joi, 11 septembrie 2014

Ella Negruzzi, prima femeie avocat in Romania



Ella Negruzzi

Ella Negruzzi (Elena Negruzzi), fiica scriitorului și omului politic Leon C. Negruzzi (1840-1890), sora generalului Mihai Negruzzi (1873-1958), s-a născut la 11 septembrie 1876 la Hermeziu, Iași.

A urmat cursurile școlii primare, Externatul Secundar de Fete (actualul Colegiu Mihai Eminescu din Iași) și Facultății de Drept la Iași (1913). În anul 1914 face cerere să fie admisă în baroul din Iași (oraș în care, pe la 1866, bunicul ei, Costache, fusese primar). Cererea ei s-a transformat într-un lung prilej de târguieli avocățești. Avocații Baroului din Iași - minți ilustre ale neamului - s-au revoltat. Nu se mai auzise până atunci de femeie care să pledeze la bară!
Ella nu s-a descurajat și a mai făcut o cerere, apoi o a treia și mai apoi a depus contestație în instanță. Bunicul său, Costache Negruzzi, i-a lasat ca moștenire gena de contestatar, gena de luptător - se numărase printre pașoptiști, printre fruntașii unioniștilor și unul dintre primii membri ai Societății Academice Române). Unchiul, Iacob Negruzzi (care a luat-o in grijă după moartea fratelui său, Leon), fusese chiar de două ori președinte al Academiei și inițiator al mișcării junimiste.

marți, 9 septembrie 2014

La vestiar, numai cu minorul de acelasi sex



Feriţi-vă de gândul că aveţi nişte virtuţi pe care nu le mai are nimeni. (Lev Tolstoi)

În data de 8 septembrie a.c. la Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a discutat un caz neobișnuit în România. După ce în urmă cu ceva ani s-au supărat unii români că o femeie de religie musulmana a intrat într-o piscină aproape îmbrăcată - din cauza religiei - acum, o familie formată din doi tați a avut de înfruntat nemulțumirile unora.

Plângerea a fost înaintată Consiliului de cei doi tați și de asociația Accept (organizaţie care apără drepturile omului şi are un interes legitim în combaterea discriminării îndreptată împotriva unui grup de persoane).

În data de 29 martie 2014 un client al unui club dintr-un hotel de lux din București, care folosea şi el vestiarul, și-a arătat nemulțumirea față de prezența unei fetiţei de 3 ani, acolo (fiica a doi homosexuali). Acestui client i s-a mai alăturat unul și amândoi au jignit părintele în prezența fetiței.
Tatăl în cauza a încercat să explice bărbatului că este vorba despre un copil în vârstă de 3 ani, şi că în Europa cei mici sunt admişi în vestiarele de sex opus până la vârsta de 7 ani, însoţiţi de un părinte. I-a spus şi că are gemeni, că are un partener şi că nu există o mamă care să însoţească fetiţa în vestiarul dedicat femeilor, dar scandalul a continuat.

Brassaï, artist fotograf



Autoportret

Gyula Halász jr., cunoscut ca Brassaï (brașovean, în maghiară), pseudonim pe care l-a adoptat în anul 1931, s-a născut în 9 septembrie 1899, în Brașov, fiul lui Gyula Halász senior (scriitor, ziarist și specialist în literatura franceză) și al Matildei Verzár (descendenta unei familii armene maghiarizate).
A fost artist fotograf, pictor, sculptor, cineast şi publicist francez de origine maghiară transilvăneană.

La vârsta de 3 ani a ajuns la Paris pentru prima dată, în vremea când tatăl lui a predat la Sorbona. Liceul cu profil real l-a absolvit la Brașov, în anul 1916 și a studiat apoi la Academia de Arte din Budapesta, dar și-a întrerupt studiile din cauza primului război mondial, fiind înrolat în cavaleria austro-ungară la Sibiu, unde a rămas până la sfârșitul conflagrației - în unele surse se afirmă că ar fi dezertat și ar fi fugit la Budapesta. După război a fost un timp atras de idealurile revoluționare ale extremismului politic de stânga și în timpul Republicii Sovietice Ungare (republica celor 133 de zile) s-a înrolat în armata roșie maghiară a lui Béla Kun, ca operator telefonist, fiind luat în august 1919 prizonier de armata română, fiind închis o scurtă perioadă după înfrângerea bolșevicilor.

luni, 8 septembrie 2014

Să fiu sincer!

Care mai de care folosește cuvântul sincer cam prea des, când n-ar trebui folosit - părerea mea. În gura politicienilor, în special, se aude foarte des cuvântul sincer.
Sinceritatea trebuie manifestată dar nu prin declarații de genul: sunt un om sincer

Să vă spun sincer, sunt…
Spune-ne nesincer!

Vă urez un sincer bun venit!
Ah! Să înțeleg că urezi de bine și nesincer? De ce mai urezi?

Sincer?
Nu, nene, nesincer! Minte-mă! Ador mincinoșii!

Îți spun sincer că…
O spui de parcă n-ai obiceiul să fii sincer!

Buna dimineata soare! Exista Dumnezeu?



- Există Dumnezeu? intreabă Înțeleptul într-o zi.
- Da - răspund discipolii în cor.
- Greșit - spune Înțeleptul.
- Nu - răspund discipolii.
- Din nou greșit.
- Atunci care este răspunsul? întreabă discipolii.
- Nu este niciun răspuns.
- De ce?
- Pentru că nu este nicio întrebare.
Mai târziu el explică:
- Daca nu poți să spui nimic despre el, pentru că este mai presus de cuvinte și gânduri, atunci cum poți întreba ceva despre el?
Morala: O persoană care îl caută disperată pe Dumnezeu este ca un pește care caută apa.

Demonstrație, din scrierile lui Anthony de Mello (n. 4 septembrie 1931, Bombay, India - d. 1 iunie 1987, New York), preot iezuit, scriitor.


Sursa foto: Turism de Aventura, albumul Kenya 2011

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Nicolae Filimon, creatorul lui Dinu Paturica



Nicolae Filimon, unul dintre fondatorii romanului românesc, primul critic muzical român, cronicar teatral, s-a născut la 6 septembrie 1819, la București. A fost autor de nuvele romantice şi realist-satirice şi primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, şi prin Occident, în Ungaria, Austria şi Italia. Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi şi noi sau Ce naşte din pisică şoareci mănâncă, apărută în 1863. Romanul este o frescă a societăţii româneşti la începutul secolului XIX.
Poate n-ar fi devenit faimos dacă nu l-ar fi creat pe Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel, personajul principal din romanul Roșu și negru al lui Stendhal (Henri-Marie Beyle: n. 23 ianuarie 1783, Grenoble - d. 23 martie 1842, Paris).

Ciocoii vechi şi noi este un act de acuzare, un denunţ al epocii care încorporează şi forţa unui document. Nicolae Filimon şi-a cunoscut bine timpul, moravurile, practicile şi straturile sociale, contemporanii”.

marți, 2 septembrie 2014

Palatul de Justitie Brasov - Prefectura

În numărul din 16 mai 1885 al Gazetei de Transilvania s-a făcut o referire la construirea unui Palat de Justiţie în oraşul Braşov dar abia în 19 iulie 1900, când preşedintele Tribunalului Regal dl. Georg von Weer a formulat cererea către comunitatea oraşului Braşov pentru un teren de 9450 mp pe care să se construiască Palatul de Justiţie, s-a demarat operațiunea.
Terenul pe care a fost construit Palatul de Justiție a fost cedat de municipalitate contra unei sume simbolice, cu condiţia ca toate construcţiile existente şi ridicate ulterior să fie predate cu titlu gratuit comunității braşovene. La licitaţia ţinută în sala de consiliu a Tribunalului Regal Braşov s-a hotărât construirea Palatului de Justiţie, a penitenciarului şi a unor ateliere pentru puşcăriaşi, termenul de finalizare a construcției fiind fixat pentru 1 noiembrie 1901. A fost dată în folosință în anul 1902. Lucrările au fost terminate în stilul eclectic francez (deși am citit și că ar fi în stilul Art Nouveau și neobaroc, specific monumentelor ungurești budapestane din aceeași perioadă - dar nu mă pricep la stiluri) și imobilul a fost înscris în Cartea funciară ca Palatul Tribunalului, închisoare şi atelier, funcţionând conform destinaţiei până la instaurarea regimului comunist, când acolo își avea sediul Consiliul Judeţean de Partid.
Palatul Justiției din Brașov, situat în apropierea centrului istoric al orașului, pe bulevardul Eroilor, este unul dintre cele mai reprezentative edificii ale orașului, fiind declarat monument istoric. Cu toate acestea, Prefectura, care - prin reprezentanți - e administrator al clădirii, nu se deranjează să consolideze construcția deși de zece ani există un proiect de reparaţii, doar că până acum nu au existat bani pentru a fi pus în practică. Autoritățile speră ca anul acesta să fie gata studiul de fezabilitate, care nu va costa nimic, dar suma pentru reabilitare s-ar putea ridica la 15-20 milioane de euro.
Palatul de Justiţie de astăzi (Curtea de Apel Braşov) este în aceeaşi clădire cu Prefectura, Consiliul Județean ș.a.. Clădirea aparţine Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel, și a fost dată în administrare Instituţiei Prefectului.
Zona din fața Prefecturii este unul dintre locurile unde, la evenimentele din decembrie 1989, s-a deschis focul asupra cetățenilor. Aici s-au adunat brașovenii, în 21/22 decembrie 1989, alăturându-se celor din Timișoara și București.
A rămas locul unde, de regulă, se adună cetățenii când sunt nemulțumiți de unele chestiuni publice, de aleșii lor sau… diverse.
Primaria                                                            Posta
La distanță mică de acest palat pot fi văzute Palatul Poștei, construit în anul 1906 şi care are şi azi aceeaşi destinaţie; Palatul Finanţelor, ridicat între anii 1897-1898, de firma Martin Stenner, este astăzi sediul Primăriei. Palatul Telefoanelor a apărut la sfârşitul anilor 1930 şi s-a extins ulterior prin demolarea Vilei Schuller.

Tot in zonă este și clădirea unde a funcționat Închisoarea Centrală. În clădire își au sediul mai multe instituții (peste drum de magazinul Star) dar când era închisoare acolo a fost deținut și fostul președinte al statului, Nicolae Ceaușescu. A stat șase luni, din februarie până în august 1936. Ajunsese acolo împreună cu ceilalți comuniști din Prahova, arestați odată cu el, acuzat de propagandă împotriva statului. Judecata a avut loc la actualul Centrul Militar Zonal, comisariatul de pe strada Lungă. Pe atunci era Tribunalul Militar al Corpului 5 de Armată. Avea vârsta de 18 ani când a fost condamnat. Aici a învățat pentru prima dată o limbă străină (franceza) și a devenit membru al Partidului Comunist Român.

În zonă s-a aflat cândva Lacul Vrăjitoarelor.

Fapt divers. Unde dai și unde crapă: prin anul 2012, pe acoperișul clădirii creștea un pomișor (sau o tufă); un cetățean sesizează conducerea instituției - prin mai 2013 - și i se trimite răspuns în scris; citez din răspuns:
referitor la stadiul de degradare a fațadei, s-au inițiat demersuri în scopul alocării sumelor necesare actualizării expertizei tehnice de reabilitare și consolidare a clădirii, deoarece se impune în prezent o reevaluare a stadiului de uzură a clădirii. Delirul (cum îl numește autorul) se încheie cu afirmația: consolidarea și abilitarea acestui monument național (…) reprezintă o prioritate a conducerii Instituției Prefectului - Județul Brașov. (Sursa: http://prinbrasov.com/2013/05/raspunde-prefectura-cand-creste-copac-acoperis/)
Era doar o tufă!!!

luni, 1 septembrie 2014

Buna dimineata soare! Pisici



Când le privesc înțeleg de ce multor oameni - celebri sau ba - le plac aceste mici feline cu personalitate puternică. Desigur, știu din experiență cât sunt de voluntare și drăgălașe.

Abraham Lincoln iubea felinele și a avut patru. Tabby a fost prima pisică ce a călcat pragul Casei Albe.

Sir Winston Churchill (1874-1965), prim-ministru în al 2-lea război mondial, adora și el pisicile. Jock, pisica lui, dormea împreună cu el, mânca la aceeași masă și l-a însoțit la numeroase întâlniri politice. Se pare că i-a stat la căpătâi când acesta a murit. Când întârzia la masă politicianul trimitea pe cineva să o caute. W. Churchill a mai avut un motan, pe Nelson.

(fostul) Papa Benedict XVI (născut Joseph Alois Ratzinger, în 1927) o are pe Chico, o pisică alb cu negru cu păr scurt, dar n-a luat-o cu el la Vatican pentru că acolo sunt interzise pisicile.

Alexandru Pesamosca - chirurg pediatru



Alexandru Pesamosca s-a născut la 14 martie 1930, în Constanța și a decedat în București, în dimineața zilei de 1 septembrie 2011.

A urmat, la Constanța, cursurile școlii primare și ale liceului Mircea cel Bătrân. Facultatea de Medicina Generală a absolvit-o la București, în anul 1954, și a fost repartizat într-un sat de lângă Fetești, Niculești-Jianu (azi Dudești, în Brăila), unde a profesat între anii 1954-1957. E transfrat apoi ca medic chirurg pediatru la spitalul de copii Grigore Alexandrescu, unde profesează din anul 1957 până în anul 1984, când e transferat la Budimex (azi Marie Skłodowska-Curie) unde, după propriile-i declarații, efectuează circa 45 de mii de operații: chirurgie abdominală, ortopedică, reconstructivă, malformații congenitale și altele, salvând de la infirmitate pe viață și chiar de la moarte mii de copii, inclusiv dintre cei considerați de alți medici ca fiind fără șanse și inoperabili – operații dificile, efectuate zi și noapte, mai ales în două spitale de copii din București: Grigore Alexandrescu și Budimex, dar și în străinătate: China, Franța, Italia, Republica Moldova ș.a., dobândind prestigiu internațional în domeniul chirurgiei pediatrice încă inainte de anul 1989.