Se afișează postările cu eticheta foto_bosm. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta foto_bosm. Afișați toate postările

2025-02-04

De ce mi-e dor

De zăpezile de altă dată. Anul acesta mi-e mult mai dor decât în ultimii ani - poate pentru că a fost doar câteva zile un strat mai gros prin oraș? Poate. 

Să fie măcar zăpadă ca în decembrie 2014:

Zăpadă și ceață la Noua, in apropierea lacului

Sau ca în ianuarie 2016...

Strat gros de zăpadă pe un bulevard din Brasov

Peisaj nocturn de iarna in Brașov în zona Modarom
Sursa poze: Brașov, orașul sufletului meu
https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

In 2004 zăpada îmi ajungea până la genunchi... Nu am acces la pozele cu acele pături de nea. A fost anul in care l-am găsit pe Boby, câinele boxer care nu știa să meargă în lesă și care sărea prin zăpadă ca un ied, iar eu loveam cu capul crengile aplecate de zăpadă. Era distracție cum încercam să mă țin după Boby, cum încercam să-l stăpânesc și cum tot ajungeam căzută în genunchi in zăpada înaltă... Mi-e dor și de Boby, care nu mai e din 2012...

Și mi-e dor de Miki, acum. A găsit-o o prietenă, in noiembrie 2009, când era zăpadă și frig - trecuseră aproape două luni de când tocmai îi murise o altă cățelușa. 

Cățeluș pe un preș, lângă ușa de la ieșirea din casa

Tare dor îmi e de ea. Îmi lipsesc plimbările cu ea. Mereu era prima la ușă, să iasă la plimbare.

Cățeluș innfasurat in păturică, lângă ușa apartamentului

Miki, culcata pe preșul de la ușă, așteptând să iasă la plimbare

Și ei îi plăcea in zăpadă - își băga capul aproape cu totul in zăpadă daca simțea vreun miros interesant. Lătra la oamenii de zăpadă! Și Boby a lătrat la un om de zăpadă, dar la unul înalt și solid! S-au distrat și trecătorii atunci. Și pozele cu Miki in zăpadă îmi sunt inaccesibile (au rămas în computerul defect - le voi extrage cândva).

Mi-e dor să fiu prima care lasă urme in zăpada proaspăt așternută - am un pitic care se activează când sunt pe fază la prima ninsoare. 

Când aveam câine - și mai tot timpul am avut - era simplu: dacă ningea prima dată la două noaptea - și nu dormeam - lăsam munca, luam câinele și ieșeam. Câinii mereu se bucurau. Câinii nu te lasă niciodată să te distrezi singur - cât timp mai au in ei un dram de putere. Și-i salvează pe alții de la zbenguit in zăpadă în miez de noapte sau zori de zi.

Mi-e dor de acele nopți și dimineți pustii când pe zăpadă se vedeau doar urmele unui om și urmele unui câine. Dimineața mai vedeam urme lăsate de pisici - și mă amuzam.

Cățelușa șezând pe coltar

Poate, dacă ninge iar mult, găsim un cățeluș... Niciodată nu am luat - cu intenție - un câine pe care să-l ținem în apartament, dar ne-au ieșit în cale; nu-i puteam lăsa în drum. 😊

Mi-am exprimat în scris aceste doruri la invitația făcută de Carmen - la rândul ei, a răspuns provocării lansate de Tudor Enea.

2025-01-31

Reflexii pe trecere. RiO

In poza de mai jos se vede zăpada din 12 ianuarie. La ora aceasta e un fel de primăvară timpurie sau toamna târzie. Noroc că cerul, din când în când, e bleu și - alaturi de razele de soare strălucitoare - mai înseninează atmosfera.

Peisaj de iarna pe un bulevard din Brașov: un câine mic și alb și stăpânul lui

Poza e pentru Reflexii in oglinda, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate

Sursa imagine: Brașov, orașul sufletului meu:

Știu că mulți nu mai vor zăpadă - unii nu mai vor deloc, deloc, apoi se plâng "vai, vai, încălzire globală". Când zăpada e tot mai puțină, spre deloc, e despre încălzire. Când se rezolvă cu încălzirea va fi iar zăpadă, și tot așa. Nu vrei zăpadă unde era = încălzire globală (sau fenomene ciclice obișnuite în viața Terrei); nu vrei încălzire globală = va fi zăpadă acolo unde există patru anotimpuri. Pe scurt: ai grija ce dorești pentru că s-ar putea să primești.

Egoistă cum sunt... 😊 Îmi doresc zăpadă până la sfârșitul lunii februarie. 😘

2025-01-09

Ianuarie fără zăpadă. RiO

Iarna fără zăpadă în Brașov! Mare bucurie, mare. 😢 

Imaginea de mai jos e frumoasa - nu pentru peisajul de iarna 😏 - și am ales-o pentru jocul Reflexii in oglinda, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen, pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

Biserica Neagra, Brașov, văzută dinspre Schei

Sunt oglindiri în bălți, dar e și praf de zăpadă. Cerul are o culoare superbă - din punctul meu de vedere. 😊 Seninul se reflecta asupra orașului.

2024-10-24

Albastru pe strada. RiO

Reflexii in oglinda e un joc cu fotografii, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul ei, Între vis și realitate

Mașina albastra, pălărie și geanta albastre pe strada

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

2024-08-29

2024-07-18

Porumbel alb in picătură de ploaie. RiO

Ploaia care a inspirat fotograful e una nu tocmai recentă, dar una dintre cele mult așteptate în această vară. 

O frunza verde căzută pe asfalt umed, cu picături de ploaie pe ea

După ce am ales-o, când s-o public am văzut in picătură - dincolo de reflexii - un porumbel alb in zbor, și am decupat detaliul, apoi m-am prezentat la jocul Reflexii in oglinda, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen, pe blogul Intre vis și realitate (poate participa oricine publica pe blogul personal o fotografie cu reflexii).

pe o frunza căzută, într-o picătură de ploaie pare reflectat un porumbel alb in zbor

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.