sâmbătă, 31 octombrie 2015

M-am saturat de lacomi, de corupti si de prosti

Prea mulţi îngeri au uitat să se întoarcă acasă...!

Prea mulţi îngeri au uitat să se sărute de noapte buna...!
scrie Dorin Croitor, in memoria tinerilor care au murit din vina altora.

România pare a fi ţara in care mori fara rost! Mori pentru ca multi medici nu-si dau interesul sa vada ce ai cu adevarat de nu ti-e bine. Mori pentru ca unii  medicii dorm cand sunt de garda si asistentele nu-i trezesc pentru a nu-i enerva. Mori pentru ca n-ai bani sa platesti pretul pe care unii ti-l cer pentru operatie. Mori pentru ca unii soferi discuta la telefon in timp ce conduc; mori pentru ca alti soferi calca acceleratia cand drumul e ud si vizibilitatea redusa. Mori pentru ca unii nu stiu sa semnalizeze gropile din drum sau alunecarile de teren. Mori pentru ca unii nu sunt in stare sa-si ingradeasca proprietatile si sa le pastreze in buna stare. Mori pentru ca unii proprietarii de cluburi (si nu numai) se zgarcesc la materiale (pentru a avea cheltuieli cat mai mici si venituri cat mai mari) pe principiul “mie nu mi se intampla”…

Ne daţi ori nu ne daţi?

În ziua de Halloween vrăjitoarele devin reale, fantomele sălbatice evadează din vise şi toţi monştrii dansează în parc. (Nicholas Gordon).

Dacă o pisică neagră îţi taie calea înseamnă că animalul vrea să ajungă undeva. (Groucho Marx).

sursa 
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva bun dă-mi de mâncare.
Mere, piersici, de oricare.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva dulce vreau şi eu
Prăji, cioco sau jeleu.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva acru să îmi dai
C-or fi grapefruits sau lămâi.
    Happy Happy Halloween.
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ceva bun dă-mi de mâncare.
Nuci, bomboane, acadele
Căci e timpul de plecare.
    Happy Happy Halloween.

       (adaptare ”dupa ureche”) 
Bau! Boo!  :)

vineri, 30 octombrie 2015

Reflexii in oglinda! Nuferi

Nuferi din Gradina Majorelle, Maroc.
Imagini pentru Reflexii in oglinda! 
sursa foto: Turism de Aventura (2015) 
Şi la final de săptămână numai bine să ne fie!

Candyman. Omul bomboanelor

Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri. Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.

autor: Eric Millikin, Detroit
Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.

Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra. In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.

joi, 29 octombrie 2015

Influenta nefasta: Halloween

Halloween are la origine o sarbatoare pagana, nimic nou. Halloween este o sarbatoare importata din S.U.A., unde a ajuns odata cu imigrantii din zonele unde candva traiau celtii. Din punctul meu de vedere - si nu doar al meu - sarbatoarea si-a pierdut caracterul religios cu multi ani in urma, devenind un “carnaval international” care aduce unora castiguri fabuloase, un motiv de distractie care-i aduce pe oameni impreuna (mai ales pe copii), indiferent de limba vorbita, de convingeri religioase etc..

Cu ocazia Halloween, in S.U.A., multi parinti se tem ca micutii ar putea primi bomboane otravite sau modificate pentru a le face rau. Copiilor, insa, le place sarbatoarea: e un motiv de distractie.

miercuri, 28 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte! Puncte de vedere

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (44) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
sursa: Brasov, orasul sufletului meu 
sursa 
HAPPY WW!

Erasmus din Rotterdam

sursa 
Erasmus Desiderius din Rotterdam (n. 28.10.1466, 1467 sau 1469, Rotterdam, Olanda - d. 12.07.1536, Basel, Elvetia), a fost fiul neligitim al preotului Roger Gerard.
Un teolog si erudit olandez, unul dintre cei mai importanti umanisti din perioada Renasterii si Reformei din secolele al XV-lea si al XVI-lea, “primul european constient”, dupa cum l-a numit Stefan Zweig in “Triumful si destinul tragic al lui Erasmus din Rotterdam”.

Deoarece a criticat starile de fapt neconforme din Biserica Catolica a timpului sau a fost considerat precursor al reformei religioase, dar el nu a aderat la protestantism, preconizand in mod consecvent spiritul de toleranta religioasa.

Frecventeaza scolile severe ale ordinelor monahale din Deventer si ‘s-Hertogenbosch iar dupa moartea tatalui intra in manastirea ordinului augustinian din Steyn. In anul 1492 devine preot si lucreaza ca secretar al episcopului din Cambrai, care il trimite la Paris, unde incepe studiul teologiei si filosofiei scolastice. Dezvolta tot mai mult o atitudine critica fata de rigiditatea dogmelor religioase si obtine dispensa de viata in manastire, consacrandu-se studiului limbii si filosofiei grecesti.

marți, 27 octombrie 2015

Luna plină - legendă

Chiar urlă lupii la Lună atunci când îşi îndreaptă botul către cer şi lasă să se audă un urlet lung?! Nu, nu există o legătură între urletul lupilor şi fazele Lunii, iar faptul că îşi înalţă botul către cer are legătura cu acustica. Lupii comunică unii cu ceilalţi (şi) prin urlet, în special atunci când sunt despărţiţi de un membru important al haitei - anxietate provocata de despărţire. De ce se aude urletul lor în special noaptea? Pentru că sunt animale nocturne, în principal.

Azi e Lună plină. O prietenă care îmi ştie fascinaţia pentru lupi a descoperit pe net o legendă şi mi-a trimis-o în dar. Nu ştiam legenda, aşa că o transcriu aici, spre păstrare. :)

"Se spune că într-o noapte, acum mult timp, pe vârful unui munte înalt un lup urla a jale, cu capul îndreptat spre Lună.
Regina nopţii, gingaşă şi timidă, deşi se mai ascundea în spatele norilor, a ales să-l întrebe la un moment dat ce s-a întamplat de este supărat şi atât de disperat.
- Ce ai de urlii aşa rău? De ce nu te opreşti măcar un pic?
- Mi-am pierdut unul dintre copii. Cel mai mic pui al lupoaicei mele. Sunt disperat... Ajută-mă! o rugă cu deznădejde lupul.
La auzul acestora, Luna s-a umflat şi a crescut începând să lumineze din ce în ce mai tare.
- Uită-te acum, poate îţi poţi găsi puiul - îl îndeamnă astrul, şi lupul şi-a reluat căutările, până şi-a găsit puiul. A mulţumit Lunii pentru ceea ce a făcut pentru el, deoarece dacă nu îl ajuta puiul de lup ar fi murit de frică şi de frig, pe marginea unei prăpăstii. Tată şi pui au dispărut împreună în pădure.
De atunci, la fiecare 28 de zile, zânele pădurii au decis să îi răsplătească Lunii fapta bună şi i-au oferit posibilitatea de a lumina măreţ pe cer. Lupii îi ştiu povestea şi scopul şi îi mulțumesc cu un urlet în sus...

Legenda mai spune ca cine doreşte să găsească ceva în noapte cu certitudine reuşeşte într-o noapte cu Lună plină". :)

Uşor de zis…

Prietenie
sursa
Ziceam despre stres… acum o zi… M-aş destresa serios de-aş reuşi să transpun teoria în practică.
Bântuiam pe net după cu totul altceva, şi dau de textul ce urmează. Mi-a plăcut, aşa că l-am adăugat la colecţie.

Nu mai am răbdare pentru anumite lucruri, nu pentru că aş fi devenit arogant, ci pur şi simplu pentru că am ajuns la un punct în viaţa mea în care nu mai vreau să pierd mai mult timp cu lucruri care mă nemulţumesc sau mă dor. Nu am răbdare nici pentru cinism, critici excesive şi rugăminţi mincinoase. Am pierdut voinţa de a-i mulţumi pe cei care nu mă plac, de a-i iubi pe cei care nu mă iubesc şi de a zâmbi celor care nu doresc să zâmbească pentru mine.

Razboiul Rece 2.0

sursa 
Razboi rece e sintagma care desemneaza o stare de tensiune politica, ideologica, strategica si militara existenta la doi ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial cand lumea a fost, practic, impartita in doua: puterile din Vest (Statele Unite ale Americii, aliatii sai din NATO si altii) si puterile din Blocul de Est (Uniunea Sovietica si aliatii sai in Pactul de la Varsovia).
Pe scurt: S.U.A. si Uniunea Sovietica au facut din lume campul lor de lupta.

Intelesul de mai sus i-a fost conferit de jurnalistul american Herbert Bayard Swope (05.01.1882 - 20.06.1958) intr-un discurs scris pentru a fi rostit in faţa legislativului din Carolina de Sud (1948) de Bernard Baruch (19.08.1870-20.06.1965), intre altele consultant politic.

Expresia “razboi rece” se zice ca ar fi fost utilizata prima data de Don Juan Manuel (n. 05.05.1282 - d. 13.06.1348) - scriitor spaniol, principe, nepot al lui Alfonso al X-lea cel Intelept si al lui Ferdinand al III-lea. In secolul sau, Don Juan Manuel distingea intre razboaiele calde si razboaiele reci in contextul luptei dintre crestini si musulmani.

luni, 26 octombrie 2015

Stresul cel de zi cu zi

Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat!
Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific. Zice-se c-ar fi o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte şi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi  al unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune,  întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Clubul cinefililor: Imitation Game

O noua intalnire la Clubul cinefililor unde membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Filmul despre care scriu azi nu l-am vazut tocmai de curand dar mi l-am amintit cu ocazia unei lepşe primite de la Carmen.

sursa 
Imitation Game (2014) ilustreaza o mica parte din viata legendarului criptograf si matematician Alan Mathison Turing (n. 23.06.1912 - d. 07.06.1954), un om de exceptie care, probabil, ar fi putut oferi omenirii mult mai mult daca nu exista cretinitatea ca homosexualitatea nu doar ca nu e normala, dar nu e permisa si  - mai mult! - e considerata infractiune, homosexualii, pe atunci, fiind arestati, judecati si inchisi. Arestat pentru crima de a fi homosexual! De ce nu si arestat pentru crima de a fi intolerant?!
Alan Turing a fost informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof si maratonist britanic, o personalitate influenta in dezvoltarea informaticii, inventatorul masinii Turing care poate fi considerata un model de calculator generic. E considerat a fi parintele informaticii si inteligentei artificiale teoretice.

Întrebări de la cinefili - leapşa

De la Carmen, o provocare despre filme si nu numai. :)
Zina s-a jucat cu noi.

1. Daca ar fi sa pornesti intr-o calatorie, ce personaj dintr-un film ai alege sa te insoteasca?
John Wick, din filmul cu acelasi nume.
2. Alaturi de ce actor ti-ai dori sa joci intr-un film?
Keanu Reeves.
3. Care este filmul pe care vrei sa uiti ca l-ai vazut vreodata?
Intoarcerea lui Hordubal! Un film bulgaresc, cred: in mai mult de prima jumatate a filmului (vreo 40 de minute  poate mai putin, dar noua ni s-a parut o viata!) unul mergea cu o caruta, pe un drum de tara, a ajuns la casa parinteasca abandonata, a vazut ca lipsesc obiecte, le-a adunat, cu forta, de pe la vecini, s-a asezat la masa, a mancat, a dormit, a doua zi a plecat de acasa si… a mers cu aceeasi caruta alte vreo 40 de minute – atata mai tin minte si vreau sa uit!!! L-am vazut din greseala, in anii 1980, cand rulau, uneori, doua filme in aceeasi zi, dar la ore diferite - n-am fost atenti si am luat bilete la acesta, in loc sa luam la “Masina Timpului”.

vineri, 23 octombrie 2015

Anita Roddick, intreprinzatoare si activista

Anita Lucia Roddick (fosta Perella) s-a nascut in 23 octombrie 1943 in Littlehampton, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, fiica a unui cuplu de imigranti italieni. A fost casatorita cu Gordon Roddick din anul 1970 si pana in ultima clipa a vietii sale: 10 septembrie 2007 (Chichester, West Sussex). Cei doi au avut impreuna doi copii.

In anul 1976 a deschis primul magazin “The Body Shop”  in Marea Britanie, ideea venindu-i de la un magazin deschis intr-un garaj de reparatii auto din Berkeley, California in care a intrat in anul 1970. Magazinul a devenit compania internationala “The Body Shop” - produse de ingrijire corporala si cosmetice, azi in proprietatea L’Oreal. Compania deserveste 77 de milioane de consumatori din 61 de tari.
   
The Body Shop a fost una dintre primele companii care au interzis utilizarea ingredientelor testate pe animale si una dintre primele care au promovat un comert echitabil cu statele din lumea a treia.

miercuri, 21 octombrie 2015

Miercurea fara cuvinte!

Fotografie pentru Miercurea fara cuvinte! (43) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
HAPPY WW!

P.S. Nu am reusit sa identific autorul fotografiei.

marți, 20 octombrie 2015

La mulţi ani frumoşi, Carmen!


Fie ca Soarele să-ţi dea energie şi să-ţi lumineze Calea!
Fie ca Luna să îţi vegheze somnul!
Fie ca Ploaia să spele toate îngrijorările şi problemele tale!
Fie ca Vântul să-ţi insufle putere!
Fie să păşeşti cu uşurinţă prin Lume şi să întâlneşti Frumuseţea în fiecare zi a vieţii!

Fie ca cei dragi mereu aproape să-ţi fie şi sănătoşi să fie!

Sănătate îţi dorim, viaţă lungă şi armonioasă în care să întâlneşti câţi mai mulţi oameni cu suflet frumos.

Cu drag, Diana & co.

luni, 19 octombrie 2015

Buna dimineata soare!

Demult, un baiat se plimba de-a lungul unei plaje intinse. O furtuna aruncase pe mal o multime de stele de mare. Copilul stia ca vietatile vor muri fara apa si a inceput sa arunce stelele in mare, una cate una. De fiecare data cand arunca o stea de mare in apa o alta era aruncata pe uscat. Un batran, trecand pe acolo, l-a vazut ce face. Curios, l-a intrebat:
- Baiete, ce faci?
- Salvez stelele de mare, aruncandu-le inapoi in ocean. Daca raman pe tarm vor muri - i-a raspuns baietelul.
- Baiete - zice omul - tu nu vezi ca pe plaja sunt mii si mii de stele de mare? De fiecare data cand salvezi una, alta e aruncata pe mal. Nu le poti salva pe toate! Incercarea ta e inutila, nu conteaza.
Baietelul, privind la steaua de mare pe care o avea in mana, se gandi cateva clipe, apoi arunca in mare steaua.
- Pentru aceasta a contat - zise el batranului.
[din The Star Thrower, de Loren Eiseley (03.09.1907-09.07.1977)]
In jocul Iulisei, Buna dimineata soare!

duminică, 18 octombrie 2015

Cetele revin acasa

Cel ce salveaza o viata, salveaza o lume intreaga. (Talmud)

Cand s-a dat liber la granita si plecarea devenise simpla am constatat cum strazile se goleau de cersetori si de indivizi cu aspect de borfasi. O clipa nu mi-am imaginat ca au plecat pe unde au plecat pentru a munci, dar, in egoismul meu, m-am bucurat ca nu-i mai vad la fiecare pas, la fiecare colt de strada, in fiecare magazin, ca nu mai trebuia sa fac faţă hartuirii.

La un moment dat s-a intamplat ca strainii au inceput sa repatrieze anumite grupuri si strazile s-au reaglomerat cu figuri ascutite si ochi de viezure, oameni atenti la tot ce misca doar-doar reusesc sa fure ceva. Prin piete se auzea tot mai des “prindeti hotul!” Din magazine se fura la greu; cersetorii ne hartuiau pe strada, in magazine, in mijloacele de transport in comun, pe terasa, in drum spre munca, in curte, in bloc… Oriunde priveai era un cersetor sau un grup de tineri pusi pe scandal sau pe furat - in cele mai bune cazuri. Apoi au disparut din nou…

Clubul cinefililor: The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford

Noua intalnire la Clubul cinefililor: membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Dupa desenele animate cel mai mult imi plac filmele western - poate pentru ca in cele mai multe binele triumfa sau, oricum, totul se termina cu bine pentru personajele mele preferate. In filmul despre care scriu azi e altfel, dar e de asteptat: si legenda vie isi gaseste la un moment dat sfarsitul pentru a deveni… legenda pura.

sursa 
The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (2007) este un film in regia australianului Andrew Dominik. Titlul este asa de lung deoarece Brad Pitt (Jesse James in film) a dorit sa fie pastrat titlul original al romanului semnat de Ron Hansen, dupa care a fost facut filmul.
In rolul lui Robert Ford (Coward) este Casey Affleck (fratele lui Ben, da).

Despre Jesse James s-au scris multe articole in ziare, multe carti si au fost facute filme in care fictiunea se impletea - mai mult sau mai putin - cu faptele reale, acest film fiind versiunea cea mai recenta. Actiunea incepe in anul 1881, cand Jesse James era deja o legenda, si prezinta intr-un ton melancolic ultimele luni din viata banditului. Filmul impleteste crima, faima si legenda acestui om care a devenit bandit nu neaparat pentru ca asta si-a dorit.
Nu e tocmai un film de actiune, dar aceasta nu lipseste.

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Papa Ioan Paul I. Controverse la Vatican

Istoria papalitatii e mai veche decat istoria unui stat (Vatican, enclava in Italia, Roma; asa cum il stim azi fiind din 1929) si e mai mult decat istoria unei institutii (Sfantul Scaun); e o suma de fapte reale impletite cu fictiuni, cu naratiuni apocrife, ciudatenii si ritualuri inca existente, de secrete pazite cu strasnicie si mistere inventate, de scandaluri, toate capabile sa suscite interesul istoricilor, al amatorilor, al pasionatilor de mister si al adeptilor teoriei conspiratiei.

Istoria papalitatii e presarata de o multime de pontifi care au ramas cunoscuti in istorie pentru anumite fapte. De exemplu: Papa Urban al II-lea (1042-1099, ales in 1088) a ramas in istorie ca fiind cel care a lansat Prima Cruciada impotriva musulmanilor (1095). Papa Grigorie al IX-lea a pastorit intre anii 1227-1241 si a fost cel care a instaurat Inchizitia papala, inchizitia deja existand, dar in anul 1235, este considerată oficiala de catre papa; acelasi Papa, in 1238, a denuntat Lumina Sfanta de la Ierusalim ca inselatorie. Clement al V-lea a fost unul dintre cei mai insemnati papi din evul mediu - in timpul sau sediul papilor a fost mutat de la Roma in Franta, la Avignon; impreuna cu regele Frantei, Filip al IV-lea (zis Filip cel Frumos) a pus la cale distrugerea Ordinului Templierilor; intr-o zi de vineri 13 octombrie 1307, a fost emis un edict care ordona arestarea templierilor simultan in toata Europa si cei care au fost prinsi au fost torturati pentru a se afla locul unde era ascuns tezaurul lor.

vineri, 16 octombrie 2015

Charles Darwin despre animale

Charles Darwin (12.02.1809 - 19.04.1882) e cel mai celebru naturalist britanic, geolog si biolog, fondatorul teoriei referitoare la evolutia speciilor (teoria evolutionista). A observat ca toate speciile de forme de viata au evoluat de-a lungul timpului din anumiti stramosi comuni, ca rezultat al unui proces pe care l-a numit “selectie naturala”. Si-a publicat observatiile si teoria in “Originea speciilor” (1859).
Ce zice C. Darwin despre animale:
Compasiunea si empatia pentru cel mai mic animal sunt unele dintre cele mai nobile virtuti ce i-au fost date omului. Simpatia, dincolo de semenii umani, inseamna umanitate versus animalitate; aceasta virtute o pot avea numai fiintele simtitoare.

Animalele inferioare simt ca si omul placerea si durerea, nefericirea si fericirea. Fericirea este exprimata foarte clar de animalele tinere, in special, cum ar fi puii, pisoii, mieii, cand se joaca unii cu ceilalti ca si copiii nostri.

Exista probe ca pisicile, cainii, caii si, probabil, toate animalele mai mari si chiar pasarile, viseaza - e demonstrabil prin miscarile acestora si prin glas si unele animale au si o mare putere imaginativa. Sunt putini cei care nu recunosc ca animalele au o oarecare putere de a rationa pentru ca pot fi vazute animale care se opresc si se „gandesc” cum sa rezolve o chestiune (de exemplu cioara, dar si pisica sau cainele, intre altele). Cu cat un naturalist studiaza mai mult obiceiurile unui animal cu atat realizeaza ca animalele nu dispun doar de instinct.

Toate animalele sunt increzatoare si curioase, ceea ce este, deseori, in detrimentul lor - de exemplu, vanatorii care se acopera in piele de bivol si le atrag in acest mod.

O mare parte dintre cele mai complexe sentimente sunt comune unor animale si omului. Oricine poate observa gelozia pe care o dovedeste un caine in cazul in care proprietarul isi manifesta afectiunea faţă de alta fiinta; la fel se intampla si in cazul maimutelor. Acest fapt dovedeste ca animalele nu doar ca iubesc, dar simt dorinta de a fi iubite.

joi, 15 octombrie 2015

Nietzsche, radical si original

1861 (sursa)
Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a nascut la 15 octombrie 1844, la Rocken, langa Lutzen (in Prusia, pe atunci), din parinti lutherani. Dupa moartea tatalui, a fost crescut, de la varsta de cinci ani, numai de mama, intr-o gospodarie plina de femei. A invatat mai intai la Schulpforta (Pforta), o scoala intemeiata in vremea Reformei (1543) intr-o fosta manastire (din 1136) a Ordinului Cistercian si renumita pentru calitatea invataturii.
In anul 1864 a intrat la Universitatea din Bonn, unde studiaza teologia, mutandu-se apoi la Leipzig, unde studiaza filologie clasica, in specialitatea limba si literatura greaca veche. In 1869 (avea 25 de ani) i s-a incredintat o catedra de profesor la Universitatea din Basel si in 1872 si-a luat cetatenia elvetiana.

Scrierile sale sunt profetice, poetice si profund critice faţă de starea filosofiei. O mare parte din propria-i filosofie constă intr-un atac sustinut impotriva credintei ca exista o structura obiectiva a lumii, independenta de orice percepere umana a ei. Stilul stralucitor si intensitatea scrierilor sale i-au facut ideile atragatoare intr-un mod popular si uneori superficial incat pe alocuri s-a trecut cu vederea calitatea intelectuala a gandirii sale.

Femei lideri politici

Daca vrei sa ti se spuna ceva, vorbeste cu un barbat. Daca vrei sa se faca ceva, vorbeste cu o femeie. (Margaret Thatcher)

Sunt multe voci care afirma si azi ca femeilor li se potriveste cel mai bine rolul de casnice care asculta de barbatii lor. Sunt voci care intreaba de ce nu au existat in istorie multe femei artisti, ingineri, avocati, medici, politicieni etc. La aceasta intrebare raspunsul e simplu, la indemana oricui are mai mult de o jumatate de creier: regulile societatii de atunci nu le-au permis sa se remarce, insistandu-se pe ideea ca rolul lor este sa fie sotii si mame bune; atat. Unele au reusit sa razbata.

In istoria lumii au fost si vor fi tot mai multe femei lideri politici si nu numai. Regina Hatshepsut si Cleopatra (Egipt) sunt arhicunoscute inca din antichitate. Dar au fost si sunt femei lideri politici si in epoca moderna.

Islanda. Prima femeie din lume aleasa presedinte prin alegeri libere a fost Vigdis Finnbogadottir (n.15.04.1930) - a fost presedintele Islandei timp de 16 ani, in perioada 1980-1996, avand cele mai multe mandate de presedinte detinute de o femeie pana acum - patru; a studiat limba si literatura franceza la Universitatea din Grenoble si la Universitatea Sorbonna, apoi istoria teatrului la Universitatea din Copenhaga si a continuat cu studii de franceza si engleza la Universitatea din Islanda. S-a casatorit in 1954, dar a divortat dupa 9 ani. La varsta de 41 de ani a adoptat o fata, fiind prima femeie necasatorita careia i s-a permis acest lucru.
Johanna Sigurdardottir (n. 04.10. 1942) a fost prima femeie din Islanda care a ocupat functia de premier, incepand cu 2009. A facut parte din parlamentul islandez inca din 1978 si a castigat alegerile de opt ori. Mai mult, a fost primul lider de guvern din lume care si-a recunoscut homosexualitate, Sigurdardottir fiind lesbiana.

miercuri, 14 octombrie 2015

Gradina Majorelle - Marrakech, Maroc

In data de 14 octombrie 1962 a murit pictorul francez Jacques Majorelle, cel care a dat viata cunoscutei Gradini botanice Majorelle din Marrakech, Maroc, o gradina unde pot fi vazute o multime de plante exotice, cacatusi spectaculosi, crini, lotusi, iasomii, palimieri, arbori de nuca de cocos, bananieri, bambusi, agave, chiparosi, cedri, salcii, ferigi care se asociaza perfect cu fantanile, iazurile, ghivecele in culori vii si uimitoarele poteci.
sursa: all-free-photos.com 

Miercurea fara cuvinte! Putere, graţie, viteză

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (42) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
Sursa foto: caricos.com
HAPPY WW!

luni, 12 octombrie 2015

Defaimarea bisericii, in imaginatia unora

Cativa cetateni au stat, ei, stramb si au gandit aiurea: au initiat o petitie prin care cer sa fie demis un deputat din parlamentul Romaniei pe motiv ca, printr-o poza ce se afla in arhiva sa de pe pagina FB, defaimeaza biserica.

In petitie se cere demiterea respectivului deputat in baza art. 13 al. 2) din Legea 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor: „In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase”.

Prin fotografia alaturata nu se aduce ofensa publica simbolurilor religioase, nu e o forma, un mijloc, un act de defaimare si invrajbire religioasa, dar unii cetateni asa au inteles.
In fond, nu e decat o paralela intre metoda de irigare a terenurilor agricole intr-un stat primitiv si unul evoluat. Oamenii aceia chiar se roaga sa ploua (desi nu pare ca si-ar fi luat umbrelele cu ei) - e dreptul lor sa o faca, dar e si dreptul altora sa nu creada ca va incepe ploaia, si pentru faptul ca cineva nu crede si zambeste sau râde in hohote nu inseamna ca defaimeaza ceva, ci pur si simplu, stie ca un sistem de irigatii e mai profitabil in perioade de seceta.

Cuvantul "simbol", provenit din latinescul "symbolum" inseamna ”reprezentare" si este, de cele mai multe ori, o emblema sau o imagine asociata cu cateva cuvinte sau prescurtari referitoare la elementul pe care-l reprezinta. Deci nu se aduce ofensa unui simbol, pentru ca nu râde nimeni de cruce si de ce mai au ei pe acolo - si chiar daca ar râde, tot nu-i ofensa. De ce se simt insultati unii ca altii se distreaza vazand manifestarea? E destul de caraghios, mai ales de cand s-au inventat sistemele de irigatii. Poate ca unii, candva, s-au rugat sa le vina ideea pentru aceste sisteme; altii, probabil, s-au rugat sa obtina banii necesari instalarii unor astfel de sisteme, dar sa te rogi sa ploua, in mileniul trei, in era tehnologizarii, e usor caraghios. Fotografiile sunt un pamflet - si trebuie vazute ca atare.

De ce aceasta fotografie sa insemne defaimare?! Oamenii aceia chiar se roaga pentru ploaie, deci asa vad ei rezolvarea problemei si autorul fotografiei (care nu-i deputatul in discutie) n-a facut decat sa faca o comparatie in imagini, adica sa ilustreze un adevar. Daca cineva se simte ofensat inseamna ca ceva s-ar putea sa nu fie in regula cu credinta sa.

Sa zicem ca vor demisia deputatului pe acest motiv. Intrebari: De ce nu au cerut FB si Google sa fie stearsa fotografia? De ce nu îi cheama in judecata pe toti aceia care au postat sau au distribuit fotografia? De ce nu cheama in judecata pe autorul colajului? De ce nu le fac acestora plangeri la politie?

Da, am dreptul sa fiu ironica in cazul unor anumite manifestari pentru ca, intre altele, e si o zicala ce-mi permite asta: “Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista”. Poate azi ploua cand ma rog, dar maine, dar anul viitor? De-ar functiona intotdeauna rugaciunile n-ar mai fi seceta in lume, nu ar mai fi schimbari climatice radicale, nu ar mai fi razboaie si nu s-ar mai taia cozile la caini pentru a-i face... răi…
N-ar fi mai simplu sa se instaleze sisteme de irigatii care sa nu mai fie furate si/sau vandute la fier vechi?

(text din 12.10.2015 preluat de pe un blog pe care il voi sterge)

duminică, 11 octombrie 2015

Clubul cinefililor: Good Kill

In Clubul cinefililor membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

sursa 
Good Kill (2014) - sau “nici razboiul nu mai e ce-a fost” - e un film bazat pe evenimente reale, in regia lui Andrew Niccol, avand in rolul principal pe Ethan Hawke - maiorul Thomas Egan, pilot in U.S. Air Force, care, pe zi ce trece, se simte mai frustrat pentru ceea ce trebuie sa faca, fara a mai simti fiorii zborului, fara a mai putea controla pe cine anume ucide, mai ales de cand a intervenit CIA, cerand sa fie ucise tinte aflate pe teritoriul statului Yemen, care nici nu se declarase in razboi cu S.U.A.; ce i se parea cel mai rau maiorului era faptul ca se ucidea “la gramada”, copiii ucisi fiind considerati potentiali soldati, la fel ca si femeile care aveau nesansa sa se afle in apropierea unui obiectiv CIA.

Dupa septembrie 2001 armata S.U.A. a inceput sa foloseasca vehicule aeriene de lupta fara pilot (drone), in lupta impotriva terorii - dar azi, cum observa din ce in ce mai multi oameni, civili sau militari, lupta e teroarea. Lupta impotriva terorii are exact aceleasi sanse de reusita ca si razboiul impotriva drogurilor, traficului de persoane, prostitutiei…
Cand lupta impotriva terorii devine teroare ceva nu e in regula.

sâmbătă, 10 octombrie 2015

Defăimarea socială în viziunea incapabililor

As fi tentata sa incep cu “Doamne, mare-i gradina ta!” dar ar fi mai potirivt: “Mama prostilor e mereu gravida”… Dar nu incep astfel pentru ca, in curand, s-ar putea sa fiu amendata pentru ca… discriminez, defaimez etc.

In loc sa castige respectul cetatenilor, politicienii (politrucii, mai corect) români se ascund in dosul legilor scrise pe genunchi si adoptate cu viteza luminii doar pentru ca se refera la binele lor, in principal, pentru ca altfel… legile de interes general zac mult si bine si cand sunt, in sfarsit, gata, e nevoie de “norme de aplicare”, adica o explicatie de cum si cand sa se aplice respectivele dispozitii - sunt, adica, pline de echivocuri, sunt ceea ce unii ar numi şvaiţer.

miercuri, 7 octombrie 2015

luni, 5 octombrie 2015

Clubul cinefililor: To Sir, With Love

Un alt film pentru Clubul cinefililor ai caror membri - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Nu am vazut filmul de curand, insa il am bine intiparit in memorie pentru ca m-a impresionat foarte mult si mi-am amintit de acest film pentru ca azi e Ziua Internationala a Profesorului si scriu despre acesta ca omagiu pentru acei dascali care se implica trup si suflet in educarea copiilor, a tinerilor, in general, omagiu pentru toti dascalii care nu vad culoarea pielii celor pe care ii educa, pentru dascalii care nu fac diferenta intre elevii de diferite conditii sociale si ii trateaza pe toti cu aceeasi atentie.

To Sir, with Love (1967) este un film in regia lui James Clavell, autorul romanelor Shogun, Nobila Casa etc. si care a adaptat, printre altele, scenariul pentru The Great Escape (1963), cu Steve McQueen in rolul principal, dupa romanul omonim al lui Paul Brickhill. James Clavell e si scenarist si producator pentru acest film adaptat dupa romanul omonim (autobiografic) scris de E.R. Braithwaite.

duminică, 4 octombrie 2015

Ziua Mondiala a Animalelor - 4 octombrie 2015

sursa: Fans of Animal Rights 
Compasiunea faţă de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud faţă de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)

An de an se sarbatoreste aceasta zi, se organizeaza mitinguri pentru sustinerea drepturilor animalelor, impotriva actelor de cruzime asupra animalelor, an de an unii striga “iubiti oamenii, apoi animalele”, apoi se constata ca aceia care au strigat “iubiti oamenii” nu iubesc nici animalele si nici oamenii; an de an oamenii ajung sa se certe intre ei, pentru ca cei mai multi au ca argumente atacul la persoana si injuraturile… Si an dupa an animalele sunt chinuite, chiar daca, din timp in timp, se mai schimba ceva in bine.

Rudyard Kipling - laureat al premiului Nobel pentru literatura - prin “Cartile junglei” a aprins in inima milioanelor de oameni - adulti, dar mai ales copii - dragostea pentru Natura, pentru toate vietatile, chiar si pentru fiarele intunecate ale junglei. Divinitatea a asezat si animalele langa om, sa-i fie de ajutor; fiecare vietate are un rol bine determinat in Natura si toate au fost lasate omului “in grija si ocrotire”. Sunt oameni carora le plac animalele si oameni carora nu le plac, dar exista si acea categorie de oameni care trateaza animalele cu o cruzime greu de imaginat, doar pentru ca pot, transformandu-se in bestii detestate de orice fiinta rationala. Doar mintile bolnave pot ticlui fapte ca acelea despre care se scrie si se vorbeste parca tot mai des.

vineri, 2 octombrie 2015

Oameni nebuni, la propriu

autor: Lashea 
Sunt oameni nebuni, la propriu, pentru ca nu poate fi sanatos acela care ajunge sa ucida la intamplare sau sa comita fapte care sa-i coste viata pe oamenii care se bucura de o noua zi, merg la scoala, la serviciu, isi vad de treburile lor.

Ce-i face pe unii sa ajunga in situatia de a ucide cu sange rece?! Cercetatorii au ajuns si n-au ajuns la un raspuns cert, dar au unele explicatii: ba lobul frontal e defect (din nastere sau de la vreo lovitura), ba indoctrinarea religioasa, ba impotenta, ba… ba… si iar ba. In timp ce oamenii de stiinta cauta raspunsuri unii continua sa ucida; si chiar de ar avea un raspuns cert, ei pot interveni abia dupa ce incidentul se produce.

S.U.A. au avut parte, joi dimineata, 1 octombrie, de un nou atac armat intr-o scoala. De data aceasta la Umpqua Community College - un centru regional de invatamant superior din Oregon. Chris Harper Mercer, un barbat in varsta de 26 de ani, inarmat cu patru arme (3 pistoale si o pusca lunga, AR-15), a intrat pe fereastra intr-o sala de curs si a deschis focul asupra profesorului si elevilor. A ucis 13 oameni si a ranit alti 20 - se arata in raportul politistilor. Nu se stie daca avea sau a avut vreo legatura cu scoala sau cu cineva de acolo, dar se pare ca a fost mentionat pe un site de socializare ca fiind producator asistent pentru o piesa de teatru ce se juca de catre un grup de la acea scoala.

joi, 1 octombrie 2015

Doamna cu butucul

sursa
Catherine Elizabeth Coulson s-a nascut in 22.10.1943 si a decedat in dimineata zilei de 28.09.2015, la resedinta sa din Ashland, Oregon, S.U.A. A rapus-o cancerul, la varsta de 71, cand inca mai avea proiecte incepute.

Actrita e cunoscuta in România mai mult din serialul Twin Peaks (1990-1991), creat de David Lynch si Mark Frost, unde a dat viata personajului Margaret Lanterman, numita “Doamna cu butucul” pentru ca mereu ducea dupa ea un bututc despre care afirma ca are puteri speciale si parea sa aiba cu acesta o legatura spirituala. Localnicii o credeau nebuna, dar ea a avertizat-o pe Laura Palmer ca ceva rau urma sa i se intample. Si tot ea il ajuta pe agentul special Dale Cooper (Kyle MacLachlan) sa descurce iţele incurcate ale uciderii Laurei Palmer.

Gândurile unor români despre refugiaţi

Observaţie: Emigrant se numeşte persoana care îşi părăseşte ţara pentru a se stabili, temporar sau definitiv, in alta - s-ar putea numi şi expatriat imigrant, adică persoana venită dintr-o ţara străină pentru a se stabili in ţara X (cea aleasă). Imigrant se numeşte persoana care a plecat din ţara sa şi s-a stabilit in altă ţară.
Pe scurt: o persoană se numeşte emigrant când pleacă din ţara sa şi se numeşte imigrant când s-a stabilit in noua ţară.

Revin la gândurile materializate in cuvinte ale unor cetăţeni de pe ale căror limbi picură venin. Le-am auzit pe magistrala informatică. N-o să susţin că oamenii nu au dreptul să fie speriaţi, dar frica izvorâtă din lipsa de informaţie, din prostie, din bigotism, din rasism, xenofobie sau invidie nu e tocmai frică. Pe aceşti oameni unii i-ar numi “hateri” = acei indivizi care mereu urăsc ceva sau pe cineva, sunt invidioşi şi răutăcioşi.

Fără să-şi dea seama, probabil, unii îşi arată invidia atunci când se afirmă împotriva refugiaţilor:
Nu! noi suntem undeva primiți cu brațele deschise? indiferent de felul nostru tot români suntem clasificați! tu nu furi!dar Îți place să se audă ca ești hoţ? nu! (nu am schimbat editarea)
Altfel spus, gândesc unii: să moară şi capra vecinului, in loc să dovedim că nu suntem cum ne cred alţii.

Nu! Cum noi nu suntem bine primiți, nici ei nu au ce cauta! Ce ar mai fi sa mergem la cumpărături cu frica că ne da cineva in cap? Sa mergi cu frica pe strada, sa iti fie frica să lași copii la joaca? Sa iti fie frică sa iți lasi fiica singura sa se duca la școală? Sunt învățați sa ucidă pentru religia lor, nu le pasă de nimic. Categoric nu au ce căuta si nu doar in Brașov, în România.
Din nou: să crape şi capra vecinului. In plus, scrie ca şi cum altfel nu ar exista acest pericol de a-i da cineva in cap când merge la cumpărături. Sunt învătaţi să ucidă pentru religia lor e o afirmaţie care dovedeşte lipsa nu doar de informaţii, ci şi un nivel intelectual destul de scăzut. Habar nu are persoana in cauză - şi multe ca aceasta - că in Europa erau deja 26 de milioane de musulmani, iar in România erau deja 65 de mii de musulmani şi nu i-a fugărit nimeni copilul pe stradă, cum fugăresc unii civilizaţi copiii de ţigani de prin parcuri, deşi copiii aceia nu fac decât să se joace, pentru că parcul e amenajat pentru toţi copiii nu doar pentru cei blonzi, cu ochi albaştri şi piele albă.
In Franţa, in anul 2010, erau 8 milioane de musulmani (azi sunt, sigur, mai mulţi) şi nicio franţuzoaică nu s-a plâns că se teme să meargă singură la şcoală.

Nu ii expulseaza nimeni!!Germania ii accepta si mie mi se face mila de femei si copii dar barbatii sa ramana sa lupte sau sa ii lase sa munceasca daca tot ii primesc nu sa le ofera atatia bani pe luna !!noi muncim pe 1200 de euro din greu iar ei bin aici si primesc de toate plus bani !!Eu locuiesc in Germania si vad astea si ii ajutam destul cred eu cu haine hrana etc dar copiilor li se taie din drepturi pt a avea statul mai multi banii pentru emigranti!!oare cum.o sa fie peste cativa ani o sa trebuiasca sa impartim si proüria locuinta cu ei?? (nu am modificat textul iniţial)
Din nou, să moară şi capra vecinului... Când ea şi ceilalţi au ajuns acolo la fel au zis nemţii: "vin emigranţii ăştia şi le dă statul de la gura copiilor noştri"? Au fost cetăţeni germani care au yis, dar erau la ei acasă şi parcă-parcă au o scuză.
Bărbaţii să rămână să lupte! Ce uită unii este că bărbaţii aceia sunt civili şi mulţi nu au idee cum să armeze o armă, să ochească şi să tragă - la foc automat şi tot n-ar fi exclus să rateze ţinta când luptă împotriva soldaţilor antrenaţi. Unii au luptat cât au putut, dar când familiile le-au fost ameninţate, uneori întemniţate şi torturate pentru ca ei să nu mai lupte au lăsat armele şi au luat drumul pribegiei.
Bineînţeles că vor munci, când vor avea dreptul, dar nu au acest drept de la început - există anumite proceduri.. 

Un altul îşi arată înţelegerea şi certitudinile (sublinierile îmi aparţin): Nu este vorba de felul in care suntem primiti noi in alte tari. Inteleg drama acestor emigranti dar mai presus de acest lucru se afla tara, natia si siguranta noastra. Stiu ca intre acesti emigranti se afla si teroristi si sunt convins ca este doar o chestiune de timp ca ei sa atace. Dupa ce vor face acest lucru ce explicatii ne vor da politicienii si cei care acum sunt de acord cu acceptarea lor? In plus, atunci cand noi romanii am fost calariti de huni, tatari, turci, rusi, samd, am ramas si am rezistat aici. Ei de ce nu fac la fel? Apropo, maine este 11 Septembrie...
As zice că au rămas şi nu prea aici, pentru că mulţi au luat calea pribegiei; iar cei care au rămas au plătit tribut de sânge cotropitorilor şi mai apoi am ajuns in poala comuniştilor.
Grija faţă de naţie! Grija faţă de ţară! Acestea sunt lozinci goale de conţinut pentru că, la atâţia ani după comunism mare lucru nu s-a schimbat - mentalitatea unora cu atât mai puţin.
11 septembrie a trecut fără vreun incident major, cum se temeau, probabil, unii...

Acest argument împotriva primirii refugiaţilor mi se pare cel mai tare: in Brasov nu niciodata pt k e cel mai frumos oras din romania si nu merita sa vina imigranti in oras ! Sa mearga in Bucuresti la capitala si sa stea in Parlament in locul la lesinati aia ce au dus tara d rapa !
O fi cel mai frumos oraş din Ro dar pare să aibă şi oameni cu suflet tare urât... mai ales că autorul textului pare a se arăta de acord să meargă acei oameni in oricare alt oraş... Aş face un pariu: cel care a gândit cele de mai sus cred că nu e născut din părinţi născuţi in Braşov - poate că nici nu e născut in Braşov.

Argumentul următor e hilar: Categoric, Nu! Brasovul a ramas unul dintre putinele orase curate, din toate punctele de vedere, ale acestei tari. Neamul romanesc este un neam curat cu sufletul si cu gandul. Acesti imigranti nu numai ca nu sunt potriviti pentru Brasovul nostru, eu cred ca nici nu vor sa fie. Odata instalati, cererile lor vor evolua iar noi vom regreta, sunt o natie de oameni duri, rautaciosi. Cu regret pentru copiii lor, spun inca o data, Nu.
Categoric, curat cu sufletul şi gândul e cel care scrie aşa ceva. Nu scriam mai sus că unii sunt şi uşor inculţi? Un neam cu suflet şi gând frumoase nu poate gândi astfel, nu poate vorbi astfel, nu poate simţi astfel... Sunt o naţie de oameni duri, răutăcioşi... Sunt aproape sigură că ştie asta numai din ce-a văzut la TV, a citit prin ziare şi pe net (mai ales in aceste zile); in viaţa ei, această persoană, nu cred să fi văzut de aproape un arab, un sirian, un iranian - dacă ar vedea unul şi nu i-ar zice nimeni că-i străin ar putea crede că e de prin Bucureşti, de pe la Dunăre sau din altă zonă unde românii sunt mai tuciurii deşi sunt români sadea.

Argumentul suprem şi ruşinos din partea cuiva care se considera evoluat: Fără ţigani că sunt foarte periculoşi şi perverşi.

După aceste comentarii (scrise cu litere italice) culese de pe diverse pagini prea multe nu sunt de comentat, dar va veni ziua in care cei care au scris astfel de cuvinte (ce am amintit aici e o mostră modestă) se vor bate cu pumnul in piept că ei au fost printre cei care au susţinut primirea refugiaţilor/emigranţilor. Aşa s-a întâmplat şi după evenimentele din decembrie 1989: mulţi eroi s-au arătat, povestind ce le-au povestit cei care chiar au luat parte la acţiune şi, uneori, povestind ”vitejia” lor chiar celor care le-au povestit un eveniment sau altul!!!

Şi atunci, in decembrie '89, urlau unii despre terorişti (istoria se repetă, dar puţini învaţă din ea) şi toţi se uitau după terorişti, dar nimeni nu a văzut unul, dar de bătut, unii, au mai bătut pe câte unul care a avut ghinionul să treacă pe lângă vreun idiot speriat sau doar agitator de profesie care a strigat: ”teroristul!” Şi turma s-a repezit asupra unui turist nevinovat - aşa cum s-a constatat ulterior şi nimeni nu a fost pedepsit pentru că l-au băgat pe om in spital; motivul indulgenţei: situaţie excepţională, încărcată de temeri.

De o turmă de bivoli sălbatici reuşesti să te mai aperi, dar de o mulţime de oameni neinformaţi, speriaţi şi care nu gândesc singuri ai şanse să scapi doar dacă se întâmplă o minune!