasov-barbat-atacat-de-urs-racadau-vezi-care-este-starea-lui-acum/

Ce declara, in 15 iulie, un specialist chemat “la caz”:

Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat, a punctat sursa citată.

Mai jos, in acelasi articol, scrie:

Pe fondul cinegetic al Regiei, care are o suprafaţă de 12,6 hectare, sunt în jur de 60 de urşi, în condiţiile în care densitatea optimă este de 20. Numărul mare al exemplarelor, precum şi faptul că fondul cinegetic este împrejmuit de localităţile Braşov, Poiana Braşov, Predeal, Săcele, sunt factori care determină apariţia conflictelor om-urs, potrivit reprezentantului Regiei. […]

(http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

15 iulie:

Bărbat atacat de urs în propria curte, în cartierul braşovean Răcădău

(http://stiri.tvr.ro/barbat-atacat-de-urs-in-propria-curte-in-cartierul-brasovean-racadau_76455.html)

17 iulie:

Odiseea ursului din Racadau s-a incheiat, insa cu pretul vietii unui om.

De fapt, e vorba despre viata unui caine, scrie in acelasi articol, dar cei care citesc doar titluri pot fi usor indusi in eroare:

Ursul din cartierul Racadau de la marginea Brasovului, care a ranit miercuri (?) un localnic, a mai atacat sambata un om in aceeasi zona. Este vorba despre un barbat care se plimba insotit de cainele sau. […] Cand ursul deosebit de periculos a dat navala, cainele credincios si-a aparat stapanul cu pretul vietii. 

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ursul-din-racadau-a-mai-atacat-sambata-un-barbat-cainele-omului-s-a-pus-in-calea-animalului-dar-nu-a-scapat-cu-viata.html

Urmatorii care vor prelua informatia vor sustine ca omul a fost atacat de urs in propria-i casa / in apartamentul de la etajul 4?

S-ar putea spune că diferenţele nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru a naşte dispute între cei care citesc şi, eventual, discută acelaşi eveniment, între cei care cred că e de dorit protejarea animalelor şi cei care detestă animalele. Dacă în astfel de cazuri – minore, raportate la nenorocirile care se întâmplă in lume – nu vor / nu pot / nu ştiu (?) să difuzeze adevărul, cum aş putea crede că în chestiuni majore, când interesele unora sau altora sunt evidente, vor difuza adevărul?

Sursa foto: http://fewmayknow.com/tag/dave-zirin/

Împuşcă ursul!? Nu, îl recoltează! (actualizare)

Textul de mai jos este scris in anul 2016. Actualizez postarea pentru a accentua faptul ca istoria se repeta si nimic nu se schimba.

Actualizare iulie 2021

https://diana-kundalini.blogspot.com/2021/07/ursi-de-oras-sau-ursi-salbatici.html

**

In ultimele zile, in Brasov, au fost doua “atacuri” ale unui urs. Prefectul anunta ca vrea sa obtina autorizatie pentru a-l impusca (recolta – acesta e termenul folosit). Nu zic nici ca trebuie sa-l împuşte nici ca nu trebuie sa-l împuşte, ci ma intreb ce au unii oameni in tărtăcuţe.

Zona Răcădau (Valea Cetatii) e cunoscuta (si) pentru ursii gunoieri – veneau acolo oamenii ca la circ si filmau ursii la containerele de gunoi, le faceau poze. Zona unde tot apareau ursii e la o aruncatura de băţ de padure si in padurile României – stie tot poporul - traieste ursul brun care, ca orice fiinta, e flamand din cand in cand si stiind ca oamenii isi arunca resturile menajere pe unde apuca s-a invatat sa vina la containere – gaseste resturi si pe langa, pentru ca-i greu sa ridici capacul si sa arunci gunoiul astfel incat sa nu ademeneasca ursul. Trec, deocamdata, peste asta si revin la atacuri…

In primul atac (joi) a fost vorba de un barbat care a intrat in padure, pe poteca, avand cu el cainele, un carut si o lopata. Si-a dat de urs. A scapat, dar e la spital, in stare destul de rea, si sper sa-si revina. Ursoaica ramasese fara pui, si-i cauta, probabil – afirma oamenii care locuiesc in zona cu pricina, dar nimeni nu are o stire “oficiala”, pentru ca nimeni nu are “stiri” nici cand se avanta unii cu jeepul prin padure, nici cand se fura puii ursilor, nici…

Ursii stiu – genetic – ca omul e singurul lor dusman natural… Specialistul chemat in zona a declarat ca e posibil ca cei doi sa se fi speriat unul pe celalalt cand s-au intalnit. Barbatul a incercat sa se apere cu lopata, dar cainele e cel care a pus fiara pe fuga si stapanul a reusit sa ajunga sa ceara ajutor.

Cei de la “stiripesurse” scriu ca barbatul a fost atacat pe strada!!! Oare ce surse de informatii au astia? O alta dovada ca tot ce apare pe ici-colo ar trebui verificat din mai multe surse! “In spatele casei de pe strada Calcarului” e padurea (cititi mai jos).

Al doilea atac a fost azi, 16 iulie, si s-a terminat cu sfasierea cainelui care-l insotea pe om. Cainele e un factor de stres pentru urs. Dupa acest al doilea atac, in care cainele si-a dat viata pentru a-si apara stapanul (care a scapat cu fuga), reprezentantul ministerului mediului a dat acordul pentru recoltarea ursului, deci s-a pornit “vanatoarea”. Joi voiau doar sa-l goneasca in adancul padurii de pe munte, azi sunt hotarati sa-l ucida… Datele despre al doilea atac sunt atat de vagi incat…

Pe toată liziera pădurii s-a făcut cordon de jandarmi care nu lasă pe nimeni să intre în pădure. Militarii au avut destul de lucru, o sumedenie de oameni, cei mai mulți însoțiți de câini, alții cu sticle de băutură în mână au fost întorși din drum. Au scăpat neamendați și doi motocicliști care ambalaseră motoarele pentru a urca în pădure. Toți cei care erau la picnic și la plajă pe derdelușul din spatele Școlii 4 au fost evacuați.

Ministerul Mediului și Pădurilor a dat într-un final, în această după-amiază, aprobarea pentru recoltarea (împușcarea) ursului care a atacat și dimineață un turist, sfâșiindu-i câinele și aseară a fugărit doi barbati, care montau camere video pentru a-l monitoriza.

În jurul orei 19.00, cei doi au anunțat că au informații că ursul se pregătește din nou să coboare, așa că în curând va începe vânătoarea și au cerut vigilență pentru ca nimeni să nu intre în pădure.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528674-update-brasov-a-inceput-operatiunea-ursul.html)

N-o sa neg ca ursul e periculos, desi l-am intalnit de mai multe ori (uneori avand si puii cu el) si n-a atacat, dar faptul ca oamenii sunt indolenti si lasa resturile menajere pe unde apuca sau pentru ca nu solicita hotarat autoritatilor sa oblige firmele de salubritate sa faca ce au de facut nu e o cauza pentru care ursii sunt atrasi in oras? O cauza poate fi si faptul ca omul nu mai respecta padurea – s-a ras multa padure pentru a ridica blocurile care sunt azi acolo – erau necesare pentru multimea de oameni adusi sa populeze uzinele orasului – si unii spun ca mai vor sa construiasca in zona. O cauza poate fi si faptul ca oamenii se avanta in padure cu motoretele, cu alcoolul in nas, fac gratare si lasa resturile in urma lor. Cauza poate fi si incurajarea ursilor sa coboare in oras pentru a fi fotografiati si filmati de “turisti de doi bani”, care veneau la un moment dat special sa vada ursii gunoieri din Brasov…

Reprezentantul Regiei Kronstadt (Regia Publica locala a Padurilor) a explicat faptul că victima se afla pe teritoriul ursului (în pădure, pe un traseu nemarcat), doar alături de câine, atunci când a avut loc atacul. Din câte se pare, bărbatul în vârstă de 64 de ani mergea să ia pământ pentru flori şi a lăsat câinele liber, pentru protecţie, dar tocmai acest gest era să-l coste viaţa, pentru că animalul de companie a simţit ursul, l-a agitat, iar acesta l-a atacat pe om.

„Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat”, a punctat sursa citată.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

Fapt divers

6 iulie 2016

La intrarea in municipiul Brasov dinspre Predeal, a fost oprit pentru control un autoturism de teren. Politistii au identificat in autoturism doua arme de vanatoare cu luneta, precum si cadavrul unui urs -  declara purtatorul de cuvant al IPJ Brasov. Un padurar din Brasov si un fost coleg de-al sau au fost prinsi de politisti cu un urs abia impuscat in portbagaj. Amandoi cunosc bine padurile din apropierea Brasovului si, mai mult, au avut ca sarcina de serviciu sa supravegheze animalele salbatice din fondul forestier. Seful lor spune ca padurarii stiu, in mod normal, tot ce misca in codru, inclusiv obiceiurile si rutele animalelor salbatice. […]

Locul in care a fost impuscat ursul este frecventat de turisti. In ciuda atacurilor petrecute acolo in ultima vreme, nimeni nu a pretins ca animalele sa fie ucise. Ca si in aceste doua ultime cazuri, oamenii raniti intrasera pe teritoriul salbaticiunilor, care, luate prin suprindere, au rectionat violent.

(sursa: stirile PRO TV)

Împuşcă ursul? Nu! Îl recoltează! La ora 22 au anunţat că au recoltat ursul… in zona unde a atacat azi.

Nu mai inteleg nimic! Pentru PRO TV au declarat ca stiau ursul, ca-l monitorizau de ceva timp si jurnalistilor brasoveni le-au spus ca tocmai ce i-a alergat si pe ei, in timp ce montau camere pentru monitorizare. Apoi, zic ca sunt 60 de ursi (cand ar trebui sa fie doar 20), dupa ce au zis 80. Oare au idee ce animale sunt in padurile pe care le „monitorizeaza”? Incep sa cred ca-si bat joc in timp ce-si incaseaza salariile. 

Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω

Sursa foto

http://www.descopera.ro/dnews/11264900-in-rezervatia-de-ursi-de-la-zarnesti-a-fost-inaugurat-un-trenulet-pentru-turisti

Semn de vreme bună. Reflexii in oglinda

Foto preluata de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Vrem să aducem totul la lumină. Dar în lumea asta definită fericirea nu se poate obţine decât în întunecatul nostru cuprins.
R.M. Rilke - Elegia a VIII-a

Sarea e bogăţie

Pentru unii, sarea este bogaţie, pentru alţii e sănătate (tot o formă de bogaţie, mai utilă şi mai necesară). Şi pentru că sarea pură n-ar fi, cică, benefică sănătăţii omului, se caută “iodarea”…

In anul 2002 autoritatile au adoptat acel detestabil Codex Alimentarius (un ghid de producere a alimentelor emis de ONU) prin care s-a impus prin lege (mai apoi) consumul de sare iodata, comerciantii fiind amendati daca aveau la vanzare sare neiodata – li se permitea vanzarea de sare neiodata farmaciilor si magazinelor “naturiste”, care au sare neiodata importata, la preturi net mai mari decat ar costa sarea autohtona. Pe baza cercetarilor altora (cercetatorii români nevand bani pentru studii) s-a impus atunci o limita de 67 de micrograme de iodat de potasiu pe fiecare kilogram de sare.

Partea ce mai rea este ca sarea din România e iodata cu un produs de sinteza, chimic, ieftin, care e importat de prin 2007 – or fi bune chimicalele de sinteza pentru organismul uman? Daca nu-s bune pentru plante cum ar putea fi bune pentru oameni?

Prea mult iod e risc de hipertiroidie si, cu toate acestea, unele capete patrate au gasit ca-i sanatos ca sarea care se foloseste in alimentatia oamenilor sa fie neaparat si obligatoriu iodata. Hipertiroidicilor le este interzis iodul – ei ce mai mananca? Alimente fara sare? Ar fi o nebunie! Sarea are anumite functiuni si in hidroliza la nivelul organismului. Ah! Inteleg ca scopul este tocmai boala… Altfel de ce ar exista aceasta recomandare ne-bună?

Excesul de iod e periculos – poate provoca si hipotiroidism subclinic, legat de bolile de inima… Unele dintre simptomele excesului de iod sunt: oboseala, depresie, uscaciunea pielii, cresterea in greutate (a zis cineva ca in ultimul timp a crescut numarul copiilor supraponderali?).

Deocamdata efectele se observa in cazuistica personala a medicilor, unii afirmand ca “tiroidita Hashimoto” (boala Graves), o boala autoimuna care deregleaza sistemul imunitar, e un exemplu tot mai des intalnit.

Ca si in cazul carenţei de iod, excesul poate creste riscul de cancer de tiroida. Practic, nu stie cineva cat iod consuma – adaugarea iodului in sare poate creste cantitatea necesara bunei functionari a glandei tiroide.

Iodul se gaseste in fructele de mare, in oua, in produsele lactate, in unele sortimente de pâine. Acum e obligatoriu in orice se foloseste sare!

Asta cu iodul ar trebui sa fie nu doar in functie de regiune (nu in toate zonele lumii e necesar un aport de iod in alimentatie) ci si in functie de fiecare persoana – nu cred ca e logic sa fie obligati la sare iodata absolut toti europenii, de exemplu, pentru ca multi consuma produse lactate, fructe de mare, oua si – multi – mai inghit si pastile numite “suplimente alimentare” in care se gaseste si iod.

De curand fusese o discutie – la nivel de politicieni – ca s-ar vrea (din nou) privatizarea minelor de sare (intre altele). Mai apoi – poate amenintati de o motiune de cenzura sau poate pentru ca a fost o simpla neintelegere – reprezentantii guvernului au explicat ca nu se intentioneaza privatizarea vreunui obiectiv strategic, cum ar fi minele de sare, despre care se mai zice ca vor fi exploatate turistic, medical, industrial si pentru materie prima in… dezapezire / dezghetare… Adica, avand atata sare, România ar putea (asa se zicea in 2011, cel puţin) sa aprovizioneze intreaga Europa. Cu toate acestea, multe saline au fost inchise sau parasite, dintr-un motiv sau altul (sau doar asa se zice si cineva beneficiaza de ele).

Sarea din România are o puritate mare si a fost in trecut – si este si azi – foarte cautata. Si atunci de ce sa bag in mine sare iodata?! Si daca aduce profit pentru ţara, de ce sa privatizeze Sociatatea Nationala a Sarii?

Veniturile obtinute din cele şase mine deschise turiştilor (in 2014) sunt foarte mari, se arata in unele analize.

Ideea privatizarii “Salrom” – Societatea Nationala a Sarii (infiintata in 1997 prin hotarare de guvern) e de pe la mijlocul anilor 2000, daca nu si mai devreme. In mod cert, in 2007 a existat o tentativa, pentru ca s-au inceput negocierile cu o societate din Austria (austriecii, daca nu ne-au luat sarea ne-au distrus, se pare, padurile). Negocierile intre firma austriaca, ce avea o cifra de afaceri de 4 ori mai mica decat Salrom, si Ministerul economiei (si ulterior AVAS) au ramas in aer, dintr-un motiv sau altul, dar nu pare a se fi renuntat la ideea de a preda strainilor o regie de stat (singura, poate) care are profit. Toate sucursalele Salrom desfasoara si activitati in domeniul turismului, pe langa activitatile de extragere si prelucrare a sarii (pentru consum sau industriala).

In anul 2015 a fost schimbata conducerea si productia a fost net inferioara celei din 2014 – gurile rele sustin ca se impinge spre faliment Societatea Nationala a Sarii pentru a fi scazut pretul la privatizare. Nu mi se pare de mirare, avand cunostinta de preturile exorbitante – de un euro / dolar – pe care au fost vandute IMGB (un dolar), Roman Braşov si Combinatul Siderurgic Reşiţa (câte un euro) – găselniţa politicienilor din anii 1990 si inceputul 2000 – se zice ca societatile aveau datorii uriase, pe care si le asuma cumparatorul.

Industria s-a dus, agricultura s-a dus, viticultura la fel, mineritul s-a cam dus… De ce sa ramana sarea?! Iar daca va rămâne, totusi, in patrimoniul statului român, si e foarte pură, de ce sa fie si pentru consum când poate fi numai pentru străzile cu polei sau pentru industrie?

Sarea noastră neiodată, pură, naturală, pleacă la export.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Sursa foto: http://www.dietdoctor.com/eat-less-salt

Decât mămăligă cu unt şi să mă uit în pământ, mai bine pâine cu sare şi să mă uit la soare (nu ştiu autorul)

Fel de oameni

La o pagină de barfă…

Intr-un bloc se muta o femeie inalta, eleganta, dichisita, cu ochi expresivi precum ai viezurelui. Cât era ziua de lunga statea pe langa bloc, isi plimba pisica si intra in vorba cu toata lumea. Fiecare discuta cu ea – era firesc, era nou venita, voia sa-si cunoasca vecinii. Unora nu le-a placut din instinct. Cand a inceput sa puna intrebari personale despre vecini cei mai multi au rarit-o cu ea si au ramas la “Buna ziua” hai pa! Ceilalti nu… Au continuat.. Cand cineva te ia cu dulcegarii si cu “era sa aveti o scama”, desi atunci te vede prima data, cred ca toti receptorii ar trebui sa se activeze si ar trebui sa iei urgent distanta.

Sa n-avem parte de asa oameni in viata noastra (am intalnit si eu o astfel de femeie, si stiu cum e sa nu intelegi de ce unii te privesc cruciş la un moment dat).

A inceput apoi, femeia, sa se ia de unul dintre vecinii de pe palierul ei. Ba ca o deranjeaza florile de pe hol (erau acolo de ani si nu incurcasera pe nimeni), ba ca baiatul lor trânteste uşa de la lift… A facut scandal dupa scandal până cand oamenii au ales sa se mute – acuzatia ca baiatul lor i-ar fi ucis una dintre pisici a fost capacul.

Cand ea a venit in bloc o cautase cineva la un moment dat si a zis: “Vai de capul vostru cu asta in bloc! Noi doar ca n-am facut chef cand a plecat!” Oamenii au crezut ca o fi vreo chestiune personala. Timpul a aratat ca omul era serios si a vorbit in numele tuturor fostilor vecini ai acestei femei.

Incepuse sa zica unui-altuia: “Cutare a zis despre tine ca…” Incerca sa bage zâzanie intre vecini, dar nu i-a mers faza pentru ca cei mai multi se cunosteau acolo de peste patruzeci de ani si n-aveau cum sa-i dea crezare. A urlat la tatal – varstnic si bolnav – unei vecine si a doua zi au chemat ambulanta. Omul se speriase groaznic, neintelegand de ce urla la el, dupa ce i-a sunat la uşă. Ce a facut fiica acestuia? Discuta cu ea, o baga in seama. La naiba! Salut-o, dar nu mai sta la discutii! Fii monosilabica daca nu poti fugi de ea sau aveti acelasi drum!

Unii au ales s-o ocoleasca – unii doar o saluta, altii o ignora.

Pe diverse motive a reclamat cativa oameni din bloc la procuratura. Dupa un fost presedinte de asociatie striga pe strada “Hotule! Ai furat banii asociatiei! Zugravesti din banii nostri!” Omul s-a saturat si a renuntat, desi era un om hotarat, priceput la multe si era util. Acum e presedinte un batranel din care femeia face ce vrea – ii mai pun stavila altii, atunci cand afla despre una-alta.

Desi reclamati la procuratura doar asa, sa-i şicaneze – mai ales ca-s varstnici si mai toti sufera ba cu una ba cu alta – unii au ales sa fie prieteni cu ea in continuare, dupa scandaluri in toata regula. Ce sa fac? Ea a venit cu lugu-lugu… Mno, asa sa faceti! Unii au prostul obicei de a linge unde scuipa…

Un astfel de om trebuie izolat de comunitate, nu incurajat. Se tem ei ca-i cheama iar la procuratura? Posibil… Pe asta mizeaza, probabil, si femeia. Politaii o stiu deja, si au spus fiecaruia: “Nu avem de ales, trebuie sa cercetam” – si asa e… Până o reclama careva pentru denuntare calomnioasa (inducerea in eroare a organelor judiciare)… De ce nu se incumeta lumea?! Poate pentru ca e greu de dovedit…

Inteleg obedienţa faţă de lege, de cei care o aplica, dar nu inteleg servitutea. Si nu inteleg absolut deloc obedienţa faţa de vecini, de exemplu. Pe principiul “vreau sa am liniste” n-o sa se schimbe in veci ceva in bine, nici la nivel micro, nici la nivel macro.

Colacul peste pupăză? Au ales-o şefă de scară! S-ar putea zice ca unii merita ceea ce primesc…

Sursa foto: http://tamilculture.com/not-hear/

Răspunsuri valabile azi

Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior. (John C. Maxwell)

Urmeaza leapşa preluata de la Vienela. S-a jucat si Coco.

1. Ce nu vă lipseşe din frigider niciodată?

Gheaţa; şi nu mă refer doar la cea care se formează în congelator, ci şi la cuburile de gheaţă.

2. Ce consideraţi sănătos din ce aţi menţionat la punctul 1?

Cuburile de gheaţă. Gheaţa răcoreşte băuturile, răcoreşte faţa in zilele caniculare şi nu doar tonifică tenul, dar îi dă şi strălucire (in combinatie cu una-alta e buna gheaţa pentru tenul uscat, tern, obosit sau afectat de acnee – hidratează în profunzime şi menţine supleţea; impiedica vânătăile să se dezvolte; şi altele.

3. Care vă sunt cosmeticele/parfumurile preferate?

Parfumurile preferate sunt cele care au ca notă de bază moscul şi / sau ambra. Ca marcă ar fi parfumul Opium, de la Yves Saint Laurent; pentru “cosmeticale”, in general, nu am o preferinţă anume.

4. Cine face în casa voastră cea mai multă curăţenie şi cine nu o păstrează?

Facem toţi, când nu mai avem de ales. Cine nu o păstrează? Ar fi mai uşor de răspuns cine o păstrează, pentru că nu e vreunul care să o păstreze în mod deosebit.

5. Ce urâţi să faceţi într-o zi de sâmbătă?

Nu urăsc, de regulă, deşi imi place expresia “urăsc cu pasiune”, când e vorba despre ceva extrem de neplăcut (o folosesc, de regulă, în legătura cu faptele politicienilor sau celor care nu au loc de alţii). Nu-mi vine în minte ce nu-mi place să fac într-o zi de sâmbătă… Să mă trezesc devreme? Nu… Nu mi-a plăcut vreodată să mă trezesc devreme. Să merg la cumpărături? Nu-mi place, de regulă, să merg la cumpărături… Pe scurt: habar n-am ce nu-mi place să fac într-o zi de sâmbătă.

6. Ce vă face fericiţi în viaţa de zi cu zi?

Sunt fericită chiar şi numai pentru că am o nouă zi de trăit, cu bune sau cu rele. Nu e acea fericire exuberantă ca urmare a unei reuşite, a unei dorinţe arzătoare împlinită! E aşa, ca o scânteie de fericire care nu s-a stins nici în cele mai crunte momente pe care le-am avut de trăit… Iubesc să văd oamenii (mai ales pe cei dragi); iubesc să ascult glasul păsărilor, lătratul câinilor, foşnetul frunzişului… chiar şi motoarele ambalate în zori de zi, când mă “enervează”. Lumina zilei mă face fericită, dar mai ales misterul întunericului nopţii adâncit de lumina felinarelor sau a stelelor (pe unde felinare nu-s). Nu vă imaginaţi că n-am tristeţi! Doar că acestea nu sunt dominante.

7. Ce fel de oameni preferaţi să aveţi lângă voi?

Pe cei cu simţul umorului dezvoltat pentru că sunt oameni care nu se iau prea in serios deşi sunt cât se poate de serioşi, dar ştiu să facă haz de necaz şi să mai râdă, din când in când, de ei.

8. Care este primul lucru pe care îl faceţi când vă treziţi dimineaţa?

Mă târăsc la baie, să dau noaptea jos de pe mine.

9. Cât de mult timp v-aţi dori să aveţi disponibil pentru voi?

O zi la câteva luni, o zi în care să nu fiu obligată să vorbesc şi în care să îmi ascult doar gândurile (sau să le alung). Am grijă să-mi fac rost de o astfel de zi, la câteva luni.

10. Care sunt principiile voastre pentru o viaţă mai faină?

Îi iau pe oameni aşa cum sunt, învăţ de la oricine câte ceva, nu aştept recunoştinţă sau reciprocitate (dar mă bucur când se întâmplă); mă aştept la orice de la oameni şi astfel nu prea am parte de vreo mare dezamăgire.

Cine vrea să se joace e invitat!

Paznici vajnici. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.
Sursa foto 1-4 Brasov, orasul sufletului meu. 

Miki

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu. 

urmatoarele sunt facute de mine:

HAPPY WW!

Ferestre. Reflexii in oglinda

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Flãmând de lume, nesătul de cer,
fereastrã grea, stau ceasuri lângă tine,
cu braţe’ntinse cãtre tot ce vine,
cu ochii’n lacrimi, către câte pier.

În zori, când te deschizi spre infinit,

fereastră, parcă aripi ţi-ai deschide
şi parcă-ai vrea să zbori spre ţãri toride,
ducându-mă, pe aripi răstignit.

Iar în amurg, când joacă depãrtari
în geamul tău însângerat de soare,
ca aripi mari ce n’au putut să zboare,
te’nchizi rănitã, peste renunţări.

(Inscripţie pe o fereastră, de Radu Gyr, inchisoarea din Aiud)

Galben misterios. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt facute de Radu Vatcu (extreme-travel)

Un alt apus. Reflexii in oglinda

Intrebari… indiscrete

Evelyn ne-a provocat la un joc cu intrebari… ciudate. S-a jucat si Zina.
 Iata mai jos raspunsurile mele, nu prea mult analizate:

1. Care este porecla ta pe care o folosesc doar cei din familie?

    N-am avut si nu am porecla – nici in familie, nici in afara ei (daca totusi am nu o foloseste cineva in prezenţa mea).

2. Ce obicei ciudat ai?

    Cand nu e urgent, atunci cand am vreo dilema serioasa sau cand sunt nehotarata sau sunt trista sau am prea multe de facut… redecorez – inclusiv mutand mobila. Are vreun efect? H-abar n-am, dar asta fac

3. Ai fobii ciudate?

    Cred ca fobiile sunt ciudate prin definitie, dar unele sunt mai ciudate decat altele. N-am. Nu mi-e frica de numere si nici nu cred ca pisica neagra aduce ghinion. Mi-e cam silă de gângănii - si unii cred că mi-e frică. 

4. Care este cantecul care te face sa te dezlantui cand esti singura?

   Nu conteaza ce cantec e daca-mi vine pofta, si nu ar conta nici daca nu-s singura.

5. Care e lucrul care te scoate din minti?

    Ieşit din minţi; revin imediat!

    Computerul reuseste ca nimic altceva! (rămân in sfera relaxarii si evit sa ma refer la fapte grave care m-ar scoate cu adevarat din minti, cel puţin un timp, si nu doar la nivel declarativ).

6. Care este obiceiul pe care il ai cand esti nervoasa?

    Vând dracii să-mi iau câmpii!

    Se intampla destul de rar sa fiu cu adevarat nervoasa, dar atunci cand imi tună si-mi fulgeră sâcâi motanii - e improbabil sa nu mă facă sa râd in cel mult 15 minute…

7. Pe ce parte a patului dormi? 

    Pe cea care e libera… pe cea care se nimereste…

8. Care a fost primul animalut de pluş si ce nume avea?

    Un ursulet maro – mare cat mine, la varsta de un an. Ii spuneam “usu”. Imi plac pluşurile chiar si acum – si asta ar putea fi considerat… ciudat.

9. Ce bautura comanzi de fiecare data la Starbucks?

   Nici nu stiu daca e vreun Starbucks in Brasov…

10. Care este regula de frumusete pe care o promovezi, dar nu o practici niciodata?

     Le spun copilelor fumatoare sa renunte, pentru ca le strica tenul, li-l face tern. Ce ipocrita sunt! Dar eu am cam renuntat: am trecut la electronica (din cand in cand, insa, savurez tigari “normale”).

11. Cum stai in duş?

      Vertical, de obicei.

12. Ai aptitudini ciudate?

     Zero ciudat.

13. Care este mâncarea care stii ca nu e sanatoasa, dar o mănânci oricum?

      Chips!

14. Care este expresia pe care o folosesti tot timpul?

      Nu am ceea ce se numeste “tic verbal”.

15. Ce porti cand dormi?

      Depinde.