Impodobim bradul. Ingeras cu capul mare

Am ajuns târziu la împodobirea bradului din acest an, împodobire organizata și găzduită de Rux, pe blogul Copilărim. Înscrierea putea fi făcută pana în 11 decembrie. Chiar și așa, am ales sa prezint ornamentul realizat cu aceasta ocazie.

Tema din acest an este Secretul lui Moș Crăciun. Nu-i știu secretul lui Moș Crăciun – poate are chiar mai multe secrete, ceea ce ar fi foarte firesc pentru cineva ca Moș Crăciun.

Ornamentul pe care am ales sa îl fac este un îngeraș din... mileuri macrame.

A început să-mi placa se dau utilitate mileurilor pe care le am într-o cutie (de care uitasem pana la capcana pentru vise de Crăciun). E adevărat, făcând din ele ornamente, tot într-o cutie vor sta unsprezece luni din an, dar o luna, cel puțin, vor privi lumea dintr-un brăduț.

Am ales doua mileuri: unul rotund, cu model lejer (din care am făcut corpul îngerașului) și unul mai mic – un fel de floare (foto 2 colaj) – cu model mai strâns (pe care l-am îndoit la jumătate și am făcut aripile îngerașului). Capul este din ceva ață mătăsoasă făcută ghemotoc și făcut ghem mai apoi, cu ață aurie. Am adăugat și un petec de material strălucitor, auriu, să fie capul mai strălucitor (poate nu era cazul, dar asta este). Sub aripi am prins o funda decorativa aurie, să fie mai ample aripile. Și cam atât.

La montaj nu am mai folosit paietele din foto 1 colaj pentru ca între timp am dat de funda aurie.

Din păcate, lipsa de imaginație, mi-a adus un îngeraș care are capul cam mare – în raport cu restul corpului. Abia după ce l-am agățat pe o crenguță de brad, să-l fotografiez, am realizat aspectul – nu mai era timp sa remediez. De ușor, e ușor, dar... E frumușel și așa doar ca... (și alte puncte, puncte).

Spiridusul suparat. Impodobim bradul

La rădăcina unui brad ședea, pe un covor de mușchi, un gnom cam supărat. Avusese stabilită o întâlnire cu un om – o fată foarte frumoasă.

Auzise el o vorbă: „îți ofer inima-n dar” și-a venit cu ea în mâini, s-o ofere tinerei. Și-a tot așteptat drăguțul, dar fata n-a venit. I-a înșelat încrederea și pentru veșnicie pierdută va rămâne. Firea lui de gnom îl îndemna să caute pedeapsa cea mai potrivită – dar inima nu-l lăsa!

Ca spirit al pământului – posesor al înțelepciunii pământului – ajutase mulți oameni care doreau să salveze Natura – inclusiv pe draga inimii lui: așa se cunoscuseră. De la toți ceruse în schimb ceva, mai puțin de la Ea, căreia i-a permis chiar să-l vadă. Au cutreierat împreună prin păduri, grote, peșteri și i-a dezvăluit omului o mulțime despre natură. S-a îndrăgostit de fată pentru că e veselă ca el, pusă pe șotii și iubește natura cu tot ceea ce aceasta cuprinde.

O fi el deținătorul înțelepciunii pământului, dar dragostea nu ține seama de așa ceva... înțelegea acum.

Poate că nu s-ar fi arătat dacă n-ar fi fost un gnom cu picioare prea lungi pentru un gnom – își căuta scuze pentru greșeala făcută... Ai lui îl cam luau peste picior pentru că era înalt, pentru un gnom. Fata, în schimb, îl îndrăgise.

Cum stătea el supărat și cocea o răutate s-a simțit mângâiat ușor. A privit în sus și-a văzut o crenguță de brad care se aplecase spre el, șoptindu-i că a înțeles greșit: fata îl iubește, e drept, dar numai ca pe un prieten foarte bun care o ajută să protejeze natura. Să-i ofere inima și toată încrederea, pentru că ea le merită, dar să nu-i ceară nimic în schimb.

Gnomul s-a înveselit. Voia să creadă ce-i șoptea ramura. Poate chiar așa era! Acum aflase gnomul că veșnicia poate dura și doar o clipă! Era plin de bucurie, încrezător în draga lui și chicotea încetișor - oarecum uimit - în timp ce crenguța îl ridica pentru a face poză cu el.

În final a ieșit ceva bun din întâlnirea ratată.

Rux a avut inițiativa Împodobim bradul 2022 și m-am alăturat jocului confecționând un gnom – dorința de-a avea un gnom făcut de mine „datează” de câțiva ani (ca multe alte dorințe) dar abia acum m-am încumetat. Căciulița e un pătrat tricotat pe care l-am găsit într-o cutie; mâinile și picioarele sunt din ață răsucită ca pentru șnur, capul este pom-pon făcut din bumbac, barba din ață de mătase și inima decupată într-un pom-pon roșu.

Tema este "ornament drăgălaș". Mie-mi pare drăgălaș; dacă e așa sau ba... 😊

Renul speriat. Impodobim bradul 2021

Știu că suntem în anul 2022 – cel puțin așa se zvonește. Sigur, nu ar trebui să dăm crezare oricărui zvon dar acesta e o „convenție” universal acceptată.

E despre 2021 pentru că în acel an s-a întrerupt jocul „Împodobim bradul” (XII) tocmai atunci, când cu împodobitul.

Rux a reactivat jocul de curând și tema „restantă” este o decorațiune / un ornament (sau un set) vintage. Ornamentul realizat de mine poate fi numit vintage doar pentru că este făcut dintr-o coajă de nucă – nuci, hârtie, ață și sfoară există de mult timp și, „pe vremuri”, nucile erau folosite ca ornamente pentru bradul de Crăciun.

Mai puțin existau „pe vremuri” ochi mobili din plastic. Cred că nici „sclipici la cutie” nu există de foarte-foarte mult timp – sclipici am lipit „pe verso”, pe un oval de hârtie care acoperă „gaura cojii” (dacă nu mi-a dat prin cap să folosesc o nucă întreagă).

Capul lui „Rudolf” (la acest ren al lui Moș Crăciun m-am gândit) are 5 cm – măsurat din vârful coarnelor până la „bărbie”.

I-am zis „speriat”, renului – s-o fi speriat de mine! - dar poate că e doar mirat de ceva.

În imaginea de mai jos culorile sunt mai aproape de realitate:

Indicațiile despre participare și tabelul pentru înscrierea postărilor tematice sunt pe blogul Copilărim.

Cap de ursuleț

Iar m-a chinuit talentul.

Rux ne-a invitat să împodobim bradul virtual, așa că am făcut omuleți de zăpadă (în set). S-a deschis apetitul pentru „meșterit” așa că am luat „globul” de blană din care am vrut să fac un cap de liliac (cu ocazia Săptămânii Liliecilor din acest an) dar am renunțat pentru că era prea mare și nu aveam material suficient pentru un trup de liliac potrivit capului. Și din acel „glob” am făcut un cap de ursuleț, de agățat în bradul de Crăciun.

Și pentru că tot e ursul în discuție, am mai aruncat o privire pe una-alta despre urși în folclorul românesc. În calendarul popular românesc ursul are – ca și lupul – mai multe zile dedicate special. Ursul e văzut ca simbol al puterii și al dragostei, are însușiri vindecătoare, magice – altfel spus. Există credința că ursul poate interveni pe lângă ursitoare pentru a schimba destinul noului născut, că alungă „sperietura” copiilor, duhurile rele și bolile. Tracii credeau că pe spinarea lui se sprijineau stâlpii Pământului (Elena Niculiță-Voronca). Dacii credeau că în urs este „ascunsă” o zeitate. Masca de urs – cunoscută de daci, se spune – se regăsește în obiceiurile de priveghi (în cazul morții unei persoane) dar și în cazul morții simbolice a anului. În Moldova se crede că un urs îmblânzit sau un bărbat cu o mască de urs care merge din casă în casă în ziua Anului Nou aduce gazdelor noroc și sănătate. Se mai spune că Ursul, alături de alte animale (Lupul, Vidra), este animal psihopomp = are rol de ghidare a sufletului după moarte.

Ca personaj mito-folcloric, ursul e puternic dar și violent, înțelept dar și imprevizibil. Terapeut, meteorolog și spirit protector, e numit Moș Martin sau „Ăl bătrân” (sau altfel, în funcție de zonă, se pare) în amintirea strămoșilor totemici - nu i se spune numele (urs) mai ales în „zilele ursului” (cele mai importante fiind în 2 februarie și 1 august).

În folclor există și povești cu urși care îi ajută pe oameni, ca „recompensă” pentru binele pe care aceștia l-au făcut unui urs sau altul. Din păcate, nu-mi amintesc aceste povești. Doar ideea din una mi-o amintesc: un țăran are surpriza să găsească pe prispă un știubei (vas făcut din trunchi scobit) cu miere – ursul căruia i-a scos o așchie din labă l-a răsplătit.

Trei omuleți de zăpadă

În dimineața zilei în care am confecționat omuleții, pe capotele mașinilor era suficientă zăpadă pentru a modela trei oameni de zăpadă cu dimensiuni de 4 și 8 centimetri, dar la ora 14 nu mai era deloc așa că... i-am modelat pe cei trei din motocei albi, și alte cele. Văzusem pe undeva, cândva, o decorațiune om de zăpadă purtând căciuliță cu urechi, și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că s-a activat piticul cu urechi la căciulă le-am făcut și căciuli la omuleții pregătiți pentru jocul „Pufos” – Împodobim bradul virtual, la Rux. I-am zis „Crăciun pufos”, dar, se pare, nu va fi zăpadă de Crăciun – bine ar fi să se înșele meteorologii. Măcar să fulguiască! Fulgi mari, pufoși și strălucitori.

Revin la omuleții mei.

Capetele celor care au 8 cm sunt din pânză subțire și umplute cu melană. 

Capul celui mic e motocel, cum sunt corpurile tuturor.

Căciulițele cu urechi sunt din fetru albastru, garnisite cu melană în loc de blăniță.

Ochii sunt din paiete, la cei mari, și din mărgeluțe la cel mic. Nasturii celor mari sunt cei mai mici nasturi pe care i-am găsit, iar ai celui mic sunt paiete. Morcovii sunt vârf de creion colorat: am ascuțit, am rupt, și-am avut nasuri pentru omuleții de zăpadă.

Pot fi agățați, pentru că le-am atașat fire aurii, dar prefer să îi așez grupați, pe o crenguță, să nu se caute prin brad.

Diplomă de participare la Provocări verzi

M-am tot luat cu altele, am uitat, mi-am amintit, n-am găsit un pic de timp şi tot aşa… Pe scurt: am neglijat să mă laud cu diploma de participare la ediţia a noua Provocări verzi!

Am primit şi o felicitare personalizată!

Abia m-am descurcat să le descarc de pe mail - Rux a fost foarte amabilă şi a avut răbdare să mi le trimită pâna când am reuşit să le dibuiesc şi să le descarc.

Mulţumesc, Rux!

Sigur! Am primit şi premii. Premiile oferite participanţilor au fost prezentate de Rux pe blogul Copilărim.

Îmi place jocul! Cine mai vine la joacă?! Detaliile sunt pe site-ul Provocări verzi.

Decoraţiune pentru bradul virtual

Sâmbătă noaptea am deschis cutia cu mărunţişuri sclipicioase şi-am început să scotocesc şi să tot potrivesc mărunţişurile doar-doar îmi vine vreo idee pentru o decoraţiune potrivită in bradul de Crăciun. In final, cred că ideea s-a conturat singură şi am reuşit să montez o decoraţiune pentru bradul virtual pe care Rux ne-a invitat să îl împodobim împreună.

Rama, de la o mică oglindă care avea pe spate un goblen, am lipit-o pe chipul unui Moş Crăciun decupat de pe un şerveţel. Am ataşat două potcoave (mărţişoare) lipite între ele, un trifoi cu patru foi auriu (tot un mărţişor), o biluţă aurie şi o sârmă aurie, pentru a putea fi agăţată decoraţiunea şi in bradul real.

Pentru concursul Împodobim bradul Rux a făcut şi un filmuleţ, pentru inspiraţie. Tema pentru acest an este Magic.