Au existat si ei cândva

Tedi, la noi acasa

Tedi a fost un metis de schnauzer, gasit pe “Drumul vechi” ce duce spre Poiana Brasov. S-a luat dupa un cuplu care cobora. Oamenii pierdusera – prin moarte – cu doar puţin timp in urma, un catelus. Le-a fost mila de catelul cu smocuri de blana cazuta si care mirosea urat. Cineva il abandonase acolo – singur cu greu ar fi putut ajunge; sau, poate, s-o fi pierdut…

L-au ingrijit cu drag, au cheltuit un sac de bani pentru a fi vindecat, si a devenit un caine de toata frumusetea, prietenos.

Lacul Noua. Reflexii in Oglinda

Idilă antică

Pe mal de râu scăldat în soare,
Visez o horă de naiade
Fermecătoare, zâmbitoare,
Cu frunze verzi în cingătoare!
Şi ochi de basme şi balade!
Prin pânza verzilor răchite,
Pândind la şolduri şi la sâni,
Văd ochi de fauni, ochi păgâni
Şi mâini şi guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Şi joc fantastic se încinge...
Şi ierburile lungi tresar

Când o naiadă se descinge
Şi sare-n apa de cleştar...
Şi vântul bate-n apa clară.
Nisipul pare lac de aur.
E primăvară, primăvară,
Natura face să tresară,
Sub voluptatea ei de taur,
Nisipul roşu, lac de aur.

(Cincinat Pavelescu)

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu (aprilie 2016) Cateva info despre Lacul Noua

Cărţile şi leapşa

De la Evelyn am preluat o leapşă despre cărţi şi invit la joc pe cine mai doreşte, pe cine mai pofteşte, pe cine mai citeşte. S-a jucat si Suzana.

1. Top trei lucruri pe care nu le suporți la o carte.

a) descrierile prea lungi; b) coperţile cartonate; c) paginile alb aproape strălucitor şi literele mici.

ca idee, foto de pe olx

2. Descrie locul tău perfect pentru citit. 

Un “vagon forestier”, pe un fotoliu acoperit cu un ţol din lână, la căldura unui foc cu lemn de brad,  lumina unui bec electric şi ploaia răpăind pe acoperiş – m-am bucurat, cândva, de un astfel de loc, pe o păşune, în “pustie”, in Poiana Braşov.

3. Trei confesiuni legate de cărți.

a) am citit in timpul multor ore de curs începând din clasa a V-a şi până într-a XII-a;

b) îmi plac poveştile nemuritoare şi, în general, poveştile pentru copii – le citesc “pe rupte”, mai ales atunci când realitatea mă împinge in corzi;

c) nu-mi plac romanele siropoase şi cele care imită prea mult unele romane numite “clasice”.

Afecţiunea e scumpă

Merg pe gard, de drum mă ţin

In zonă – nu foarte aproape - sunt mai multe cârciumi: unele de lux, altele bombe, dar şi in unele şi in celelalte oamenii se îmbată la fel şi, uneori, ajung să treacă şi pe lângă blocul unde locuim şi le aud elucubraţiile rostite cu voce tare, cu limba împleticită…

Câteva zile in urmă a trecut unul care ajunge mai des pe aici, şi care are obiceiul să strige in gura mare chestiuni de genul: “Vă ucid pe toţi, proşti care staţi in cutii de beton!” “Ieşiţi, dracu’ din cutiile voastre de beton!” “S-a dus după unu’ bogat!”

De data aceasta striga: “Sunt trist, la naiba!” “Şi voi sunteţi trişti, dar habar n-aveţi!” “Afecţiunea e scumpă in zilele astea, proştilor!” A mai bălmăjit el şi altele, dar n-am mai fost atentă…

Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Corupţia ucide

“Corupţia ucide” pare a deveni un slogan şi cam atât. Desigur, sunt arătate la TV multe descinderi ale mascaţilor prin diverse curţi şi case, sunt publicate diverse rapoarte de activitate ale celor cu atribuţii în cercetarea unor activităţi; din când în când se mai trimite cineva la pârnaie…. Şi corupţia se menţine.

Termenul “corupţie” amintit in cazul politicienilor înseamnă “luare de mită”. Politicianul corupt este acela care ia bani, sau beneficiază de alte “foloase necuvenite”, in schimbul unui favor promis in mod explicit sau este cel care abuzează de puterea pe care i-o dă funcţia pentru a obţine câştiguri personale.

Ignoranţa la ea acasă

Ignoranţa pare că se simte ca la ea acasă în absolut orice stat / popor din lumea aceasta. Nu vă imaginaţi că mă pretind perfectă.

Nu e de mirare că nu se mai înţelege om cu persoană când unii se bagă în vorbă ca măraru-n ciorbă fără a avea proprietatea termenilor.

Exemple:

Sunt oameni care cred că “fundamentalism religios” e pleonasm. Sunt oameni care cred că fundamentalismul e o trăsătură specifică numai islamului… Cum să te înţelegi cu astfel de oameni?

Nori, statui si geamuri. Reflexii in oglinda

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu.

Dimineti de iulie. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt de la Braşov, oraşul sufletului meu.

Haita care nu m-a vrut

A scene from WHITE GOD, Magnolia Pictures 

Am descoperit un text la dr. Mihaella şi pornind de la fraza Toate animalele au simțuri mai dezvoltate decât omul. Ei nu interpretează, nu raționează, dar simt mai multe decât omul mi-am amintit o întâmplare oarecum hazlie, petrecută cu mulţi ani în urmă, pe la începutul anilor 1990.

Era o seară de vară, încă nu se întunecase, şi eram împreună cu o colegă de muncă, o conduceam în staţia de autobuz. E o fata la locul ei, mereu gata să ajute pe oricine are nevoie, fără a aştepta ceva în schimb.

Aveam de parcurs un bulevard lung şi lat. Fiind seară, mulţi oameni profitau de răcoarea care se lăsase şi se plimbau, cu mic cu mare, cu pisică şi purcel. La un moment dat apare o haită de câini – mulţi câini, mici şi mari (la vremea aceea abia se puneau in discuţie “adăposturile pentru câinii maidanezi” şi nimeni nu se isteriza când îi vedea pe străzi). Colega-mi zice, cu glas tremurat, desi câinii erau tare departe: Haide, repede, să trecem strada că vin cainii şi de când m-a muşcat unul mi-e frică tare de ei!

Ştiam o mulţime de oameni, dintre cei care au grijă de câinii nimanui, muşcaţi de blănoşii pe care încercau să îi salveze (şi înainte de 1990 erau oameni care adunau câinii de pe străzi şi aveau grijă de ei), muşcaţi de mâini, de picioare, de… fund, dar care nu se temeau de câini nici după acele experienţe dureroase, uneori repetate - câinii se sperie, nu sunt siguri dacă intenţiile tale sunt bune sau vrei doar să-i răneşti, ca mulţi alţii. Şi pe mine m-a muşcat un câine al nimănui (la mult timp după întâmplarea aceasta) pentru că dădeau din sacoşe, spre el, nişte inconştienţi şi am apărut în calea lui pe neaşteptate.

Deşi eram una lângă alta, deşi erau mulţi oameni în jur, câinii şi-au fixat atenţia asupra colegei mele şi s-au apropiat alergând şi lătrând, aproape înconjurând-o. A început să ţipe şi să dea din mâini – degeaba strigam la ea (cât mai calm posibil) să nu se mai agite - era cuprinsă de spaimă. Băteam din palme, strigam la câini… Ajunsesem să împing câinii mari cu mâinile, încercând să-i fac loc fetei să iasă din încercuire, plasându-mă între om şi caine, dar ei nimic; aveau o ţintă fixă. Nu săreau pe ea, dar nici n-o lăsau să treacă, învârtindu-se lătrand în jurul ei, când spre stânga, când spre dreapta – aşa ceva nu mai văzusem până atunci, şi nici de atunci.

Cumva-cumva, a reuşit să traverseze – câinii n-au urmat-o, ca şi cum s-ar fi ridicat între ei şi şosea un zid invizibil; au rămas lângă bordură, lătrând, ignorându-mă total – aproape că mă simţeam jignită! Înainte de a-şi continua drumul pe bulevard mi-au aruncat o privire total lipsită de interes… Nu mă plâng! :)) Chiar mă bucur că nu sunt interesantă pentru haite.

După ce au plecat câinii s-au apropiat câţiva dintre cei care asistaseră la scena caraghioasă şi m-au întrebat dacă sunt în regulă. Oare ei nu văzuseră că acei câini nu mi-au dat importanţă, deşi am încercat din răsputeri să-i fac să mă bage în seamă şi îi împingeam de parcă ar fi fost câinii mei?!

Între timp, “fata mea” a prins viteză, abia am ajuns-o din urmă, pentru că doar încetinise pasul dar nu părea că vrea să se oprească.

Mult timp m-am întrebat: ce-or fi simţit câinii aceia la colega mea de li s-a pus pata aşa, dintr-o dată?! Azi mi-am amintit întrebarea; poate că răspunsul e cel citit la Mihaella, dar nu e un răspuns total lămuritor deoarece nu răspunde la întrebarea “ce?” pentru că nici eu şi nici ceilalţi prezenţi atunci nu suntem puri (eu sigur nu-s).

☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺ ☺

sursa foto: scena din filmul “White God”, premiat la Cannes in 2014 (premiul Un Certain Regard)

http://www.fastcocreate.com/3044228/animal-payback-is-a-bitch-behind-the-brutal-and-powerful-mad-dog-movie-white-god

Informare prin dezinformare

Stiu de multi ani ca “stirile” la televizor si prin ziare sunt astfel prezentate incat sa se potriveasca intereselor celor care “dau banul” – aceasta in special in politica - dar am constatat si cu alte ocazii, pentru care nu intrezaresc interesul.

In cazul ursilor, probabil, doresc sa deschida sezonul de vanatoare si sa-l pastreze deschis tot anul… Vanatorii isi doresc, probabil, cranii si blanuri de urs brun, vor sa acumuleze puncte…

Ursul carpatin e protejat prin lege; in România vanarea lui e permisa numai in regiunile unde exemplarele se intalnesc in numar excesiv (de ce nu le-ar reloca unde sunt mai puţine exemplare?!) si numai daca pagubele facute de aceste animale sunt intr-un numar foarte mare.

Am mai scris despre caruselul stirilor si revin, cu un exemplu simplu:

Sambata, 16 iulie, a fost impuscat un urs care a atacat, joi, o persoana (ranind-o grav) si una sambata (despre aceasta s-a scris foarte… vag pentru ca n-a fost ranita datorita prezentei cainelui).

Joi, 14 iulie (ziua atacului)

Atacul a avut loc în jurul orei 15.00, pe strada Calcarului din Cartierul Valea Cetăţii, o zonă în care urşii coboară până în poarta caselor. Bărbatul ieşise în fundul curţii casei sale de pe strada Calcarului, la liziera pădurii, să cureţe zona, aşa cum obişnuia să facă de când s-a mutat aici. […]

nu se ştie încă ce soartă va avea vârstnicul sfâşiat astăzi de urs, care este internat în stare gravă la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă.

(http://stiri.rttbrasov.ro:8085/SitePages/DetaliiStire.aspx?idc=3125)

Declaratia unui vecin: A venit din padure pe picioarele lui, n-a mai putut sa intre in casa, a cazut. Ranile de la gât fiind foarte profunde nu se putea exprima decat cu da si nu. A fost intrebat daca a fost atacat de cineva, a zis ca da, daca a fost urs, a zis ca da.

(http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-a-fost-atacat-si-muscat-de-gat-de-un-urs-langa-brasov-ce-l-a-salvat-din-coltii-animalului-salbatic.html)

Nu este într-o stare gravă. Va mai rămâne internat câteva zile la secția chirurgie plastică sub tratament, a mai spus dr. Gabriela Chițea.

http://brasovromania.net/2016/07/brasov-barbat-atacat-de-urs-racadau-vezi-care-este-starea-lui-acum/

Ce declara, in 15 iulie, un specialist chemat “la caz”:

Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat, a punctat sursa citată.

Mai jos, in acelasi articol, scrie:

Pe fondul cinegetic al Regiei, care are o suprafaţă de 12,6 hectare, sunt în jur de 60 de urşi, în condiţiile în care densitatea optimă este de 20. Numărul mare al exemplarelor, precum şi faptul că fondul cinegetic este împrejmuit de localităţile Braşov, Poiana Braşov, Predeal, Săcele, sunt factori care determină apariţia conflictelor om-urs, potrivit reprezentantului Regiei. […]

(http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

15 iulie:

Bărbat atacat de urs în propria curte, în cartierul braşovean Răcădău

(http://stiri.tvr.ro/barbat-atacat-de-urs-in-propria-curte-in-cartierul-brasovean-racadau_76455.html)

17 iulie:

Odiseea ursului din Racadau s-a incheiat, insa cu pretul vietii unui om.

De fapt, e vorba despre viata unui caine, scrie in acelasi articol, dar cei care citesc doar titluri pot fi usor indusi in eroare:

Ursul din cartierul Racadau de la marginea Brasovului, care a ranit miercuri (?) un localnic, a mai atacat sambata un om in aceeasi zona. Este vorba despre un barbat care se plimba insotit de cainele sau. […] Cand ursul deosebit de periculos a dat navala, cainele credincios si-a aparat stapanul cu pretul vietii. 

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ursul-din-racadau-a-mai-atacat-sambata-un-barbat-cainele-omului-s-a-pus-in-calea-animalului-dar-nu-a-scapat-cu-viata.html

Urmatorii care vor prelua informatia vor sustine ca omul a fost atacat de urs in propria-i casa / in apartamentul de la etajul 4?

S-ar putea spune că diferenţele nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru a naşte dispute între cei care citesc şi, eventual, discută acelaşi eveniment, între cei care cred că e de dorit protejarea animalelor şi cei care detestă animalele. Dacă în astfel de cazuri – minore, raportate la nenorocirile care se întâmplă in lume – nu vor / nu pot / nu ştiu (?) să difuzeze adevărul, cum aş putea crede că în chestiuni majore, când interesele unora sau altora sunt evidente, vor difuza adevărul?

Sursa foto: http://fewmayknow.com/tag/dave-zirin/

Împuşcă ursul!? Nu, îl recoltează!

In ultimele zile, in Brasov, au fost doua “atacuri” ale unui urs. Prefectul anunta ca vrea sa obtina autorizatie pentru a-l impusca (recolta – acesta e termenul folosit). Nu zic nici ca trebuie sa-l împuşte nici ca nu trebuie sa-l împuşte, ci ma intreb ce au unii oameni in tărtăcuţe.

Zona Răcădau (Valea Cetatii) e cunoscuta (si) pentru ursii gunoieri – veneau acolo oamenii ca la circ si filmau ursii la containerele de gunoi, le faceau poze. Zona unde tot apareau ursii e la o aruncatura de băţ de padure si in padurile României – stie tot poporul - traieste ursul brun care, ca orice fiinta, e flamand din cand in cand si stiind ca oamenii isi arunca resturile menajere pe unde apuca s-a invatat sa vina la containere – gaseste resturi si pe langa, pentru ca-i greu sa ridici capacul si sa arunci gunoiul astfel incat sa nu ademeneasca ursul. Trec, deocamdata, peste asta si revin la atacuri…

Semn de vreme bună. Reflexii in oglinda

Foto preluata de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Vrem să aducem totul la lumină. Dar în lumea asta definită fericirea nu se poate obţine decât în întunecatul nostru cuprins.
R.M. Rilke - Elegia a VIII-a

Sarea e bogăţie

Pentru unii, sarea este bogaţie, pentru alţii e sănătate (tot o formă de bogaţie, mai utilă şi mai necesară). Şi pentru că sarea pură n-ar fi, cică, benefică sănătăţii omului, se caută “iodarea”…

In anul 2002 autoritatile au adoptat acel detestabil Codex Alimentarius (un ghid de producere a alimentelor emis de ONU) prin care s-a impus prin lege (mai apoi) consumul de sare iodata, comerciantii fiind amendati daca aveau la vanzare sare neiodata – li se permitea vanzarea de sare neiodata farmaciilor si magazinelor “naturiste”, care au sare neiodata importata, la preturi net mai mari decat ar costa sarea autohtona. Pe baza cercetarilor altora (cercetatorii români nevand bani pentru studii) s-a impus atunci o limita de 67 de micrograme de iodat de potasiu pe fiecare kilogram de sare.

Partea ce mai rea este ca sarea din România e iodata cu un produs de sinteza, chimic, ieftin, care e importat de prin 2007 – or fi bune chimicalele de sinteza pentru organismul uman? Daca nu-s bune pentru plante cum ar putea fi bune pentru oameni?

Fel de oameni

La o pagină de barfă…

Intr-un bloc se muta o femeie inalta, eleganta, dichisita, cu ochi expresivi precum ai viezurelui. Cât era ziua de lunga statea pe langa bloc, isi plimba pisica si intra in vorba cu toata lumea. Fiecare discuta cu ea – era firesc, era nou venita, voia sa-si cunoasca vecinii. Unora nu le-a placut din instinct. Cand a inceput sa puna intrebari personale despre vecini cei mai multi au rarit-o cu ea si au ramas la “Buna ziua” hai pa! Ceilalti nu… Au continuat.. Cand cineva te ia cu dulcegarii si cu “era sa aveti o scama”, desi atunci te vede prima data, cred ca toti receptorii ar trebui sa se activeze si ar trebui sa iei urgent distanta.

Sa n-avem parte de asa oameni in viata noastra (am intalnit si eu o astfel de femeie, si stiu cum e sa nu intelegi de ce unii te privesc cruciş la un moment dat).

A inceput apoi, femeia, sa se ia de unul dintre vecinii de pe palierul ei. Ba ca o deranjeaza florile de pe hol (erau acolo de ani si nu incurcasera pe nimeni), ba ca baiatul lor trânteste uşa de la lift… A facut scandal dupa scandal până cand oamenii au ales sa se mute – acuzatia ca baiatul lor i-ar fi ucis una dintre pisici a fost capacul.

Cand ea a venit in bloc o cautase cineva la un moment dat si a zis: “Vai de capul vostru cu asta in bloc! Noi doar ca n-am facut chef cand a plecat!” Oamenii au crezut ca o fi vreo chestiune personala. Timpul a aratat ca omul era serios si a vorbit in numele tuturor fostilor vecini ai acestei femei.

Incepuse sa zica unui-altuia: “Cutare a zis despre tine ca…” Incerca sa bage zâzanie intre vecini, dar nu i-a mers faza pentru ca cei mai multi se cunosteau acolo de peste patruzeci de ani si n-aveau cum sa-i dea crezare. A urlat la tatal – varstnic si bolnav – unei vecine si a doua zi au chemat ambulanta. Omul se speriase groaznic, neintelegand de ce urla la el, dupa ce i-a sunat la uşă. Ce a facut fiica acestuia? Discuta cu ea, o baga in seama. La naiba! Salut-o, dar nu mai sta la discutii! Fii monosilabica daca nu poti fugi de ea sau aveti acelasi drum!

Unii au ales s-o ocoleasca – unii doar o saluta, altii o ignora.

Pe diverse motive a reclamat cativa oameni din bloc la procuratura. Dupa un fost presedinte de asociatie striga pe strada “Hotule! Ai furat banii asociatiei! Zugravesti din banii nostri!” Omul s-a saturat si a renuntat, desi era un om hotarat, priceput la multe si era util. Acum e presedinte un batranel din care femeia face ce vrea – ii mai pun stavila altii, atunci cand afla despre una-alta.

Desi reclamati la procuratura doar asa, sa-i şicaneze – mai ales ca-s varstnici si mai toti sufera ba cu una ba cu alta – unii au ales sa fie prieteni cu ea in continuare, dupa scandaluri in toata regula. Ce sa fac? Ea a venit cu lugu-lugu… Mno, asa sa faceti! Unii au prostul obicei de a linge unde scuipa…

Un astfel de om trebuie izolat de comunitate, nu incurajat. Se tem ei ca-i cheama iar la procuratura? Posibil… Pe asta mizeaza, probabil, si femeia. Politaii o stiu deja, si au spus fiecaruia: “Nu avem de ales, trebuie sa cercetam” – si asa e… Până o reclama careva pentru denuntare calomnioasa (inducerea in eroare a organelor judiciare)… De ce nu se incumeta lumea?! Poate pentru ca e greu de dovedit…

Inteleg obedienţa faţă de lege, de cei care o aplica, dar nu inteleg servitutea. Si nu inteleg absolut deloc obedienţa faţa de vecini, de exemplu. Pe principiul “vreau sa am liniste” n-o sa se schimbe in veci ceva in bine, nici la nivel micro, nici la nivel macro.

Colacul peste pupăză? Au ales-o şefă de scară! S-ar putea zice ca unii merita ceea ce primesc…

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪

Sursa foto: http://tamilculture.com/not-hear/

Răspunsuri valabile azi

Trebuie să reţii că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul tău este mult mai important decât ceea ce se întâmplă în exterior. (John C. Maxwell)

Urmeaza leapşa preluata de la Vienela. S-a jucat si Coco.

1. Ce nu vă lipseşe din frigider niciodată?

Gheaţa; şi nu mă refer doar la cea care se formează în congelator, ci şi la cuburile de gheaţă.

2. Ce consideraţi sănătos din ce aţi menţionat la punctul 1?

Cuburile de gheaţă. Gheaţa răcoreşte băuturile, răcoreşte faţa in zilele caniculare şi nu doar tonifică tenul, dar îi dă şi strălucire (in combinatie cu una-alta e buna gheaţa pentru tenul uscat, tern, obosit sau afectat de acnee – hidratează în profunzime şi menţine supleţea; impiedica vânătăile să se dezvolte; şi altele.

3. Care vă sunt cosmeticele/parfumurile preferate?

Parfumurile preferate sunt cele care au ca notă de bază moscul şi / sau ambra. Ca marcă ar fi parfumul Opium, de la Yves Saint Laurent; pentru “cosmeticale”, in general, nu am o preferinţă anume.

4. Cine face în casa voastră cea mai multă curăţenie şi cine nu o păstrează?

Facem toţi, când nu mai avem de ales. Cine nu o păstrează? Ar fi mai uşor de răspuns cine o păstrează, pentru că nu e vreunul care să o păstreze în mod deosebit.

Paznici vajnici. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.
Sursa foto 1-4 Brasov, orasul sufletului meu. 

Miki

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu. 

urmatoarele sunt facute de mine:

HAPPY WW!

Ferestre. Reflexii in oglinda

Foto preluate de la Braşov, orasul sufletului meu.

Postare pentru Reflexii in oglindă.

Flãmând de lume, nesătul de cer,
fereastrã grea, stau ceasuri lângă tine,
cu braţe’ntinse cãtre tot ce vine,
cu ochii’n lacrimi, către câte pier.

În zori, când te deschizi spre infinit,

fereastră, parcă aripi ţi-ai deschide
şi parcă-ai vrea să zbori spre ţãri toride,
ducându-mă, pe aripi răstignit.

Iar în amurg, când joacă depãrtari
în geamul tău însângerat de soare,
ca aripi mari ce n’au putut să zboare,
te’nchizi rănitã, peste renunţări.

(Inscripţie pe o fereastră, de Radu Gyr, inchisoarea din Aiud)

Galben misterios. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin.

Fotografiile sunt facute de Radu Vatcu (extreme-travel)

Un alt apus. Reflexii in oglinda

Intrebari… indiscrete

Evelyn ne-a provocat la un joc cu intrebari… ciudate. S-a jucat si Zina.
 Iata mai jos raspunsurile mele, nu prea mult analizate:

1. Care este porecla ta pe care o folosesc doar cei din familie?

    N-am avut si nu am porecla – nici in familie, nici in afara ei (daca totusi am nu o foloseste cineva in prezenţa mea).

2. Ce obicei ciudat ai?

    Cand nu e urgent, atunci cand am vreo dilema serioasa sau cand sunt nehotarata sau sunt trista sau am prea multe de facut… redecorez – inclusiv mutand mobila. Are vreun efect? H-abar n-am, dar asta fac.

3. Ai fobii ciudate?

    Cred ca fobiile sunt ciudate prin definitie, dar unele sunt mai ciudate decat altele. N-am. Nu mi-e frica de numere si nici nu cred ca pisica neagra aduce ghinion. Mi-e cam silă de gângănii - si unii cred că mi-e frică. :)

4. Care este cantecul care te face sa te dezlantui cand esti singura?

   Nu conteaza ce cantec e daca-mi vine pofta, si nu ar conta nici daca nu-s singura.