luni, 31 octombrie 2016

Cucu-bau! Peekaboo!

Cucu-bau! Acum te vad, acum nu te vad! Acum esti, acum nu esti!

de Georgios Jakobides
Cred ca nu exagerez afirmand ca m-am jucat “cucu-bau” de cel puţin un milion de ori. Râsul copiilor este atat de cristalin incat imi place sa-i ascult pe cei mici râzând cât mai des. Cucu-bau! E irezistibil cu cei mici. Chiar si adultii zambesc atunci cand te joci cu ei.

Acest “joc de copii” ii ajuta pe cei mici sa inteleaga principiul pe care psihologul elvetian Jean Piaget l-a numit “permanenţa obiectului”, ii ajuta sa se descurce cu situatii precum lipsa mamei chiar si pentru perioade scurte; bebelusii, in special, spun specialistii, depasesc mai usor anxietatea de separare care e frecventa la bebelusi. Copilul va intelege ca atunci cand parintele pleaca de langa el nu dispare - cum cred ei - a demonstrat o echipa de cercetatori condusa de James Russell, de la universitatea din Cambridge (au lucrat cu minori cu varsta de 3 si 4 ani). James Russell considera ca farmecul jocului consta in aceea ca-i face pe cei mici sa creada ca sunt invizibili, cei mai multi crezand ca atunci cand cineva nu le vede ochii nu ii vede nici pe ei (a folosit ochelari cu lentile prin care copiii puteau vedea dar ceilalti nu ii vedeau ochii).

sâmbătă, 29 octombrie 2016

Defilare. Reflexii in oglindă

sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu
sursa foto: http://cynology.freeservers.com/photo3.html
Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta " (poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

joi, 27 octombrie 2016

O noapte in Castelul Bran

Ce ai face dacă te-ai întâlni cu Dracula "faţă-n colţi", în propriul lui castel?
E întrebarea la care trebuie să răspundă (in 50-500 de caractere) ce-i care-şi doresc să doarmă o noapte in Castelul Bran, in pat cu formă de sicriu, in 31 octombrie, cu ocazia sărbătorii Halloween. Răspunsul poate fi transmis în engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, rusă, portugheză, chineză, japoneză sau coreană.

Vor fi doi căştigători şi vor zbura spre România din orice colţ de lume. La Castel vor ajunge într-o căruţă trasă de cai şi vor fi întâmpinaţi de Dacre Stoker, stră-strănepotul lui Bram Stoker, autorul romanului “Dracula”.

Concursul e lansat, la nivel internaţional de Airbnb, cea mai mare comunitate online care oferă locuri de cazare în întreaga lume, cu peste 1.000.000 de utilizatori activi.

Acest concurs a fost popularizat serios, informaţia fiind preluată de The Telegraph, NBC, Yahoo News, Daily Mail, Condé Nast Traveler, The Huffington Post, Washington Post, TIME, Mashable, Lonely Planet Travel News, etc..

Actualizare 31 octombrie 2016
Dacre Stoker a fost la Bran, unde a lansat proiectul de crowdfunding „Dracula Village”, alaturi de un antreprenor român, Radu Oprea (care a demarat proiectul) si o echipa de tineri. Au cumaparat terenul (la cateva sute de metri de castel) si vor sa dezvolte un complex turistic specific secolului XIX in Bran, bazat pe romanul pe care Bram Stoker l-a publicat in acel secol (“cand Dracula a fost eliberat”). Pentru arhitectura specifica Branului la acea vreme colaboreaza cu arhetectul Gabriel Henegar, singurul din bransa care mai cunoaste vechea arhitectura a localitatii.
(sper sa realizeze ce si-au propus, pentru ca proiecte de asemenea anvergura au mai fost demarate, pe diverse teme, si nu au fost finalizate).

In anul 2009, alaturi de Ian Holt, Dacre Stocker a publicat “Dracula: The Un-Dead”, carte bazata pe notitele luate de Bram Stoker.

₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪
Un gând: cât de important ar fi un aeroport şi in Braşov, să nu se mai înghesuie turiştii pe şoselele aglomerate, Bucureşti-Braşov, Sibiu-Braşov sau Târgu Mureş-Braşov (in special). Daaar... ar pierde cam mulţi bani aceste localităţi (şi nu doar acestea) de-ar avea Braşov aeroport. Acum turiştii sunt transportaţi de la aeroporturi cu trenul, autocare, microbuze sau – in cazuri fericite – cu elicopterul sau avioane charter de mici dimensiuni. Cu alte cuvinte, creşte costul călătoriilor, nu se măreşte numărul turiştilor şi de toţi aceşti bani beneficiază cetăţenii celorlalte oraşe, nu cei din judeţul Braşov (din localităţile de aici), deşi turişiti vin pentru obiectivele din Braşov.
₪₪₪₪₪₪₪₪₪₪
Airbnb
https://www.facebook.com/airbnb/
https://www.airbnb.com/night-at/dracula

miercuri, 26 octombrie 2016

Reciclare. Când agenţii locali n-au de lucru

Mare actiune, mare, de ordine publica la Brasov!

Cand nu amendeaza oameni care hranesc pisicile din zona blocului agentii de la “politia locala” amendeaza cautatorii in gunoaie care aduna peturi si le vând la centrele de reciclare. Pentru pisici priviti spre Bistrita, pentru reciclabile spre Brasov.

Pe motiv ca de adunat si reciclat se ocupa numai firmele acreditate de primarie, politistii locali au amendat un cetatean care a fost prins in flagrant ca “fura” deseuri de plastic de pe platformele de depozitare a deseurilor (containere de gunoi “rezidentiale”) dintr-un cartier brasovean. Omul a fost amendat si plasticul (recipiente din plastic) confiscat.
O fi o forma de a asigura veniturile firmelor care se “ocupa” de colectare? Doar ma intreb…

(de la inceputul anului au mai amendat destui, zic purtatorii de vorbe ai politiei locale).

Aceiasi politisti locali au anuntat razii in tot municipiul pentru ca, deh!, “hotii” trebuie neaparat prinsi si pedepsiti. Amenzile pentru astfel de gesturi sunt cuprinse intre 500 si 5000 de lei pentru persoane fizice si intre 2000 si 20 de mii de lei pentru persoane juridice.

Cum de le-a venit ideea aceasta de a amenda pe aceia care abia au dupa ce bea apa si – multi – dorm sub cerul liber? Cum isi imagineaza acesti agenti – si cei care au dat ordinul – ca acesti oameni vor plati vreodata amenzile primite? Ce-or sa le faca? ANAF le va executa silit baracile in care “locuiesc” sau cartoanele pe care dorm? Vor preda datoria firmelor de recuperatori?

Aceasta operatiune desfasurata de cei numiti “oameni ai străzii” este cea mai grava problema a Brasovului si se lucreaza serios impotriva hotilor care fura “reciclabilele” de prin containerele de gunoi.

Oare i-ar amenda si de-i prind adunand plasticul de prin paduri, de pe malul apelor, de pe marginile de sosea?

Unii ar spune ca astfel scapam de cautatorii prin gunoaie. Nicidecum, pentru ca vor scotoci dupa resturi de mancare si dupa cine mai stie ce! Deseurile acestea le asigura unora o paine pe zi (nu zic ca nu o fi vorba si de vreo retea, si derbedeii aceia profita de oamenii sarmani, dar nu asa se scapa de infractori, lovind tot in nevoiasi). Un kg de “peturi” e cativa bani (vreo 50-70 de bani “peturile” transparente). Din suma ce ar reveni celui care le-a adunat se retine “la sursa” impozitul pe venit (pentru ca nevoiasii nu pot fi urmariti fiscal statul a impus firmelor sa retina venitul pe profit). Pentru 100 de kg “pet” ar castiga, sa zicem, 60 de lei, din care se scade impozitul de 16 %. In mod cert cel care le-a adunat se va imbogati

Cred ca in toate statele care se considera dezvoltate (si civilizate) exista o limita de venit până la care nu se percepe impozit, doar aici nu… Ba da, pentru castigurile la loto, de exemplu, nu se percepe impozit pentru sumele de sub 600 de lei. Altfel spus: cei care cauta in gunoaie pentru un ban sunt impozitati, cei care arunca banii pe jocuri de noroc, nu. Loteriei Române trebuie sa i se asigure venituri serioase prin incurajarea “jucatorilor mici” care mai mult cheltuiesc decat castiga, luna de luna.

Mai in gluma, mai in serios: Incep sa inteleg de ce au infiintat "politia locala", formata din cetateni care nu au o pregatire de specialitate.

Dă-te jos! Vino şi ia-mă! Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Foto, “captura YT” (pisica a stat pe stâlp 4 zile; in Phoenix, Arizona, prin anul 2004)
HAPPY WW!

marți, 25 octombrie 2016

Marţi!

Ma trezesc mai tarziu de zorii zilei si inainte de orice deschid computerul – până se incarca rezolv maruntisurile matinale.

Accesez site-ul ratbv sa aflu orarul unei linii de troleu pe care n-o folosesc de regula.
Deschid paranteza: De ce nu merg cu taxiul cand sunt singura?! N-am o explicatie multumitoare dar, pur si simplu, nu-mi place sa merg cu taxiul cand sunt singura. Inchid paranteza.

Notez ora, inchid computerul si-i dau bataie. Ajung in statia cea mai apropiata (dar deloc aproape) unde opreste troleul in cauza. Afisajul ecranului electronic din statie ma instiinteaza ca troleul va sosi peste 20 de minute. De ce sa corespunda orarul de pe site cu cel din statie? Stau, ca n-am de ales. Bine ca nu-i frig. Ajung unde aveam treaba la noua fara trei minute – intalnirea era la noua. Chioscul din complex e inchis. Deh, inca nu-i noua. La noua si un sfert chioscul e tot inchis. La noua si aproape jumate vine tipa. Bolboroseste ceva scuze, le accept si ne vedem de lucru. Pe la ora 16 si ceva ajung acasa. Una-alta, deschid computerul. Antivirusul cere sa fie actualizat. Click, si-asteapta. Dupa vreo cinci minute apare un mesaj despre nu stiu ce eroare care a intervenit si antivirusul nu se actualizeaza. Imi cere sa raportez la Mi@cro@soft. Nu raportez nimic! Hai, pa! Inchid computerul si-l deschid pe celalalt. Se misca precum ochii mortului… Cand, in sfarsit, e incarcat sistemul constat ca e înţepenit pe ecran cursorul mouse-ului. Scot firul, il infig iar, nimic! Fain!

Bara de bătut covoare

Gospodarul de la opt şi-un sfert

Luni dimineata, spre zori, ma trezesc in ciripit de pasarele. In linistea diminetii glasurile lor somnoroase ma faceau sa zambesc, si mi-am spus ca trebuie sa fie extraordinar de fain sa avem o viata in care sa ne putem permite sa contemplam natura. Pentru ca nu toti putem asta continuu ne multumim cu clipele.

Bine dispusa, mi-am vazut de ale mele. La un moment dat, in linistea diminetii senine, incep sa se auda batai puternice de “batator”. Pe care l-o fi apucat criza de curatenie la ora asta? Oricum, nu-mi pasa, pentru ca n-am de gand sa ma duc la el si sa-i atrag atentia ca face galagie – omu’ respecta cu strictete programul de “liniste publica” prevazut in legea 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice (republicata in 2014), art. 2 pct. 26, unde scrie clar ca se scanctioneaza cu amenda intre 500 si 1000 de lei orice persoana care tulbura linistea locatarilor intre orele 22:00-8:00 si 13:00-14:00, prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora. El isi batea covoarele la opt si-un sfert. La opt si un minut de-ar fi facut-o era in “litera legii”.
Chiar de n-ar fi “respectat” legea, pentru asa ceva nu m-as fi dus la el, ca nu-s sarita de pe fix!

In mai puţin timp decat mi-a luat sa scriu randurile de mai sus se aude o voce de barbat care striga cat il tin plamanii la cel care-si bate cu spor covoarele. Curioasa ca pisica, ma duc la geam. Era un locatar din blocul aflat la vreo cinci metri de bara de batut covoare, iesit in balcon in pijama – il cunosc de ani de zile si stiu ca lucreaza in trei schimburi. O fi venit de la schimbul trei si abia s-o fi dus la culcare. “Batausul” tace si-si vede de treaba. Nu-l recunosc pe cel care bate covoare (covorase, de fapt) si ma bucur. Deh! Vreau sa cred ca vecinii pe care-i stiu de-o viata nu s-au schimbat peste noapte.

De ce “consemnez” aici un fapt atat de banal? Pentru ca legea are si litera si spirit (si acest “spirit al legii” ar trebui sa fie inteles si de cetateni, nu doar de “oamenii legii”). Multi sustin ca respecta litera legii cu strictete dar uita de spiritul acesteia. In acest caz, vecinul care-si batea covoarele  poate ca ar fi putut sa mai astepte puţin, mai ales ca nu erau covoare mari, pe care sa nu le poti curata simplu cu aspiratorul. Nici zece minute n-a facut galagie! N-ar fi gasit aceste 10 minute cand s-ar fi intors de la munca? Poate ca nu…
Mai sunt zone in Brasov unde se bat pe rupte covoarele, inclusiv sambata sau duminica, spre disperarea celor care vor liniste macar in aceste zile de repaus legal.
In unele localitati a fost interzisa amplasarea acestor bare prin hotarare de consiliu local - cele existente, insa, pot fi folosite in continuare. Stiti ca unii dintre cei care mai au bare de batut covoare pe langa bloc au montat bare cu “ţepi” pe ele, inchise cu lacat, sa nu vina la batut covoare cei de prin alte blocuri?!!

Nu-mi place (si nu mi-a placut) acest obicei cu batutul covoarelor in faţa blocului, mai ales cand barele pentru batut covoare sunt amplasate aproape sub ferestrele unor locatari (pentru ca un loc mai izolat nu exista in orice zona). Felicit initiativa celor care au desfiintat aceste bare de batut covoare si au scapat de praful adunat in jurul acestora, de galagie cand ti-e lumea mai draga, de apa murdara aruncata acolo dupa ce gospodarii si-au spalat covoarele.

Amintiri din copilărie

Imi amintesc perioada copilariei, cand majoritatea locatarilor din bloc bateau covoare cu regularitate - inclusiv parintii si tare nu-mi placea; atunci mi-am zis - si le-am zis - ca nu voi bate vreodata covoare - si pâna azi n-am batut (nu mi-au facut nimic!). In perioada sarbatorilor se forma “coada”. La vremea aceea nu erau prea multi cei care isi permiteau aspirator, dar chiar si cei care aveau tot bateau covoarele – sa le “improspateze” – adevarat: aerul din casa se schimba radical, mai ales cand covoarele erau batute pe zapada.
Se adunau mai multi barbati si isi asteptau rândul. Pana ajungeau la bara “socializau”. La noi, copiii, nu se mai gandeau cand isi insirau pe mesele de ping-pong covoarele facute sul sau cand le intindeau acolo pentru a le spala. Nu ii interesa nici ca iarna, inca de la prima zapada asternuta mai serios, murdareau zapada batand covoarele intinse pe patul alb si pufos unde noi abia asteptam sa ne bulgarim sau sa construim igluri - da, am construit si igluri, dar nu din blocuri de gheaţă: faceam bulgari de zapada mari si ii asezam formand o piramida teşita, nivelam, apoi udam si pe interior si pe exterior, sa fie rezistent, sau adunam zapada morman, o udam lasand doar o portiune “moale”, pe unde sapam. Cand era gata ne inghesuiam acolo si jucam carti. Cand aveam mai multe igluri formam “triburi” si ne razboiam – muniţia fiind bulgarii de zapada. Cine era atins intr-o “zona vitala” iesea din joc; cei atinsi intr-un braţ, de exemplu, nu mai aveau voie sa foloseasca acel braţ s.a.m.d. Uneori luam si “prizonieri”.
Cand zapada era murdara, insa… nu aveam chef de asa ceva… asteptam un strat proaspat si speram sa ajungem acolo inaintea adultilor – uneori reuseam (in vacanta).

Azi nu se mai joaca nimeni in zapada, in zona – nici nu mai cade asa multa ca in acei ani – dar destui adulti continua sa-si bata covoarele de la primele ore ale diminetii – nu se mai formeaza cozi!

Cand adultii nu se inghesuiau la bara de batut covoare ne jucam noi acolo - faceam sport: concurs de tractiuni, mers pe bara (cand conditiile climaterice permiteau) si altele sau o foloseam ca poarta pentru fotbal si handbal. Unele fete imitau gimnastele pe care le vedeau la TV. Acum, si sa vrea cineva sa se joace acolo nu poate: e fixata pe un “piedestal” de asfalt, inghesuita intre un gard si parcare – cel care-si are loc de parcare in imediata apropiere a barei trebuie sa fie tare… “fericit”.

luni, 24 octombrie 2016

Suntem prea mulţi sau prea puţini pe Terra?

Prea mulţi sau prea puţini pe Terra?!

Se tot striga ca ne inmultim prea mult si se lucreaza la sterilizari in masa prin state din lumea a treia (informatii pe tema sunt, destule, pe net). Daca tot suntem asa multi si Terra nu ne mai poate hrani hai s-o punem si de-un razboi, doua, noua, nouazeci si noua, sa rarim populatia…

Pe de alta parte, in multe state din U.E. (si nu numai) unii striga tot mai vehement impotriva avortului (cazul cel mai recent Polonia, octombrie 2016).

Poate doar mi se pare, dar sesizez aici ironie sau cinism  (sa nu-i zic manipulare): se permite avortul – ba chiar sunt sterilizati oamenii – in statele slab si subdezvoltate, dar se interzice in statele dezvoltate. Cu alte cuvinte, unii vor sa rareasca populatia din ţările unde cei mai multi oameni traiesc in saracie lucie – cu resurse ale solului si subsolului inca insuficient exploatate - si sa o îndesească pe cea din statele dezvoltate, unde resursele solului si subsolului sunt epuizate sau aproape epuizate. Poate e doar o impresie…

Controlul natalităţii

In anul 1964, Isaac Asimov s-a referit si la necesitatea controlului rational al natalitatii, prin metode umane, deoarece populatia lumii, in continua crestere (in 2011 eram 7 miliarde), ar putea sufoca Pamantul. El isi exprima credinta ca pana in anul 2014 acest aspect va fi luat in serios.
Inaintea lui Asimov au fost altii, iar dupa el au mai urmat unii cu astfel de idei: David Rockefeller, Bill Gates

Avorturile in România

Nu am acces la o statistica oficiala pe tema avorturilor - nici nu cred ca exista una riguroasa la nivel national (clinicile private nu stiu daca azi raporteaza toate cazurile de avort – in anul 2014 sigur n-o faceau) - dar tind sa cred afirmatia ca cea mai mare rata a avorturilor din U.E. e in RO.

Tind sa cred afirmatia deoarece in RO nu exista o educatie serioasa de “planificare familiala” dar exista o toleranta fantastica privind “sexul cu minori”. Barbati, uneori trecuti si de a doua tinerete, zapacesc pustoaice cu varste cuprinse intre 13-17 ani, adesea le lasa gravide, apoi (cei mai multi) platesc pentru avort si continua de unde au ramas. Poate ar fi bine sa fie bagati la parnaie macar cateva luni toti aceia care fac asa ceva! Dar nu! Ii mai amendeaza pe cei care fac sex cu fetele care au varsta sub 15 ani si cam atat (aceasta in cazul in care reclama parintii fetei sau o persoana careia ii pasa de ceea ce se intampla in jurul ei). Amenda e un fel de “sa nu mai faci”.

Adolescentii isi incep viata sexuala de la varste din ce in ce mai fragede si habar nu au unde ii poate duce acest fapt – si nu e cineva care sa le spuna cum sa se protejeze de sarcini nedorite. Amandoi, da, pentru ca amandoi contribuie la aparitia unei noi fiinte.

Natalitatea poate fi stimulata altfel, nu prin interzicerea avortului, si trebuie stimulata in cazul indivizilor adulti, nu in randul copiilor si celor foarte tineri. De ce scriu despre copii cu copii? Pentru ca nu-mi iese din minte cazul unei fetite in varsta de 11 ani care a fost lasata insarcinata de un adult si sarcina depasise termenul pentru care legea permite avortul voluntar, iar mama (si fiica) nu doreau copilul respectiv, din motive diverse, de inteles. Atunci, fostul sef al Colegiului Medicilor a afirmat (la TV) ca nu-i problema sa nasca fata (desi se stie ca travaliul suportat de copii poate fi cu risc major), iar daca fata nu il doreste si nici bunica nu isi poate permite sa il creasca mica fiinta poate fi institutionalizata, in vederea adoptiei. Afirmatia pare logica, dar venita de la un medic e cel puţin ciudata – parerea mea.

Cazurile de avort sunt numeroase mai ales in randul tinerelor, dar nici femeile adulte nu stau mai bine la contraceptie – cele mai multe cazuri sunt in mediul rural, ca si in era comunista cand avortul era interzis si au murit cel puţin zece mii de femei care au dorit avortul. Atunci, unele femei au stiut sa se fereasca de sarcini nedorite si la fel se intampla si azi. Celelalte, insa - mai ales in mediul rural - ajung la un numar mare de copii (in unele cazuri fiecare copil avand alt tata).

Fapt divers: O românca, stabilita cu sotul ei in Canada, a nascut 18 copii! (ultimul in 2008). Ce diferenta este intre cazurile de acest gen si mult hulitele cazuri ale musulmanilor despre care se spune ca au facut din femei masini de facut copii? Cine doreste, sa aduca multi copii pe lume, dar cei care nu doresc ar trebui sa aiba sansa de a alege in cazul in care se intampla (se stie ca nicio forma de protectie impotriva sarcinii nu e suta la suta sigura).
Exista si cazul rusoaicei care - prin secolul XVIII – a nascut 69 de copii in 40 de ani (gemeni, tripleti etc.) dintre care au supravietuit 67.

Tinerele care aleg sa nu avorteze ajung sa isi creasca singure copiii, desi nu ar vrea asta; unele nu stiu ca pot sau nu au bani pentru a chema in judecata tatal copilului pentru stabilirea unei “pensii de intretinere” – sa-si asume si el responsabilitatea cresterii copilului…

Un fel de concluzie

Sunt voci care afirma ca s-a facut o propaganda agresiva pro-avort in primii ani dupa 1989 si asa s-a ajuns in aceasta situatie. Asa o fi… Dar ce au facut autoritatile pentru a educa populatia abia iesita din bezna comunismului? Au elaborat legi care sa pedepseasca adultii care fac sex cu minori? Nu. Daca fata are varsta cuprinsa intre 15-17 ani si doreste se accepta relatia ei si cu un barbat care e mai varstnic decat tatal ei chiar si atunci cand parintii fetei nu sunt de acord si vor sa o aduca acasa de pe unde s-a dus de capul ei, urmandu-si inima. Daca diferenta de varsta intre cei doi ar fi intre 3-5 ani, sa zicem, e cu totul altceva.

In statele unde legea reglementeaza fara echivoc intretinerea de relatii sexuale cu minori e firesc sa fie si rata avorturilor mai scazuta.

Nu am pretentia ca am epuizat subiectul – e complex, orice ar crede unii – dar sunt impotriva interzicerii avortului. NU sunt pro-avort! Cine doreste sa apeleze la aceasta operatie ar trebui sa fie liber sa o faca, daca asa considera ca îi va fi bine. Interzicand avortul se va reveni la situatia existenta inainte de 1989 – poate vor lipsi militienii si securistii de langa patul pe care sangereaza femeia care nu vrea sa spuna cine i-a provocat avortul. Se va putea ajunge in situatia cu si mai multi copii pe strazi, prin canale, inhaland din pungi, prostituandu-se, furand, talharind si se va ajunge la noi aglomerari in orfelinatele care, oricum, sunt pline si azi… Iar daca la implinirea varstei de 18 ani acestor copii abandonati nu li se asigura un “start in viata” ajung tot pe strazi, alcoolizandu-se, inhaland din pungi, prostituandu-se, furand, talharind sau… traficand persoane in retelele care vor profita din plin de acesti debusolati, de acesti oameni ai tuturor si ai nimanui….

Interzicerea avortului ar putea duce la situatii bizare: o sarcina ca urmare a violului sau mai multi copii decat poate intretine un cuplu… Multi copii nu inseamna si o societate mai sanatoasa, mai prospera. Cei mai multi copii se nasc in familiile sarace si sunt copii care – in cea mai mare parte – vor renunta repede la studii si exista riscul sa nu isi poata gasi un loc de munca, deci vor deveni asistati social.

Nu sunt de acord cu ideea vehiculata de unii cum ca multi aduc pe lume copii pentru a trai din alocatiile acestora (desi exista cazuri), dar stiu ca au existat cazuri (poate mai exista) in care femeile aleg sa ramana gravide dupa doi ani de la prima nastere si iar dupa doi ani de la a doua nastere pentru a beneficia de contributia pentru cresterea si ingrijirea copilului, timp in care, unele, au si alte venituri (la negru) din lucru manual, curatenie prin casele sau birourile unora etc..

O certitudine trista: spitalele si clinicile din România au ajuns sa fie… abatoare! Nu e firesc asa ceva, mai ales ca exista moduri in care se poate diminua semnificativ numarul avorturilor dar… cine sa se deranjeze si sa faca ceva serios? Sunt bani pentru materiale de propaganda impotriva avortului, pentru vaccinuri care au ca rezultat sterilitatea, pentru avorturi in sine etc. s.a.m.d. dar nu se gasesc bani pentru a educa tinerii? Organizatiile care militeaza pro-viata nu pot obtine sponsorizari, donatii etc. (si) pentru a educa tinerii in ideea evitrarii sarcinilor nedorite? Mi-e greu sa cred… dar poate gresesc. Le e mai usor sa stea in fotolii aflate in sedii aproape luxoase si sa organizeze fel si fel de mitinguri in marile orase decat sa se deplaseze prin satele ţării… Nu afirm ca reprezentantii acestor asociatii n-o fac deloc, ci doar ca nu o fac suficient, animati de dorinta de a evita situatiile nedorite.
Copiii ar trebui sa fie conceputi de oameni care se iubesc si sunt siguri ca sunt capabili sa acorde micutilor cele mai bune ingrijiri. 

Le e mai usor sa se agite sa elaboreze o lege care interzice decat sa se agite sa educe – e si mai ieftin, dar nu pentru cei ale caror vieti ar putea fi distruse. Avortul e o alegere, in fond, iar un om informat ar putea face alegeri mai bune.

In loc de incheiere

Copiii doriti sunt mai sanatosi si pentru ca sunt mai bine ingrijiti, hraniti, educati. O vizita in cabinetul de planificare familiala poate aduce imbunatatiri in viata unui cuplu care nu mai e sigur de relatie, de exemplu; pot fi evitate avorturile la cerere dar si avorturile spontane.
Planificarea familiala asigura exercitarea dreptului persoanei / cuplului de a avea cati copii doreste, la momentul ales si la intervalul dintre nasteri hotarat. Se poate indeplini prin folosirea metodelor contraceptive, tratamentul infertilitatii involuntare. Se refera la sanatatea reproducerii, la viata sexuala sanatoasa si in siguranta etc..
Cabinetul de planificare familiala face parte din  sistemul public de sanatate - orice persoana, indiferent de varsta, poate beneficia in mod gratuit de consiliere pentru alegerea unei metode contraceptive cat mai potrivite, adaptate stilului de viata si conditiei sanatatii sale; nu e necesara trimitere de la medicul de familie si minorii cu varsta peste 16 ani pot solicita consultatii si fara a fi insotiti de parinti. Chiar si cei care nu au implinit varsta de 16 ani pot merge fara parinti pentru a discuta despre sexualitate si a solicita informatii cu privire la sarcina, la boli cu transmitere sexuala si multe altele, inclusiv despre factorii economici care ar putea influenta o alegere sau alta.
Anumite categorii de persoane pot beneficia de produse contraceptive gratuite, daca isi doresc aceasta.
Lista cabinetelor de planificare familiala din ţară:

duminică, 23 octombrie 2016

Câinii şi pisicile finanţează societatea

Câinii, pisicile - dar şi alte “vietăţi de casă” - finanţează, indirect, societatea. Deţinătorii acestor fiinţe nu cumpără numai strictul necesar lor, ci cumpără în plus faţă de ceea ce cumpăra cei care nu au in grija vreo “vietate de casă”, pufoasă sau nu, oferind, indirect, locuri de munca pentru mii şi mii de oameni.

Nu o dată am auzit comentarii de genul “mai bine creşti un copil decât un câine” sau… “oamenii mor de foame şi tu îmbraci câinele”… şi multe altele. Cred ca indivizii care fac astfel de comentarii ar face apoplexie de-ar şti căţi bani dau unii pentru acvarii cu peşti exotici sau pentru reptile exotice! Din fericire pentru sănătatea cârcotaşilor cei care au acvarii nu plimbă peştii in lesă (şi nici şerpii; iguană in lesă am văzut, prin alte părţi de lume).

Duminica trecută, într-o staţie de autobuz. Un cuplu de tineri aştepta autobuzul. Ea ţinea de lesă un minunat câine Labrador, alb, cu o zgardă sofisticată. Afară ploua şi căţelul se bălăcea într-o baltă. Fata l-a tras din apă şi l-a şters cu un prosop pe care, se pare, îl avea cu ea special pentru astfel de situaţii.

O doamnă in vârstă, cu basma neagră legată sub bărbie, cu câteva fire de salcie in sacoşă, mă priveşte cu ochi mari, negri, umbriţi de cearcăne, şi spune: “cu banii pe care-i cheltuiesc cu câinele ăsta ar hrăni o familie”… Am ridicat din umeri şi mi-am ferit privirea. Din respect pentru vârsta ei m-am abţinut să-i spun ce gândesc despre cei care fac astfel de comentarii.

Oamenii care au in grijă fel şi fel de vietăţi “dau de mâncare”, indirect, la mai mulţi oameni decât îşi imaginează unii (de regulă cei care au… gândire scurtă). In fabricile / atelierele unde sunt lucrate toate produsele pentru animale, începând de la alimente, medicamente, vaccinuri şi terminând cu jucării sau alte “răsfăţuri” lucrează oameni care sunt plătiţi pentru asta – au salariu, altfel spus, şi îşi pot întreţine familiile. In magazinele care vând aceste produse sunt alţi oameni care trăiesc din ceea ce cumpăra iubitorii de animale. Medicii veterinari, asistenţii etc. tot din banii iubitorilor de animale au venituri - o pot ţine aşa mult şi bine, dar cred că s-a înţeles ideea.

Firmele care fabrică astfel de produse şi magazinele care le vând, cabinetele medicale etc. plătesc un sac de bani ca taxe la stat – taxe şi impozite in care intră şi cota pentru persoanele cu dizabilităţi şi cotizaţiile pentru şomaj, pensie, sănătate ale angajaţilor (şi altele), nu doar impozitul pe venit / profit. Cu alte cuvinte, indirect, cei care au in grijă animale “de casă” contribuie şi la bunăstarea societăţii, in general. Cât timp ei cumpără produse bugetele locale şi / sau de stat se alimentează din banii pe care ei îi cheltuiesc să-şi “răsfeţe” animalele de casă. In plus, persoanele fizice române nu pot cere rambursarea taxei pe valoarea adaugată (TVA), deci sunt bani care "ramân" la stat.

Imaginaţi-vă că toate aceste animale şi păsări “de casă” nu ar mai exista… Toţi cei amintiţi mai sus şi-ar pierde – cel puţin temporar – locurile de muncă, ceea ce înseamnă că ar rămâne fără sursa de venit necesară pentru a-si hrăni familia, a-şi trimite la şcoală copii ş.a.m.d. Statul – societatea – ar pierde saci de bani din taxele şi impozitele care nu ar mai fi virate.

Aşadar voi, aceia care atunci când vedeţi un om care-şi plimbă câinele aveţi ceva de comentat, gândiţi-vă că oamenii care au în grijă animale hrănesc mai mulţi oameni decât veţi hrăni vreodată voi, cârcotaşii. 

sâmbătă, 22 octombrie 2016

La ceas de seară. Reflexii in oglindă

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

miercuri, 19 octombrie 2016

Animaţie in zori de zi. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

HAPPY WW!

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Balada unui pui de urs

Am fost şi eu un suflet blând,                       Prin tot oraşul m-ați gonit,
Născut într-o pădure,                                  Pe străzi, garduri şi case,
Dar voi ați apărut curând                             Căci nici un om nu a dorit
Cu groaznica secure.                                    În pace să mă lase.

Copacii toți i-ați retezat,                               Cu spaima-n suflet, disperat,
Mi-ați împuşcat mămica                                Îmi căutam scăpare
Şi când acasă ați plecat                                 Şi-atuncea voi m-ați împuşcat
Nu mi-a rămas nimica.                                   C-un glonț de vânătoare.

M-am descurcat cum am putut,                      Mă sting acum într-un ghiveci
Cu greu am făcut față                                     Cu flori pline de sânge,
Şi nu vă spun prin ce-am trecut                      Dar nu de asta, oameni reci,
În primii ani de viață.                                      Un pui de urs va plânge.

Sărman, flămând şi chinuit,                              Vă plâng pe voi, nebunii trişti,
M-am rătăcit în lume                                       Ce veți rămâne-n urmă,
Şi-n burgul vostru-am nimerit                           Sălbatici, răi, oportunişti,
Nevrând nimic anume.                                     Nefericita turmă.

V-ați panicat îngrozitor,                                   Vă las pe voi să stăpâniți
Strigând cu toată gura,                                     Hulpavi şi cruzi, Pământul
V-ați strâns cu sutele, ciopor,                          De-acum pe mine mă găsiți
Să prindeți "creatura".                                     Cu stelele şi vântul...

Un doberman supărat

S-a întâmplat cu mulţi ani in urmă (mult inainte de 1990) – nu sunt sigură că numele celor implicaţi sunt cele pe care mi le amintesc (ale unora nici nu mi le amintesc), dar nu e important.

E o poveste de genul cineva mi-a zis că altul a zis…
Într-o zi vin in discuţie câinii cu personalitate puternică. Tocmai aflasem şi noi de existenţa câinilor pitbull şi circula poanta că dintr-o camera in care intră un culturist şi un pitbull iese numai pitbullul. Habar nu aveam atunci cum arată un pitbull, iar când am vazut prima poză nu m-a impresionat – apoi, când am întâlnit primul pitbull, mi-am schimbat părerea.

Mno, era vorba despre câini şi ţăcănelile unor rase. Dobermanul era celebru prin RO, in ideea că la un moment dat (pe la vârsta de 7 ani) înnebuneşte şi-şi atacă stăpânul (cică, îi creşte creierul şi-o ia razna). Nici vorba de asa ceva (am aflat repede), dar când nu ştii – şi nu găseşti oriunde informaţii – tinzi să crezi. Erau in Braşov la acea vreme doi dobermani superbi (altfel nici nu sunt dobermanii) pe care-i întâlneam prin zona unde locuiau bunicii şi unde mergeam des la vremea aceea. Nu mi se păreau fioroşi, ci doar mândri. :) Alţi dobermani nu am văzut – pe vremuri puţini erau cei care aveam câini şi ne plimbam cu ei prin oraş şi era aproape imposibil să nu ajungem să aflăm cum se numesc câinii, ce temperament au etc.. Dar nici despre asta nu e vorba aici…

vineri, 14 octombrie 2016

Oarecum albastru. Reflexii in oglindă

Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora c-o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet (Nicolae Grigorescu)
In Gradina Majorelle, Marrakech

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.

Sursa foto: Turism de Aventura (septembrie 2016)

joi, 13 octombrie 2016

In lesă şi cu botniţă!

Liniste in cartier, pe la ora 17… Cand, deodata, se aude o voce, peltica de alcool consumat in exces:
- Legea te obliga sa il plimbi cu lesa si cu botnita, doamna!
Ce zice doamna nu aud de unde eram.
- Sun la 112! Stai aici, doamna!
- Am treaba – zice doamna, si da sa plece cu animalutul tinut in lesa, un boxer de toata frumusetea, maro-roscat, cu o pata alba intre ochi si pe frunte.
Consumatorul nu si nu, ‘ca el suna la 112. Cainele, cuminte, nu stia ce sa faca. Ar fi vrut sa şadă, dar boxerii rar se asaza direct pe asfalt, asa ca statea cumva in pozitia sezut fara sa şadă efectiv si privea in sus, spre stapana.
Imi era foarte clar ca inca unul fara treaba si-a facut de lucru luandu-se de cineva care-si plimba cainele. Tot zicea tipul beat ca “asa e legea”. E tare rău cu toti astia care au informatii trunchiate si nici n-au habar de rasele de caini. Il intreb pe individ, cand sunt destul de aproape:
- Ce rasa e cainele?
- Pitbull; ce dracu sa fie?! Trebuie sa aiba botnita.
- In care lege scrie? intreb, evitand sa-i spun ca-i boxer cainele. Stiu din experienta cati au zis ca Boby e ba mops (!!!) ba pitbull si chiar rottweiler i-au zis!!!!
- In lege! De unde sa stiu ce lege?!
- Atunci, poate ar trebui sa stiti ca acesta e boxer. V-a muscat?
- Nu! Dar nu are botnita! insista, dand din mâna in care tinea telefonul.
- Daca ati fi stiut despre ce vorbiti ati fi stiut ca boxerul nu e amintit in legea despre care strigati.
- E… e… caine periculos!  Trebuie sa aiba botnita…
Individul nu mai era convins ca are dreptate si se balbaia.
- Mai bine va vedeti de treaba si nu va mai luati de oameni pe strada – ii sugerez.
- Chem politia! striga, pe neasteptate, si tresarim si eu si fata si cainele.
- Chemati-o, domnule. Avand in vedere ca sunteti in stare de ebrietate si racniti, tulburand linistea publica, s-ar putea sa va alegeti si cu o amenda.

Dialogul surzilor a mai durat ceva timp dar individul a renuntat si si-a vazut de ale lui. Poate va renunta sa se bage in seama cand expira aburi de alcool de poate sa-i imbete pe interlocuri.
Ar fi urât sa afirm despre aceste speciemene ca sunt prosti de bubuie, asa ca n-o sa afirm. Mi-ar placea, insa, ca toti aceia care nu mai pot de lege sa se si informeze inainte de a se baga in vorba ca mararu’n ciorba.

►►►►►►►►►►►►►►►
Pentru cultura generala a celor care simt nevoia sa se afirme la colţ de strada.
Ordonanta de urgenta nr. 55 din 30 aprilie 2002 privind regimul de detinere al câinilor periculosi sau agresivi mentioneaza rase enumerate mai jos.
Prin câini perioculosi se intelege:
1) câinii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu câini de tipul Pit Bull (care e de mai multe rase), Boerbull, Bandog si metisii lor; 
2) câinii din rasele Staffordshire Bull Terrier, American Staffordshire Terrier, Tosa, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitane, Fila Brasileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor. 
Prin câini agresivi se intelege: 
1) orice câine care, fara sa fie provocat, muşca sau ataca persoane ori animale domestice in locuri publice sau private (exceptii: câinii politistilor, ai vamesilor, jandarmilor etc. si orice câine care ataca sau muşcă o persoana care a patruns fara drept, in orice mod, intr-o proprietate privata sau publica protejata de acel câine)
2) orice câine care participa la lupte intre câini sau care a fost antrenat in acest scop. 
Fie vorba: cei care au caini din aceste rase stiu ca nu sunt periculosi daca sunt crescuti si dresati asa cum trebuie si fara băţ. Faima lor de caini periculosi e data de idiotii care i-au antrenat (ii antreneaza) pentru lupte, fiind caini deosebit de puternici si “teritoriali”, devotati stapanului poate mai mult decat alte rase.

Periculos ar putea fi si un shih tzu, daca e pana acolo; poate fi si agresiv, iar cei care se tem si de umbra lor pot face o criza de isterie si la vederea cainilor de dimensiunea unui pamatuf – am fost martora unei astfel de scene si nu-mi imaginez ca fufa aceea e unica.
Fapt divers: e posibila invocarea exceptiei in cazul – si perioada – in care cainele considerat periculos sau agresiv are vreo afectiune respiratorie si botnita i-ar agrava starea de sanatate (e necesara o adeverinta de la veterinar in astfel de cazuri).

Sursa foto wikipedia (clic pe foto pentru marire)

miercuri, 12 octombrie 2016

In veşnică schimbare. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.

Autor foto: Dan F.
HAPPY WW! 

sâmbătă, 8 octombrie 2016

Străluciri de toamnă. Reflexii in oglindă

Fie ca toamna să m-ajungă
Pe drumegul meu sihastru,
Amuţind păsările-n luncă,
Chemând ierni cu ger albastru.
Alb ca făina, câmpul îngheţat –
Cald lângă foc, ca-n paradis –
Toamna nu mă va supune niciodat',
Cum nici al iernilor abis.
din poemul Vagabondul, de Robert Louis Stevenson (13.11.1850 – 03.12.1894), poet si romancier scoţian.

Dacă doresti să participi ,publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip ,pe care tocmai le-ai "vazut in oglinda ta ",(poate fi si cea retrovizoare) si inscrie articolul la Reflexii in oglinda.



Autor foto Dan F.

miercuri, 5 octombrie 2016

Bibelouri in Perugia. Miercurea fără cuvinte

Fotografii cu tema “unic” pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. “Regulamentul” e scris pe blogul lui Călin.
Foto de Dan F., octombrie 2016

sâmbătă, 1 octombrie 2016

Ziarele in România - pamflet de B.P. Hasdeu

Personalitatea complexă a lui B.P. Hasdeu a atras de timpuriu condeiele exegeţilor. Le-a atras, mai întâi, pe acelea ale pamfletarilor, dintre care s-a grăbit să nu lipseasca acela al lui Caragiale. Ciudăţeniile omului par să fi copleşit, în contemporaneitate, trăsăturile savantului. Este poziţia broşurii pe care i-a dedicat-o publicistul Dumitru Teleor. Acestea au trecut însă pe al doilea plan, de îndată ce de ideile lui Hasdeu au început a fi preocupaţi N. Iorga, Theodor Capidan, Sextil Puşcariu, G. Călinescu, Mircea Eliade. De publicistica lui Hasdeu primul s-a arătat interesat Mircea Eliade, care, editând, in 1937, două volume de Scrieri, a operat o selecţie printre paginile literare, morale şi politice.
(convorbiri-literare.dntis.ro – Dan Mănucă)

Ce însemna a face gazetărie in România pe vremea când a debutat Hasdeu in viaţa politică o spune chiar el, in pamfletul Ziarele in România, publicat in revista Satyrul (apărută in anul 1866), pamflet din care am ales câteva fragmente: