2 sept. 2010

Biserici crestine sau de ce nu se intelege om cu persoana


Listă de Biserici creștine:
Biserica Ortodoxă – cunoscută și ca Biserica Ortodoxă Răsăriteană sau Biserica Greco-Ortodoxă, este o comunitate de credință creștină. Creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe naționale autocefale (greacă, rusă, română, sârbă etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naționale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (greco-ortodoxă) s-a produs o separare în 1054 , cunoscută sub numele de Marea Schismă . În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (catolică sau ”sobornicească”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credinței (ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume. Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă începută de la apostoli.

27 aug. 2010

24 de ani...
au trecut ca arsi. Altii vor arde si se vor stinge-n amintiri.

25 aug. 2010

O NOAPTE CU REGELE
One night with the King, / Changes everything. / One day in his courts, / Could forever, change my course. / One moment, in his presence, / And I'll never be the same. / One night with the King changes everything.
http://www.youtube.com/watch?v=hIDMiB80wK8

L’amicizia introduce nell’amore sessuale quella confidenza e certezza di aiuto che ne fa un autentico amore umano.
In dragostea trupeasca, prietenia aduce acea incredere si siguranta in ajutorarea reciproca, care o preface in adevarata dragoste omeneasca.

23 aug. 2010

Audienta



(fragment)

- Ce gluma faci cu mine Tu, Acela pe care oamenii te numesc Dumnezeu?! striga spre cerul instelat. Lumina unui astru palpaie… Faci semn cu ochiul?! se rasteste, razand spre infinit si mintea ii e bantuita de ideea unei vizite in lumea spiritelor.
Rade si se stramba la stelele reci si nepasatoare. Soferii si pasagerii din masinile care trec pe langa el isi fac semnul crucii? Mare lucru! Oricine e liber sa faca semne al caror simbol nu-l intelege. Trec oamenii pe langa o biserica – pe jos sau cu masina? Tac-pac! Trag pe piept un semn despre care ei afirma ca ar fi cruce apoi gandurile revin la ce vor manca la cina, la ce picioare are tipa cutare… O diavolita intreba: “Ce ar fi facut oamenii daca Isus ar fi fost spanzurat? Ar fi umblat cu multe streanguri de gat…?”
Emil urca pe balustrada podului si face vreo doi pasi – in echilibru. Saluta cerul si striga: “Stai ca vin!” Isi lasa greutatea corpului inainte, lansandu-se in picaj spre sinele care lucesc in noapte cu zeci de metri mai jos. Poc – si gata. Ultimele sclipiri de luciditate ii strabat mintea: “Vreau audienta la Dumnezeu…” Zambetul ii ramane intiparit pe chip si ochii atintiti spre stele.

22 aug. 2010

Imnul lui Amon Ra (fragment, Regatul Nou)


El face să înverzească pășunile pe care pasc turmele mele și cirezile ce dau hrană oamenilor,
El dă viață peștilor din fluvii și tuturor păsărilor văzduhului,
El dă suflare făpturii din om și hrana gâștelor din cotețe,
El dă viață păsărilor din stufăriș, târâtoarelor și tuturor insectelor zburătoare,
El dă hrană șoarecilor de câmp și păsărilor care zboară din ram în ram.

(traducere Ovidiu Drimba)

Cantecul harpistului (fragment, Regatul Vechi)

Egyptian Harp of Old Kingdom
Music in the Age of the Pyramids, de Rafael Pérez Arroyo y Syra Bonet – 2001
                                                                                                                    
Sporește-ți cât poți plăcerile vieții
și, cât trăiești, orânduiește-ți viața după poftele inimii.
Căci te va ajunge ziua plângerii,                                                                    
dar plângerile tale, zeul morții nu le va auzi;
iar bocetele celor rămași în viață
nu pot dărui viața celui din mormânt.
Bucură-te de ziua de azi și petrece!
Nu-ți întuneca viața cu gânduri!
Căci nimeni nu-și poate lua cu sine avutul din lumea aceasta,
și, din câți au plecat dincolo, nimeni nu s-a mai intors.
(in traducerea lui Ovidiu Drimba)

ANNABEL LEE - de Edgar Allan Poe


De mult s-a-ntamplat, de demult... Era
Langa-o mare cu ape argintii
O fecioara traia si poate c-o stiti,
O fecioara, Annabel Lee;
Si traia doar c-un gand - s-o iubesc mereu
Si traia sa ma poata iubi.

Eu - un copil - si ea un copil,
Langa-o mare cu ape argintii,
Ne iubeam ca un cantec mai presus de iubire.
Ca un cantec - Annabel Lee;
Si priveau, pizmuind, preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tarii.

Si-asa s-a-ntamplat ca-ntr-o zi, demult,
Langa marea cu ape-argintii
Un vant de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Inghetand-o pe Annabel Lee;
Maritele-i neamuri au dus-o departe,
Departe de mine, spre miazazi,
Si-au inchis-o in mormantul de piatra,
Lang-o mare cu ape argintii.

21 aug. 2010

Recviem

De atatea eruptii
Sunt gol...
doar cenusa,
imprejur
infundate artere
din sangele supt,
nerodit...
raman taratoare,
ghemotoc
ca un vierme
in panzele vremii...

rascruce,
totusi nicicand
ciclul intreg...

As vrea sa mor
dar
nu pot sa traiesc
(13 Decembrie 1991, C. R.)

Dama de pica taie Asul de trefla



Soarele arata pe cer ca o placinta fierbinte si caldura ajunge ca un blestem la capetele cu coaja deja incinsa. Asfaltul moale lua prizonieri pantofii cu tocuri ascutite ale femeilor care incercau sa fie elegante – si nu le reusea din cauza lui.

In Gara de Nord lume multa si pestrita – se citeste pe chipurile oamenilor ce invart. De obicei imi place sa ma distrez imaginandu-mi ce fel de viata au ceilalti, cum mananca si cum practica cel mai vechi sport din lume. Dar in acest amurg nu am nici timp nici chef. Ma strecor printre concetateni plictisita si aproape dizolvata de caldura infernala care face aerul tremurator. Dracii si-au mutat sediul central deasupra scoartei terestre si fierb, la gramada, sufletele omenesti inchise in carcase leoarca de sudoare. Abia astept sa ajung acasa – in orasul natal unde aerul nu raneste plamanii cand il inspiri – sa-mi trag sufletul si sa-mi odihnesc oasele. Muschii bratelor ma dor din cauza valizei grele pe care sunt obligata sa o car dupa mine. Imi place sa lucrez singura – n-am spirit de echipa! – pentru ca n-am de gand sa cad pe mana altuia. Apoi, ma feresc de treburile umede – si umezeala e foarte la moda in zilele acestea. Caldura ma bate in cap si imi simt crestetul