Istoria clovnilor, bufonilor, nebunilor de curte, jokerilor etc. este
atat de lunga si de bogata incat pot fi scrise carti. Unii au facut-o.
De-a lungul evului mediu regii si nobilii aveau bufonii lor,
farsorii, personaje privilegiate care, adesea, erau muzicieni talentati, acrobati,
dansatori, mimi si erau inteligenti, cu spirit ager si cu un dezvoltat simt al
umorului (si al ridicolului).
Zeflemeaua e cea mai veche forma a ceea ce este azi comedia.
In perioada elizabethana clovnii erau cei care provocau
râsul pe scena, dar nu aveau un rol real in drame, ci doar faceau glume si
trucuri si, uneori, se adresau publicului. Shakespeare este cel care le-a
oferit bufonilor roluri mai importante in piesele sale, oferindu-le replici –
de exemplu, groparii din piesa Hamlet
sunt clovni.
Arta clovnilor exista de mii de ani. In Egipt au fost descoperite hieroglife datand din timpul dinastiei a
cincea (cca. 2500 i.H.) si care reprezinta bufoni si jongleri. Faraonii
intretineau pigmei africani numiti Dangas, imbracati
in piele de leopard si purtand masti ciudate, rolul lor fiind sa-i amuze pe
faraon si familia sa – dansau imitand zeitatile egiptene.
Si in Perisa, cu multi
ani i.H. erau cunoscuti bufonii, mai ales prin intermediul cartilor de tarot
introduse in Persia
din Egipt..
In simbolistica tarotului Nebunul (bufonul) are intelesuri specifice, intre care cel mai important
se refera la existenta unui nou inceput, oricand, dar trebuie sa driblezi soarta pentru a nu repeta
actiunile din trecut – e o nebunie sa repeti aceleasi actiuni si sa te astepti
la alt rezultat, s-ar traduce, pe scurt cartea de tarot care e reprezentata
prin Nebun. Nebunul reprezinta posibilitatea infinita in dezvoltarea umana sau
negarea acestei posibilitati de ego. Cartea reprezinta spiritul de aventura al
celui gata oricand sa paraseasca un loc sigur pentru a descoperi noi
oportunitati.
Pe la curtile imparatilor, regilor cam acesta era rolul
bufinului: sa gaseasca metode noi de a-si distra stapanul, sa spuna adevarul
sub forma de gluma si sa critice pe oricine, fie ei imparati, regi, nobili,
cavaleri sau simpli tarani. Pe bufon, se zice, nici imparatul nu avea dreptul
sa se supere, chiar daca uneori il mai pedepsea.
La Curtea Chinei bufonii apar de pe la 1818 i.H. Prin anul
300 i.H., in China, imparatul Shih
Huang-Ti supraveghea construirea Marelui Zid Chinezesc; mii de muncitori au
murit in timpul ridicarii constructiei si se zice ca numai bufonul imparatului,
Yu Sze, a indraznit sa critice hotararea
imparatului de a vopsi zidul chinezesc,cu riscul mortii altor mii de oameni.
Bufonul e azi amintit in China
ca erou national pentru ca a reusit, prin glume,
sa-l determine pe imparat sa renunte la idee.
In India,
in povestile bazate pe epopeile Mahabharata si Ramayana, clovnii au avut un rol
important, de prin anul 100 e.n., sevind ca interpret intre populatie si
dialogurile pe care eroii si zeii din cele doua epopei le purtau, limba
sanscrita in care erau scrise (in cea mai mare parte) era limba zeilor,
regilor, inteleptilor etc. iar clovnul Viduska stia cunoastea si sanscrita si
limba vulgului pentru ca fusese slujitorul si confidentul Eroilor.
Stramosii clovnilor sunt intalniti in Grecia antica, unde erau rasi in cap si aveau haine captusite
pentru a parea mai mari, ei fiind figuratia in farse si pantomime care parodiau
actiunile personajelor grave si uneori arunca cu nuci in spectatori. Cam acelasi tip de clovn era prezent in spectacolele de
mima ale romanilor, dar purta o
palarie tuguiata si o mantie colorata in mozaic, fiind tinta abuzurilor si
glumelor celorlalti actori.
Cand Cortez i-a cucerit pe azteci, in 1520 e.n. a descoperit la curtea lui Montezuma
bufoni similari celor europeni. Nebuni, pitici, cocosati, bufoni s-au numarat printre
comorile pe care Cortez le-a dus papei Clement al VII-lea.
Multe triburi de indieni
americani au avut un anumit tip de clovni, care au jucat un rol important
in viata sociala si relogioasa a
tribului, in unele cazuri fiind creditati cu puterea de a vindeca anumite boli.
Commedia dell'Arte, in secolul al XVI-lea, l-a dat pe Arlecchino, cu originea (se pare) in Alichino din Infernul lui Dante, distingandu-se prin masca neagra, capul ras si acrobatii de exceptie. Personajul a evoluat in timp si Harlequin (in franceza) a
devenit un erou romantic, popular in pantomima. De la italieni il avem pe
Pantalone (initial Pantaleone), cel cu figura grava si pantaloni largi. Tot din
Italia a pornit si ideea clovnului
ca personaj tragic, râzand in timp ce inima ii e frânta de tristete.
Franţa il are pe
Pierrot, un dansator exceptional, cu faţa pudrata, un clovn
fericit, cu inima usoara. In timp, personajul s-a schimbat, devenind azi o
figura romantica, trista, adesea reprezentat cu o lacrima pictata pe obrazul
alb.
Germania
are clovnul cu faţa, total impersonala, pictata, costumul sau evoluand in
costumul clasic de clovn: pantofi si gulere supradimensionate.
Bufoni si clovni au existat, se pare, dintotdeauna, dar au
devenit reprezentativi pentru circ. Multi bufoni au fugit de la stapanii lor si
s-au alaturat circului. Anul 1768 pare a fi anul in care primul clovn a fost
vazut la circ, in Anglia (primul circ a fost infiintat in Anglia
in anul 1770).
Atunci cand ne gandim la clovni ne vine in minte imaginea
caracteristica: faţa pictata cu alb, gura si sprancenele exagerate, nasul ca o mingiuta
rosie, parul valvoi si colorat, costumul colorat, gulerul si pantofii foarte
mari, dar exista si clovnii imbracati saracacios sau vagabonzi, care nu au
caracteristicile enumerate mai sus.
Mai sunt clovnii “Auguste”, care nu-si vopsesc toata faţa in
alb, ci mai mult in nuante de roz sau auriu si sunt tipul anarhist, hainele lor fiind ori prea mari, ori prea mici. Lui Auguste ii trebuie mult timp pentru a indeplini o sarcina data si mereu ajunge in situatii
comice pentru ca intentionat are probleme in a duce la bun sfarsit ceea ce i se
cere.
In America,
clovnul a parasit circul si a ajuns pe scena teatrului de revista, apoi in
filme si spectacole de divertisment televizate si mai apoi direct in viata
oamenilor, fiind prezenti la petreceri – in special la petrecerile pentru
copii.
Arta aceasta a clovnilor are nume de actori care au ajuns celebre in
timp si sunt nu doar barbati, ci si femei.
Originea misterioasa a clovnilor a dat nastere si la legende,
unele chiar de groaza si, din cine stie ce motive, unii oameni
se tem de clovni
si foarte multi pur si simplu nu-i plac, fara sa se teama. Regizorii de filme
au stiut sa exploateze aceasta teama a oamenilor si au creat pelicule care au
lansat cativa clovni
diavolesti,
deveniti repede cunoscuti de amatorii genului.
Joker, din seria
Batman,
este unul dintre cei mai cunoscuti clovni de film din lume.
Carti si autori de carti despre clovni: Clowns, Douglas Newton;
Bring on the Clowns, Beryl Hugill; Clowning
Through, Frank Foster; Clowns & Pantomimes, M. Willson Disher s.a.
Surse:
http://black-face.com/blackface-clowns-history.htm
http://www.clownbluey.co.uk/more-info/clown-history
http://www.timpul.md/articol/cine-sunt-clovnii-si-de-ce-nu-trebuie-sa-va-temeti-de-ei-6347.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Clown
Foto: domeniu public