sâmbătă, 31 octombrie 2015

M-am saturat de lacomi, de corupti si de prosti

Prea mulţi îngeri au uitat să se întoarcă acasă...!

Prea mulţi îngeri au uitat să se sărute de noapte buna...!
scrie Dorin Croitor, in memoria tinerilor care au murit din vina altora.

România pare a fi ţara in care mori fara rost! Mori pentru ca multi medici nu-si dau interesul sa vada ce ai cu adevarat de nu ti-e bine. Mori pentru ca unii  medicii dorm cand sunt de garda si asistentele nu-i trezesc pentru a nu-i enerva. Mori pentru ca n-ai bani sa platesti pretul pe care unii ti-l cer pentru operatie. Mori pentru ca unii soferi discuta la telefon in timp ce conduc; mori pentru ca alti soferi calca acceleratia cand drumul e ud si vizibilitatea redusa. Mori pentru ca unii nu stiu sa semnalizeze gropile din drum sau alunecarile de teren. Mori pentru ca unii nu sunt in stare sa-si ingradeasca proprietatile si sa le pastreze in buna stare. Mori pentru ca unii proprietarii de cluburi (si nu numai) se zgarcesc la materiale (pentru a avea cheltuieli cat mai mici si venituri cat mai mari) pe principiul “mie nu mi se intampla”…

Cred ca cei care scapam cu viata in toata nebunia aceasta ar trebui sa ne consideram norocosi deoarece in România pare ca regula e sa mori aiurea, nu sa traiesti! A trai in România pare sa devina, pe zi ce trece, sport extrem. Traim ceva de genul "scapa cine poate". Poate exagerez, dar mi se pare prea mult ce se intampla si pare ca nimanui nu-i pasa! De fapt, cei carora le pasa nu pot face prea multe... pentru ca sunt rataciti prin toate colturile tarii... si rar se intalnesc mai multi, pentru a avea forta necesara unei schimbari structurale, radicale... Ghiolbanii cu bani foarte multi - castigati usor - par a face legea in aceasta ţara.

Cum sa permiti functionarea unui club cu o capacitate atat de mare de persoane si sa nu existe numarul de căi de acces prevazut de lege?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club cand nu exista căi de acces pentru autospeciale, in caz de nevoie?! Cum sa permiti functionarea unui astfel de club fara a avea necesarul de stingatoare de incendiu functionale aflate la vedere si materialele din club sa fie de calitate, ignifuge macar cele aflate la vedere? Cum sa permiti utilizarea artificiilor de mare putere intr-o incinta inchisa? Erau hidranti?!

Planul, pe hartie, este conform legii, dar in realitate arata cu totul altfel. Nu exista inspectori care sa verifice in timpul si dupa finalizarea constructiei? Nu exista un raport de “dare in functiune”? Inspectorii sunt pe acolo numai pentru a-si tine fundurile pe scaun si a semna teancuri de hartii?!
Legislatia pentru protectia anti-incendiu e complexa si, pe hartie, cerintele sunt indeplinite de toti cei care cer aprobari pentru cluburi sau diverse alte localuri. Nu si in realitate, din cate se intelege, pentru ca nu e primul club in care au avut loc tragedii…

Pe vremea cand umblam creanga tata mi-a pus in vedere anumite lucruri: sa verific caile de acces in caz ca stau toata noaptea intr-un local (de anul nou, de exemplu); sa nu raman niciun minut intr-un local cu pereti acoperiti cu burete; sa caut loc langa o cale de acces si multe altele. Am “dat mai departe” sfaturile primite de la el; mi-au devenit reflex si de cateva ori mi-au fost utile, dar nu din cauza de incendiu, ci din cauza de oameni.

Ei tinerii, ar trebui sa refuze sa intre in orice local care arata jalnic si nu pare sa le ofere siguranta. Si noi toti, pe langa ei ar trebui sa reclamam atunci cand observam ca unii incalca flagrant dispozitiile legii - pentru ca nu-ti trebuie multa scoala sa-ti dai seama ca intr-un local (indiferent care) nu exista stingatoare de incendiu, căi aditionale de acces, sau ca sunt pereti izolati fonic numai cu burete…

Trupele care concerteaza - impresarii lor, daca nu ei - ar trebui sa se asigure ca locul unde se va desfasura spectacolul este unul sigur pentru cei care vor fi prezenti.

Si acum, e randul prostilor - sa se supere cine-o vrea pentru aceasta exprimare...
Stiti ca sunt oameni care afirma ca tragedia s-a produs ca o pedeapsa a divinitatii pentru iubitorii de muzica rock, considerata de unii satanica?! Care parinte e atat de nebun sa-si ucida copilul ca pedeapsa?!
Stiti ca sunt voci care afirma ca tragedia e o pedeapsa a Cerului pentru cei care sarbatoresc Halloween?
Ce legatura au indolenta, indiferenta, lacomia cu orice sarbatoare?

In România nu e necesar sa ni se interzica purtarea armelor ca sa evitam tragediile publice pentru ca avem indiferenta proprietarilor de localuri, a inspectorilor de tot felul platiti din bugetul de stat si a politicienilor…

Fie ca familiile celor care si-au pierdut viata sa depaseasca acest tragic moment. Fie ca cei raniti, in stare grava la aceasta ora, sa se recupereze fara urmari.
Fie ca Dumnezeu sa aiba grija de sufletele tuturor! 

Ne daţi ori nu ne daţi?

În ziua de Halloween vrăjitoarele devin reale, fantomele sălbatice evadează din vise şi toţi monştrii dansează în parc. (Nicholas Gordon).

Dacă o pisică neagră îţi taie calea înseamnă că animalul vrea să ajungă undeva. (Groucho Marx).

sursa 
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva bun dă-mi de mâncare.
Mere, piersici, de oricare.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva dulce vreau şi eu
Prăji, cioco sau jeleu.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva acru să îmi dai
C-or fi grapefruits sau lămâi.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva bun dă-mi de mâncare.
Nuci, bomboane, acadele
Căci e timpul de plecare.
    Happy Happy Halloween.

       (adaptare ”dupa ureche”) 
Bau! Boo!  :)

vineri, 30 octombrie 2015

Reflexii in oglinda! Nuferi

Nuferi din Gradina Majorelle, Maroc.
Imagini pentru Reflexii in oglinda! 
sursa foto: Turism de Aventura (2015) 
Şi la final de săptămână numai bine să ne fie!

Candyman. Omul bomboanelor

Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri. Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.

autor: Eric Millikin, Detroit
Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.

Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra. In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.

Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1 noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai, noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind Halloween).

Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul 1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi, incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).

De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda urbana este si acest incident).

Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani (care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un manechin.

De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si sufera rani fizice sau psihice si chiar moare. Povestile de acest gen sunt multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru ca nu le plac copiii. Intre incidentele care au avut loc putine au fost descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.

Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate. Cateva scoli au interzis celebrarea sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele se ofereau sa faca raze X dulciurilor…
In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa interzica sarbatoarea intr-o scoala din Pennsylvania din motive de securitate alimentara, zicea el: pericol de alergii, intre altele, dar si faptul ca in S.U.A. este acceptata manifestarea religioasa a oricaror credinte, iar sarbatoarea ar fi permisa daca in district exista un grup activ de druizi. Autoritatile si mai multi parinti l-au linistit.
In Connecticut au interzis paradele de Halloween, chiar in octombrie 2015, si au interzis purtarea costumelor, de teama sa nu ofenseze copiii care nu participa la aceasta sarbatoare. Cetatenii nemultumiti au initiat o petitie prin care sa determine ridicarea interdictiei. Asta-i ca ideea unora de a interzice bradul de Craciun pentru a nu-i agresa psihic pe cei care nu au traditia impodobirii bradului.

Cel care a ajuns sa fie numit “Omul care a omorat Halloween-ul” sau “Candyman”, este Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui, Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi. In final, tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii, dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale. Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984 executia a fost dusa la sfarsit.

Cu toate ca unii psihologi au declarat ca unii copii fac astfel de gesturi pentru a atrage atentia si cu toate ca O’Brien si-a sustinut nevinovatia, in declaratia finala a cerut iertare faţă de oricine ar fi gresit in cei 39 de ani de viata. A ramas in memoria colectiva ca fiind cel care s-a folosit de un mit urban pentru a-si ascunde crima. Fapta lui a transpus mitul in realitate, permitandu-i lui Candyman sa bantuie in continuare Halloween-ul si pentru generatiile viitoare.

Sarbatoarea de Halloween este insotita de un lung sir de legende urbane si de povesti de groaza. Azi, nicio petrecere nu e considerata “reusita” daca nu sunt povestite intamplari de groaza.

joi, 29 octombrie 2015

Influenta nefasta: Halloween

Halloween are la origine o sarbatoare pagana, nimic nou. Halloween este o sarbatoare importata din S.U.A., unde a ajuns odata cu imigrantii din zonele unde candva traiau celtii. Din punctul meu de vedere - si nu doar al meu - sarbatoarea si-a pierdut caracterul religios cu multi ani in urma, devenind un “carnaval international” care aduce unora castiguri fabuloase, un motiv de distractie care-i aduce pe oameni impreuna (mai ales pe copii), indiferent de limba vorbita, de convingeri religioase etc..

Cu ocazia Halloween, in S.U.A., multi parinti se tem ca micutii ar putea primi bomboane otravite sau modificate pentru a le face rau. Copiilor, insa, le place sarbatoarea: e un motiv de distractie.

Candva, in anii 1970, intr-un stat din S.U.A. a fost interzisa in scoala pe motiv de securitate (nu se rostea numele, dar se sarbatoarea toamna), iar in New Jersey au adoptat o lege care pedepsea pe cei care ar fi modificat dulciurile cu ocazia acestei sarbatori. Apoi le-a venit mintea la cap si au dat liber sarbatorii. Interzicerea era pentru siguranta fizica a copiilor, nicidecum pentru ca se temeau ca “răul ar pune  stapanire pe sufletul lor”.

In octombrei 2015, Comitetul de Parinti dintr-o scoala din Bucuresti - unde profesoara de religie este impotriva acestei sarbatori, considerand-o “influenta nefasta” - a inaintat o adresa Inspectoratului Scolar Sector 1 prin care solicita o parere referitoare la sarbatoarea amintita. Un blogger sustinea ca a fost dat, verbal, un ordin si urma interzicerea sarbatorii in scoala respectiva. Purtatorul de cuvant al inspectoratului declara: “Nu putem interzice, e o joaca, o activitate pe placul copiilor, o activitate care nu afecteaza orele dse curs. Inspectoratul Scolar nu poate interzice serbarile, si nici directiunea”.

In acelasi timp, in unele zone din Rusia, se interzice acelasi lucru, pe motiv ca sarbatoarea nu corespunde “valorilor traditionale rusesti”: ministerul educatiei din regiunea Arkhangelsk NV Rusiei, a interzis Halloween-ul in scoli, citand influenta negativa a sarbatorii asupra mintilor fragile ale copiilor. Masura vine la o saptamana dupa ce Biserica Ortodoxa din Krasnoyarsk, Siberia, le-a cerut acelasi lucru autoritatilor locale, motivand, intre altele: “copiii pot deveni depresivi dupa Halloween pentru ca nu inteleg diferenta dintre imaginar si realitate”.

Imaginatia copiilor e suficient de bogata pentru a nu avea nevoie de aceasta sarbatoare ca sa-si imagineze fantome, vrajitoare si altele sau pentru a fi influentati nefast.

Sarbatoarea de Halloween e doar un motiv de distractie. Cei care doresc sa imbogateasca pe comerciantii care vand produse specifice sunt liberi sa o faca, asa cum ii imbogatesc si cu ocazia altor sarbatori. 

miercuri, 28 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte! Puncte de vedere

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (44) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
sursa: Brasov, orasul sufletului meu 
sursa 
HAPPY WW!

Erasmus din Rotterdam

sursa 
Erasmus Desiderius din Rotterdam (n. 28.10.1466, 1467 sau 1469, Rotterdam, Olanda - d. 12.07.1536, Basel, Elvetia), a fost fiul neligitim al preotului Roger Gerard.
Un teolog si erudit olandez, unul dintre cei mai importanti umanisti din perioada Renasterii si Reformei din secolele al XV-lea si al XVI-lea, “primul european constient”, dupa cum l-a numit Stefan Zweig in “Triumful si destinul tragic al lui Erasmus din Rotterdam”.

Deoarece a criticat starile de fapt neconforme din Biserica Catolica a timpului sau a fost considerat precursor al reformei religioase, dar el nu a aderat la protestantism, preconizand in mod consecvent spiritul de toleranta religioasa.

Frecventeaza scolile severe ale ordinelor monahale din Deventer si ‘s-Hertogenbosch iar dupa moartea tatalui intra in manastirea ordinului augustinian din Steyn. In anul 1492 devine preot si lucreaza ca secretar al episcopului din Cambrai, care il trimite la Paris, unde incepe studiul teologiei si filosofiei scolastice. Dezvolta tot mai mult o atitudine critica fata de rigiditatea dogmelor religioase si obtine dispensa de viata in manastire, consacrandu-se studiului limbii si filosofiei grecesti.

Erasmus intelege credinta crestina ca o acceptare - nedemonstrabila - impotriva si mai presus de necesitatea oricarei ratiuni - a lui Dumnezeu devenit om, care moare pentru mantuirea oamenilor si invie dinmorti prin el insusi. Pentru aceasta trebuie schimbata formatia clasica a teologilor si literatilor, lipsiti de sensibilitatea ceruta de scriptura evanghelica. In lucrarile sale Erasmus trimite deseori la studiul izvoarelor originare ale crestinismului; acest fapt a facut sa fie considerat deschizator de drum al reformei protestante, dar el a ramas un catolic consecvent. Atacurile sale impotriva erorilor autoritatilor ecleziastice si superstitiilor i-au adus invinuirea de protestantism din partea Vaticanului. Erasmus isi ilustreaza clar pozitia ideologica in opera De Libero Arbitrio (Liberul Arbitru, 1542), care contine o critica severa a conceptiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admitand insa necesitatea unei innoiri a moravurilor bisericesti.

Incepand din 1499 Erasmus calatoreste mult in Franta, Anglia, Italia, Elvetia, unde intra in contact cu cele mai importante personalitati culturale ale vremii si tine numeroase conferinte. In Anglia il cunoaste pe Thomas Morus, caruia ii dedica, practic, opara sa (considerata cea mai importanta) intitulata “Elogiul nebuniei sau discurs despre lauda prostiei” (Encomium moriae sau Laus Stultitiae 1509), o satira la adresa teologiei scolastice, imiralitatii clerului si a curiei catolice, fiind in acelasi timp o apologie a pasiunii exaltate a adevaratului crestin care-si dedica viata credintei. “Elogiul nebuniei” e o trecere in revista a credulitatii, infatuarii si vanitatii umane, vicii portretizate si ironizate de autor.
Erasmus preda la Universitatea din Cambridge, in Italia se imprieteneste cu tipograful Aldo Manuzio, iar Universitatea din Torino ii acorda titlul de doctor in teologie. Intre anii 1514-1521 se stabileste la Basel dar in timpul reformei lui Ulrich Zwingli paraseste orasul, revenind ulterior.

Devine cunoscut in anul 1500, cu o colectie de proverbe si zicale latine din Biblie: Collectanea adagiorum. In “Manualul ostasului crestin” (Enchiridion militis christiani, 1503) defineste crestinismul ca religie morala si interiorizata si combate fastul si abuzurile Bisericii. Desi scrisa initial ca un simplu avertisment etic lucrarea va figura ulterior, in conditiile Reformei, ca manifest si cod de teologie populara.

Intre anii 1517-1524 traduce in latina versiunea greaca a Noului Testament (Novum instrumentum omne), traducere insotita de comentarii critice, superioara ca stil si fidelitate in comparatie cu Vulgata (versiunea latina a Bibliei, a Sfantului Ieronim) aflata in circulatie. Aceasta traducere a noului Testament i-a fost utila si lui Martin Luther ca baza pentru transcrierea in germana a Bibliei.

Lupta lui Erasmus impotriva ignorantei, superstitiilor si structurilor autoritare traditionale a fost caracterizata prin convingerile sale umaniste, in special prin credinta in necesitatea libertatii spirituale.

Din “Elogiul nebuniei”:
Omul este cel mai nefericit dintre toate animalele, căci este singurul care nu se impaca cu propria-i soarta si incearca sa iasa din hotarele pe care i le-a pus natura.

Cainele nu mananca alt caine; leii nu pornesc razboi; sarpele nu isi atata semenii - e pace intre fiarele veninoase, dar pentru om nu exista o fiara mai periculoasa decat omul.

Prin puterea de a extermina animalele se intelege, de asemenea, ca nu e necesara o putere prea mare pentru a extermina omul.

marți, 27 octombrie 2015

Luna plină - legendă

Chiar urlă lupii la Lună atunci când îşi îndreaptă botul către cer şi lasă să se audă un urlet lung?! Nu, nu există o legătură între urletul lupilor şi fazele Lunii, iar faptul că îşi înalţă botul către cer are legătura cu acustica. Lupii comunică unii cu ceilalţi (şi) prin urlet, în special atunci când sunt despărţiţi de un membru important al haitei - anxietate provocata de despărţire. De ce se aude urletul lor în special noaptea? Pentru că sunt animale nocturne, în principal.

Azi e Lună plină. O prietenă care îmi ştie fascinaţia pentru lupi a descoperit pe net o legendă şi mi-a trimis-o în dar. Nu ştiam legenda, aşa că o transcriu aici, spre păstrare. :)

"Se spune că într-o noapte, acum mult timp, pe vârful unui munte înalt un lup urla a jale, cu capul îndreptat spre Lună.
Regina nopţii, gingaşă şi timidă, deşi se mai ascundea în spatele norilor, a ales să-l întrebe la un moment dat ce s-a întamplat de este supărat şi atât de disperat.
- Ce ai de urlii aşa rău? De ce nu te opreşti măcar un pic?
- Mi-am pierdut unul dintre copii. Cel mai mic pui al lupoaicei mele. Sunt disperat... Ajută-mă! o rugă cu deznădejde lupul.
La auzul acestora, Luna s-a umflat şi a crescut începând să lumineze din ce în ce mai tare.
- Uită-te acum, poate îţi poţi găsi puiul - îl îndeamnă astrul, şi lupul şi-a reluat căutările, până şi-a găsit puiul. A mulţumit Lunii pentru ceea ce a făcut pentru el, deoarece dacă nu îl ajuta puiul de lup ar fi murit de frică şi de frig, pe marginea unei prăpăstii. Tată şi pui au dispărut împreună în pădure.
De atunci, la fiecare 28 de zile, zânele pădurii au decis să îi răsplătească Lunii fapta bună şi i-au oferit posibilitatea de a lumina măreţ pe cer. Lupii îi ştiu povestea şi scopul şi îi mulțumesc cu un urlet în sus...

Legenda mai spune ca cine doreşte să găsească ceva în noapte cu certitudine reuşeşte într-o noapte cu Lună plină". :)

Uşor de zis…

Prietenie
sursa
Ziceam despre stres… acum o zi… M-aş destresa serios de-aş reuşi să transpun teoria în practică.
Bântuiam pe net după cu totul altceva, şi dau de textul ce urmează. Mi-a plăcut, aşa că l-am adăugat la colecţie.

Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogant, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să pierd mai mult timp cu lucruri care mă nemulţumesc sau mă dor. Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi rugăminţi mincinoase. Am pierdut voinţa de a-i mulţumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi de a zâmbi celor care nu doresc să zâmbească pentru mine.

Razboiul Rece 2.0

sursa 
Razboi rece e sintagma care desemneaza o stare de tensiune politica, ideologica, strategica si militara existenta la doi ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand lumea a fost, practic, impartita in doua: puterile din Vest (Statele Unite ale Americii, aliatii sai din NATO si altii) si puterile din Blocul de Est (Uniunea Sovietica si aliatii sai in Pactul de la Varsovia).
Pe scurt: S.U.A. si Uniunea Sovietica au facut din lume campul lor de lupta.

Intelesul de mai sus i-a fost conferit de jurnalistul american Herbert Bayard Swope (05.01.1882 - 20.06.1958) intr-un discurs scris pentru a fi rostit in faţa legislativului din Carolina de Sud (1948) de Bernard Baruch (19.08.1870-20.06.1965), intre altele consultant politic.

Expresia “razboi rece” se zice ca ar fi fost utilizata prima data de Don Juan Manuel (n. 05.05.1282 - d. 13.06.1348) - scriitor spaniol, principe, nepot al lui Alfonso al X-lea cel Intelept si al lui Ferdinand al III-lea. In secolul sau, Don Juan Manuel distingea intre razboaiele calde si razboaiele reci in contextul luptei dintre crestini si musulmani.

George Orwell, in articolul You and the Atomic Bomb (publicat in ziarul Tribune, 19.10.1945) utilizeaza si el sintagma, referindu-se la faptul ca diferentele ideologice - si nu numai - dintre natiuni sunt ireconciliabile, se tinde spre noua o forma a sclaviei medievale, natiunile vor fi de necucerit si intr-o permanenta stare de “razboi rece” cu vecinii lor.

Termenul “razboi rece” va fi popularizat mai apoi de jurnalistul american Walter Lippmann (23.09.1889 - 14.12.1974), fiind primul care a introdus sintagma in jurnalismul international. 

Desi nu toti istoricii sunt de acord, durata razboiului rece se presupune a fi fost intre 1947-1991. Au acceptat cu totii termenul “rece” pentru ca nu exista o lupta directa intre puterile principale, desi razboaiele regionale majore nu au lipsit si sunt numite “razboaie proxy” (prin reprezentant): Coreea, Vietnam, Afganistan, conflicte in care doua natiuni nu se implica direct una impotriva celeilalte, ci se implica in conflictul altor natiuni pentru a sustine una dintre acestea impotriva adversarului, avand, desigur, anumite interese. Acest tip de razboaie au condus candva la escaladarea tensiunilor si la declansarea razboiului rece. Unii motiveaza aceasta lupta indirecta prin teama ca o confruntare directa intre Statele Unite ale Americii si Federatia Rusa ar conduce la holocaust nuclear; pentru ca cine detine bomba echilibreaza puterea. Daca in secolul XX erau doar doua natiuni care aveau aceasta arma de ucidere in masa acum lucrurile s-au schimbat, si se vor schimba in continuare, iar balanta puterii se poate inclina in… cine stie care directie. 

Razboiul Rece din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial si pana in anul 1991 a avut mai multe faze si natiunile au trecut prin mai multe crize. […]

In timpul Razboiului Rece atat Statele Unite cat si Uniunea Sovietica au investit masiv in propaganda conceputa pentru a influenta inimile si mintile oamenilor din lumea intreaga, mai ales cu ajutorul filmelor. Un astfel de exemplu poate fi serialul The Americans (2013), actiunea desfasurandu-se in anii 1980, cand agentii KGB “adormiti” sunt activati pentru a indeplini ordinele venite de la cei care i-au pregatit si i-au integrat in societatea americana inca de cand erau tineri.

Istoricii, analistii etc. se contrazic in multe chestiuni cu privire la Razboiul Rece, inclusiv in partea cu “vinovatia” - unii afirma ca America e vinovata, altii ca Rusia… La acest moment poate ca nici nu mai conteaza cine poarta vina cat timp lumea, asa cum o stiam, pare pe cale de a se prabusi pentru ca Razboiul Rece a reinceput - daca a incetat vreo clipa - si la fel “razboaiele proxy”. Cred ca la acest moment toti cetatenii stiu ce se intampla (sau ar fi trebuit sa-si dea seama inca din timpul primului razboi rece).

Razboiul Rece II, numit si Razboiul Rece 2.0 se refera la tensiunile care au escaladat, la ostilitatile in curs de desfasurare, la rivalitatea politica dramatic intensificata mai ales in anul 2014, pe de o parte intre Federatia Rusa si Statele Unite ale Americii si alte cateva state, pe de alta parte, dupa anexarea Peninsulei Crimeea de Federatia Rusa si interventia armata in Ucraina.
La inceputul lunii octombrie 2015 mai multi observatori si analisti a considerat evolutia conflictului din Siria ca fiind un alt razboi proxy intre America si Rusia, ba chiar un razboi… pre-mondial.

In ianuarie 2015 unii lideri europeni si americani vorbeau despre sanctiuni pe care Uniunea Europeana si SUA vor sa le impuna Federatiei Ruse - sanctiuni economice pe care unele state le-au impus deja, inca de la sfarsitul anului 2014. Mihail Gorbaciov (83 de ani), initiatorul Perestroikai, a reactionat prompt: Si-au pierdut mintile? (citeaza Interfax).

luni, 26 octombrie 2015

Stresul cel de zi cu zi

Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat!
Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific. Zice-se c-ar fi o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte şi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi  al unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune,  întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.

Cuvântul stres provine din termenul anglo-saxon stress, care se traduce prin tensiune. Pentru prima dată acest cuvânt a fost folosit - în acest sens - în anul 1932, de Walter Bradford Cannon, un savant american, specialist în fiziologie.
Mai târziu, în 1946, fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye completează teoria predecesorului său şi consideră stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (“General Adaptation Syndrome” = Sindrom general de adaptare, SGA), ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. În anul 1967 psihiatrul american Thomas Holmes demonstrează acest aspect, folosind metode ştiinţifice riguroase, şi întocmeşte o scală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Ca exemple: împăcarea conjugală sau naşterea unui copil sunt evenimente pozitive care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful; o mare reuşită profesională aduce un plus de stres faţă de schimbarea, cu inima grea, a domiciliului.

Stresul are consecinţe negative: boli digestive, afecţiuni respiratorii, tulburări cutanate, afecţiuni endocrine, boli ale sistemului circulator, dereglaje nervoase, dar are şi consecinţe pozitive: urcatul unui deal, un duş mai rece, masajul anticelulitic - produc efecte favorabile asupra corpului deoarece stimulează moderat, şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin.
Important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acest eveniment. Cei care au învăţat să-şi stăpânească reacţiile la stres vor reuşi chiar să le folosească în sens benefic. Cercetătorii afirmă că atunci când facem gimnastică doar pentru că “e sănătos”, dar nu avem chef sau vlagă în acele momente, vom reuşi - încet dar sigur - să ne afectăm negativ organismul, efortul fiind un factor de stres şi în astfel de momente se poate spune că nu-l stăpânim.

Cum recunoaştem un om stresat?! Îşi dă capul de pereţi?! Şi asta… dar despre aceştia se poate afirma că au depăşit cu mult faza de rezistenţă. Un om stresat e anxios, iritabil, depresiv chiar, la un moment dat, are dificultăţi în a lua decizii, în a memora şi a învăţa lucruri noi, abuzează de tutun, de alcool, are un comportament destructiv, e agresiv fizic şi verbal, are probleme cu tensiunea, cu inima, cu digestia…

Cum recunoaştem (recunosc) un om stresant?! Eeee… Palavragiii sunt stresanţi! Îi asculţi până la un punct, dar când încep să repete aceeaşi poveste imediat ce o termină… abia-ţi mai poţi ţine maxilarul strâns, abţinându-te eroic să caşti. Şi sfătoşii sunt stresanţi! Atâtea sfaturi au pentru orice, pentru oricine încât nu te mai întrebi de ce nu au timp să-şi urmeze propriile sfaturi. Cei care le ştiu pe toate (şi nu se cheamă Google) sunt stresanţi! Pisălogii te seacă! Cei care tânjesc după atenţie te epuizează! Că adusei vorba… Zilele trecute am fost dusă de-acasă - la propriu, de data aceasta - şi cum nu am telefon mobil (împrumut când e cazul) le-am spus celor trei care-mi telefonează des spre zilnic să nu mă sune, că nu-s. Doi au înţeles, dar al treilea a sunat zilnic, de 3-4 ori… De ce ai sunat?! am întrebat. M-am gândit că poate eşti sau poate ai revenit - mi s-a răspuns. De ce le-am dat acestora un număr de telefon la care să mă găsească?! Atunci am zis că aveau nevoie; azi zic: cine n-are de lucru îşi face

Oameni, dar stresată mai sunt dacă am scris textul acesta! Şi nu doar l-am scris, l-am şi publicat!

Am obosit! Voi aveţi obosit?!

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Clubul cinefililor: Imitation Game

O noua intalnire la Clubul cinefililor unde membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Filmul despre care scriu azi nu l-am vazut tocmai de curand dar mi l-am amintit cu ocazia unei lepşe primite de la Carmen.

sursa 
Imitation Game (2014) ilustreaza o mica parte din viata legendarului criptograf si matematician Alan Mathison Turing (n. 23.06.1912 - d. 07.06.1954), un om de exceptie care, probabil, ar fi putut oferi omenirii mult mai mult daca nu exista cretinitatea ca homosexualitatea nu doar ca nu e normala, dar nu e permisa si  - mai mult! - e considerata infractiune, homosexualii, pe atunci, fiind arestati, judecati si inchisi. Arestat pentru crima de a fi homosexual! De ce nu si arestat pentru crima de a fi intolerant?!
Alan Turing a fost informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof si maratonist britanic, o personalitate influenta in dezvoltarea informaticii, inventatorul masinii Turing care poate fi considerata un model de calculator generic. E considerat a fi parintele informaticii si inteligentei artificiale teoretice.

Întrebări de la cinefili - leapşa

De la Carmen, o provocare despre filme si nu numai. :)
Zina s-a jucat cu noi.

1. Daca ar fi sa pornesti intr-o calatorie, ce personaj dintr-un film ai alege sa te insoteasca?
John Wick, din filmul cu acelasi nume.
2. Alaturi de ce actor ti-ai dori sa joci intr-un film?
Keanu Reeves.
3. Care este filmul pe care vrei sa uiti ca l-ai vazut vreodata?
Intoarcerea lui Hordubal! Un film bulgaresc, cred: in mai mult de prima jumatate a filmului (vreo 40 de minute  poate mai putin, dar noua ni s-a parut o viata!) unul mergea cu o caruta, pe un drum de tara, a ajuns la casa parinteasca abandonata, a vazut ca lipsesc obiecte, le-a adunat, cu forta, de pe la vecini, s-a asezat la masa, a mancat, a dormit, a doua zi a plecat de acasa si… a mers cu aceeasi caruta alte vreo 40 de minute – atata mai tin minte si vreau sa uit!!! L-am vazut din greseala, in anii 1980, cand rulau, uneori, doua filme in aceeasi zi, dar la ore diferite - n-am fost atenti si am luat bilete la acesta, in loc sa luam la “Masina Timpului”.

vineri, 23 octombrie 2015

Anita Roddick, intreprinzatoare si activista

Anita Lucia Roddick (fosta Perella) s-a nascut in 23 octombrie 1943 in Littlehampton, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, fiica a unui cuplu de imigranti italieni. A fost casatorita cu Gordon Roddick din anul 1970 si pana in ultima clipa a vietii sale: 10 septembrie 2007 (Chichester, West Sussex). Cei doi au avut impreuna doi copii.

In anul 1976 a deschis primul magazin “The Body Shop”  in Marea Britanie, ideea venindu-i de la un magazin deschis intr-un garaj de reparatii auto din Berkeley, California in care a intrat in anul 1970. Magazinul a devenit compania internationala “The Body Shop” - produse de ingrijire corporala si cosmetice, azi in proprietatea L’Oreal. Compania deserveste 77 de milioane de consumatori din 61 de tari.
   
The Body Shop a fost una dintre primele companii care au interzis utilizarea ingredientelor testate pe animale si una dintre primele care au promovat un comert echitabil cu statele din lumea a treia.

Anita Roddick a fost activista pentru drepturile omului si s-a implicat si in multe campanii pentru protejarea mediului, inclusiv alaturi de Greenpeace si The Big Issue. In anul 1990, dupa o vizita prin orfelinatele României, a infiintat Children on the Edge, organizatie caritabila implicata sa ajute copiii dezavantajati de soarta din Europa si din Asia, azi implicandu-se si in problema copiilor sirieni care au nevoie de ajutor din cauza razboiului care a devastat tara. Organizatia ofera sprijin pentru copiii orfani, pentru cei neglijati de parinti, de guverne si de alte organizatii de profil, straduindu-se sa le ofere acestora sansa de a se bucura de copilarie, de a invata, incercand sa le insufle speranta si dorinta pentru o viata mai buna.

Dupa ce a vazut conditiile din orfelinatele românesti, Anita Roddick si-a mobilizat compania, The Body Shop International, pentru a ajuta copiii intalniti acolo. Initial, in plan a fost ajutorarea a trei orfelinate din Halaucesti, Iasi, dar mai apoi fundatia si-a extins activitatea in Albania (unde, in 1999, sute de refugiati din Kosovo au gasit un sprijin in oamenii fundatiei Children on the Edge), Bosnia, Burma, Uganda, Liban, Siria si alte state unde copiii au parte de conditii de viata ingrozitoare.
In anul 2000 UNICEF a invitat Children on the Edge sa se ingrijeasca de copiii traumatizati in urma conflictului din Timor, iar in 2004, dupa cutremurul urmat de tsunami din Indonezia, a venit in ajutorul copiilor aflati in zona devastata.
Organizatia s-a dezvoltat, azi fiind implicata si in ajutorarea oamenilor refugiati din cale dezastrelor naturale si a razboaielor.

Printre altele, eforturile ei in privinta protejarii mediului si a drepturilor omului includ: stoparea aruncarii deseurilor toxice in Marea Nordului, campaniile impotriva vanatorii de balene, campania “energie verde”.  A fost membru in consiliile de administratie in trusturi si organizatii importante, inclusiv la Mother Jones Magazine - Fundatia pentru Progres National (SUA), Human Rights Watch (SUA), The Ruckus Society (SUA), Nuclear Age Peace Foundation (SUA). A scris mai multe carti, intre care “Take It Personally”, in care promova egalitatea si stoparea exploatarii lucratorilor si a copiilor din tarile subdezvoltate.

In anul 2004 a fost diagnosticata cu ciroza hepatica. Trei ani mai tarziu a dezvaluit ca ciroza e urmarea infectarii cu hepatita C, rezultatul unei transfuzii de sange de care a avut nevoie la nasterea celui de al doilea copil. In 9 septembrie 2007 a fost internata de urgenta din cauza unei dureri de cap severa si in ziua urmatoare a murit din cauza hemoragiei cerebrale.

Pentru activitatile ei in materia drepturilor omului si a protectiei mediului a fost onorata cu multe premii internationale, incepand din anul 1984.
In anul 2003, Regina Elisabeta a II-a a numit-o pe Anita Roddick “Dame Commander” al Ordinului Imperiului Britanic, titlu prin care sunt recompensati cei care au realizari notabile in domenii precum arta, stiinta, servicii publice, fapte caritabile si de protectie sociala.
Order of the British Empire, a fost infiintat de George al V-lea in anul 1917 - “ordinul cavaleresc al democratiei britanice” si “Dame” (damehood) e un titlu de noblete echivalent cu “Sir” pentru barbatii numiti cavaleri ai ordinului.

sursa foto: http://www.thefamouspeople.com/profiles/anita-roddick-3606.php

miercuri, 21 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte!

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (43) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
HAPPY WW!

P.S. Nu am reusit sa identific autorul fotografiei.

marți, 20 octombrie 2015

La mulţi ani frumoşi, Carmen!


Fie ca Soarele să-ţi dea energie şi să-ţi lumineze Calea!
Fie ca Luna să îţi vegheze somnul!
Fie ca Ploaia să spele toate îngrijorările şi problemele tale!
Fie ca Vântul să-ţi insufle putere!
Fie să păşeşti cu uşurinţă prin Lume şi să întâlneşti Frumuseţea în fiecare zi a vieţii!

Fie ca cei dragi mereu aproape să-ţi fie şi sănătoşi să fie!

Sănătate îţi dorim, viaţă lungă şi armonioasă în care să întâlneşti câţi mai mulţi oameni cu suflet frumos.

Cu drag, Diana & co.

luni, 19 octombrie 2015

Buna dimineata soare!

Demult, un baiat se plimba de-a lungul unei plaje intinse. O furtuna aruncase pe mal o multime de stele de mare. Copilul stia ca vietatile vor muri fara apa si a inceput sa arunce stelele in mare, una cate una. De fiecare data cand arunca o stea de mare in apa o alta era aruncata pe uscat. Un batran, trecand pe acolo, l-a vazut ce face. Curios, l-a intrebat:
- Baiete, ce faci?
- Salvez stelele de mare, aruncandu-le inapoi in ocean. Daca raman pe tarm vor muri - i-a raspuns baietelul.
- Baiete - zice omul - tu nu vezi ca pe plaja sunt mii si mii de stele de mare? De fiecare data cand salvezi una, alta e aruncata pe mal. Nu le poti salva pe toate! Incercarea ta e inutila, nu conteaza.
Baietelul, privind la steaua de mare pe care o avea in mana, se gandi cateva clipe, apoi arunca in mare steaua.
- Pentru aceasta a contat - zise el batranului.
[din The Star Thrower, de Loren Eiseley (03.09.1907-09.07.1977)]
In jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

duminică, 18 octombrie 2015

Cetele revin acasa

Cel ce salveaza o viata, salveaza o lume intreaga. (Talmud)

Cand s-a dat liber la granita si plecarea devenise simpla am constatat cum strazile se goleau de cersetori si de indivizi cu aspect de borfasi. O clipa nu mi-am imaginat ca au plecat pe unde au plecat pentru a munci, dar, in egoismul meu, m-am bucurat ca nu-i mai vad la fiecare pas, la fiecare colt de strada, in fiecare magazin, ca nu mai trebuia sa fac faţă hartuirii.

La un moment dat s-a intamplat ca strainii au inceput sa repatrieze anumite grupuri si strazile s-au reaglomerat cu figuri ascutite si ochi de viezure, oameni atenti la tot ce misca doar-doar reusesc sa fure ceva. Prin piete se auzea tot mai des “prindeti hotul!” Din magazine se fura la greu; cersetorii ne hartuiau pe strada, in magazine, in mijloacele de transport in comun, pe terasa, in drum spre munca, in curte, in bloc… Oriunde priveai era un cersetor sau un grup de tineri pusi pe scandal sau pe furat - in cele mai bune cazuri. Apoi au disparut din nou…

In curand, mici devin sansele sa mai scapam de sicanarile lor daca nu ne hotaram sa rezolvam problemele. Statele din Vest sunt hotarate sa repatrieze pe toti aceia care nu muncesc, nu au o locuinta si, in general, nu vor sa se integreze in societate. Probabil ca deja au inceput, pentru ca strazile orasului au devenit si mai aglomerate. Pe langa figurile triste ale oamenilor imbracati cu haine in culori terne se remarca din ce in ce mai mult galagiosii cu priviri piezise, cersetorii agresivi… Azi i-am remarcat din plin pentru ca asa a fost sa fie si am batut la pas mai multe strazi din oras. Priveam si nu-mi venea a crede!

Intr-o statie de autobuz doi pustani, nu mai inalti de un metru, se bagau in sufletul oamenilor - efectiv! - si pretindeau bani: “Da-mi un leu!” Nu “te rog”, nu “ai sa-mi dai?” Nu! Ei pretindeau sa le dai si te tracasau. Cineva le oferise doua cornuri - batoane; le-au luat, au rupt o bucatica apoi au dat cu ele de pamant. Le vor manca porumbeii sau cainii, nu-i problema, dar gestul a fost, oarecum, socant prin violenta, prin furia care parea sa-i stapaneasca atunci cand au aruncat cornurile. Un tanar din statie le-a atras atentia ca n-or sa primeasca bani daca au astfel de comportament. Unul dintre ei a raspuns, prompt: “Taica-miu ma bate daca nu-i duc bani!” Si cred ca il bate, pentru ca am avut ocazia, candva, sa aflu despre situatii exact de acest gen, de copii trimisi la cersit si batuti daca nu aduc bani suficienti.

Exista, oare, o rezolvare a situatiei acestor copii? Teoretic, da; practic insa… nu prea. Pot fi luati “in grija statului” - dar ce li se va oferi? Un adapost impersonal unde copiii mai mari si, probabil, ingrijitorii ii vor bate, un adapost unde cei care trebuie sa-i supravegheze si sa-i hraneasca ii vor lasa de capul lor si le vor injumatati portiile de mancare, de haine, de jucarii pentru a duce si acasa - asta cand nu ii vor abuza…

Sunt prea putine centre pentru astfel de copii si mult-mult-mult prea putini oameni care sa se dedice - din tot sufletul - salvarii acestor copii care vor creste, devenind borfasii de maine.
E greu sa salvezi un copil lasandu-l langa parintii alcoolici si/sau bolnavi, unii inclusiv cu handicap mintal… E greu - inclusiv pentru copil - sa il iei de langa parintii lui alcoolici si/sau bolnavi pentru ca oricum ar fi parintii acesti copii chiar vor sa ramana langa cei care le-au dat nastere, fie pentru ca se simt in siguranta langa acestia, fie ca deja cunosc ce le poate capul si au invatat sa se apere, fie pentru ca s-au obisnuit sa faca numai ce vor, cand vor, unde vor… E greu sa salvezi un copil, dar cred ca trebuie incercat - multi se straduiesc, si au succes, dar sunt putini, iar copiii cu probleme sunt multi, mult prea multi…

Unde gasesti atatia adulti responsabili, care sa se implice cu deplina constiinciozitate in salvarea lor?! Bani s-ar mai gasi; dar unde gasesti atatia adulti de incredere necesari pentru astfel de proiecte? Unde gasesti acei functionari care sa-si indeplineasca atributiile si sa verifice caminele existente si sa pedepseasca exemplar - in conformitate cu dispozitiile legii - pe aceia care nu au grija de copii asa cum ar trebui, care nu verifica acele familii unde se stie ca sunt diverse probleme?

sursa foto: couriermail.com

Clubul cinefililor: The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

Noua intalnire la Clubul cinefililor: membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Dupa desenele animate cel mai mult imi plac filmele western - poate pentru ca in cele mai multe binele triumfa sau, oricum, totul se termina cu bine pentru personajele mele preferate. In filmul despre care scriu azi e altfel, dar e de asteptat: si legenda vie isi gaseste la un moment dat sfarsitul pentru a deveni… legenda pura.

sursa 
The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007) este un film in regia australianului Andrew Dominik. Titlul este asa de lung deoarece Brad Pitt (Jesse James in film) a dorit sa fie pastrat titlul original al romanului semnat de Ron Hansen, dupa care a fost facut filmul.
In rolul lui Robert Ford (Coward) este Casey Affleck (fratele lui Ben, da).

Despre Jesse James s-au scris multe articole in ziare, multe carti si au fost facute filme in care fictiunea se impletea - mai mult sau mai putin - cu faptele reale, acest film fiind versiunea cea mai recenta. Actiunea incepe in anul 1881, cand Jesse James era deja o legenda, si prezinta intr-un ton melancolic ultimele luni din viata banditului. Filmul impleteste crima, faima si legenda acestui om care a devenit bandit nu neaparat pentru ca asta si-a dorit.
Nu e tocmai un film de actiune, dar aceasta nu lipseste.

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Papa Ioan Paul I. Controverse la Vatican

Istoria papalitatii e mai veche decat istoria unui stat (Vatican, enclava in Italia, Roma; asa cum il stim azi fiind din 1929) si e mai mult decat istoria unei institutii (Sfantul Scaun); e o suma de fapte reale impletite cu fictiuni, cu naratiuni apocrife, ciudatenii si ritualuri inca existente, de secrete pazite cu strasnicie si mistere inventate, de scandaluri, toate capabile sa suscite interesul istoricilor, al amatorilor, al pasionatilor de mister si al adeptilor teoriei conspiratiei.

Istoria papalitatii e presarata de o multime de pontifi care au ramas cunoscuti in istorie pentru anumite fapte. De exemplu: Papa Urban al II-lea (1042-1099, ales in 1088) a ramas in istorie ca fiind cel care a lansat Prima Cruciada impotriva musulmanilor (1095). Papa Grigorie al IX-lea a pastorit intre anii 1227-1241 si a fost cel care a instaurat Inchizitia papala, inchizitia deja existand, dar in anul 1235, este considerată oficiala de catre papa; acelasi Papa, in 1238, a denuntat Lumina Sfanta de la Ierusalim ca inselatorie. Clement al V-lea a fost unul dintre cei mai insemnati papi din evul mediu - in timpul sau sediul papilor a fost mutat de la Roma in Franta, la Avignon; impreuna cu regele Frantei, Filip al IV-lea (zis Filip cel Frumos) a pus la cale distrugerea Ordinului Templierilor; intr-o zi de vineri 13 octombrie 1307, a fost emis un edict care ordona arestarea templierilor simultan in toata Europa si cei care au fost prinsi au fost torturati pentru a se afla locul unde era ascuns tezaurul lor.

Cand s-au format Statele Papale, Vaticanul era parte a Romei. Papa Leon al IV-lea a decis sa construiasca Zidul Leonin care sa desparta Vaticanul de Roma, fiind denumit Orasul Leonin. In timpul erei Risorgimento (Unirea Italiei), Statele Papale au fost anexate la Italia. Papa Pius al IX-lea ramane doar cu Vaticanul, declarandu-se Prizonier in Vatican. Dupa semnarea Tratatului de la Lateran, din 1929, se formează Vaticanul.
**
Ioan Paul I (sursa)
Ioan Paul I (Albino Luciani) s-a nascut in 17 octombrie 1912 in Forno de Canale (actualul oras Canale d'Agordo), in provincia Belluno, regiunea Venetto din nordul Italiei. A fost ales Papa in 26 august 1978, in mare parte cu sprijinul cardinalilor din Lumea a Treia*, conclavul propunand initial pe cardinalul brazilian Aloísio Lorscheider, dar pentru ca numirea sa nu a reusit voturile au trecut la Luciani; s-a sugerat ca a avut cuvantul decisiv arhiepiscopul de Florenta, cardinalul Benelli.

Ioan Paul I (in latină Ioannes Paulus PP. I) a fost primul papa din istorie care si-a ales un nume dublu, in cinstea celor doi predecesori ai sai directi, Papa Ioan al XIII-lea si Papa Paul al VI-lea; a fost primul, papa care a utilizat formula “întâi” in titulatura oficiala a numelui sau.

Papa Ioan Paul I este adesea comparat, datorita prieteniei sale cordiale si a smereniei de care dadea dovada, cu “Bunul Papa Ioan”, popularul papa Ioan al XXIII-lea; avea si un fin simt al umorului, fiind numit si “papa care zambeste intotdeauna”.

A fost papa al Bisericii Romano-Catolice si suveran al Vaticanului intre 26 august 1978 si 28 septembrie 1978. Pontificatul său, de numai 33 zile, a reprezentat unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalitatii. In 28 septembrie 1978 papa Ioan Paul I a murit subit, fiind gasit mort in camera lui. Reprezentantii Vaticanului au declarat ca a murit in urma unui infarct miocardic, stiindu-se ca papa avusese unele probleme si a suferit unele interventii chirurgicale, dar sanatatea lui a fost considerata buna cand a devenit candidat. Diagnosticul nu a fost confirmat in urma unei autopsii, fapt care a determinat aparitia unor teorii ale conspiratiei privind decesul papei, desi in cazul decesului unui papa autopsia nu e o practica obisnuita, legea Vaticanului interzicand-o.

In chiar prima zi cand a fost inscaunat ar fi facut o declaratie socanta, prin care ii avertiza pe toti ca urma o mare schimbare in ceea ce priveste averea bisericii, in principal. El sustinea ca “nu avem niciun fel de bunuri temporale de oferit, niciun fel de interese economice de discutat”. La vremea respectiva se zvonea ca Vaticanul era scindat in doua tabere: una care dorea sporirea intereselor financiare si una care dorea instaurarea adevaratului spirit bisericesc.
Din primele zile ale pontificatului, papa s-a exprimat cu privire la necesitatea revenirii bisericii la saracia evanghelica, pretinzand ca doreste sa revizuiasca fundamental prezenta Vaticanului pe pietele financiare mondiale.
Ideea revolutionara a lui Luciani ar fi fost aceea de a distribui 90 % din bogatie in diferite parti ale lumii pentru locuinte, scoli, spitale etc., iar 10 % din activele ramase si fie rezervate nevoilor bisericii, idee care, evident, era inacceptabila pentru liderii finantelor Vaticanului.

David Yallop, un jurnalist de investigatii englez, a elaborat un scenariu potrivit caruia Papa ar fi fost otravit. In cartea lui, “In God’s Name” (In numele Domnului, publicata in 1984), sustine ca, in pofida timpului scurt cat a fost papa, Luciani era inclinat spre reforme. Pe primele locuri ale listei de prioritati a lui Luciani cu privire la lucrurile care trebuie indreptate ar fi fost Banca Vaticanului si institutiile financiare bisericesti adiacente.
La vremea cand Luciani a preluat pontificatul dupa Giovanni Montini, Papa Paul al VI-lea, Banca Vaticanului se transformase intr-o hidra a marilor finante multinationale, ajungand si in zone foarte putin probabil sa fi fost frecventate de Sfantul Spirit - autorul referindu-se la loja masonica Propaganda 2, la relatiile cu organizatiile criminale precum Cosa Nostra. Aceasta transformare in rău incepuse cu cinci decenii in urma, cand Vaticanul ar fi incheiat o afacere banoasa cu guvernul fascist al lui Benito Mussolini, care a fost urmata de un pact similar cu Hitler.

S-a mai spus ca banii Vaticanului erau administrati de un bancher american, Paul Marcinkus, care colabora cu loja masonica Propaganda 2, unii reprezentanti ai mafiei si oameni cheie in guvernul italian si acest Marcinkus ar fi fost vazut plimbandu-se singur pe holurile din apropierea camerei papei.
Aceasta supozitie e, oarecum, sustinuta de declaratiile pe care Calcara Vincenzo, un mebru Cosa Nostra care a ales sa colaboreze cu justitia, le-a facut magistratului Paolo Borsellino (ucis mai apoi de Cosa Nostra) si care au fost facute publice la inceputul anului 2008. Mafiotul declara ca i-a ajuns la cunostinta o conjuratie a patru cardinali, toti membri in Ordinul Sfantului Mormant (ca si Marcinkus) si in relatii cu Antonio Albano (notarul personal al lui Giulio Andreotti** si al sefilor mafioti Luciano Leggo si Frank Coppola si care, cu ajutorul lui Marcinkus l-ar fi ucis pe papa administrandu-i o doza mare de picaturi calmante prin intermediul medicului personal.

Conform afirmatiilor lui David Yallop, ideea lui Ioan Paul I era ca biserica nu trebuie sa aiba putere si nici sa detina bogatii, cheltuirea banilor trebuind sa fie cunoscuta publicului. Tot jurnalistul sustine, in cartea sa, ca doua aspecte au fost in contradictie cu vointa unor grupuri de putere din Vatican si cercurile adiacente si au stat la baza hotararii de a-l ucide pe papa: chestiuni demografice (controlul nasterilor) si administrarea finatelor.

Papa Ioan Paul al II-lea care a urmat a detinut unul dintre cele mai lungi pontificate din istoria papalitatii, iar atitudinea lui a fost una permisiva, nedorind sa continue politica de schimbare inceputa de predecesorul sau - a condus pana in ultima clipa a vietii.

Teoriile lui Yallop au fost compromise, oarecum, de John Cornwell in cartea sa “Un hot in noapte” (A Thief in the Night, aparuta in 1989) in care propunea o inlantuire de coincidente in locul discrepantelor din declaratii la care facea referire Yallop. Mai tarziu, in 1997 a fost publicata cartea lui Robert Hutchinson, “Vina Imparatia Lor: in lumea secreta a Opus Dei” (Their Kingdom Come: Inside the Secret World of Opus Dei***), unde se refera la mai multe persoane care s-au opus Opus Dei si care, aparent, au murit in urma unui atac de cord, speculand ca, de fapt, ar fi putut fi otraviti si sugerand ca acelasi lucru s-ar fi putut intampla si cu Ioan Paul I.

Cu certitudine nu se va sti, probabil, vreodata daca papa Ioan Paul I a fost ucis sau a murit din cauze naturale, dar cei mai multi cercetatori par a fi de acord ca ceva nu a fost in regula pentru ca primele declaratii date cu acea ocazie au fost destul de contradictorii si unele protocoale nu au fost respectate in acea noapte. De exemplu, papa nu era pazit in momentul in care a murit, iar raportul politiei a aratat ca inainte cu ceva timp inainte sa moara a apasat butonul de panica de langa patul sau si timp de cateva ore nu a venit cineva sa vada ce se intampla. Unele surse sustin ca papa a fost gasit tinand intre degete un set de documente cu schimbarile pe care dorea sa le implementeze la Vatican.

Note
* Lumea a Treia e un termen care a aparut in timpul Razboiului Rece pentru a identifica statele care au ramas nealiniate NATO sau blocului comunist, in general, tari cu trecut colonial din Africa, America Latina, Oceania si Asia. Din Prima Lume faceau parte Statele Unite ale Americii, natiunile din Europa de Vest si aliatii lor. Lumea a Doua era formata din Uniunea Sovietica, China, Cuba si aliatii lor.
** Giulio Andreotti (n. 14.01.1919 – d. 06.05.2013) a fost prim-ministru al Italiei de trei ori: intre 1972-1973; 1976-1979; 1989-1992; a fost si ministrul afacerilor externe intre 1983-1989; acuzat de complicitate cu mafia, a fost achitat si exonerat de toate acuzatiile, in toate cele trei instante.
Crucea Opus Dei
*** Opus Dei (Praelatura Sanctae Crucis et Opus Dei - Lucrarea lui Dumnezeu) a fost intemeiata de Josemaría Escrivá de Balaguer (1902-1975), la Madrid la 2 octombrie 1928; intemeietorul a fost canonizat in anul 2002. Este o institutie a Bisericii Catolice, o prelatura personala****, al carei scop este sa contribuie la munca de evanghelizare a Bisericii, raspandind chemarea universala la sfintenie in viata de zi cu zi. Prelaturile personale sunt structuri ierarhice ale Bisericii Catolice, compuse din laici si preoti, sub conducerea unui prelat. Sediul, impreuna cu biserica prelaturii, se afla la Roma. Din Opus Dei se vorbeste ca ar face parte, intre altii, si fostul prim-ministru al Italiei, Silvio Berulsconi. Opus Dei e numita de carcotasi “Sfanta Mafia” sau “Masoneria Alba”.
**** Prelatura personala este unul dintre modurile de auto-organizare ale Bisericii Catolice, infiintata de Sfantul Scaun pentru realizarea anumitor sarcini pastorale in beneficiul diferitelor grupuri sociale din anumite regiuni sau natiuni, sau chiar la nivel mondial. Prelaturile personale sunt conduse de un preot, numit prelat de catre Papa, care poate fi si episcop. De asemenea exista un prezbiteriu compus din preoti seculari si mai sunt credinciosi laici.

vineri, 16 octombrie 2015

Charles Darwin despre animale

Charles Darwin (12.02.1809 - 19.04.1882) e cel mai celebru naturalist britanic, geolog si biolog, fondatorul teoriei referitoare la evolutia speciilor (teoria evolutionista). A observat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit “selectie naturala”. Si-a publicat observatiile si teoria in “Originea speciilor” (1859).
Ce zice C. Darwin despre animale:
Compasiunea si empatia pentru cel mai mic animal sunt unele dintre cele mai nobile virtuti ce i-au fost date omului. Simpatia, dincolo de semenii umani, inseamna umanitate versus animalitate; aceasta virtute o pot avea numai fiintele simtitoare.

Animalele inferioare simt ca si omul placerea si durerea, nefericirea si fericirea. Fericirea este exprimata foarte clar de animalele tinere, in special, cum ar fi puii, pisoii, mieii, cand se joaca unii cu ceilalti ca si copiii nostri.

Exista probe ca pisicile, cainii, caii si, probabil, toate animalele mai mari si chiar pasarile, viseaza - e demonstrabil prin miscarile acestora si prin glas si unele animale au si o mare putere imaginativa. Sunt putini cei care nu recunosc ca animalele au o oarecare putere de a rationa pentru ca pot fi vazute animale care se opresc si se „gandesc” cum sa rezolve o chestiune (de exemplu cioara, dar si pisica sau cainele, intre altele). Cu cat un naturalist studiaza mai mult obiceiurile unui animal cu atat realizeaza ca animalele nu dispun doar de instinct.

Toate animalele sunt increzatoare si curioase, ceea ce este, deseori, in detrimentul lor - de exemplu, vanatorii care se acopera in piele de bivol si le atrag in acest mod.

O mare parte dintre cele mai complexe sentimente sunt comune unor animale si omului. Oricine poate observa gelozia pe care o dovedeste un caine in cazul in care proprietarul isi manifesta afectiunea faţă de alta fiinta; la fel se intampla si in cazul maimutelor. Acest fapt dovedeste ca animalele nu doar ca iubesc, dar simt dorinta de a fi iubite.

joi, 15 octombrie 2015

Nietzsche, radical si original

1861 (sursa)
Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a nascut la 15 octombrie 1844, la Rocken, langa Lutzen (in Prusia, pe atunci), din parinti lutherani. Dupa moartea tatalui, a fost crescut, de la varsta de cinci ani, numai de mama, intr-o gospodarie plina de femei. A invatat mai intai la Schulpforta (Pforta), o scoala intemeiata in vremea Reformei (1543) intr-o fosta manastire (din 1136) a Ordinului Cistercian si renumita pentru calitatea invataturii.
In anul 1864 a intrat la Universitatea din Bonn, unde studiaza teologia, mutandu-se apoi la Leipzig, unde studiaza filologie clasica, in specialitatea limba si literatura greaca veche. In 1869 (avea 25 de ani) i s-a incredintat o catedra de profesor la Universitatea din Basel si in 1872 si-a luat cetatenia elvetiana.

Scrierile sale sunt profetice, poetice si profund critice faţă de starea filosofiei. O mare parte din propria-i filosofie constă intr-un atac sustinut impotriva credintei ca exista o structura obiectiva a lumii, independenta de orice percepere umana a ei. Stilul stralucitor si intensitatea scrierilor sale i-au facut ideile atragatoare intr-un mod popular si uneori superficial incat pe alocuri s-a trecut cu vederea calitatea intelectuala a gandirii sale.

Este un cugetator asupra caruia masura obisnuita de oameni in aprecierea cuiva, nu pare a fi aplicabila. Despre Nietzsche si opera lui s-a scris foarte mult si inca se mai scrie. Cand e vorba despre Nietzsche nu ajung epitetele. Dupa unii a fost nebun; dupa altii, geniu; admiratorii il numesc profetul secolului; diletantii il revendica pentru ei… Pentru a-l intelege pe Nietzsche trebuie sa fii lipsit de prejudecati; literatii il reneaga pentru prea desele inovatii in stitlul obisnuit si desele abateri de la etimologie si sintaxa… Publicul ramane indiferent la filosofia sistematizata a profesorilor si se inspira din aforismele lui.

Fondul temperamentului lui Nietzsche se reveleaza in primul rand prin adancul dispret ce-l manifesta faţă de cultura de atunci: o religie care indeamna oamenii sa aiba mila de neputinciosi; niste libertati politice dupa care se poate ascunde tot ce-i banal si mişel, si o stiinta croita pentru toate capetele, pentru neghiobi ca si pentru genii… constituie o cultura nedemna de adevaratul om, de reprezentantul umanitatii. Cultura trebuie sa fie pentru reprezentantii umanitatii, pentru supra-oameni, nu pentru toti mediocrii. Unii interpreti ai gandirii filosofului s-au concentrat asupra criticii culturii din scrierile din tinerete, considerand ca aceste critici pe care le aduce Nietzsche epocii sale sunt “opozitie estetica”.

Filosoful acorda o mare importanta trairii, suferintei, tragismului, respingand imaginea idilica despre seninatate, armonie si fericire ca stari de spirit dominante. Dimpotriva, grecii “au suferit de groaza de moarte si de infern” (idei regasite in Nasterea tragediei), au faurit miturile lui Prometeu si Hercule, care sufera si rabda suferinta in chip eroic. Grecii nu cautau evadarea din realitate, ei acceptau cu tarie morală suferintele existentei, spre deosebire de crestini. Astfel de consideratii il duc pe Nietzsche la o remarca geniala: Cine nu intelege cat de brutala si lipsita de sens poate fi istoria, acela nu va intelege catusi de putin nici pornirea de a da sens istoriei.
Lucru surprinzator in religiozitatea grecilor antici este abundenta nestavilita de recunostinta ce se revarsa din ea: - cat de nobila este o astfel de atitudine faţă de natura si viata! - Mai tarziu, cand plebea devine majoritara in Grecia, teama napadeste si religia; este semnul crestinismului care apare la orizont. (“Dincolo de bine si de rau”).

Nietzsche a fost influentat profund de lucrarea lui Schopenhauer - Lumea ca vointa si reprezentare – si a fost prieten bun cu Richard Wagner si sotia acestuia, Cosima. Multi ani l-a considerat pe Wagner geniul creator care, prin dramele sale muzicale, va conduce cultura germana la o glorie comparabila cu cea realizata de tragediile Greciei antice, dar mai apoi a fost dezamagit de acesta; dezgustul lui pentru nationalismul, antisemitismul si aroganta semeata a compozitorului au avut ca rezultat lucrarea Nietzsche contra Wagner, publicata in 1888.

Nietzsche critica vehement ideea de “sine” ca entitate ori substanta; sustine ca - prin notiunile generale de cauzalitate si actiune - noi deducem in mod gresit ca trebuie sa existe un agent care exercita vointa pentru a determina actiuni.

Sanatatea precara l-a determinat sa renunte la postul de la Basel, in 1878 si in urmatorii ani a scris foarte mult, luptandu-se cu sanatatea subreda si cu multe nefericiri; a locuit, alternativ, in Elvetia, la Sils-Maria in Engadin, in Italia si in sudul Frantei. In 1889 apare Amurgul zeilor si in acelasi an, grav bolnav psihic, e internat in diverse clinici. Sora lui, Elizabeth, l-a ingrijit si s-a ocupat de toate manuscrisele lui, modificandu-le sau raspandindu-le dupa bunul ei plac si adeseori deformandu-le sensurile sau deplasandu-le accentele.
In anii '20, opera lui Nietzsche a fost revendicata de nazismul german si de fascismul italian, interpretandu-se in mod barbar ideea de "vointa de putere" in sprijinul doctrinei totalitare. La aceasta a contribuit si sora lui Nietzsche, Elisabeth Forster, nazista inversunata si admiratoare a lui Hitler, care a falsificat unele texte pentru a le utiliza fara scrupule in construirea unei ideologii straine de gandirea filosofului. Unele dintre aceste false interpretari persista, din pacate, si in zilele noastre.

Cunoscut si pentru afirmatia “Dumnezeu e mort”, Nietzsche isi construieste metafizica pe superioritatea individului disciplinat (Supraomul) care traieste in prezent, peste valorile traditionale provenite din crestinism si accentul pus pe recompense ceresti. Ideile lui au fost insusite de fascistii care au transpus in fapte realitati sociale carora nu le erau destinate.
Conceptul nietzschean al Supraomului razbate in cea mai mare parte a operei lui. Conceptia lui despre o asemenea persoana, care ar putea fi masculina sau feminina, nu se refera atat la cineva superior in vreun sens ca educatie si inzestrare, ci la o perosna care infrunta toate spaimele si mizeriile posibile ale vietii si totusi o lauda cu voie buna. In universul nietzschean Dumnezeu a murit si omenirea singura poate fara nicio limita sa se realizeze dupa voia ei. Sfatul lui este sa ne urmam cele mai inalte idealuri si sa actionam asupra lor in fiecare moment, intrucat ce facem acum se va repeta in eternitate (mitul eternei reintoarceri regasit la Nietzsche).

A fost numit filosoful filosofilor dar si filosoful nefilosofilor. Influenta lui asupra literaturii europene – atat in proza cat si in poezie – a fost profunda, iar multi filosofi i-au consacrat carti.

Sfarsit e cântul, - vaietul dor
Pe buze mi s-a stins:
Faptas e-un vrajitor, amic la ceas fatidic,
Un prieten de amiaza - dar cine-i, nu v-o zic -
Cu soarele in crestet, el schimba Unu-Doi…

Slavim acum victoria in dans feeric,
Serbare-ntre serbari;
Sosit-a Zarathustra, un oaspete de seama!
Si lumea râde-n lacrimi, perdeaua se destrama,
Mireasa e Lumina, iar mire – Întuneric…

(Din ‘nalte ceruri, 1886, fragment din poemul care incheie “Dincolo de bine si de rau”, in traducerea lui Francisc Grunberg).

Cel care nu vrea sa vada maretia unui om, ii va scruta cu atat mai ager scaderile si ceea ce are superficial – dandu-se astfel el insusi de gol.

Friedrich Wilhelm Nietzsche moare in 25 august 1900, la Weimar.
El propovaduieste toate virtutile omului sanatos, ale omului plin de vigoare, ale omului stapan pe instinctele sale, ale omului care stie sa sustina pe umerii sai libertatea. Ca o ironie a celor sustinute, Nietzsche a fost toata viata sa un om bolnav.

Surse: Mic dictionar al filosofiei Occidentale, Diane Collinson, ed. Nemira, 1995; Dincolo de bine si de rau, ed. Humanitas, 1992; Nietzsche, C.Radulescu-Motru, ed. ETA, Cluj, 1990; Nasterea filosofiei, ed. Dacia, Cluj, 1992; wikipedia.org.