2023-05-14

Hercule Poirot se simte manipulat. Citate favorite

Se schimbă, cu adevărat, esența? Progresul tehnologic e o schimbare evidentă, dar mentalitatea omului s-a schimbat cu adevărat?! Sunt altele dorințele, crezurile, față de acum... 80-90 de ani, să zic? Sau față de acum două mii de ani?

Sunt făcute studii care dovedesc faptul că mulți oameni, puși într-un anumit context, vor face exact ce au făcut unii cândva într-un context asemănător (sau identic) și pe care azi îi blamează inclusiv cei care le repetă acțiunile la o distanță, uneori, de zeci de ani.

romanul O supradoza de moarte, de Agatha Christie, editura Litera, 2021
În romanul O supradoză de moarte scris de Agatha Christie,...

ca la un joc de cărți, Poirot are sentimentul că i se forțează mâna într-o anumită direcție a investigației.

Domnul Morley din roman era dentistul la care mergea Hercule Poirot, dentist care a fost ucis la un moment dat. Sora dentistului, cea care avea grijă de gospodărie, contrar fratelui ei,...

Considerase întotdeauna guvernul o instituție cât se poate de utilă, indiferent cine deținea puterea. Prin urmare, îi ceru fratelui ei să-i explice exact de ce actuala politică a guvernului era neconvingătoare, idioată, imbecilă și de-a dreptul sinucigașă.

Aflăm că dentistul își exprimă în detaliu argumentele, dar autoarea romanului nu ni le împărtășește – probabil pentru că oricare cititor, din orice epocă, are argumentele lui pentru o părere sau alta.

În derularea acțiunii romanului, polițiștii – și nu doar ei – ajung la concluzia că uciderea dentistului ar fi legată de politică și, probabil, acesta ar fi fost solicitat să ucidă pe finanțistul cel mai detestat din Anglia (care îi era pacient) și pentru că nu a vrut a fost ucis, să nu se afle despre complot.

Un fost lucrător la Serviciile Secrete își dădea și el cu părerea, îmbinând niște piese care au legătura între ele (...):

- Noi, britanicii, suntem teribil de enervanți. Suntem conservatori, dar nu oricum, ci conservatori până în măduva oaselor. Bombănim mult, însă de fapt nu vrem să zdrobim guvernarea democratică și să încercăm diverse experimente recent scornite. Tocmai asta e atât de insuportabil pentru agitatorul străin care nu precupețește niciun efort! Singura problemă este – din punctul lor de vedere – faptul că noi chiar suntem, ca țară, relativ solvabili. Aproape nici o altă țară din Europa nu e solvabilă la acest moment. Pentru a dezechilibra Anglia, pentru a o dezechilibra serios, trebuie să-i arunci în aer finanțele – la asta se reduce totul! Și nu poți să-i arunci în aer finanțele când la cârma lor se află oameni precum Alistair Blunt. (...) El nu vede nici un motiv pentru care o țară nu s-ar putea comporta (...) fără experimente costisitoare, fără cheltuieli frenetice pe potențiale utopii...

Fostul angajat la Serviciile Secrete continuă:

- Să îndepărtăm violent vechea ordine! Conservatorii, democrații tradiționaliști, oamenii de afaceri corecți trebuie eliminați. Poate că acești radicali au dreptate – nu știu, dar ceea ce știu e că trebuie să ai ceva pregătit pentru a înlocui vechea ordine, ceva care să și funcționeze, nu doar să pară o idee bună.

Un agitator, Raikes, un tip care îi face curte nepoatei blamatului Alistair Blunt, îi spunea lui Hercule Poirot (...):

- Trebuie să existe o nouă ordine; sistemul financiar vechi și corupt trebuie înlăturat, la fel și rețeaua asta blestemată de bancheri care se întinde ca o pânză de păianjen în lumea întreagă. Trebuie neapărat să fie eliminate. Nu am nimic împotriva lui Blunt personal, dar e genul de bărbat pe care-l urăsc. E mediocru și ingamfat. (...) E genul de om care spune: nu poți zdruncina temeliile civilizației. Și totuși, chiar nu poți? Lasă că o să vadă el! E o piedică în calea progresului și trebuie înlăturat. Azi nu mai e loc pe lume pentru oameni ca Blunt – oameni care rămân încleștați în trecut, oameni care vor să trăiască așa cum au trăit tații lor, sau chiar cum au trăit bunicii lor! Sunt o mulțime ca ei în Anglia, bătrâni încăpățânați și prăfuiți, simboluri inutile, uzate, ale unei era decăzute. Ăștia trebuie să dispară! Trebuie să se creeze o lume nouă. Pricepi ce zic? O lume nouă, înțelegi?!

Ce credea Blunt despre dorința unora pentru o lume nouă:

- E întotdeauna același lucru: idealiști cu părul lung și mintea încețoșată și fără urmă de cunoștințe practice. Eu nu sunt un tip prea deștept, nu am fost niciodată, dar pot pur și simplu să citesc și să scriu și să fac aritmetică. (...) Dacă citesc ceva scris în engleză, pricep ce înseamnă – nu mă refer la chestii ezoterice, formule sau elucubrații filosofice, ci la simpla engleză concretă. Iată însă că majoritatea oamenilor nu pot! Dacă vreau să scriu ceva, pot să-mi exprim gândurile – am descoperit că destul de mulți oameni nu pot face nici asta! (...) Pot să înțeleg aritmetica simplă. Dacă Jones are opt banane, iar Brown îi ia zece, câte îi vor rămâne lui Jones? Ăsta e genul de calcul despre care oamenilor le place să pretindă că ar avea o soluție simplă. Refuză să recunoască, în primul rând, că Brown nu poate să facă asta și, în al doilea rând, că răspunsul nu va fi un plus de banane!

- Preferă ca răspunsul să fie un truc magic? (întreabă Poirot)

- Exact. Politicienii sunt la fel de răi. Dar eu am fost întotdeauna un susținător al bunului-simt. Nimic nu îl poate întrece, în final. (...)

- Dacă dv. ați fi... înlăturat, ce s-ar întâmpla? vru Poirot să știe. (...)

- O mulțime de neghiobi blestemați ar încerca o mulțime de experimente foarte costisitoare. Și atunci s-ar duce pe apa sâmbetei stabilitatea – și bunul-simt și solvabilitatea.

Hercule Poirot credea cu tărie în solvabilitate și, un moment, s-a temut de ceea ce s-ar putea alege de țara lui adoptivă dacă cei ca Blunt ar dispărea.

Fragmentele din roman sunt publicate aici în contextul jocului Citate favorite găzduit de Suzana (Floare de colț), joc inițiat în colaborare de Ella și Zina.

Romanul scris de Agatha Christie, One, Two, Buckle My Shoe, a apărut pentru prima dată în anul 1940. În românește a apărut și la editura Litera în anul 2021, cu titlul O supradoză de moarte, tradus de Alina Rogojan.

Se spune că cine dorește să știe istoria cât mai aproape de adevăr ar trebui să citească romanele (cărțile) scrise într-o epocă sau alta... Cred că există cel puțin un sâmbure de adevăr în această afirmație.

2023-05-07

Un mar la oglinda. Reflexii in oglinda

O fotografie pe care tot vreau s-o povestesc de vreo două săptămâni...

un mar rosu cu doua frunze verzi, asezat pe calorifer in dreptul unei oglinzi

Mami a venit pe aici înainte de Paști și a mai stat vreo săptămână după. Între altele, m-a rugat să-i copiez pozele de pe telefon pe un stick și să o ajut să șteargă câteva pentru că-i rămânea telefonul fără memorie. Zis și făcut. Pentru șters poze, evident, era necesar să stau lângă ea, să-mi spună ce să șterg...

Când am ajuns la poza postată aici m-am bucurat că e cu reflexii în oglindă, numai bună pentru rubrica-joc găzduită de Carmen și inițiată cândva de SoriN (http://fewstuff.blogspot.com/).

Cine dorește să participe postează pe blogul propriu (de joi până marți, inclusiv) o fotografie cu reflexii în oglindă (poate fi și cea retrovizoare) și înscrie link-ul in tabelul de pe blogul gazdei: Între vis și realitate.

O întreb pe mami cum de i-a venit ideea să fotografieze mărul solitar. Și-mi zice că i-a plăcut că are frunzele ca două urechi pleoștite. Apoi zice, nedumerită: Dar nu știu cine e în spate! Am privit-o zâmbind, dar ea era serioasă și se întreba al cui trunchi se vede în spatele mărului. E imaginea ta, în oglindă – zic, încă fiind convinsă că glumește. Privește poza lung, mă privește, și-ncepe să râdă - cu lacrimi! Cred că am râs amândouă câteva minute...

Sigur că are o scuză: avea la ochi ochelarii de distanță și nu prea distingea bine ce-i pe ecranul mic al telefonului.

2023-05-06

Caracatita din spatiu. Transformari creative

Caracatița din spațiu e la mine de vreo trei săptămâni, doar că nu am reușit să o prezint în timp util, în cadrul jocului Transformări creative – aprilie 2023, la ultima temă: Fii creativ!

caracatita din polistiren pe fond alb

caracatita din polistiren, cu tentacule, cu ochi si sprancene

Tema e (ca și în cazul primelor trei teme) despre obiecte confecționate din cofraj de ouă (de această dată am avut unul lucios, din polistiren).

cofraj din polistiren alb si lucios

Am decupat două găoace și le-am lipit între ele (ca-n poze).

etapele montarii pieselor din cofraj pentru caracatita din polistiren

Corpul caracatiței (ansamblul cu tentacule) e din materialul dintre găoacele cofrajului și capul rezultat din lipirea celor două găoace. Capul are ochii lipiți pe pompon alb; sprâncenele sunt trasate cu ojă argintie). La tentacule am folosit ca ochi două paiete verzi.

Caracatița n-a venit din spațiu cu tentaculele goale; a adus un trandafir cu tulpină și frunze din argint (sârmă învelită în staniol), ca semn că a venit cu gânduri bune.

trandafir din polistiren pe fond alb, in vaza

trandafir alb din polistiren, cu tulpina si frunze argintii, pe fond visiniu

trandafir alb din polistiren, fara vaza

etapele montarii pieselor trandafirului din polistiren

Pentru caracatița spațială n-a fost mare lucru să ajungă aici c-un cofraj; Vivi s-a teleportat cu... pluta – zic și io, ‘că nu știu cu ce-a venit păpușa.

Pentru ca le-am făcut, le-am prezentat, deși a început jocul lunii mai: ziare, cărți, reviste (de transformat/modelat etc.). 

2023-05-05

Despre una, despre alta in Citate favorite

Am ales câteva proverbe copiate cândva de pe cine știe unde:

Să nu-ți vâri policarul între două măsele ale minții.

Dacă ulciorul izbește piatra sau dacă piatra izbește ulciorul, tot vai și amar de ulcior.

Nu prețui lucrul neplătindu-i costul.

Mai mult face un ia acum decât doi o să-ți dau.

Una-i Stan când era golan și alta-i Stan ajuns căpitan.

Răsfoind agende vechi am constatat că am copiat și unele expresii latinești – limba latină a fost o materie care m-a chinuit destul de tare în nu mai știu ce clasă din anii de gimnaziu:

Onorurile schimbă moravurile - traducerea sentinței latinești Honores mutant mores.

Am citit și această interpretare (dar nu mai știu pe unde): Slujbele cele înalte îl cam smintesc pe om.

Dubitat Augustinum (latină) = Augustin se îndoiește. Este vorba despre îndoiala metodică (a pleca de la operațiile intelectului pentru a ajunge numai prin cugetare la ceva ferm).

Dumnezeu este pentru Augustin realitatea ultimă, Adevărul, Binele; el caută o certitudine absolută. Îndoiala sceptică nu se poate duce până la extrem: Nu mă pot îndoi de faptul că trăiesc scria el. Ca să pun totul la îndoială trebuie să gândesc, deci să trăiesc – originea ideii lui Descartes: gândesc, deci sunt.

Cârcoteli: cine nu gândește nu există?! Există, dar muncește – vorba sloganului acelora: Noi muncim, nu gândim! (cine i-o fi învățat să strige așa ceva?!)

Operibus credite et non verbis (latină) = credeți faptelor, nu vorbelor.

Peste ani, mi-a prins bine faptul că m-am străduit (după posibilități!) să înțeleg care-i treaba cu latina și de ce ar fi fost o chestie deșteaptă să învăț această limbă. Și – evident! - mi-am zis: Eeee! Dacă aș fi pus preț pe această materie în școala generală ce simplu mi-ar fi fost acum. Haha și bla-bla – faptul consumat a rămas.

Cu aceste proverbe și expresii latinești particip la Citate favorite, joc susținut azi de Suzana (Floare de colț), inițiat, în colaborare, de Zina și Ella.

un citat despre puterea pe care sa o exerciti astfel incat sa-i faci cei puternici sa te asculte.

Puterea nu înseamnă să-i asuprești pe cei slabi ci să-i faci să te asculte pe cei puternici.

2023-05-04

Trei flori din cofraj

Floricele pe câmpii... Nuuuu! Floricele din cofraj în borcănele! Sigur, la acest moment sunt floricele și pe câmpii.

trei flori confectionate din cofraj: una cu opt petale, doua cu patru petale; una roz, una rosie, una galben-portocaliu, asezate in vaza plastic decorata cu servetel, staniol si fluturasi metalici verzi cu sclipici

Pentru luna aceasta, în cadrul jocului Transformări creative – aprilie 2023, Mihaela s-a gândit la refolosirea cofrajelor. Astfel, a treia temă propusă este despre flori: trei floricele, cel puțin, orice model, așezate în coșuleț, vază, coroniță, lipite sau cum vrem.

etapele confectionarii florilor din cofraj, a tulpinilor si frunzelor si asamblarea pieselor

Desfăcând (desfășurând) un colț de cofraj am observat că are forme ovale așa că am decupat pe contur și au ieșit ca niște petale.

Floarea mai mare (roz închis de felul ei) e confecționată din doi colți de cofraj; cele mici (roșie și galbenă-portocaliu) din câte un colț (pentru că nu aveam colți pentru trei floricele mari).

Mijlocul e carton galben înfășurat și franjurat.

Codițele sunt din sârmă mai groasă învelită în hârtie creponată; frunzele din aceeași hârtie creponată.

Pentru asamblarea pieselor (corolă, tulpină) am folosit pistolul cu silicon.

Ideea vazei mi-a venit în vizită la cineva – am văzut un borcănel cu ceva pastile gen suplimente alimentare și-am întrebat (cam într-o doară) dacă nu are vreun borcănel ca acela, gol. Mi-a oferit două, identice.

etape decorare vaza din borcanel de medicamente

Le-am șmirgheluit etichetele și ce se vedea din plastic, le-am uns cu aracet și le-am înfășurat într-o jumătate de șervețel cu dungi în nuanțe de portocaliu.

Pentru că arătau cam sărăcuțe le-am pus eșarfă din același șervețel și două inele aurii – tuburi făcute din staniol. Tot mi s-au părut prea modeste așa că le-am lipit și câte doi fluturași verzi, cu sclipici, tăiați din ceea ce fusese cercel cândva.

Am făcut două vaze pentru că aveam florile-soarelui cărora nu le găsisem un loc (la vedere)...

vaza din borcanel decorat cu servetel si trei flori galbene din carton

Acum am două vaze, și floricele, care-și vor găsi loc în balcon – nu au nevoie de apă, nu sunt pretențioase la temperatură și lumină, și vor colora zona fie iarnă, fie vară. N-o să le așez chiar în bătaia soarelui, să reziste culoarea cât mai mult timp.

doua vaze cu cate trei flori din cofraj si din carton

Am tot văzut lalele pe ici-colo, așa că nu am rezistat tentației de a fotografia lalelele aduse de mama înainte de Săptămâna Mare - sa ofer, la randul meu, un buchet de lalele prietenilor care trec pe aici.

noua lalele (sapte rosii, un boboc roz si una galbena) in vaza

În grădină are multe-multe! Cu muuuulți ani în urmă, reușise să planteze câțiva bulbi în jgheabul (jardiniera) balconului – au făcut flori! În anii următori, însă, nu s-au mai arătat lalele, deși bulbii fuseseră plantați.

Stiu că sunt in afara jocului dar întarzierea a fost lipsă conexiune Internet, în principal.