2020-12-11

Trei omuleți de zăpadă

În dimineața zilei în care am confecționat omuleții, pe capotele mașinilor era suficientă zăpadă pentru a modela trei oameni de zăpadă cu dimensiuni de 4 și 8 centimetri, dar la ora 14 nu mai era deloc așa că... i-am modelat pe cei trei din motocei albi, și alte cele. Văzusem pe undeva, cândva, o decorațiune om de zăpadă purtând căciuliță cu urechi, și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că s-a activat piticul cu urechi la căciulă le-am făcut și căciuli la omuleții pregătiți pentru jocul „Pufos” – Împodobim bradul virtual, la Rux. I-am zis „Crăciun pufos”, dar, se pare, nu va fi zăpadă de Crăciun – bine ar fi să se înșele meteorologii. Măcar să fulguiască! Fulgi mari, pufoși și strălucitori.
Revin la omuleții mei.
trei oameni de zapada din pompon in decor de iarna
Capetele celor care au 8 cm sunt din pânză subțire și umplute cu melană. 
ilustrare confectionare bulgare entru om de zapada din material textil si pompon
Capul celui mic e motocel, cum sunt corpurile tuturor.
corpul omului de zapada din material textil
Căciulițele cu urechi sunt din fetru albastru, garnisite cu melană în loc de blăniță.
confectionare caciula om de zapada; caciula cu urechi e din fetru albastru
Ochii sunt din paiete, la cei mari, și din mărgeluțe la cel mic. Nasturii celor mari sunt cei mai mici nasturi pe care i-am găsit, iar ai celui mic sunt paiete. Morcovii sunt vârf de creion colorat: am ascuțit, am rupt, și-am avut nasuri pentru omuleții de zăpadă.
Pot fi agățați, pentru că le-am atașat fire aurii, dar prefer să îi așez grupați, pe o crenguță, să nu se caute prin brad.

2020-12-10

Unde ești? Natura joi

Jocul
Der Natur Donnerstag (DND) e găzduit de Jutta – de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00 tabelul este deschis.
Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (9 decembrie 2020)

2020-12-05

Impodobirea bradului virtual

Mai e puțin și vine Moș Crăciun. Bradul real (și artificial) încă nu l-am împodobit. Aștept să vină Moș Nicolae. Până vine Moș Crăciun, însă, Rux ne invită să împodobim împreună bradul virtual. Amănunte despre ce și cum e scris pe blogul Copilărim. Tema din acest an este „Crăciun pufos”. Această invitație mi-a dat impulsul de a-mi pune în practică o idee care-mi bântuia neuronul: o felicitare.
Să râdeți cu poftă, chiar dacă e de plâns! 😂 Râsul e sănătos. Să nu plângeți! Lacrimi să fie doar de râs!
În luna noiembrie, Suzana a creat o mulțime de felicitări (una și una!) și tot văzându-le neuronului meu i s-a făcut „poftă”. Aveam în minte ceva anume, dar... Iar am pornit la vânătoare fără armă.
M-am inspirat dintr-un tutorial postat de Suzana pe blogul Floare de colț
Am pregătit sfoară (nu vă gândiți la prostii!), cutiuță pentru vopsea și o cartelă scoasă din colecția de cartele (cea folosită este una la care am dublură – era pentru telefon public).
Cartonul e gri petrol – am ales unul colorat ca noaptea în ideea de a sări peste etapele din tutorialul amintit mai sus. Unul dintre cerbi (stânga în imagine) e copiat din tutorial; al doilea de pe o felicitare a Suzanei, prezentată pe blogul Universe of my heart. Am copiat doi cerbi pentru a fi sigură că unul se va potrivi în decorul felicitării. Degeaba cerbi dacă nu talent, cunoștințe despre proporții și perspectivă în pictură.
Am sărit etapele, dar. Vopsea albă am avut doar lavabilă! Mestecenii (daaa, sunt mesteceni desenați cu sfoara îmbibată în vopsea) au ieșit prea accentuați – probabil pentru că sfoara era prea încărcată cu vopsea și, cred, am făcut prea mulți (și prea groși) pentru o bucată de carton lungă de 15 cm și lată de 10. Iar cerbul... Ar trebui să scriu pe el „cerb”, să știe lumea ce vreau să vadă.
Pe ici-colo am pus niște lipici cu sclipici, dar n-am reușit să fotografiez astfel încât să se vadă sclipiciul pe unde l-am pus, dar un colțișor tot am reușit să evidențiez (așa zic eu, dar nu știu dacă se și vede – în colțul din stânga se vede în poza de sus cel mai bine; niște punctișoare albăstrui).
Și-am terminat cu felicitarea. Măcar mi-am scos din neuron ideea felicitării confecționate personal și mă pot gândi la o decorațiune pufoasă pentru bradul virtual. 
Felicitare vopsită cu alb pe carton negru
Mda. Pentru a scrie câteva rânduri pe această felicitare trebuie ceva instrumente de scris colorate puternic, sau care sa lase urme albe. Cum se zice...? Gestul contează! 😊

2020-12-03

Stele verzi și albastre

Când omul nu are de lucru, își face. Așa și eu. M-am gândit să decupez steluțe verzi. Stele verzi, altfel spus, să le vadă și ceilalți, că prea le-am tot spus în ultimul timp că văd stele verzi.
 „Merge repede!” am gândit. „Șabloane am, carton colorat am...” Ha-ha! A „mers” așa de repede încât am fost tentată să renunț. Cartonul verde nu-mi ajungea pentru steaua dublă, așa că o parte e albastră, o parte verde (20 cm diametrul cercului din care era tăiat șablonul).
Tăieturile pentru îmbinare le-am făcut mai lungi decât era necesar și steaua părea că se dezmembrează, așa că am lipit cu bandă albă - de ce nu am ales una transparent
ă? - de ce?! - și am colorat cu sclipici (banda). Arăta teribil de urât! Am desprins banda (s-a jupuit și din carton pe alocuri, dar am pus sclipici); la îmbinări am pus lipici cu sclipici. Tot urât arată lipiturile, dar nu se văd pentru că am așezat steaua să nu se vadă "juliturile". În ansamblu, montajul arată bine.
După ce am decupat steluțele mai mici (primele două de 7 cm, următoarele de 4 cm, ultima de 6 cm) le-am lăsat pe masă, să merg să fumez. Când am revenit... unde-s trei steluțe? S-o fi făcut curent când am ieșit (pentru că era fereastra deschisă)? Habar n-am, dar am căutat steluțele de mi-au ieșit ochii din cap! Căzuseră fix – dar fix! - într-un sertar întredeschis! Toate trei! Și nu intrase nimeni în cameră în lipsa mea – pe Miki, cățelușa, o scot din calcul. Le-am găsit pentru că după ce am căutat unde ar fi putut să fie am căutat unde n-ar fi avut cum să fie!
La toate steluțele am făcut contur cu gel sclipicios, portocaliu (pe carton colorat se vede auriu – conturul îmi place cel mai mult la steluțele acestea!)
Șirul de steluțe e combinat: verde și albastru, să pară că s-au desprins din steaua mamă. Le-am legat între ele cu fir lamé auriu. Firul ieșea din ac, se încurca, nodurile se desfăceau, mi-am înțepat degetele de nu știu câte ori... Cred că-mi lua timp mai puțin să fac un șirag din o mie de mărgeluțe de nisip! Am montat lucruri cu adevărat migăloase, dar cu steluțele acestea a fost ceva de groază! Păreau că au voință proprie și nu se lăsau montate! Poate nu le place culoarea? De Paști poate fi cu verde și albastru, de Crăciun e cu roșu, tradițional! Decorațiunea în borcan e cu mașinuță verde pentru că n-am avut roșie, dar nu am ales steluțele doar pentru a se potrivi culorile!
A! Și încă ceva! Am fotografiat steluțele și când să fotografiez tot șirul... s-a terminat bateria la telefon! Atunci m-a pufnit râsul! Orice ar mai putea urma legat de ele.

O salcie îmbrăcată în brumă. Natura joi

Jocul
Der Natur Donnerstag (DND) e găzduit de Jutta – de miercuri, ora 18:00, până vineri la ora 23:00.
Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (2 decembrie 2020)

2020-12-02

Arborele pagodelor toamna. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de
Zina de la Carmen.
sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (Ginkgo biloba în curtea Facultății de Silvicultură, Brașov, 26 noiembrie 2020)

La Zina am văzut un pui de Ginkgo.
*
Arborele pagodelor sau ginco, este o specie de arbore dioic (plante cu flori unisexuate) unic în lume, fără părinți vii. Ginco era răspândit, în toată emisfera nordică în Jurasic, dar în prezent arealul său natural este redus la o mică regiune din sud-estul Chinei. Este denumit popular „patru-bani”, „arborele templier japonez”, „caisa argintie”. În Europa a fost introdus în 1730 în Olanda apoi și în alte țări atât pentru aspectul său ornamental (în parcuri, pe alei, în grădini botanice) cât și în scop terapeutic. Specie în pericol. (wiki)
*
*
*
*