3 apr. 2017

Cânta la Stupca o vioară… Citate favorite

Jocul e deschis tuturor celor  care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul.
Fragmentul ales azi pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella este din romanul Cânta la Stupca o vioară…, de C. Ghiban, Ed. Militara, 1967.

A nins. Prima ninsoare a iernii. Cetinile brazilor s-au îmbrăcat in hlamide albe. Tâmpa a încărunţit, dar e minunată! Când o priveşti de jos de la fereastra odăii, ţi se pare că ţine pe umăr cerul. Fumurile se înalţă necontenit in negura serii, zvârcolindu-se ca nişte şerpi albi ieşiţi de prin văgăunile hornurilor.

Pe o uliţa joasă, pe Angergasse… sub doi brazi bătrâni ce-şi leagănă promoroaca pe cetini, se află o căsuţă modestă. La una din ferestrele ei luna îşi vede chipul ca-ntr-o oglindă. Raza-i se furişează uşor prin gemul subţire pe care gerul a ţesut stele de gheaţă. Se aşază sus pe hârtia cu note proaspăt scrise şi priveşte, apoi aleargă jucăuşe printre steguleţele negre ale notelor, se suie pe-un semn mai înalt, de octava, şi de-acolo îşi aruncă ochii pe fotografia de pe pian.
Crai nou, crai nou, crai nou,
La noi, la noi, bine-ai venit…
[…] Afară, lângă fereastră, fete şi flăcăi îşi ascut urechile şi culeg vorbă cu vorbă, sunet cu sunet. Glasul nu se opreşte. Pianul sună viguros, iar cei de sub cetini ascultă. Melodiile se înalţă clocotitoare, pline de avânt tineresc. […]

Adânc mulţumit, compozitorul se ridică de la pian. Deodată îi răsuna in urechi un cor plin de viaţă. I se păru că visează. Desluşi, pe fundalul alb-argintiu al grădinii, chipurile prietenilor săi. Ei cântau, cântau zâmbitori, fluturând mâinile in semn de bucurie. Ciprian deschise larg ferestrele. Aerul rece al iernii îi imbujorară obrajii.

Se aplecă pe pervaz şi zise, şugubăţ, cu voce groasă.
- Va să zică, dragii mei, am şi început repetiţiunile. Brava vouă. Corul a luat-o binişor din loc… Şi decorul îmi place: brazi, pădure, munţi, craiul nou sus pe cer. O singură schimbare ar trebui: in loc de strai de iarnă, să fie strai de vară… […] Visul meu cel mai drag.. Am lucrat o operetă. Mi-am ales un drăgălaş vodevil de-al lui Alecsandri şi am compus muzica. Opereta se cheamă Crai Nou. […] Sunt la cea dintâi lucrare de acest fel. Nu am încă experienţa trebuitoare.
                                                                        ₪ ₪ ₪
Ciprian Porumbescu - bust realizat de sculptorul Vladimir Predescu; amplasat in parcul din apropierea Colegiului National Andrei Saguna, Brasov.
Ciprian Porumbescu, creatorul primei operete româneşti, s-a născut in 2/14 octombrie 1853, in comuna Şipotele Sucevei, al doilea din cei 9 copii ai preotului Iraclie Porumbescu.  In neamul Porumbeştilor ura faţă de stăpânirea habsburgică apăsătoare şi dragostea pentru poporul obidit au rămas legi ale vieţii tuturor urmaşilor. Şi Ciprian Porumbescu se pare că le-a ilustrat ideile cu o vigoare neobişnuită in opera sa. (din Prefaţă)

Numele tatălui său a fost Golembiovski, nume pe care in 1881 îl schimbă in Porumbescu.
Ciprian Porumbescu a murit la Stupca (comună numită azi Ciprian Porumbescu), in 6 iunie 1883. Mormântul lui se află în cimitirul comunei Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru; a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din judeţul Suceava din anul 2004.

Ciprian Porumbescu a solicitat catedra de muzică de la liceul român ortodox din Braşov (Andrei Şaguna) la 1 septembrie 1881, dar pentru că nu era liberă la acea dată s-a stabilit la şedinta Eforiei şcoalelor din 5/17 octombrie 1881 angajarea sa, până la efectuirea alegerii prin Delegaţiunile şcolare pe baza unei noi cereri” (sursa old.historia.ro)
La 11 noiembrie 1881, Porumbescu soseşte în oraşul de la poalele Tâmpei şi se stabileşte, în gazdă, la familia Copony, din str. Angergasse nr. 1431, în Şcheii Braşovului. (azi str. Prundului nr. 31, în apropierea Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”).
Pe lângă postul didactic solicitat, Porumbescu este numit dirijor al corului Bisericii greco-ortodoxe “Sf. Nicolae” din Şcheii Braşovului şi dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cântări din Braşov. A locuit in Braşov între 15 noiembrie 1881 - 15 noiembrie 1882; a trebuit să plece spre Italia din cauza sănătăţii şubrede, clima iernii braşovene nefiind indicată.

La Braşov a luat lecţii de pian cu Hermann Geifrig (1805 –1886), dirijor şi organist la Biserica Neagră.
La 27 februarie / 11 martie 1882 are loc premiera cu spectacolul Crai Nou, operetă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul piesei poetului Vasile Alecsandri. O placă memorială, fixată pe zidul Colegiului Naţional “Andrei Şaguna”, consemnează evenimentul care a avut loc în sala festivă a Gimnaziului român. (sursa muzeulmuresenilor.ro)
Manuscrisul operetei Crai Nou se află la Muzeul Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului (Piaţa Unirii nr. 2-3).
₪ ₪ ₪
Despre autor
Constantin Ghiban s-a născut in comuna Şchiopăteni (Huşi), la 9 ianuarie 1919. A rămas orfan de ambii părinţi in copilărie, trăind mai apoi printre străini. A terminat şcoala primară cu multe greutăţi, a urmat liceul din Timişoara, plătindu-şi taxele, cărţile şi întreţinerea din banii agonisiţi cu trud. După terminarea liceului s-a înscris la Şcoala militară de ofiţeri de artilerie din Piteşti, obţinând la absolvire gradul de sublocotenent. A luptat pe frontul antihitlerist. De tânăr, scrie versuri pe care le publică in diferite reviste. Dupa 1944 scrie nu doar poezii, ci şi texte pentru cântece, povestiri, scenete, mici piese de teatru care sunt publicate in publicatiile literare ce sprijineau talentele. A colaborat, încă din cadrul armatei, cu diferite formaţii artistice. Numele lui e întâlnit des in revistele şi ziarele militare, pe partiturile muzicale ale cântecelor de mase, in programele echipelor artistice militare, in emisiunile radiofonice ş.a.. Cânta la Stupca o vioară… este primul succes literar al autorului. Ideea romanului s-a născut - conform afirmaţiilor sale - in 1939, când a jucat in opereta Crai Nou pe scena Operei din Timişoara. Până la acest roman, când încă era pe front, a scris o parte dintr-o operetă inspirată din viaţa lui Ciprian Porumbescu: Un sărut la despărţire. Abia prin 1952 revine la ideea unei operete despre viaţa compozitorului, dar alege să scrie un roman. Munca de documentare a fost aproape titanică.
(din Prefaţa scrisă la roman de Viorel Cosma)

Sursa foto bust Ciprian Porumescu: Brasov, orasul sufletului meu.

12 comentarii:

  1. Uite că nu știam că Porumbescu a fost profesor la Brașov... Un citat frumos despre un compozitor pe nedrept uitat astăzi. Balada lui este fără pereche, iar opereta Crai Nou o adevărată capodoperă. Păcat că a trăit atât de puțin...

    Săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Cu multa mandrie am scris despre perioada lui Ciprian Porumbescu la Brasov - de parca as avea vreun merit! :)
      Balada imi zburleste puful pe corp de cate ori o ascult.

      Multumesc, Zina draga! Iti doresc sa ai o saptamana excelenta!

      Ștergere
  2. ohhh, nici ca se poate ceva mai minunat ca Balada lui Ciprian Porumbescu <3
    nu am ascultat niciodata Crai Nou, recunosc,rar fragmente dar la Balada lui am tremurat mereu emotionata.
    o personalitate care a trait prea puti, intens dar putin...
    frumoasa alegere, Diana!
    pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Balada imi e in suflet. Despre "Crai Nou" pot scrie ca si tine: cunosc opereta... fragmentat. :)
      Poate ca asa e cu unii: consuma in timp mai scurt intreaga energie vitala - "a ars ca o lumanare la ambele capete", cum zicea nu-stiu-cine despre Elvis.
      Multumesc, pandhora. Pupici! <3

      Ștergere
  3. Nu cred ca am citit cartea, sau nu îmi mai aduc aminte, dar am vazut filmul cu Vlad Radescu ... Eram copila pe vremea aia, dar cred ca am vazut filmul de 3 ori, pe putin! :) Am fost foarte impresionata de viata lui Ciprian Porumbescu! De ce geniile mor asa de tinere?

    Sa ai o saptamana frumoasa, ca o balada! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut filmul o singura data si, cumva, s-a intiparit in suflet - nu mai vreau sa-l revad; cred ca si azi as da apa la soricei (cartea e mai puţin... emotionala si filmul nu a fost facut dupa roman) :)

      Mor asa repede poate si pentru ca sensibilitatea lor e mai mare sau poate ca isi consuma energia vitala in timp mai scurt decat oamenii obisnuiti...

      Multumesc, Ella draga! Minunata sa fie si saptamana ta. Pupici! <3

      Ștergere
  4. Este uimitor cum, din toate timpurile, unii copii crescuti cu greu prin sate s-au putut ridica deasupra conditiei lor, in vreme ce altii, chiar si in ziua de azi, cocolositi la orase, avand toate conditiile, nu sunt capabili sa realizeze nimic in viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam asa este... Cei care cunosc greutatile isi doresc o viata mai frumoasa - pentru cei dragi, pentru ei... Cei care cred ca au totul sunt mai... lenesi. Din pacate, pentru a reusi - mai ales azi - nu e suficient ca un copil sa fie talentat, ci trebuie sprijinit financiar serios.

      Ștergere
  5. frumos fragmentul ales din carte !
    multe informaţii ai postat despre viaţa celor doi, Ciprian Pormbescu şi Constantin Ghiban !
    felicitări pentru postare !
    pupic !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
      Despre Ciprian Porumbescu sunt pe net multe informatii, dar - destul de surprinzator - despre C. Ghiban nu am gasit decat o mentiune cu privire la o carte scrisa in colaborare cu o autoare, carte aparuta candva in 1990 (noroc cu Prefata la roman) :)
      Pupici! <3

      Ștergere
  6. Felicitari pentru postare,care aduce "la viata" acest geniu,cam uitat in vremurile noastre,si chiar nestiut de generatiile x,y,z !Ascultam,cu religiozitate,la radio,"Balada",cand se auzea !Am vazut opereta "Crai Nou",de Ciprian Porumbescu,pe versurile lui V.alecsandri,la un teatru de
    provincie,nu atat de snobi ca Bucurestenii !Nu am citit cartea lui C.Ghiban,nu o am.
    Multumesc pentru aceste portrete,jos palaria,draga Diana !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, draga Natalia. :)
      "Balada" am ascultat-o inclusiv cand am scris textul pentru "Citate favorite"... Imi place... enorm! :)

      E surprinzator ca - la nivel national cel puţin - pare uitat (sau nu sunt suficient mediatizate diferitele evenimente). Stiu ca a existat, la un moment dat, Festivalul European al Artelor "Ciprian Porumbescu" - poate ca se mai organizeaza... Ma intreb, uneori, de ce Ministerul de Externe (prin sectia "Cultura")- si chiar cei de la Institutul Cultural Roman - nu pun accent si pe existenta lui Ciprian Porumbescu, pe operele lui... sa-l promoveze inclusiv in strainatate; este un simbol pentru RO, din punctul meu de vedere.

      Iti doresc sa ai o seara minunata! :)

      Ștergere