luni, 30 martie 2015

Buna dimineata soare!

Haideti cu totii la plimbare! :)
Treptele lui Gabony, unul dintre traseele spre varful muntelui Tâmpa. Treptele au fost date in folosinta pentru prima data in anul 1931. Pe traseul Treptele lui Gabony pot fi intalnite multe specii de plante si animale protejate, incluse in Directiva Habitate a U.E.: crucea voinicului, crinul de padure, specii rare de ferigi de stanca, stanjenelul, capul sarpelui, laleaua pestrita, cununita, tufisuri de mojdrean, gaia bruna, eretele sur, ciocanitoarea pestrita, ciocanitoarea cu trei degete, pisica salbatica.

Cainele nimanui din imagine, intr-o zi din luna septembrie 2013, a insotit fotograful pana in varful muntelui – si inapoi.

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare! 
Sa aveti o saptamana minunata!

P.S. Cateva zile voi lipsi din jocul blogurilor. :) Pentru o luna Miki va fi din nou la noi – mergem sa o luam.

duminică, 29 martie 2015

Pisica in vis

Perşii au fost primii care s-au ocupat de talmacirea viselor; arabii, mult mai tarziu, au tradus talmacirile dobandite de experienta persana, pentru ca, apoi, mahomedanii sa le introduca in Europa. In România, primele observatii si insemnari despre vise au fost facute de sihastrul Martin Zedeca (zice un urmas al lui, in 1887).

Oniromantia, ”ghicitul in vise”, e un termen care provine din limba greaca: oneiros = vis si manteia = profetie. Domeniul oniromantiei poate fi divizat in doua domenii: oniroscopia (cel al viselor) si onirocritia (cel al interpretarii lor).

Exista vise fara valoare – mai ales cele din primele ore de somn, cand digestia e in curs de desfasurare; tot fara valoare sunt si cele motivate mecanic, dupa un film de groaza, intamplari neplacute, necazuri imediate sau provenind dintr-o stare maladiva sau din cauze exterioare: zgomote, de exemplu.
Visul cu semnificatii e considerat acela de la mijlocul somnului, intre orele 3 si 7 dimineata (visul oracol). Cand visezi dupa rasarit visele se refera la cei din jurul tau: rude, vecini, prieteni etc.
Desigur, exista si alte pareri…

Mai toata lumea spune ca de visezi pisica e semn rau, ca ar simboliza, in vis, tradarea, perfidia si se zice ca intotdeauna pisica din vis se refera la o femeie. Depinde… Poate simboliza un spirit independent, puterea, creativitatea.
Pisica a fost demonizata de unii, divinizata de altii. In plus, nu toate visele au o interpretare. De exemplu, daca in ziua respectiva - si chiar cu mai multe zile in urma – ti-a atras atentia o pisica (chiar la TV fiind sau intr-o foto), sau te-ai jucat cu una, sau ai dat cu pietre dupa ea s-ar putea sa-ti apara in vis si nu va insemna nimic mai mult decat ca acea pisica a avut o influenta mai mare asupra subconstientului tau, imaginea acesteia facandu-si loc acolo.
Daca iubesti pisicile, daca ai una, daca iti doresti una e foarte probabil sa visezi pisici si visele n-au alta interpretare decat ca iti doresti foarte mult o pisica, sau iti e foarte draga cea pe care o ai, sau te ingrijorezi pentru ea...

In alte culturi, pisica e aducatoare de noroc - a se vedea Maneki Neko, Japonia. De ce n-ar fi si in cultura noastra?! Pentru ca nu avem o legenda despre o pisica binefacatoare?
Una dintre legendele japoneze ne spune ca a trait candva un senior foarte bogat, Ii Naotaka, pe care l-a prins o furtuna teribila si s-a adapostit sub un copac, langa un templu. Seniorul a vazut pisica preotului templului ca ii face semn si a urmat-o in interior. O clipa mai tarziu copacul a fost lovit de fulger. Din acel moment seniorul a devenit binefacatorul saracilor si a facut multe daruri si templului saracacios. Se presupune ca prima statueta Maneki Neko a fost facuta in onoarea acestei pisici.

De exemplu, daca visezi o pisica furioasa inseamna certuri; o pisica mieunand daca visezi inseamna calomnii de la oameni de joasa conditie sociala; pisica pe care o ucizi - primejdie evitata, daca o vezi moarta sau auzi ca a fost ucisa inseamna ca esti dependent de cineva, de ceva; cand visezi o pisica alintandu-se gandeste-te care dintre apropiatii tai e ipocrit. Daca pisica te muşcă poate fi vorba de lacomie sau frustrare; cand pisica in vis te zgarie inseamna ca esti  pe cale de a fi inselat – dar, acum, depinde si ce parte a corpului zgarie/muşcă, e plasata pisica, pentru ca si partile corpului au semnificatii; de exemplu, daca te zgarie pe cap ar putea fi vorba de tatal tau, daca te zgarie pe mana dreapta poate fi vorba de frati, surori, un prieten, pe mana stanga copiii tai ar putea fi in discutie, amanta/amantul; piciorul drept: parintii si bunicii (cu referire la vreo femeie din viata acestora)… Si se mai tine cont si de culoarea pisicii din vis, pisica neagra fiind cea care prevesteste neplaceri mai mari decat cea alba, de exemplu, sau decat cea tigrata.
Daca visezi pisica in lumina semnificatia potential negativa e diminuata, daca o visezi in locuri intunecoase exprima lucruri rele.
Pentru semnele de Foc (Berbec, Leu, Sagetator), semnele de Apa (Rac, Scorpion, Pesti) si pentru cele de Pamant (Taur, Fecioara, Capricorn) pisica in vis simbolizeaza viclenia, ipocrizia, slabiciunea. Pentru semnele de Aer (Gemeni, Balanta, Varsator) e semn de noi cunostinte, atitudini pozitive, respectabilitate.

Unii asociaza obiectelor sau fiintelor din vis numere. Pisica, in unele opinii, are asociate cifra 6, care simbolizeaza si pantaclul lui Solomon (protectie antimalefic) si cifra 38, care e o cifra considerata bizara si pe care daca o visezi vineri inseamna pierdere de bani (daca visezi pisica intr-o zi de vineri, deci, ar putea insemna pierdere de bani).

Visele trebuie interpretate si dupa data (ziua, luna) in care le avem, asa ca nu e prea simplu.

Cum, de unde stiu toate acestea?! Am urmat cursurile facultatii de magie! Va mint! N-am urmat cursurile facultatii de magie, m-am nascut magician. Cum?! Iar va mint? Nu! Adica da, dar facultate de magie exista (scrie si pe stiri.acasa.ro), ca sa stiti! Obtineti diploma si veti vraji angajatorii si veti obtine exact locul de munca pe care il doriti si exact salariul la care va ganditi in momentul cand vine vorba despre salariu si bonusuri si asigurari si vacante si altele…
In universitatile din Marea Britanie exista si numeroase societati (grupari ale studentilor interesati de un anumit subiect), in care participantii au cursuri si evenimente de magie, existand chiar o conventie nationala, in care sunt prezenti magicieni din intreaga tara
Fratia Internationala a Magicienilor a dezvoltat o curricula de magie, care e alcatuita din 24 de lectii. 
Dar poti urma in RO, cursurile Academiei de Magie (iluzionism), care dureaza un an.

Nu, nu veti invata sa dati in bobi dar s-ar putea sa aveti… noroc la poker. ;) 


Despre Freud, Jung si parerea lor despre vise poate cu alta ocazie. :}
 Sa aveti vise frumoase!
Vezi si:

sâmbătă, 28 martie 2015

Inteleptii invata si de la pisici. Happy Weekend!

Happy Weekend!, o marca Blind Love.


Marele Shibli merse in vizita la ilustrul Thauri. Maestrul statea atat de nemiscat incat nici macar un fir de par nu i se clintea in vreun fel. Shibli il intreba:
- De unde ai deprins asemenea neclintire?
Thauri raspunse:

- De la un motan. Urmarea un soarece cu o concentrare si mai si decat cea de care m-ai vazut in stare.
(anecdota sufi)
Am visat un caine!
sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu, din albumul "Animale. De pe la noi".
HAPPY WEEKEND!

Printre betoanele triste

(fragment)
In padurea de beton – cu mititele luminisuri – oamenii incearca sa se iluzioneze ca traiesc o viata in comuniune cu Natura: lupta pentru supravietuire si apar ca micile animalute care alearga in roata fixata in cusca lor.

Cu cat orasul e mai mare cu atat e mai dificil sa se asigure un standard de viata mai ridicat. Ce se intelege prin "standard de viata ridicat"? De unde sa stie povestitorul?! Unii inteleg termopan, gresie, faianta… Izolatia intregului paralelipiped din beton e – pentru unii – atingerea idealului. Se izoleaza cu termopan, apoi cu izolatie categoria B – in certificat, la deruta, scrie categoria A desi lipseste elementul care ar conduce la aceasta categorie superioara si care ar face izolatia mai scumpa. Dar, ce conteaza? Aparenta conteaza. Mucegai pe zidurile interioare?! "N-am asa ceva!" – se lauda cei mai multi dintre cei care s-au izolat asa de bine incat ferestrele lor au dimensiunea unui oberliht. Acestia nu au nevoie sa isi aeriseasca locuinta – se risipeste energie si economia e baza! Economia la energie termica, intr-o tara in care iernile sunt din ce in ce mai scurte si mai blande. Au centrale termice individuale, deci economia e mare si – implicit – cheltuielile vor fi mai mici. Ce fericire! Dar fericirea – ca tot ce exista – e trecatoare: se va impune taxa de poluare: gazele arse in centralele individuale sunt imprastiate in mediu si – conform principiului "poluatorul plateste" - nimeni nu poate comenta si va plati ics la suta din suma scrisa pe factura. Apoi, urmeaza chestiunea despre suma – modica – retinuta de furnizorii energiei electrice: sa fie ajutati cei care au ales sisteme alternative, energia verde! Poveste minunata, care are un rezumat: ce pierd furnizorii de electricitate din cauza celor care au investit in sisteme alternative sa recupereze de la consumatorii captivi. Totul se face, evident, pentru protejarea mediului. Asa-i cu economia la consum si costuri mai mici: ce se economiseste pe mere se da pe dude! Ca asa e la bloc, daca vrei confort.

Desi traiesc izolati, in cutii de beton imbracate in polistiren – cu mucegaiul aferent – cu toata viteza vietii zilnice oamenii nu sufera de "sindromul izolarii" – sunt grupati in asociatii de proprietari si sunt mandri, pentru ca in urma cu vreo douazeci de ani traiau in asociatii de locatari. Cata mandrie! Acum, ca proprietari, pot impune ei reguli si… pot retrai bucuria vietii de la sat: bat covoarele in fata blocului – in zile si la ore potrivite, cand cei mai multi vecini inca dorm, sau mananca de pranz, sau vor liniste… Si acesti minunati proprietari bat covoarele cu atata patos incat dau impresia ca vor sa se elibereze de toate frustrarile adunate in perioada imediat anterioara… Unii merg la batut covoare ca la "iarba verde": cu nevasta – care duce ligheanul cu apa si detergent, periile necesare – si cu odraslele – care trebuie sa invete din timp cum se intretine curatenia. Sotul bate covorul bine, sotia vine si-l da cu apa apoi il perie energic, apoi sotul bate din nou covorul – sub privirile atente ale odraslelor care, din cand in cand, sorb suc dintr-un pet… Si, iaca asa, stau la aer, in soare – sa se fixeze vitamina D din sucul cu gust de fructe suta la suta natural. Cand sucul se termina petul e aruncat langa bara de batut covoare – in natura va ramane acolo mult si bine, deci nu se infiltreaza in pamant, deci nu polueaza. Apa murdara din lighean e varsata langa masa de ping-pong pe care covoarele au fost intinse sa se usuce putin. Acum, cand ceilalti vecini s-au trezit, familia formata din oameni harnici se retrage in cutiuta ei. Acolo, infern! Vecina de langa iar isi face suc proaspat din fructe si legume si blenderul tulbura linistea!

Zidurile exterioare sunt izolate, dar nu si cele dintre apartamente si se aude chiar totul! Dar totul! Cu vreo trei nopti in urma sotia cea harnica a fost trezita de niste tipete disperate. Si-a zgaltait sotul care sforaia usor si i-a zis ca ar trebui sa cheme politia pentru ca se intampla ceva rau in blocul lor. Sotul, cascand, trage un timp cu urechea si-i zice sotiei ca or fi unii care striga de placere! "Daca asa fac astia la placere cum or face la durere?" se bosumfla consoarta, suparata foc ca nu putea dormi din cauza unora care par a fi injunghiati… A chemat altcineva politia…
In alta seara n-a lasat-o sa adoarma vecinul de la etajul imediat superior: iesea la baie prea des si nimerea mereu ochiul de apa – si mai tragea si apa, ca zgomotul sa fie mai puternic! Si doar putea sa lase trasul apei pentru dimineata, nu sa-i faca ei in ciuda! S-ar putea gandi vecinul la economie – ca doar e pensionar – si ar mai pastra si linistea in bloc!

Cetatenii se misca precum o pasare in colivie, sunt antrenati intr-o falsa impresie de participare la miscarea generala a colectivitatii. Sunt supusi oboselii permanente din cauza transporturilor si a zgomotului, le scade rezistenta fizica si psihica.
Odata cu cresterea populatiei si a suprafetei oraselor s-a marit si lungimea strazilor, care au devenit mai largi si mai putin intortocheate, cu multe sensuri giratorii langa care trecerile de pietoni – evident nesemaforizate – sunt atat de lungi incat pietonii sunt ca iepurasii de camp cand trebuie sa traverseze. Dar aceste treceri de pietoni ii fac pe oameni credinciosi: se roaga divinitatii inainte de a se aventura in traversare sperand ca soferii care ies din giratoriu sa-i observe la timp si sa nu-i transforme in musculite pe parbriz.

A crescut mult si suprafata constructiilor, adunand in interior zeci si zeci de familii, fiecare in cutia lui de beton, cutie care trebuie incalzita si multe cutii au fost cuplate la templele dedicate catorva zeitati care asteapta ofrande si ofera la schimb gaz, caldura si apa calda in functie de toane.
Multimea din orase polueaza pe rupte… Oamenii par a se intrece: care polueaza mai mult e mai smecher. Gunoaiele formeaza adevarati munti la marginea oraselor – pe rampe numite "ecologice" – si, uneori, acesti munti vulcanici erup din vointa sau inconstienta unora iar duhoarea invaluie o mare parte a orasului vantul fiind mijlocul de transport al duhorii iar ploaia este agentul de legatura al gunoiului cu solul.

Noaptea, pe la zece, isi spun oamenii: "Ascultam linistea" dar in departare se aude-un huruit, apoi chestii zdruncinate si pe cer se reflecta sclipiri rosii ca de foc… Nu-i bai: a venit masina de gunoi!
Evacuarea gunoiului dintre betoane e din ce in ce mai dificila… Mustele si sobolanii isi fac de lucru pe acolo – vietati deranjate uneori de cautatorii de comori. In jurul gunoaielor se grupeaza si alte vietati: caini, pisici… Locuitorii betoanelor hranesc aceste din urma mentionate vietuitoare, le incurajeaza sa vina, sa-si duca viata amarata pe acolo… Sunt si locuitori nemultumiti: prea multe pisici, deci si purici – in beciuri, in garaje, in holurile blocului… Atunci, omul are solutia si ia atitudine: mancare otravita: si pisicile mor pe capete. Copiii le gasesc lesurile pe terenurile de joaca, pe trotuar, cand pleaca la scoala… Si multi copii plang de mila acestor animalute pe care incercau sa le prinda cu o zi in urma sau carora le aduceau mancare. Dar asa e viata: supravietuieste cel mai puternic. Acum nu mai sunt pisici, deci nici purici – ca si cum sobolanii si cainii n-ar avea purici iar mustele verzi n-ar fi purtatoare de microbi. Oamenii s-au mai linistit putin. Dar, ce se aude?! Latra cainii?! "De ce tot latra cainii?" se plang unii. Pentru ca asta fac, de obicei, cainii: latra. Cainii latra, magarii rag, oamenii vorbesc… cu cei de la ecarisaj: "Veniti, dom'le! Nu pot dormi noaptea de atatia caini care tot gasesc sa-si povesteasca ceva cand e ora mea de somn. Innebunim, nu mai rezistam! Trebuie sa faceti ceva, e datoria voastra, pentru asta sunteti platiti – din banii nostri!" Hingherii vin, cum sa nu vina? Primesc bonus pentru fiecare caine prins – daca e mort e si mai bine. Vin hingherii cu arcanul, cum veneau altii – pe vremuri – sa ia tinerii in catanie. Cainii urla, copii plang, unii oameni se cearta cu hingherii. Unu-doi caini scapa, ceilalti sunt inghesuiti intr-o cusca si apoi transportati la "adapost" – asa numesc hingherii locul unde sunt ucisi, cu sadism, cainii prinsi latrand si tulburand astfel linistea unora sensibili cu nervii.
Pentru a evita procedura dura vine una bucata administrator adapost caini – sustinuta de minunatii edili – cu ideea recensamantului animalelor precum cainii si pisicile cu propietari: sterilizare. "Daca privim la cainii vagabonzi realizam ca multi seamana cu unii caini de rasa, deci proprietarii nu sunt constienti ca…" bla-bla-bla… Si sa fie asa, bucata administrator adapost caini uita multe elemente – ca doar vrea fonduri de la edili. Nu vrei sa-ti sterilizezi animalul e de rau, ca te taxeaza anual! Adica, amendeaza preventiv! Asta da metoda de a rezolva problema cainilor fara stapan – dar mai sunt oameni care gandesc si i-au pus la punct pe initiatorii aberatiei. Dar asa e intre betoane: creierul se aeriseste mai greu si multi sunt obedienti.

Au lichidat si cainii, si pisicile dar au uitat de sobolani – si acestia se inmultesc, pentru ca asta fac si sobolanii: se inmultesc precum… soarecii. Sobolanii nu latra, nu miauna, nu stau sa fie vazuti de dusmanii lor bipezi si fara pene… si scapa, adesea, de la exterminare.

Intr-o dimineata, pe spatiul verde de langa un bloc, un cetatean in patru labe cauta ceva. "Ce-ai pierdut, vecine?" il intreaba unul dintre putinii care mai merg la munca si care are somnul bun, ca nu sta degeaba toata ziua. "Nimic!" se rasteste cel care umbla de-a busilea. "Caut un afurisit de greiere care a cantat toata noaptea si n-am putut dormi!"
(p.d.n.)

Si-am incalecat pe un beton si v-am scris rezumatul povestii fara ton.

vineri, 27 martie 2015

Reflexii in oglinda! Lacuri

Fotografii pentru Reflexii in oglinda! la SoriN, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
sursa 
Sursa fotoExtreme Travel
Sa petreceti minunat la final de saptamana!

Incurajarea consumului de medicamente

Mogulii din industria farmaceutica sunt cei care subventioneaza cercetarea medicala; fara ei, o mare parte dintre cercetatori ar ramane fara scop pentru ca centrele de cercetare s-ar inchide. Altfel spus, stiinta se afla la cheremul marilor concerne si sufera de o boala incurabila: cauta sa respecte cerintele finantatorilor si cercetatorii se gandesc mai putin la oamenii care asteapta descoperirea unui tratament salvator. Pentru bolile foarte rare nici macar nu se fac cercetari – eventual in mod particular, de vreunul care doreste binele acelor oameni, dar fara bani nu poate face mare lucru si concernele nu sunt interesate sa cheltuiasca miliarde pentru a avea incasari de cateva milioane de la cei putin care sufera de astfel de boli.

Concernele farmaceutice par ca mai mult inventeaza boli, pentru care vand medicamente deja existente pe piata. In ultimii ani s-au inventat cateva: boala de reflux gastroesofagian, care in limbaj popular o numim “arsura la stomac” si pentru care nu e necesar un tratament,arsura fiind un simptom, nu o boala, simptom ce poate aparea in diverse afectiuni iar daca tratam simptomul riscam ca o boala de care nu avem idee sa se devolte; disfunctia erectila, pe care se bate tare moneda si se recomanda diverse medicamente cand impotenta “ocazionala” poate avea diverse cauze ce pot fi inlaturate altfel – prin odihna, prin evitarea anumitor medicamente, micsorarea nivelului de stres, cresterea increderii in sine (pentru care exista, deasemenea pastile!!); tulburare disforica premenstruala (durerea premenstruala de care sufera unele femei) si care poate avea o multime de cauze dar care nu persista in toata perioada si poate fi calmata cu o pastila luata in ziua respectiva, nu cu tratament de lunga durata – iar cauzele ar trebui sa le gaseasca un medic, pentru ca ar putea fi chiar probleme, iar ignorandu-le tratand un simptom e absurd; dereglare de anxietate sociala, care se traduce prin timiditate.
Toate aceste boli pot fi identificate la indivizi sanatosi, deci oameni care nu au nevoie de medicamente, dar cu ei se extinde piata de desfacere a companiilor farmaceutice. Astfel, oamenii care prezinta astfel de tulburari sunt sfatuiti sa cumpere diverse medicamente (care nu sunt tocmai ieftine, dar ce nu face omul pentru a se insanatosi?).

Printre bolile considerate inventate se regasesc si unele noi dereglari psihice: shopping-ul dezinhibat, adica nebunia de a cumpara orice, fara discernamant si cheltuind orbeste; raportul obsesiv cu mancarea si problemele legate de identitatea sexuala si altele. Tot mai multe alterari de moment ale comportamentului oamenilor sunt definite drept dereglari psihiatrice – se arata ingrijorat psihiatrul brazilian Theodor Lowenkron, coordonator al lucrarilor la actualizarea Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder, nomenclatorul bolilor psihice publicat din 1952 incoace de Asociatia Americana de Psihiatrie, care este dintotdeauna considerat un fel de biblie a psihiatriei mondiale, instrument de referinta pentru sute de mii de specialisti din lumea intreaga.

Un scriitor pe nume Mike Adams a sugerat si alte comportamente umane “anormale” care ar putea fi transformate cu usurinta in indicatori ai unor noi boli: neincrederea persistenta in guvern si in fortele de ordine (dereglare dezbatuta in mod real de comunitatea psihiatrilor – ca si cum guvernele si fortele de ordine sunt compuse din oameni de o inalta calitate morala), dereglarea de bronzare – care-i face pe unii sa se bronzeze “compulsiv”,  dereglarea de limbaj afectat - ii ataca in special pe medici, facandu-i sa utilizeze termeni de neinteles in vorbirea curenta, boala frigiderului - a celor care stau in faţa frigiderului deschis minute in sir uitandu-se inauntru sau dereglarea de semafor, o dereglare de comportament de care sufera acei soferi care, atunci cand semaforul arata culoarea rosie,  avanseaza lent in asteptarea verdelui.

Intre primii care au acuzat industria farmaceutica de inventarea bolilor se numara Ray Moynihan si specialistul in farmacologie australian David Henry, implicati de ceva vreme intr-o campanie de sensibilizare a comunitatii stiintifice cu privire la “bolile inventate”. Fenomenul de "disease-mongering" (abilitatea marketingului de a crea boli pentru a vinde produse farmacologice deja existente pe piata) este si subiectul a trei carti recent aparute, trei solide dosare de acuzare a industriei farmaceutice, ale caror titluri vorbesc de la sine; doua semnate de Melody Petersen, fosta reporter la New York Times: Our Daily Meds: How the Pharmaceutical Companies Transformed Themselves into Slick Marketing Machines, Hooked the Nation on Prescription Drugs si Shyness: How Normal Behavior Became a Sickness de Christopher Lane. De asemenea, pe parcursul anului 2008, numeroase publicatii printre care New York Times, The Journal of American Medical Association, Nature sau The New England Journal of Medicine au dedicat temei o serie de articole, unul mai elocvent decat altul.

Nimeni nu stie exact la cat se ridica sumele de bani pe care companiile farmaceutice le baga in buzunarele doctorilor, dar potrivit unei estimari aparute recent in presa americana (realizata pe baza raporturilor anuale ale celor noua cele mai mari companii de medicamente din Statele Unite), s-ar ridica la zeci de miliarde de dolari anual. Doar asa a reusit industria farmaceutica sa controleze felul in care medicii evalueaza si prescriu produsele ei, afectand rezultatele studiilor clinice si cercetarii, felul in care este practicata medicina si chiar definitia a ceea ce inseamna o boala, prin legaturile ei “nepotrivite” cu cercetatori si profesori de la scoli de medicina de prestigiu. Un medicament este aprobat doar pentru o utilizare specifica (de exemplu tratarea cancerului) si este ilegal ca o companie farmaceutica sa-l promoveze pentru vreo alta afectiune. Producatorul lui trebuie sa sponsorizeze testele clinice pe subiecti umani pentru a dovedi autoritatii in domeniu - Food and Drug Administration (FDA) in Statele Unite - ca acesta este sigur si eficient (de obicei comparatia se face cu un produs placebo). Rezultatele tuturor testelor sunt trimise la  FDA, iar daca unul sau doua dintre ele este pozitiv (adica isi dovedeste eficienta fara efecte colaterale grave), medicamentul este de obicei aprobat, chiar daca celelalte trials au fost negative. Dupa ce un medicament este lansat pe piata, companiile continua sa sponsorizeze teste clinice, uneori pentru a primi aprobarea FDA de a-l folosi si pentru alte boli, alteori pentru a demonstra un avantaj in faţa competitorilor; de cele mai multe ori doar ca o scuza pentru a-i “motiva” pe medici sa-l  prescrie pacientilor. Intrucat companiile farmaceutice nu au acces direct la cobai umani, ele trebuie sa-si externalizeze testele clinice catre scolile de medicina, unde cercetatorii folosesc pacienti din spitalele universitare si clinici, sau catre companii de cercetare private (CROs). Desi CROs lucreaza de obicei mai rapid, sponsorii prefera de cele mai multe ori scolile de medicina, in parte pentru ca cercetarea este luata aici mai in serios, dar in principal pentru ca acest lucru le faciliteaza accesul la profesori-doctori foarte influenti, lideri de opinie; adica la cei care scriu carti de medicina si articole in revistele de specialitate, redacteaza coduri de buna practica si recomandari de tratament, stau la prezidiul sedintelor FDA sau ale altor asociatii profesionale si iau cuvantul la nenumaratele meetings si dineuri, organizate in fiecare an pentru a-i invata pe medicii din spitale cum sa prescrie medicamente.

Cu cateva zeci de ani in urma, scolile de medicina nu aveau legaturi foarte stranse cu industria farmaceutica. O cercetare recenta a dat insa la iveala faptul ca aproximativ doua treimi din centrele academice medicale din Statele Unite detin actiuni la companii care sponsorizeaza studii clinice in cadrul aceleiasi institutii. 
Exista mai multe modalitati de a manipula testele clinice. De exemplu, medicamentul sponsorului poate fi comparat cu altul administrat intr-o doza atat de mica incat cel al finantatorului va parea cu siguranta mai puternic. Sau un medicament menit a fi prescris persoanelor varstnice poate fi testat pe tineri, astfel incat efectele secundare sa nu fie  evidente. In esenta, un test clinic poate demonstra exact ce vrea autorul sa demonstreze, de aceea este fundamental ca autorii lor sa fie cu adevarat impartiali. 


Guvernul american a dezvoltat o baza de date, Open Payments Data  pusa la dispozitia publicului, unde fiecare cetatean are posibilitatea de a afla daca si la care companie farmeceutica se afla pe statul de plata medicul de familie sau specialistul la care merge sau ar vrea sa mearga. In acest mod se ofera fiecaruia libertatea sa aleaga la cine si daca merge si sa inteleaga ceva mai bine daca medicamentele i se recomanda pentru o boala pe care o are sau boala i se descopera pentru medicamentele pentru care medicul obtine comisioane daca i le prescrie. Cu ajutorul acestui site isi pot face o idee si despre sinceritatea medicului care insista, uneori, in a prescrie anumite medicamente chiar si atunci cand pacientul ii cere sa ramana la cel pe care il foloseste cu  succes. La fel si la farmacie: daca pe reteta e un medicament si farmacistul spune ca nu-l are dar iti poate oferi unul care are aceleasi substante si ceva in plus poti banui ca are contracte de comision cu firma care produce medicamentul propus – cand se intampla asta in cazul medicamenteleor care se produc in RO banuiala se poate apropia de certitudine.

Guvernantii romani sunt interesati sa afle despre cetatenii români si cat au supt de la mama lor, dar informatii catre cetateni mai putin – cica sunt confidentiale. Cica nu-s, zic unii cu sute de ani traditie asa-zisa democratica (dar, oricum, mai reala e democratia la ei).

Surse de referinta:
http://www.descopera.ro/stiinta/3741142-inventatorii-de-boli;
http://naturalsociety.com/search-if-when-how-much-doctor-paid-big-pharma/#ixzz3TvhT5Qbo

joi, 26 martie 2015

Suflet de "crestin"

Actualizare 15 aprilie 2015
Bej a fost adoptat
Are doi prieteni blanosi de joaca si se alearga toti trei intr-un decor superb. Uneori, Bej mai aduna si oile vecinului. E, din nou, un caine fericit.
De apreciat fata care l-a gasit, l-a hranit, l-a luat din drum si i-a gasit adapost.
sursa foto
sursa foto 
Actualizare 30 martie 2015
Bej a fost luat din drum (localitatea Zizin, BV), a fost imbaiat, hranit si, desi e slab-slab, e vesel; si cel mai important: e in siguranta. E mascul, metis de ciobanesc are varsta de cca. un an si asteapta sa fie luat intr-o casa cu oameni sufletisti.
sursa foto 
**
In unele manuale de religie copiii sunt infatisati ingenunchiati in faţa popii, iar familia – mama, tata si copilul – e infatisata cu mama purtand baticul acoperindu-i parul, si sunt invatati ca femeia trebuie sa dea ascultare sotului ei si barbatul trebuie sa isi asculte sotia. Mai sunt invatati ca de bat mingea in strada si sunt loviti de vreo masina aceasta este pedeapsa divinitatii pentru ei, pentru ca nu au dat ascultare parintilor. Dar nu sunt invatati copiii, la ora de religie, ca nu e crestineste sa abandonezi cainii pe care i-ai crescut cateva luni sau cativa ani. Nu sunt invatati nici adultii ca animalele trebuie tratate bine, nu abandonate in voia sortii. Cine nu e in stare sa ingrijeasca un caine cum ar putea fi in stare sa ingrijeasca de un copilas, care are muuult mai multe nevoi? Cum ar fi in stare sa implineasca voia divinitatii daca nu ii da ascultare nici in asemenea gesturi? Ca ce greu era sa-i caute cainelul nedorit o familie care sa-l doreasca sau, macar, sa-l duca la un adapost pentru caini, in loc sa contribuie la cresterea numarului de caini fara stapan de pe strazi.

Bej – asa l-a numit persoana care a auzit povestea lui si l-a cautat – este un catel in varsta de vreo doi ani. A fost abandonat pe ulita unui sat de o familie care venise duminica la biserica. Dupa terminarea slujbei au scos catelul din masina si l-au lasat in drum. Au demarat in viteza, indiferenti la cainele care a alergat, disperat, dupa masina. N-a putut tine pasul cu masina, asa ca a renuntat. S-a asezat la margine de drum, asteptand. Nu stia el, sarmanul, ca nu mai vine nimeni dupa el. In duminica urmatoare a alergat din nou dupa masina celor care l-au abandonat, fara succes. Cainii de prin sat l-au alungat si si-a gasit adapost la cimitir, unde o fata care iubeste toate fiintele l-a gasit dupa cateva zile de cautari si il hraneste zilnic si cauta pentru el niste oameni care sa il ia de acolo si sa-l ingrijeasca. E slab catelul, pentru ca e de ceva timp pe strada, si e speriat, abia dupa mai multe zile a permis salvatoarei sa-l atinga.

Atunci cand declari ca inima iti e plina de iubirea pentru divinitate nu poti face astfel de gesturi. Nu e cinstit sa pacatuiesti zilnic si apoi sa te rogi in biserica pentru iertare si cand iesi sa comiti alte pacate, cu gandul ca duminica urmatoare iar te vei ruga pentru iertare. Poti face asta, dar nu stii daca iertarea iti este sau ba acordata de divinitate – orice ti-ar spune popa, pentru ca popa nu e oracol, nu prin el glasuieste divinitatea.
Gandul, vorba si fapta ar trebui sa fie… in consens.

Inainte de a va hotari sa luati un caine analizati-va cu sinceritate, pentru ca nu-i usor sa ingrijesti un caine.

Povestea lui Bej o puteti citi si pe FB.

Instigare la panica

De cate ori incepe un “flux de stiri” despre anumite pericole extraordinare incep sa ma gandesc… cui foloseste panica ce se declanseaza in randul naivilor (de la o varsta ii spune altfel naivitatii, dar trecem peste).

Nebunia la trecerea dintre milenii: 1999! An de panica pentru unii! Computerele o vor lua razna, se striga… Computerele erau programate sa calculeze anii numai in formula 19xx, iar cand se schimba mileniul o luau razna si… ce?! Atacau bipezii fara pene?! Preluau controlul lumii?! Stingeau lumina la mansarda?!
Solutii existau, desigur: achizitionarea unor noi computere sau actualizarea – de urgenta! – a sistemelor de operare. Unii, cu idei foarte crete, elaborasera o teorie conform careia computerele vor claca si toate sistemele vor ceda si atunci sa te tii: electricitate ioc (deci o multime de furturi, talharii etc., colaps industrial, medical etc.), avioanele se vor prabusi, miezul centralelor nucleare se va incinge si mult-multe altele... Multi au tinut computerele inchise in acele zile, dar n-au actualizat nimic, n-au cumparat nimic – ca si cum nu s-ar fi implinit apocalipsa in chiar momentul cand le deschideau (daca ceva ar fi fost sa fie din cauza a cateva cifre).
Anul 2000 a venit, a trecut, si omenirea a ramas la locul ei.

Prin anul 2001 ar fi trebuit sa dam coltul din cauza bolii vacii nebune (encefalopatia spongiforma bovina)! Vacile o luasera razna si nebunia lor se transmitea la om - dar numai in cazuri foarte rare, intr-o varianta a bolii Creutzfeldt-Jakob (mi se plimba limba-n gura la pronuntare). Stia cineva si asta, si faptul ca se transmite doar daca mananci maduva si sau creierul?! Te contaminezi doar daca le mananci crude!
Bine ca nu se transmite nebunia omului de la om la om, nici macar in cazuri rare – desi, se zice ca e ereditara, chiar daca sare o generatie sau doua)!
Creierul crud al vacii nebune putea contamina omul! Au fost ucise mii de vaci, sa fie salvate altele, sa scada productia la export a unor state, a produselor provenite de la vaci in general si, bineinteles, era o buna ocazie de a mai implementa niste directive despre cum sa fie crescute, ucise, procesate, exportate vacile.
Oriunde priveai, oriunde citeai, pe oricine auzeai numai de boala se vorbea si de ce tragedii puteau avea loc daca oamenii s-ar fi apucat, brusc, sa manance creier crud de vaca nebuna (nestiind ca e nebuna, evident).

In anul 2003 bau-bau a devenit SARS – Sindromul Acut Respirator Sever – o boala care afecteaza sistemul respirator al omului, indusa fiind de virusul SARS. Intre noiembrie 2002 si iulie 2003 a existat un posibil (!) inceput de pandemie! Imagini din Hong-Kong si China, in special, ingrozeau naivii: populatia circula pe strazi cu masca medicinala pe moace, sa nu de-a sarsu-n ei.
Hong Kong revenise Chinei de cativa ani (1997) si locuitorii nu voiau sa intre sub jugul comunist, iar comunistii chinezi urmareau nerespectarea unor intelegeri; si cum poti zgudui atentia populatiei de la actiuni politice daca nu aruncandu-le fumigene care le-ar putea afecta viata?! Dupa criza de spaima, in 2004, guvernul central a decis ca orice modificare a legilor electorale ale Hong Kong-ului trebuie aprobata mai intai de Beijing, liderii politici din Hong Kong fiind alesi de un comitet care raspundea comenzilor de la centru.
Nebunia SARS a afectat – mai mult sau mai putin – economia si finantele Hong Kong. Boala ar fi ucis vreo 900 de oameni (in toata lumea), desi se putea trata ca orice gripa mai serioasa.
Sa nu uit nici companiile farmaceutice, care au sarit repede cu un vaccin. Turismul in zona aceea a Asiei a fost la un pas de colaps, pentru ca naivii se fereau sa calce pe acolo.

In anul 2007 am fost prima data la un pas de moarte din cauza gripei aviare! Au ucis pasarile la gramada, “pentru orice eventualitate”. Dobitocii filmau si aratau publicului cum alti dobitoci aduna pasarile de prin gospodariile oamenilor si le introduceau in recipiente unde erau gazate. Se plimbau prin sate cu recipientele de parca umblau sa imparta aghiazma.
Tot atunci s-a trecut si la uciderea in masa a porumbeilor. Idioti de top inchideau locurile pe unde-si duceau porumbeii veacul, puneau graunte otravite – idioti fiind nu-si dadeau seama ca otrava n-are creier nici cat ei si ucidea si alte pasari care, otravite fiind, puteau ucide animalele care le-ar fi mancat.
Pasarile cadeau din cer, infectate, explodand la contactul cu… prostia omeneasca! Nu mori mancand carne de pasare contaminata cu gripa aviara! Doar daca o mananci cruda, dar nici atunci in mod obligatoriu! Omorau pasari, confiscau carnea de pui (in special) de prin magazine si restaurante) si ne sfatuiau sa fierbem sau sa prajim bine carnea, daca ne incumetam sa mancam. Au murit vreo 500 de oameni… de la aviara, sau daca de la altceva stiu numai cei care au tras concluzia si sunt obligata sa-i cred pe cuvant. Pentru implicatiile economice nu trebuie sa-i cred pe cuvant pentru ca aveam dovada la fiecare pas: pierderile financiare au fost foarte mari in industria carnii de pasare – se recomanda orice alta carne si vanzarile au crescut (lumea nu prea mai manca porc, in general, ci vita sau pasare, peste sau… fructe de mare) la celelalte produse din carne. Vaca nebuna, pasarea gripata… nicio masa fara porc.

In 2009 gripa porcina! Vacile si gainile se razbunau! Gripa porcina a pornit, zice-se, din Mexic si s-a raspandit in SUA, Canada, Noua Zeelanda, Europa… Reprezentantii Organizatiei Mondiale a Sanatatii erau obligati sa ia masuri drastice. Erau la un pas de a declara stare de epidemie mondiala! Unii voiau sa fie inchise granitele… Si nu era vorba despre porci! Ci despre un virus care se transmite de la om la om… Alte vaccinuri, alte vaccinari, alti bani gramada.
Franta ceruse U.E. sa suspende zborurile spre Mexic, oficialii de prin celelalte state isi sfatuiau cetatenii sa nu calatoreasca in Mexic etc.
OMS a declarat in acel an 148 de cazuri clare in lume, dintre care opt mortale. Ce nebunie! Specialistii mondiali afirma: Virusul, care ii afecteaza in special pe "tinerii adulti cu stare buna de sanatate" se transmite pe cale respiratorie, de la om la om. Simptomele (febra, dureri de cap, dureri musculare) sunt similare celor provocate de gripa sezoniera care cauzează anual in lume moartea a 250.000-500.000 de persoane – si pentru 148 de cazuri au creat atata panica, de umblau oamenii mascati, Rusia si China, si-au suspendat total sau partial importurile de produse din carne de porc. In Egipt, unde autoritatile au decis sa sacrifice intregul septel de porci din tara, crescatorii i-au atacat cu pietre pe veterinarii si politistii veniti sa le omoare animalele (semanau samanta de cearta pentru anii imediat urmatori? In 2010 a inceput scandalul, in februarie 2011 presedintele Mubarak a fost fortat sa demisioneze)
Si – ca sa vezi! – boala nu se transmite de la porci! De la porc la porc se transmite, desigur, dar tulpina care a creat panica nu era aceea. Alte vaccinuri, alte vaccinari, pentru ca multe sunt tulpinile virusului si cine sa le mai tina contul?!
Lista poate continua. In programul OMS cu siguranta va continua.

Toate pandemiile acestea care amenita omenirea pot avea ca scop punerea in practica a multor idei cretine… Iar statisticile care ne arata cum un om moare la 15 minute de cancer, unul la 3 zile de nu stiu ce, altul la doua ore de cancer la plamani, 250-500 de mii de gripa, anual, si tot asa sunt menite sa-mi dea de inteles ca mai suntem cativa oameni pe Terra?! Ca de-ar fi sa calculam cifrele din statistici poate ca nu noi, ci creierul nostru virtual e cel care face calculul. O multime mor accidental, altii se sinucid, altii sunt ucisi, altii mor cand vor sa aduca in lume un copil, altii mor sanatosi pe un pat de spital etc..

Aduceti impreuna pe bau-bau terorismul cu bau-bau pandemiile si bau-bau sfarsitul lumii si veti ajunge la concluzia ca traim intr-o lume plina de oameni… naivi. Dar nimic nu-i nou sub Soare - asa a fost mereu!

miercuri, 25 martie 2015

“Coroana” – vechi local din Brasov

In Brasov, patronii de localuri o duceau bine; se zice ca exista, in perioada interbelica, un local la 200 de locuitori. In carciuma se incheiau afaceri, se discuta despre politica, se jucau carti, se aflau “ultimele stiri”.
Si azi sunt multe carciumi – vorba românului: buzunare goale, carciumi pline; se discuta si despre politica, dar cel mai adesea, se scriu mesaje text de pe fel si fel de scule; ospatarii nu prea mai par a intelege care e rolul lor, dar nici patronii de carciumi, care urmaresc un profit rapid si mare apoi… fie ce-o fi! Declara falimentul si pace buna. Daca inainte vreme gaseai acelasi local, in acelasi loc, si dupa o 10 ani, acum nu mai poti fi sigur nici dupa o luna… Dar prezentul e prezent, ma voi referi mai mult la el cand va deveni trecut.

Unul dintre cele mai vechi localuri de lux din Brasov este Coroana, care se afla pe strada Republicii, si a fost inaugurat in anul 1910, alaturi de hotelul cu acelasi nume. Cafeneaua si terasa erau celebre. A fost considerat cel mai luxos pana prin anul 1939, cand a aparut restaurantul Aro Palace.
In urma organizarii unui concurs, arhitectii Schuller si Goldsmidt au fost selectati de municipalitate pentru a proiecta noua cladire care se dorea reprezentativa pentru oras. Cu un design revolutionar, de inspiratie muncheneza, Coroana a fost construit in stilurile Baroque si Art Noveau, arhitectura pastrata pana azi atat in interior, cat si la exterior. Avea toate serviciile unui hotel modern. O reclama a vremii il descria astfel: O casa de prim rang. 100 de camere cu confort modern. Lumina electrica proprie. Ascensor. Incalzire centrala. Băi in hotel. Garaj pentru automobile. Bucataria cea mai aleasa , vinurile si lichiorurile cele mai fine.
Krone, cum s-a numit la inceput, este  considerat primul hotel modern din oras si  reprezinta una dintre bijuteriile arhitecturale ale Brasovului

La Coroana clientii erau mereu multumiti de servicii, de comportamentul ospatarilor si bacsisurile ajungeau si pana la 10 la suta din valoarea consumatiei.
Pentru a raspunde cererii tot mai mare de locuri de cazare, in anul 1927, hotelul se extinde pana in strada Postavarului.
Turistii ajungeau aici, de la gara, cu trasura, cu masina de piata (varianta taxiului de azi) sau cu omnibuzul hotelului, care facea curse oras-gara si ziua si noaptea.


Coroana era un hotel de prima categorie, prevazut cu o curte interioara, cu restaurant, cu o faimoasa cafenea vieneza si un club frecventat de jurnalisti si literati. Camerele spatioase, privelistea deosebita, cu vedere spre Muntele Tampa si spre strada Republicii, principala artera pietonala a orasului au atras si atunci succesul hotelului.
Pe langa turistii obisnuiti, la Coroana se cazau scriitori sau pictori care isi petreceau la Brasov cateva luni de vacanta. Intelectualii brasoveni veneau la cafeneaua de la Hotelul Coroana ca sa auda replicile scanteietoare ale tanarului filozof certat cu universul, Emil Cioran. Tot aici puteau fi intalniti Petre Ţuţea, Octavian Goga, Lucian Blaga, George Cosbuc, Cincinat Pavelescu, Sextil Puscariu si multi altii.

In perioada cat a fost profesor la liceul Andrei Saguna, Emil Cioran (in varsta de 26 de ani) putea fi intalnit dupa orele de curs la o masa din clubul Coroana, loc istoric, precum cafenelele vieneze. In iarna anului 1937, Emil Cioran a scris volumul Lacrimi si sfinti in camera unde statea cu chirie, intr-o casa de pe Livada Postei.
Pentru scriitorul Mihail Sebastian, Brasovul apare pe fundal in romanul Accidentul, iar hotelul Coroana este un reper intre personajele Nora si Paul.

Prima sezatoare literara (primul cerc literar) a avut loc la Brasov, la Coroana, in anul 1923.

In perioada comunista Coroana a fost rebotezat in  Postavarul, pentru ca vechea denumire aducea aminte de monarhie. Dupa anul 1990 si-a reluat denumirea care l-a facut candva celebru in tara, in primul rand. Cladirea este declarata monument istoric.
 
Hotel Coroana (azi)
Sursa foto cu imagini din trecut: brasovhoteluri.ro

Miercurea fara cuvinte! Ora prânzului!

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (13), la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
Sursa foto: Extreme Travel 
Sursa foto: Extreme Travel 
HAPPY WW!

marți, 24 martie 2015

Buna dimineata soare! Soare si semafoare…

Foarte pe scurt din istoria semaforului, instalatie care face parte din viata noastra, calauzindu-ne drumul pe sosele. :)

Semaforul isi are originea in istoria cailor ferate, in 1848, inventat de englezul John Deakin.
Primul semafor stradal din istoria omenirii a fost un model care functiona pe gaz si a fost instalat la Londra la data de 10 decembrie 1868.
Primul semafor electric, inventat de James Hodge, a fost instalat la data de 5 august 1914 in Cleveland, Ohio. In decembrie 1920, politistul William Potts din Detroit a construit un semafor electric cu trei culori si care a fost montat suspendat ca in zilele noastre, montat la intersectia dintre bulevardele Woodward si Michigan din Detroit.
Semaforul automat, asa cum este cunoscut astazi, a fost introdus in anul 1926.
Primul semafor electric din România a fost in Bucuresti, in 29 aprilie 1933. Inainte de acest semafor cu doua lumini se pare ca a mai existat unul cu brate mecanice, in anul 1929.
Primul semafor special pentru pietoni a aparut in anul 1952, in SUA.
Primul semafor cu numaratoarea inversa a aparut in anul 1998 in Franta.
Semafoarele de azi sunt controlate de computere complexe si inteligente. Mai nou, acestea sunt cu energie solara si nu consuma nimic din retea, pentru a face parte dintr-un ciclu "ECO".

Pe locuri, fiti gata… start! Catre zile in care sa aveti cat mai multe bucurii!

Postare in jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu, albumul: Drumetie la Cetate, septembrie 2013.

duminică, 22 martie 2015

Impotriva fumatorilor egoisti

dar nu pentru interzicerea fumatului
Sa nu intelegeti ca sustin ideea ca fumatul e sanatos – desi sustin unii ca aduce si beneficii, cand fumezi… rational: reduce riscul… operatiilor la genunchi; reduce riscul aparitiei obezitatii; reduce riscul aparitiei bolii Parkinson; fumatul mareste eficienta medicamentelor care ajuta la impiedicarea formarii cheagurilor de sange s.a.

Am fumat vreo 25 de ani si pot numara pe degete ocaziile in care am fost la medic sau am fost racita mai mult de o ora. Mai fumez si azi, din cand in cand, nu mai sunt dependenta dar tare-mi place sa aprind tigara!

Cand inca fumam serios au venit cu ideea interzicerii fumatului in locuri publice: baruri, restaurante, birouri, institutii etc. Mi-e mila, azi, de functionarii publici fumatori. Vor fi si mai nervosi cand stau la ghiseele lor si sunt turbati de nervi pentru ca nu pot fuma o tigara fara sa iasa din institutie, ceea ce le-ar lua mult prea mult timp. 

Inteleg interzicerea fumatului in unitati sanitare – desi chiar si acolo ar fi cazul sa amenajeze locuri speciale; inteleg interzicerea in institutii, dar in baruri?! Locuri pentru fumatori si locuri pentru nefumatori… Ok… dar cei care aleg sa deschida numai pentru nefumatori vor avea surpriza ca le vor scadea veniturile – nu-i credeti pe cei care zic ca nu! Sau vor creste preturile, sa compenseze lipsa clientilor.
Americanii au vrut sa interzica cetatenilor fumatul in propriile locuinte dar a fost un scandal monstru, asa ca au lasat-o balta! Ar fi fost chiar culmea… dar… mai e timp. In anul 2009 nu aveau voie nici sa filmeze vreun actor, in rol, fumand – acum le-a mai trecut.

Ma gandesc, de ce nu interzic producerea tigarilor?… Desigur, ar incalca niste drepturi ale celor care conduc marile afaceri cu tutun si statele ar pierde saci de bani la buget – asa ca e mai simplu sa incalce dreptul celor multi si… manipulabili (cica din grija pentru sanatatea publica). Dar ii dau liber ierbii! E buna, in scop medicinal… desigur!

Mi-ar placea ca legea sa interzica fumatul pe strada! Si cand fumam doua pachete pe zi ma enervau teribil cei care fumau pe strada. In primul rand pentru ca sunt obligata sa inhalez noxele lor; cand merg in urma unuia care fumega curentul de aer imi introduce jegul lor direct in plamani! Prefer sa mi-l introduc singura, pe al meu, cand am chef!
In al doilea rand ma enerveaza pentru ca vad si copiii, intra si in plamanii copiilor… Mereu m-am ferit sa fumez in preajma copiilor pentru ca nu vreau sa le fiu “exemplu”. Mai ales daca unui copil ii placi in mod deosebit el va incerca sa te imite chiar si in ale fumatului! Abtineti-va macar in preajma copiilor, fie ca sunteti parinti, fie ca sunteti doar musafiri sau necunoscuti pe strada…

Daca esti pe strada si nu mai poti, retrage-te intr-un loc ferit, sa-i scutesti pe ceilalti de fumul tau. Nu-i greu! Am facut-o nu o data, pentru ca am fost unul dintre fumatorii rai! Cand aveam mult de lucru amicii radeau de mine spunand ca va chema cineva pompierii vazand cat fum iese pe fereastra! Nu era asa, dar gluma ma amuza. Cand faceam varice asteptand pe la cozile de la institutiile publice rugam pe cineva “sa-mi tina locul” pana fumam o tigara undeva, dupa vreun colt – imi cadea rau tutunul stiind ca le fac neplaceri celorlalti prezenti acolo si la fel de obositi ca si mine.

E de prost gust sa fumezi pe strada, asa cum e de prost gust sa fumezi la masa in restaurant cand cei de la masa ta nu au terminat de mancat, cum e de prost gust si sa impingi caruciorul bebelusului si sa tragi din tigara. E de prost gust sa fumezi pe banca, in parcul pentru copii. E de prost gust sa-i deranjezi pe altii cu fumul tau! Asta e parerea mea de fumator, pentru ca nefumator nu-s… Chiar si atunci cand fumam doua-trei pachete pe zi n-am incalcat “regulile” pe care le-am amintit mai sus: ce mie nu-mi place altora nu le fac!

Stiti de ce au venit parlamentarii europeni cu astfel de lege?! Cica un studiu al OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) arata ce cei mai multi fumatori sunt tinerii – si vor sa… stopeze acest fenomen. Interzicand fumatul! Pai… tinerii s-au apucat de fumat (pe ascuns) si cand nu le permiteau parintii, parintii nefumatori; faptul ca nu vor putea fuma oriunde nu-i va opri.

Dar stiti ce le trece unora prin cap?! Nu un glont, ca ar face meningita: glontul cald si creierul rece. Le trece prin cap sa interzica si pufaitul, in spatii inchise, din tigara electronica si vor sa introduca accize si pentru aceste tigari! Guvernantilor nu le pasa de sanatatea cetatenilor - ar subventiona serios sistemele de sanatate! - ci de banii din bugetul statului, de unde-si iau salariile sutele de mii de functionari publici (sefii din sistemul public au salarii de-ar putea sustine singuri un spital foarte mare) si diurnele si toate celelalte...

Oricum, din vanzarea tigarilor se duc muuulti bani la bugetul se stat (aproape doua miliarde de lei pe an), bani de care beneficiaza, indirect, si nefumatorii.
Alte state au programe care-i ajuta pe oameni sa renunte la fumat – statul român a renuntat, ca n-are bani (i-a investit pe toti in… autostrazi, spitale, scoli). :)))

Se zice ca in RO sunt 4,5 milioane de fumatori… Ma intreb cum le-a dat lor numarul asta, dar sa zicem. Si mai zic “statisticile” ca un fumator român moare din cauza fumatului la fiecare 15 minute. Hm… Pana cresc ceilalti fumatori e posibil sa nu mai fie vreun fumator in cativa ani. Desigur! Multi mor din cauza fumatului pasiv. Offff! Oare cat de naivi trebuie sa fim pentru a crede astfel de statistici?! Unul moare la 15 minute de la tutun, unul moare la 15 minute de cancer; unul moare la 15 minute de nu-stiu-ce! Ii adunam apoi pe cei care mor prin spitale, pe cei care mor in accidente auto si de alta natura, pe cei care se sinucid etc…. Asa suna toate statisticile, dar daca si-ar pune cineva mintea cu ele si ar face niste calcule si-ar da seama – cu stupoarea de rigoare! – ca e, probabil, singurul ramas in viata pe Pamant, ca-n România e sigur singurul.

Sa faca cineva o statistica privind numarul fumatorilor care merg la medic – ar avea surpriza sa afle ca sunt putini, dar se bate moneda pe ideea ca statul plateste prea multi bani cu tratarea fumatorilor care se imbolnavesc! Din cauza fumatorilor grav bolnavi nu exista bani la buget pentru sistemul sanitar?! Oooo... ;)

Oare de ce sunt asa multi cei care cred tot ce li se spune?! Doar pentru ca se zice la TV sau scrie “la ziar”?! Sau pentru ca… scrie pe net?! In plus, astfel de legi sunt dintre cele menite sa imparta populatia in cel putin doua tabere. Tot ce dezbina populatia e urmarit cu interes de guvernantii tuturor statelor. Cand esti ocupat sa te certi cu vecinul nu mai ai timp sa vezi chestiunile cu adevarat importante si sa te gandesti la ele.

Si furatul e interzis si totusi se fura!

(text preluat de pe un blog pe care îl voi şterge)

Unde e intrarea?

Pana prin anul 1991 stiam toate magazinele din oras; stiam de unde pot cumpara absolut orice. Apoi, de prin 1992, au inceput sa se inmulteasca precum ciupercile dupa ploaie – si cele mai multe erau ca ciupercile otravite: produse aratoase dar ingrozitor de proaste – masini de spalat second-hand vandute ca fiind noi; aparate care functionau numai in magazin, pantofi carora le cadea talpa la prima ploaie s.a.m.d. – si nu le-am mai tinut evidenta.

Avand in vedere cele de mai sus, intr-o zi de toamna, un prieten ma roaga sa merg cu el si cu mama lui sa-si cumpere aceasta pantofi pentru o nunta la care urma sa mearga. Mama lui nefiind din oras, ce sa zic? Hai sa mergem. Am urcat in autobuz, ne-am dus in Centru si am luat magazinele la rand – pantofi era posibil sa nu gasesti in alimentare (acolo erau detergenti, langa biscuiti), in rest cam oriunde. Nimic nu-i era bun, pentru ca avea probleme la unul dintre picioare. Dupa ore de mers imi amintesc de un magazin mare, unde pe vremuri aveau si confectii si pantofi. Mergem acolo. Se lasase deja intunericul si erau aprinse felinarele stradale.

Magazinul luuuung si nu gasim intrarea. 
Noi in spate, mama lui, micuta si rotunjoara, ţopaia energica in faţa noastra. La un moment dat o vedem ca se opreste langa un tip inalt, sprijinit de rama unei vitrine:
- Buna seara! Nu va suparati, unde e intrarea? il intreaba.
Barbatul, impasibil, o privea de la inaltimea lui de un metru nouazeci, cu mainile in buzunare (parca), sprijinit de rama unei vitrine. Noi am inceput sa hohotim si nu reuseam sa-i spunem ca vorbeste cu-n carton! Era o reclama la tigarile Camel: un tip inalt, suplu, frumusel si din carton. Ea privea cand la noi, cand la carton. Dadeam din maini catre vitrina, ne tineam de burta si râdeam in hohote… A renuntat sa inteleaga ce vrem si a observat o doamna care tocmai iesea. Ne-a abandonat in drum si s-a dus sa-si caute pantofi.
Culmea e ca a gasit! Cand a iesit noi eram tot acolo, râzând – deja râdeam de râsul nostru, ca prostii, repetand scurtul monolog al mamei lui imediat ce simteam ca ne trece pofta de râs. Abia acasa am reusit sa ii explicam de ce râdeam cu pofta. Ea, draguta, nu vedea bine, mai ales seara, iar luminile din magazin, fiind puternice in spatele reclamei, nu reusise sa vada ca e doar un carton, pentru ca avea forma unui barbat care sedea in semiumbra. Noi nu mai aveam energie si aproape ca ne secasera si lacrimile. Probabil ca a fost o descarcare nervoasa; obosisem ingrozitor in acea zi. De atunci, de cate ori treceam cu el pe langa acel barbat din carton presat, care aparea in multe locuri, ne opream si salutam, intrebandu-l unde e intrarea – buna dispozitie era garantata pentru toata ziua si privirile trecatorilor care ne auzeau contribuiau din plin.

sâmbătă, 21 martie 2015

Bani: lei, ron si rol

Am nevoie de venit, ca de plecat am tot avut.
 
Spor la numarat bani! :)
Desi au trecut aproape 10 ani de la ”marea denominare” mai sunt cetateni români care folosesc ron/roni in loc de leu/lei, cum ar fi firesc si corect.

Legea nr. 348 din 14. 07. 2004, art 1 al 3) - Leul nou va fi unitatea monetara nationala a Romaniei, denumita in continuare leu, si se va diviza in 100 de bani.
La data de 1 iulie 2005, moneda nationala a României, leul, a fost denominata astfel incat 1 leu nou echivaleaza cu 10.000 lei vechi. Leii vechi au avut putere circulatorie pâna la data de 31 decembrie 2006.

RON este abreviere la ROmanian New si ROL este abreviere pentru ROmanian Leu.
Atat la singular cat si la plural, corect este RON.
1 RON este egal cu 10.000 ROL
RON / ROL sunt coduri ISO si nu ar trebui sa inlocuiasca denumirea monedei.
Conform Bancii Nationale a României moneda natională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.

vineri, 20 martie 2015

Despre râs

Textul de mai jos zace de ceva timp, dar azi, citind Din Culori m-am hotarat sa-i dau drumu’ si lui – textului. Subscriu la ce-am citit pe Din Culori: as vrea sa râd cat mai des, si sa râd in hohote! Cred ca e timpul sa trag iar o răţuşcă dupa mine in timp ce ma plimb prin centrul orasului, se merg pe dunga alba sau sa vorbesc cu statuile (astea-s alte povesti, vechi).
Nu, ce e scris aici nu e de râs, iar daca e... n-a fost cu intentie. ;)
*
:)) Orice as fi gresit... 
Intre altele, scrie pe descopera.ro, pe undeva, ca Aristotel era de parere ca râsul e dat numai omului, ca e una dintre insusirile care il deosebesc de animale. Un copil, zicea el (dar nu-mi dau seama unde au citit asta cei care afirma), nu are cu adevarat suflet decat incepand cu clipa in care râde pentru prima data – fapt despre care Aristotel credea ca se intampla cam in a 40-a zi de viata. Azi l-ar contrazice multi, si nu doar pe aceasta tema.

Râsul n-ar mai fi chiar doar o insusire omeneasca pentru ca cercetatorii americani Julia Taylor si Lawrence Mazlack de la University of Cincinnati din Ohio, au inventat un computer dotat cu simtul umorului. Potrivit lor, acest software va fi in viitor aplicat robotilor, permitandu-le acestora sa inteleaga fraze ironice si bancuri si sa râda in hohote. Cum ar veni, in filosofia lui Aristotel, computerul ar avea suflet din momentul in care va râde prima data.
Va fi posibil ca un computer sa râda datorita unei baze de date dezvoltate in interiorul software-ului respectiv, care printr-un sofisticat mecanism permite computerului sa recunoasca jocuri de cuvinte si sa distinga frazele obisnuite de cele ironice. In acest mod, acesti roboti vor avea mai mult suflet ca unii oameni care nu stiu sa râda si decat cei care – mai multi! – n-au simtul umorului si nu stiu sa distinga frazele obisnuite de cele ironice.

Cum si-a pierdut ursul coada

Anecdota Ursul pacalit de vulpe, semnata de Ion Creanga, tiparita prima data in Albumul macedo-român, Bucuresti, 1880 este cunoscuta aproape tuturor, de aceea ma refer aici la legenda existenta in cultura nativilor americani (dar care apare si in cultura altor popoare), culeasa din comunitatea Ojibwe (sau Chippewa) unul dintre grupurile cu cea mai mare populatie de nativi americani.

La inceputuri, ursul avea o minunata coada lunga si stufoasa. Era asa de mandru de coada lui incat tot timpul si-o flutura pentru ca toate vietuitoarele sa vada minunatia lui de coada. Vulpea, cunoscuta pentru poznele ei, n-a putut sa nu observe aceasta si s-a gandit sa-i joace ursului un renghi, asa cum numai ea, smechera, stie sa faca.

Era un an in care Hatho, duhul padurii, a maturat mult prea devreme intreg tinutul, acoperind lacurile cu gheaţă si copacii cu pulbere fina si rece de zapada. Vulpea a decupat un capac in gheaţa de pe lac, chiar in zona unde stia ca-i place ursului sa vina; a ascuns un pastrav mare si un biban gras si-a asteptat sa apara ursul. Cand l-a vazut in apropiere a inceput sa se prefaca a smulge coada din apa si - hop! - apare un pastrav; apoi se preface ca abia atunci il vede pe ursul mandru de coada lui.
- Salutare, frate! ii striga. Ce faci azi?!
- Salutare! raspunde ursul, cu ochii la peştele pe care credea ca l-a prins vulpea acolo; si in timp ce privea, vulpea a scos si un biban gras. Sunt bine, frate – ii raspunde. Ce faci?!
- Sunt la pescuit – ii arata vulpea peştii. Vrei sa incerci?!
- O, da! se bucura ursul, alergand catre gaura din gheata, dar vulpea il opreste:
- Stai, frate, ca aici nu-i bine! Nu vezi ca am prins tot ce se putea prinde?! Iti trebuie un loc in care sa poti prinde pastravi chiar mai mari!

Reflexii in oglinda! O strada

Fotografie pentru Reflexii in oglinda! la SoriN, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
Sursa foto: Extreme Travel 

joi, 19 martie 2015

Cavalerul trac şi cavalerul Kalki

Eroul trac, de origine sincretistică, irano-thraco-elenică, demonul erou, va fi trecut uneori alături de Zeus. Cavalerul sau eroul trac apare la Adamclissi ca neînvinsul. Dar alături de această faţă luminoasă a lumii supranaturale, tracii gândeau şi o lume a duhurilor rele. Clement din Alexandria vorbeşte despre doctrinele întunericului, despre Dionysos Bassaros, despre şarpele ce intră în sân, ca mijloc de iniţiere în misterele sabazice. Şarpele e duh al răului, dracul decăzut din starea lui iniţială, adversar al lui Dumnezeu. Totusi, animalul clasic de apărare împotriva deochiului (la daci, în La Tene, a 2-a vârstă a fierului) şi a tuturor accidentelor demonice e şarpele.
Poate din acest motiv Cavalerul trac este identificat uneori cu Sfantul Gheorghe, cel care a taiat capul balaurului.
Eroul cavaler (p. 350 Getica, de Vasile Parvan) e de caracter solar, ceresc. Eroul cavaler e identificat cu Apollo (zeu al Soarelui), dar aceasta mult mai târziu.

O zeitate importantă pentru daci era Cavalerul trac, ce stăpânea câmpurile, pădurile, ogoarele şi fiarele sălbatice. Este prezent în Dacia în aproape 50 de reliefuri sculptate de mici dimensiuni şi în mai multe monumente mari. Acesta era venerat de populaţiile tracice din regiunea balcano-dunăreană, iar în inscripţiile greceşti apare sub numele de Heros şi în cele latine sub acela de Heron. Pentru adepţii lui, Cavalerul trac era protectorul casei şi al familiei, întemeietorul de colonii sau neamuri, stăpânul celor vii şi celor morţi, invincibil, plin de forţă şi veşnic”. În reliefurile din piatră este reprezentat ca un tânăr călăreţ în galop sau la pas, la vânătoare ori în diferite ipostaze rituale. Uneori, imaginea lui este însoţită de cea a altor trei divinităţi: Cybele, Hermes şi Dionysos. Majoritatea sculpturilor Cavalerului trac provin din Dobrogea (Histria, Tomis şi Callatis), iar restul din Transilvania şi Oltenia.

Cavalerul trac a fost asimilat de unii cercetători zeului Gebeleizis (despre care alţii afirmă că ar fi unul şi acelaşi cu Zamolxis), zeu care se regăseşte în mitologia altor popoare ca Zeus sau Vanagh, şi care a fost asimilat de creştini drept Sfântul Gheorghe...