Paznic la inaltime. MFC

Miercurea fără cuvinte la Carmen, Între vis și realitate.

Foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Ziua Mondiala a Constiintei

Ziua Mondială a Conștiinței a fost proclamată de Organizația Națiunilor Unite în 2019, și s-a stabilit pentru 5 aprilie.

In 1989, in urma Congresului internațional al UNESCO organizat în Coasta de Fildeș, a apărut conceptul de "cultură a păcii", tema congresului fiind "Pacea in mintea oamenilor".

E o zi prin care se urmărește promovarea importanței conștiinței in luarea deciziilor, in alegerile făcute, atât la nivel individual, cât și la nivel global. E o ocazie de a reflecta asupra valorilor umane.

Conștiința are un rol esențial în promovarea păcii, toleranței, incluziunii, solidarității. Prin conștiință, oamenii pot fi mai atenți la impactul deciziilor asupra altor oameni, asupra mediului înconjurător, asupra lumii în general. Fără relații pașnice, amicale, bazate pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toată lumea, fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie etc. nu poate exista bunăstare, pace...

Conștiința e acea voce interioară pe care oamenii o ascultă foarte rar. Acesta e motivul pentru care lumea e atât de rea azi. (Carlo Goldoni, Pinocchio)

Pacea - altfel spus - nu înseamnă (doar) absența războaielor, diferențelor și conflictelor... Conștiința îi spune individului cum să acționeze, ce să aleagă pentru a rămâne pe calea justiției, a dezvoltării, a democrației, îi spune dividului că e de preferat dialogul pentru a evita conflictele sau pentru a le transforma, prin mijloace non-violente, in căi noi de cooperare.

Foto: https://pixabay.com/ro/users/openclipart-vectors-30363/

Ce este conștiința

Depinde pe cine întrebi: filosofi (depinde pe care), scriitori, psihologi, ocultiști, hinduși, creștini, șamani și tot așa. Nu există o definiție unică.

In linii generale, conștiința reprezintă capacitatea ființei umane de a percepe, a înțelege și a reflecta asupra propriei existențe; în esență, e experiența subiectivă a "cum e să fii tu însuți". Conștiința include totul, de la percepții senzoriale (a vedea culorile, a simți durere, ca exemple) până la stări emoționale și procese cognitive. E un proces cognitiv complex, in care sunt integrate experiențele trecute cu cele prezente, ceea ce permite individului să se raporteze la realitate, să aibă identitate de sine și să emită judecăți.

Unii filosofi (și nu numai) dezbat cu privire la conștiință dacă e o entitate reală sau o iluzie creată de creier; e considerată, in general, ca fiind un fenomen biologic complex.

Acest fenomen complex, conștiința, e clasificat in mai multe tipuri sau niveluri (mai mult sau mai puțin diferite, in funcție de când a fost făcută clasificarea și de cine a fost făcută). Studiile recente disting trei tipuri:

1. Conștiința de sine - capacitatea individului de a se recunoaște pe sine ca un subiect separat de mediu și de alte persoane.

2. Conștiința situațională - percepția și înțelegerea evenimentelor din mediul înconjurător într-un moment dat.

3. Conștiința socială - conștientizarea relațiilor sociale, a normelor și a rolului propriu în cadrul unui grup.

Mai pe larg (sau altfel spus):

a. Conștiința elementară - se referă la starea de veghe, de vigilență necesară pentru a fi treaz și prezent în timp și spațiu; este, cum ar veni, substratul neurofiziologic (comun omului și animalelor).

b. Conștiința operațional-logică - procese cognitive superioare: gândirea, percepția coerentă, capacitatea de a reflecta realitatea în mod logic.

Din perspectivă cognitivă, conștiința e un sistem care organizează și direcționează procesele mentale. Din perspectivă evoluționistă, permite evaluarea și critica propriilor teorii sau acțiuni.

Cercetătorii pot studia ce neuroni sunt activi, dar e dificil de explicat de ce această activitate fizică produce experiențe interioare subiective.

c. Conștiința axiologică (de valoare) - implică moralitatea și etica; e capacitatea de a face alegeri în funcție de criterii sociale, de a face distincția între bine și rău; acționează ca o busolă etică internă.

Conștiința este un dar al lui Dumnezeu și un ghid al acțiunilor noastre, spunea John Calvin. Ralph Waldo Emerson definea conștiința ca fiind punctul de legătură dintre om și divinitate.

Conștiința este judecătorul suprem al binelui și răului (Toma de Aquino)

Există și stupoarea confuzională, caracterizată prin scăderea accentuată a activității psihice, asociată (sau nu) cu o alterare a stării somatice.

Vina este gardianul care veghează asupra conștiinței, e barometrul care înregistrează cea mai mică ofensă adusă conștiinței omului.

Din fericire - chiar dacă nu pare, și e nevoie de o zi Mondială a Conștiinței - numărul celor care au conștiință este mai mare decât al celor care nu au.

Programata

Ziua Animalelor Acvatice

Ziua Mondiala a Animalelor Acvatice este marcată în fiecare an in data de 3 aprilie. Poate, ar fi fost mai... fără echivoc "ziua vietăților acvatice" pentru că nu orice vietate din apă e... animal (in sensul strict al termenului). Da' merge și așa cum e, cât timp se subînțelege ce și cum și scopul e nobil. Pentru unii, protejarea mediului (in general) e scop nobil, pentru alții... e piedică în evoluția tehnologică, piedică în câștigarea grămezilor de bani prin comerț, turism, exploatări de tot felul, război etc.. Cred că se poate observa care "tabără" e pe cale să câștige... In fine.

Ziua Mondială a Animalelor Acvatice a fost instituită în anul 2020 de Animal Law Clinic și Aquatic Animal Law Initiative de la Lewis & Clark Law School, cu scopul de a crește gradul de conștientizare cu privire la importanța animalelor acvatice și la provocările cu care se confruntă acestea.

Tema anului 2026 pentru Ziua Mondială a Animalelor (valabilă, presupun, și pentru această zi): Vezi lumea prin ochii lor!

In apele de pe Terra (oceane, mări, lacuri, râuri și altele) trăiesc o mulțime de vietăți, foarte variate: moluște, crustacee, corali, stele de mare, amfibieni, mamifere marine, reptile, păsări acvatice, insecte acvatice și multe altele. Pot fi vertebrate sau nevertebrate, pot inspira și expira aer, pot extrage oxigen prin branhii sau piele, pot trăi în apă dulce sau in apă sărată și tot așa.

Există un adevărat univers subacvatic, extraordinar de interesant, la care majoritatea oamenilor se gândesc rar spre deloc sau se gândesc atunci când mănâncă pește sau alte vietăți acvatice sau când vor accesorii din pielea unor animale acvatice și/sau semiacvatice. Am mâncat un "sturion de Dunăre" la grătar, mmmm, excelent! Și o tocăniță nemaipomenită. Să-ți fie de bine! Știi că sunt pe cale de dispariție unele specii? Sigur, nu ai mâncat ultimul sturion...

Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) a întocmit o "listă roșie" europeană a speciilor pe cale de dispariție. Lista nu se referă numai la "partea acvatică", ci în general la specii in pericol de dispariție: arbori endemici din Europa, mamifere, insecte, plante etc. Au fost evaluate 15 mii și ceva de specii și dintre acestea sunt amenințate cu dispariția o mie șase sute și ceva; dintre cele circa 1600 de specii europene pe cale de dispariție cele mai amenințate sunt melcii, scoicile și peștii. (raport 2018, cred)

Știați că stridiile au fost, in secolul al XIX-lea sursa de proteină cea mai ieftină pentru clasa muncitoare săracă? Erau preparate și mestecate. Fructele de mare la fel, iar somonul și racii erau considerate "produse" potrivite pentru servitori.

Azi, unii își doresc fel de fel de produse care nu există în țara lor, fără a se gândi că cererea mare într-o parte a planetei afectează natura (și nu numai) din cealaltă parte a planetei, in zonele unde există speciile "speciale" dorite de unii. Pentru a satisface cererea "producătorii" vor cultiva, pescui, vâna intensiv etc.

Toate creaturile din apă au un rol bine determinat și orice echilibru stricat poate dăuna grav, in timp.

Știați că rechinii nu sunt prădători fără minte? Cercetătorii explică atacurile prin comportamentul lor de vânătoare, prezența umană în habitatul lor, identitate greșită (unele specii de rechini se hrănesc doar cu pește, alții și cu... mamifere) sau o combinație a celor trei. Rechinii joacă un rol crucial in menținerea ecosistemelor oceanice (numărul lor scade, pentru că omului îi place și carnea de rechin; cartilajul de rechin e folosit in produse pentru sănătatea articulațiilor și în produse pentru îngrijirea pielii) - dispariția rechinilor ar dezechilibra teribil ecosistemele marine.

Știați că Turritopsis dohrnii, o meduză transparentă de vreo 4-5 milimetri, poate reveni la o formă juvenilă după ce atinge maturitatea? Ceva gen "transformarea fluturelui înapoi în omidă". Se zice că e nemuritoare - corect ar fi "dezvoltare inversă", afirmă un cercetător. Relativ de curând, a mai fost descoperită o meduză "nemuritoare": Mnemiopsis leidyi - un singur specimen se întoarce la o singură larvă. In cazul Turritopsis aceasta se transformă într-o colonie de specimene, nu într-o singură larvă - e neclar, pentru cercetători, dacă e vorba despre un ciclu de viață și strategia de supraviețuire a unui singur specimen.

Știați că masculii căluților de mare sunt cei care poartă și dau naștere puilor? Femela își depune ouăle în abdomenul masculului, unde sunt fertilizate și după circa două săptămâni se nasc puii.

Știați că embrionii peștelui zebră sunt transparenți și se dezvoltă în afara corpului mamei? Acest mic pește tropical de apă dulce e utilizat pe scară largă în laboratoare pentru a studia genetica (multe dintre genele lui au omologi umani - util in a dezvolta anumite medicamente) și bolile... Mai sunt utilizate în laborator pentru diferite experimente, analize etc. și alte vietăți marine cu unele caracteristici deosebite.

Știați că speciile de apă dulce dispar mai repede decât cele terestre sau marine? Barajele, extracția apei, poluarea, speciile invazive s.a. fragmentează râurile, zonele umede, făcând din râuri și lacuri unele dintre cele mai amenințate ecosisteme de pe Terra. De exemplu, microcentralele de pe apele de munte sunt dăunătoare pentru mediu; extragerea apei din râuri (pentru irigații sau altele) e dăunătoare nu doar pentru ecosistemul râului respectiv, când extragerea apei se face ignorând orice altceva.

Fotografii: https://pixabay.com/ro/users/franziska_stier-5710101/

Rezumat Ziua Animalelor Acvatice

Vietățile care trăiesc în apă și/sau sunt dependente de un mediu umed sunt extraordinar de diferite și nu toate sunt... drăgălașe, dar toate ar fi bine să fie remarcate și apreciate.

Ziua Mondială a Animalelor Acvatice a fost instituită în anul 2020 și e menită să atragă atenția oamenilor asupra vietăților din adâncul apelor (dar nu numai), cu scopul de a învăța câte ceva despre ceea ce populează acest mediu, nevăzut practic, pentru cei mai mulți oameni, dar atât de important pentru planetă, pentru om.

Mediul in care trăiesc animalele subacvatice este mai complex și mai... misterios decât poate părea la o privire neatentă. Apele lumii mai au o mulțime de dezvăluit.

Utilizate pe scară largă în toată lumea, animalele acvatice sunt (și ele) in pericol din cauza interacțiunilor pe care oamenii le au, direct sau indirect, cu acestea.

Ideea acestei Zile e de creștere a gradului de conștientizare, la nivel global, pentru ca oamenii să înțeleagă că (și) mediul subacvatic e in pericol, și să se unească pentru a educa, a informa, a elabora legi și politici menite să ajute la protejarea acestor medii. Mai multe specii sunt in pericol de dispariție...

Ziua Cărții pentru Copii. Mary Poppins

In fiecare an, in ziua de 2 aprilie este marcată Ziua Mondială a Cărții pentru Copii. S-a ales această zi pentru că Hans Christian Andersen, scriitor danez, s-a născut în ziua de 2 aprilie din anul 1805. Marcarea zilei este o inițiativă a Consiliului Internațional al Cărților pentru tineri și datează din anul 1967. Scopul zilei: pentru a insufla dragostea pentru citit și pentru a canaliza atenția spre cărțile pentru copii.

In fiecare an, o reprezentanță națională a Consiliului are oportunitatea de a fi sponsorul internațional al Zilei Cărții pentru Copii. Acest stat alege o temă și invită un scriitor (din țara gazdă) să adreseze un mesaj copiilor din toată lumea, și alege un ilustrator care să facă afișul cu tema aleasă.

Foto: https://www.ibby.org/awards-activities/activities/international-childrens-book-day

In anul 2026, reprezentanța IBBY (International Board on Books for Young People) Cipru este sponsorul oficial, cu tema: Plantează povești și lumea va înflori!

Intr-o astfel de zi (sau într-o perioadă în jurul datei de 2 aprilie) se pune accentul pe încurajarea copiilor să citească. Ca fapt divers: am observat că multe librarii vând - cu această ocazie (și altele) - cărți pentru copii la preț redus - de la 35-40 de lei (cărți cu circa 100-200 de pagini) la 15-20 de lei. Poate mi se pare doar mie, dar prețul cărților in general și prețul cărților pentru copii in special, e mare (poate prea mare in cazul celor pentru copii). De la chioșcul de ziare cumpăr romane semnate Agatha Christie (circa 500 de pagini), broșate etc. cu 50 de lei, rotund. Cărticelele pentru copii - de colorat sau nu - au circa 15-30 de pagini și costă aproape câte romanele amintite.

Prețurile la cărți au crescut prin mărirea taxei pe valoarea adăugată, iar acum vor crește - aproape cert - din cauza prețului la combustibil... Sigur, există bibliotecile... Hm. Acolo unde (mai) există...

Trec peste...

Foto: pixabay

Săptămâna trecută am recitit pagini din volumul Mary Poppins in Parc, de P. L.Travers, Editura RAO, București, 1995. Voi "repovesti", cu ceva citate, unul dintre capitole: Fiecare gâscă se crede lebădă.

Mary Poppins a devenit dădaca fraților Banks: Michael, Jane și bebelușii gemeni John și Barbara; i-a învățat pe copii cum să se distreze, dar și ce înseamnă disciplina (și multe altele).

In povestea de mai jos, erau în Parc. Mary tricota, la rădăcina unui copac. Era august, foarte cald, puțini oameni în Parc. Paznicul Parcului a intrat în vorbă și zice, la un moment dat: (...) nu-i vina mea că-s Paznicul Parcului. Ar fi trebuit să fiu Explorator, departe, in locuri necunoscute. Dacă ar fi după mine, n-aș fi aici. Aș fi pe-o banchiză de gheață, lângă un Urs Polar! (...)

De la o turturea aflată pe o creangă a copacului lângă care stătea Mary Poppins cade o pană. Fetița, Jane, o ridică și și-o pune pe frunte, prinzând-o în bentiță și zice: Sunt fiica unui Șef Indian. Minnehaha, Apa-care-Râde, și plutesc pe râu în jos.

- Ba nu, nu-i adevărat, o contrazise Michael. Ești Jane Caroline Banks.

- Asta sunt pe dinafară, insistă fetița. Pe dinăuntru sunt cu totul altă persoană. E un sentiment foarte ciudat.

- Trebuia să mănânci mai mult la prânz. N-ai mai avea sentimente ciudate. Iar tata nu-i un Șef Indian, așa că n-ai cum să fii Minnehaha!

Băiatul tocmai vede o furnică in iarbă și se trântește pe burtă, târându-se și lovind pământul cu degetele de la picioare. O atinge pe dădacă și aceasta îi atrage atenția: Michael, ți-aș fi recunoscătoare dacă nu m-ai mai lovi în fluierul piciorului. Ce ești tu, Cal la Circ?

- Nu sunt cal, Mary Poppins, sunt vânător! Vânez in junglă!

- (...) N-am mai văzut două persoane așa blege. Și cu tine, trei, adaugă Mary Poppins, uitându-se spre Paznicul Parcului. Mereu vreți să fiți altceva decât ceea ce sunteți. Dacă nu sunteți domnișoara Minnie și mai nu știu cum, găsiți precis altceva. Nu sunteți cu nimic mai buni decât Fetița cu Gâștele sau ca Porcarul. (...)

- Mary Poppins, începu Jane, povestește-ne despre Fetița cu Gâștele!

Și Mary Poppins le-a spus că Fetița cu Gâștele, in timp ce avea în grijă păsările, își mai făcea vânt cu o ferigă, ca și cum ar fi fost evantai - așa cum făcea soția Lordului Cancelar sau Regina; își împletea un șirag din flori și se ducea la gârlă să-l admire, și observa in oglindă apei cât era de frumoasă, încât nu găsea cuvintele potrivite să se descrie. Și îi părea rău că atâția oameni nu puteau să vadă cât e de minunată. Îi părea cel mai rău de Porcarul cel chipeș care îngrijea porcii pe celălalt mal al râului.

- Ce n-aș da, se lamenta ea în gând, ce n-aș da să fiu ceea ce sunt! Dac-aș fi numai ce par a fi, l-aș putea chema aici. Dar, cum sunt mai mult decât o biată fetiță cu gâștele la păscut, nu se cuvine să-l invit.

Porcarul, la rândul lui, se privea tot in oglinda apei și își admira buclele negre, bărbia frumos conturată și îl cuprindea mila pentru întreaga omenire care nu-l putea admira. Cel mai rău îi părea pentru Fetița cu Gâștele.

- Sunt sigur, își spuse el în sinea lui, că moare de plictiseală. Stă acolo în rochia ei zdrențăroasă și-și împletește părul blond. Are păr frumos, dar... dacă n-aș fi cine sunt, mi-ar fi drag să schimb o vorbă cu ea, să-mi treacă timpul mai ușor. (...)

Toate vietățile de acolo gândeau ca Fetița cu Gâștele și ca Porcarul. Fetița era o prințesă deghizată; Porcarul era print deghizat; Gâștele erau convinse că erau mai mult decât niște simple gâște - se credeau lebede; porcii se credeau oi deghizate; Măgărușul gri care trăgea căruța Porcarului când mergea la piață era mai mult decât măgar - era armăsar arab; Broasca Râioasă care trăia sub piatră era o broscuță verde deghizată; Băiețelul desculț care se juca în fiecare zi cu o Maimuțică de Jucărie, și chiar Maimuțica de Jucărie... Fiecare credea că e ceva infinit mai bun și mai grozav decât ceea ce se vedea cu ochiul liber. Broasca era convinsă că e foarte veselă și verde, spunându-și că pielea zbârcită și ochii bulbucați sunt numai partea din ea care se vede. Băiețelul se credea un faimos marinar, un pirat viteaz cu un singur ochi - pierduse un ochi într-o luptă prin Gibraltar. Maimuțica de Jucărie era convinsă că haina e numai pentru a-i ține de cald și se leagănă agățată de coadă pentru că-i place, nu pentru că n-are încotro - era un băiețel deghizat.

Cum stăteau ei acolo, pe cărarea care ducea la râu venea un om zdrențăros. Hainele-i erau atât de vechi, că nu mai rămăsese nici o părticică din ele necârpită cu sfoară. De sub pălărie se zărea un chip blând, cu obraji rozalii și cu smocuri de păr gri-argintiu care-i ieșeau de sub bor. Călca ba apăsat, ba ușor, pe rând, fiindcă într-un picior avea o gheată veche, iar în celălalt un papuc de casă. Ți-ar fi fost greu să găsești un om mai zdrențăros decât el.

Dar asta nu părea să-l tulbure - ba ai fi putut spune chiar că-i place. Mărgea vesel, mâncând dintr-o coajă de pâine și-o ceapă murată și fluierând printre înghițituri. Dădu cu ochii de grupul de pe pajiște, se uită la ei cu atenție și se opri din fluierat.

I-a salutat cu politețe și, scoțându-și pălăria, a făcut o plecăciune in fața Fetiței cu Gâștele. Ea l-a măsurat cu aroganță, dar Hoinarul păru să nu bage de seamă și, pentru că-i vedea stând cam cu spatele unul la celălalt i-a întrebat dacă sunt certați. Cei doi au sărit ca arși!

Cum, ea, o prințesă, să aibă de-a face cu un Porcar? Atunci, Hoinarul i-a spus că nu o mai reține, că trebuie să se întoarcă la Palat, unde o așteaptă o mulțime de treburi: tors, țesut, să exerseze cum să fie răbdătoare și veselă când vin pețitori nepotriviți să o ceară în căsătorie; să încerce să fie amuzantă când aude pentru a o suta mia oară cele trei ghicitori prostești ale Regelui; să țină o coroană grea ca plumbul, care lasă pe cap o urmă adâncă; să danseze, la petreceri, mai întâi cu prietenii tatălui ei, apoi cu înalți demnitari și până să vină rândul fiului Sultanului acesta a plecat deja acasă.

Ascultându-l, fetița nu prea mai era convinsă că e ușor sau vesel să fie prințesă. Poate că, dacă le pui pe toate in balanță, se gândi fetița, s-ar putea sa fie mai bine, până la urmă, să mergi cu gâștele la păscut.

- Gata, pleacă la Palat! o sfătui Hoinarul. Îți pierzi timpul stând pe aici. Nu ești de acord? îl întrebă pe Porcar.

- Cu ce să fiu de acord? spuse acesta repede, de parcă n-ar fi auzit nimic până atunci. Nu mă interesează fetele care merg cu gâștele la păscut, minți el. Nu s-ar cădea una ca asta. Eu sunt un prinț deghizat in Porcar!

- Chiar? întrebă Hoinarul, plin de admirație. Să înțeleg, deci, că-ți petreci timpul antrenându-te pentru luptele cu Zmeul? (...) Toți prinții, după cum bine știi, trebuie să se bată cu cel puțin un zmeu. Pentru asta sunt făcuți prinții.

Porcarul nu prea mai era convins că e prinț... Dacă, in ciuda tuturor poveștilor, in loc să-l omoare prințul pe zmeu ar fi invers? Sigur, nu-i era frică, dar se gândea că poate, la urma-urmei, nu e decât un simplu porcar.

Hoinarul a vorbit cu toți, și toți s-au gândit, după ce l-au ascultat pe Hoinar, că nu-i chiar așa rău să fie ceea ce par a fi... Băiatul s-a gândit că mama lui ar fi îngrijorată dacă ar pleca de acasă și, in plus, in seara aceea făcea clătite cu gem, preferate lui. Pe Maimuțica de Jucărie a întrebat-o de ce nu e la școală... La școală? întrebă Maimuțica neliniștită. Vrei să spui "Doi și cu doi fac cinci" și chestii de genul asta? Și și-a spus că e mai bine să fie maimuțică mâncată de molii - in gândurile ei n-a pus la socoteală școala.

Când să plece, toți l-au întrebat pe Hoinar: Tu cine ești?

- Eu? făcu Hoinarul cu un zâmbet nevinovat. Dacă vreți să știți neapărat, sunt un înger deghizat.

Făcu o plecăciune cu toate zdrențele lui, le făcu semn cu mâna și plecă.

Toți au izbucnit în râs la gluma bună a Hoinarului. Hoinarul țopăia vesel pe drum și cu fiecare săritură se desprindea și mai mult de pământ, înalțându-se, și pe măsură ce se înălța, în înaltul cerului, cei rămași jos au observat cum i-au apărut Hoinarului două aripi cenușii - a plutit o clipă pe deasupra copacilor, apoi s-a înălțat cu viteză până nu s-a mai văzut.

Fetița cu Gâștele era acum convinsă că nu e fată de Rege și îl vedea pe Hoinar cu toate penele acelea sub zdrențe... Dacă el e înger, atunci ea ce e? O fată cu gâștele la păscut sau ceva mai nobil?

Mintea îi era tulbure. Care era adevărul? Clătinând din cap a mirare, se uită la Porcar și pufni în râs. Pur și simplu nu se putuse abține.

Toți au rămas mulțumiți că sunt ceea ce sunt și nu s-au mai tratat cu dispreț unii pe ceilalți. Porcarul i-a făcut Fetiței cu Gâștele o coroană din flori galbene și au devenit prieteni buni.

Băiatul a plecat acasă, cu maimuțica lui. Se lipi de șorțul mamei și rupse o bucată de clătită.

- Ce-ai mai făcut? zâmbi ea.

- Nimic, răspunse el mulțumit.

Căci știa - poate știa și ea - că nimic e un cuvânt folositor. Poate însemna exact ce vrei tu. Orice. Totul...

Ziua Pasarilor de 1 Aprilie. Cele mai frumoase pasari. MFC

Miercurea fără cuvinte, la Carmen, pe blog Între vis și realitate.

Foto: https://pixabay.com/users/nhudaibnumukhtar-8022978/

Foto: https://pixabay.com/users/baptiste_lheurette-15407445/

Actualizare vineri, 3 aprilie.

Carmen - https://aburi-de-cafea.blogspot.com/ - a scris în secțiunea de comentarii versurile ce mai jos; le copiez aici pentru că vrea să fie "la vedere". Mulțumesc!

Minunate aripate!

Dintre toate,

cea mai neagră e o cioară

care sare, dar nu zboară.

După ea trei pelicani

sau poate c-or fi curcani,

dau din coadă, urlă, latră

nici acasă, nici pe baltă.

Iar la urmă, grațioasă,

mica lebădă sfioasă

care iarna nu migrează,

ci de-o vreme hibernează.