Filosoful libertatii: Jean-Paul Sartre

Omul este ceea ce nu este si nu este ceea ce este. (Fiinta si neant, 1943)

Important nu este sa spui “iata ce au facut din mine”, ci “iata ce am facut eu din ceea ce au facut din mine”. Omul nu e nimic altceva decat scopurile lui, el exista doar in masura in care se realizeaza pe sine, prin urmare el nu e nimic altceva decat suma actiunilor sale, nimic altceva decat ceea ce este viata sa.

*

sursa 

Jean-Paul Charles Aymard Sartre (21.06.1905, Paris - 15.04.1980, Paris) a fost filozof francez, reprezentant al existentialismului, prozator (Premiul Nobel 1964, pe care l-a refuzat), dramaturg, jurnalist si militant social, influentand profund nu doar generatia de imediat dupa cel de-al 2-lea razboi mondial ci si urmatoarele.

Tatal moare cand el avea varsta de un an si e crescut de mama si de bunicul matern, intr-o familie de burghezi instariti si conservatori. In anul 1915 mama se recasatoreste si familia se muta. Jean-Paul studiaza la École Normale Supérieure din Paris (intre anii 1924-1929), concentrandu-se in special asupra psihologiei, sociologiei si filosofiei, fiind influentat de opera lui Henri Bergson. In aceasta perioada o cunoaste pe Simone de Beauvoir alaturi de care va fi toata viata desi cand se desparteau, cand se reuneau - despartirile fiind caracterizate de libertatea reciproca a implicarii, libertate pe care amandoi o asumau plenar.

*

Ideile lui nu sunt neaparat noi. De exemplu, preia de la Edmund Husserl ideea libertatii si de la Martin Heidegger ideea existentialismului, reusind ceva nou, profund. Atat teoriile lui, cat si romanele, eseurile sau piesele pe care le-a scris constituie sursa de inspiratie pentru literatura moderna.

In opera sa filosofica centrala (Fiinta si neant, 1943) expune filosofia si morala existentialista, cum intelegea el conceptul “a fi”, punand capat unor speculatii naïve asupra acestei doctrine filosofice.

Ideile privind “existentialismul umanist” pe care Sartre il expune in eseul Existentialismul este un umanism (1946) apar si in seria de romane Drumurile catre libertate (3 volume, 1945-1949: Varsta ratiunii, Amanarea, Cu moartea in suflet).

Omul nu e nimic altceva decat ceea ce face din el. (Existentialismul este un umanism, conferinta publica, 1946).

Nu esti un om atata vreme cat n-ai gasit ceva pentru care ai accepta sa mori. (Varsta ratiunii, 1945).

Un alt citat care imi place: Cand bogatii se razboiesc intre ei, saracii sunt cei care mor…

In 1948 afirma ca literatura nu mai este o activitate personala pentru autor, in lucrarile caruia primeaza descrierea personajelor si a situatiilor, ci concluziile care pot fi formulate trebuie sa se refere la libertatea omului, fiind un angajament pentru autor. Literatura este angajament; creatia artistica este activitate morala.

Esenta omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui.

Cam din perioada sfarsitului celui de-al doilea razboi mondial Sartre inclina tot mai mult spre ideologia de stanga sau de inspiratie marxista - si manifesta (mai ales intre anii 1951-1954) o simpatie deschisa pentru comunism ca societate alternativa, dar si faţa de Uniunea Sovietica, fapt care il indeparteaza de unii dintre prieteni, intre care Andre Gide, Albert Camus, Andre Malraux. Totusi, dupa ce armata sovietica reprima violent revolta anticomunista din Ungaria (1956), el condamna imediat represiunea si se distanteaza de partidul comunism francez, dar continua sa faca vizite private in Uniunea Sovietica, in China si Cuba comunista. Abia dupa inabusirea, de catre puterile semnatare ale Tratatului de la Varsovia (1968), a “socialismului cu faţa umana” din Cehoslovacia, Sartre se distanteaza total, printr-o condamnare ferma si definitiva, de asa-numitul “socialism real”, dar ramane un militant de stanga, un intelectual impotrivindu-se discursului autoritatii.

In 22 octombrie 1964, Academia Suedeza i-a oferit lui Jean-Paul Sartre Premiul Nobel pentru literatura, chiar daca scriitorul francez ceruse printr-o scrisoare retragerea sa de pe lista cu cei nominalizati. Un membru al Academiei anunta oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate si prin cautarea adevarului pe care le reprezinta, a exercitat o vasta influenta asupra epocii noastre.”

Astfel, Sartre s-a vazut nevoit sa refuze din nou premiul:

Motivele personale sunt urmatoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat intotdeauna distinctiile oficiale. Dupa razboi, in 1945, cand mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat desi aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodata sa intru in Collège de France asa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (...) Nu e acelasi lucru daca semnez Jean-Paul Sartre sau daca semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (...) Un scriitor trebuie sa refuze sa se lase transformat in institutie, chiar daca acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum.

Uzat de o supraactivitate literara si politica, de consumul de tutun, alcool sau amfetamine (dupa propria-i marturisire, ajunsese la un tub de 20 de pastile pe zi pentru a putea sa scrie in ritmul dorit), intr-o zi isi pierde cunostinta. Este nevoit sa-si diminueze orele si ritmul de munca. Vederea ii slabeste tot mai mult, iar in plimbarile sale nu mai poate face mai mult de un kilometru pe zi.

Jean-Paul Sartre moare in 15 aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris, in urma unei embolii pulmonare. Stirea mortii sale provoaca o vie emotie in toata lumea. Zeci de mii de oameni, veniti de pe toate meridianele, vor insoti cortegiul funerar pâna la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A ramas faimoasa remarca unui tanar catre tatal sau la sfarsitul acelei zile: „Am fost la manifestatia impotriva mortii lui Sartre”.

Sursa, intre altele: wikipedia.

Cateva citate din operele lui J.P.Sartre scrise de Carmen la “comentarii”

♦ "Atunci când trăieşti, nu se întâmplă nimic. Decorul se schimbă, oamenii intră sau ies, asta e totul. Începuturi nu există niciodată. Zilele se adaugă la alte zile fără rimă şi fără motiv, e o adiţiune interminabilă şi monotonă. Nici sfârşit nu există." - Fiinţa şi neantul 

♦ "A fi mort înseamnă a ajunge prada celor vii."
♦ "Dacă eşti singur atunci când eşti numai cu tine, înseamnă că eşti într-o proastă companie."
♦ "Când o victorie este povestită în amănunt, nu mai ştii ce o deosebeşte de o înfrângere." - Diavolul şi Bunul Dumnezeu
♦ "Ce haioasa e tineretea, pe dinafara sclipeste si pe dinauntru nu simte nimic!" - Caile libertatii (vol. 1 - 'Varsta intelepciunii')
♦ "Revoluţionarul este individul care doreşte să schimbe lumea şi o depăşeşte în sensul viitorului către o ordine a valorilor pe care o inventează."