22 ian. 2013

George Noel Gordon, lord Byron


(22 Ianuarie 1788 - 19 Aprilie 1824)

Exista ceva pagan in mine si nu pot scapa de asta. Pe scurt eu nu neg nimic dar ma indoiesc de toate.
Daca sunt un prost, cel putin sunt unul care se indoieste si nu invidiez pe nimeni pentru certitudinea intelepciunii sale de dânsul aprobata. (Byron)

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron, s-a nascut in 22 ianuarie 1788 la Londra si a decedat in 19 aprilie 1824 la Mesolongion (Missolonghi), Grecia, la varsta de 36 de ani. 
Este unul dintre cei mai cunoscuti poeti romantici englezi, alaturi de contemporanii sai Percy Shelley si John Keats.


Se casatoreste cu Anne Isabella Milbanke in 2 Ianuarie 1815 si au impreuna o fiica. In 21 Aprilie 1816 e semnat oficial divortul celor doi. La patru zile după divorț, pe 25 Aprilie 1816, Byron paraseste Anglia pentru totdeauna.

Fiica sa, Ada Lovelace (nascuta Augusta Ada Byron, la 10 Decembrie 1815), a devenit matematician si scriitoare, cunoscuta in principal pentru munca depusa la crearea "masinii analitice" a lui Charles Babbage, primul calculator cu scopuri multiple din lume. Singura fiica legitima a celebrului poet a creat primul algoritm menit sa fie interpretat de o masinarie, fapt pentru care este considerata a fi "prima programatoare din lume". Limbajul de programare ADA a fost folosit pana in 1997 in cadrul Departamentului de Aparare al Statelor Unite ale Americii.
A murit la 27 noiembrie 1852, la varsta de 36 de ani.

Prin Peregrinarile lui Childe Harold se contureaza eroul byronian, cautator neobosit al unui ideal nou de existenta. Calatoria lui Childe Harold este un simbol al evadarii dintr-o lume detestata de poet si confruntarea cu marile drame ale omenirii.
Lord Byron a fost unul dintre poetii preferati de Robert Schumann, care a scris poemul simfonic “Manfred”. Manfred revine si in simfonia lui Ceaikovski, dar si Franz Liszt, Hector Berlioz sau Giuseppe Verdi au avut lucrari inspirate de el.

Faima Lordului Byron se datoreaza nu numai operei, ci si vieții sale, traită in extravaganta, cu numeroase povesti de dragoste, datorii, despartiri, acuzatii de incest si sodomie. El a fost descris de catre Lady Caroline Lamb (una dintre femeile pe care le-a parasit) ca fiind “un om nebun, rau si periculos a-l cunoaste”. Byron a fost un lider regional al organizatiei revolutionare Carbonari din Italia in revolta lor impotriva Austriei si mai tarziu a calatorit pentru a lupta impotriva turcilor in Razboiul de Independenta al Greciei, fapt pentru care grecii îl considera un erou national. A murit de friguri in Missolonghi.

Cu cat cunosc mai bine oamenii iubesc mai mult cainii (Byron)

Byron a fost un mare iubitor de animale. De mic a avut casa plina de animale si mama lui se plangea la un moment dat cat de scumpa e intretinerea cainilor.
Animalul preferat a fost un caine din rasa Terra Nova (Newfoundland, dar care, afirma specialistii care au vazut pictura, nu ar fi fost tocmai rasa amintita), pe care l-a numit Boatswain. Atunci cand cainele a contactat rabie poetul l-a ingrijit cu pasiune, fara teama ca ar putea fi muscat, dar nu a reusit sa il salveze. Desi ingropat in datorii a comandat un impresionant monument din marmura pentru acest caine si a scris poemul “Epitaf pentru un caine”. A scris cateva randuri in care isi exprima tristetea pe care a incercat-o la moartea lui, precum si lipsa de consideratie de care au parte adesea cainii din partea oamenilor. Si ca acest lucru sa nu se întample si cu Boatswain, Byron, ajutat de prietenul sau John Cab Hobhouse, i-a compus un epitaf ce i-a fost scris pe monumentul funerar: Langa acest loc odihnesc ramasitele unuia care stapanea frumusetea fara vanitate, puterea fara obraznicie, curaj fara cruzime si toate virtutile omului dar fara viciile lui. Aceste laude, care ar fi masluiri fara inteles, daca le-am inscrie pe resturile unui om, sunt un prinos indreptatit adus memoriei lui Boatswain – un caine nascut la Terra Nova, in Mai 1803 si mort la Newstead Abbey, in 18 Noiembrie 1808. Epitaful se incheie cu versurile: Sub piatra asta, un prieten doarme-n pace. Am cunoscut doar un neclintit si-acuma zace.
Monumentul e ridicat pe locul unde se aflase pe vremuri altarul bisericii de langa manastire.
Pe langa caini si cai a mai avut o vulpe, un papagal, cinci maimute, un vultur, o cioara, un crocodil, un soim, cinci pauni, un bursuc, trei gaste, o capra cu un picior rupt… Exceptand caii toate celelalte locuiau in casa cu el, pe oriunde se afla: Anglia, Grecia, Italia, Elvetia.

Sursa foto Byron wikipedia.org

8 comentarii:

  1. Tocmai am plecat de pe blogul lui Minnie, unde am citit espre dependenta de sex a lui Byron. Acum aflu ca iubea mult animalele, iar asta ii sterge in ochii mei toate pacatele pentru care a fost acuzat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Na, ca mi-a luat-o Vienela înainte! :))
    Fiecare avem "piticii" si emotiile de necontrolat! :))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am stiut ca avea atatea animalute ! :)
    Multumesc pentru o privire inedita asupra personalitatii lui !

    RăspundețiȘtergere
  4. fiecare are cate o dependenta si probleme de ordin interior,Byron era si el om si sortit greselii,dar faptul ca a iubit animalutele este minunate.ce frumos a spus "stapanea frumusetea fara vanitate, puterea fara obraznicie, curaj fara cruzime si toate virtutile omului dar fara viciile lui".

    RăspundețiȘtergere
  5. suntem epigoni, ce vrei...
    ce conteaza ce suflet a avut Byron? ai vazut ca umbla cu haine murdare? aaaa, si Eminesscu, soro, avea hainele rupte! Sa ma lasi, soro, cu poezia, daca are haina rupta e un terchea-berchea si gata!
    eeeee, ai vazut cum asorteaza cravata cu maieul? daaaaa, si batista cu stiloul.... daca e domn, e domn! se vede! cum cine? vanghele!

    RăspundețiȘtergere
  6. nu stiam ca a iubit atat de mult animalele...
    acel epitaf este de o nesfarsita tristete si exprima perfect ce inseamna un suflet daruit...

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu nu stiam atatea lucruri despre Byron.
    Incerc insa sa-mi imaginez cum umbla cu toate pasarile si animalutele dupa el prin casa. Ce mizerie trebuie sa fi fost pe acolo...ma ingrozesc. Cred ca servitorii adunau tot timpul dupa ele, bietii oameni :)
    Epitaful pentru caine e chiar frumos. Si cainele arata interesant. M-am uitat la pictura aceea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nici eu...
    De fiica-sa nici nu auzisem...

    RăspundețiȘtergere