Doi omuleti din pluta. AEC 24

Iată-mă finalizând provocările lunii decembrie. Am pornit la drum în forța, apoi... cotidianul a făcut ce-a vrut el. Am fost ca unul care participa la maraton fără să se fi antrenat, după o noapte nedormita și un mic dejun copios. Prima suta de metri a fost cum a fost, dar mai apoi... Important e ca nu am abandonat. Important pentru mine.

Din cuibul 24 al bradului-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ am scos trei dopuri de pluta și am confecționat doi oameni de zăpada, după un model văzut pe net.

Doua dopuri am înfășurat în ața albă rămasă din cuibul 22 – corpul oamenilor de zăpadă. Un dop am tăiat în jumătate și am lipit fetru alb și de o parte și de alta – pentru cap. Pentru pălării am folosit felii dintr-un al patrulea dop de pluta și fetru colorat. Fularele sunt din sarma pufoasa primita ca fundiță în trusa exploratorului creativ.

Nasurile sunt vârfuri de creion portocaliu, ochii și nasturii sunt boabe de piper (margele negre potrivite nu am). Le-am atașat inele și fir pentru a fi agățați în pomul de Crăciun.

Ziua 25 Advent Creativ si Fotografic

Azi e 26 decembrie, și recuperez restanțe.

În bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ au fost 24 de cuiburi pe care le-am deschis rând pe rând, la miezul nopții, de regula. Într-un plic separat, cu numărul 25, pentru Crăciun nu de Advent, am descoperit un om de zăpadă din lemn, foarte delicat, ca o prajiturica din aluat fraged.

Didi s-a îndrăgostit pe loc! I-a dat fularul ei, dansează cu el...! Ce sa mai: dragoste la prima vedere. Cred ca e reciproca dragostea, pentru ca omul de zăpada pare fericit – deși nu are chip (încă!) pe care sa citim fericirea lui.

Didi si omul de zapada. AF2/15

Ziua a 15-a a sosit cu un drăguț om de zăpada pe care Didi l-a luat în primire imediat. Șed alături în zăpadă și tot șoșotesc de zor (nu-mi dau seama în ce limba își vorbesc – nu e ceva care să-mi sune chiar și numai vag cu ceva cunoscut – ceea ce ma duce, din nou, spre ideea ca Didi e spiriduș de iarna și, probabil, sub fesul acela înalt al ei și-a ascuns urechile cu vârfurile lungi (cele mai lungi vârfuri le au la urechi spiridușii de iarna). Nu a recunoscut când am întrebat-o, dar e a doua oara când se comporta ca și cum ar fi. Sa o întreb ce fel de iarna va fi aici, și când? De mi-ar răspunde... mi-ar plăcea răspunsul? Cine adresează o întrebare trebuie să-și asume răspunsul.

Tema zilei 15 din Adventul fotografic ediția a II-a este om/oameni de zăpada. Omulețul de zăpada artificiala e din trusa exploratorului creativ și eu sunt cea care am avut grija sa ii pun nasturii (colorați cu marker negru) fularul din toarta unei pungi de cadouri, crenguța de care e mândru am tăiat-o pentru el dintr-un gard viu pe care l-au scos niște idioți de vecini în cursul zilei de ieri (nu eram acasă când s-a întâmplat); și de ochii lui negri tot eu m-am ocupat – la fel și de fesul pe care i l-am colorat în roșu și i-am pus moț alb dintr-un mic pompon. Nasul e varful unui creion portocaliu.

Nu-s invidioasa de apropierea dintre ei, dar mi-ar fi plăcut sa nu ma ignore chiar așa. Oh, de fapt, nu m-au ignorat: mi-au solicitat sa ii fotografiez. Si le-am făcut poze, da. 

Omul de zăpada s-a supărat pentru ca l-am fotografiat și postat și golaș, așa cum l-a făcut presa (suparacioase mai sunt fiintele acestea fantastice!)

Trei omuleți de zăpadă

În dimineața zilei în care am confecționat omuleții, pe capotele mașinilor era suficientă zăpadă pentru a modela trei oameni de zăpadă cu dimensiuni de 4 și 8 centimetri, dar la ora 14 nu mai era deloc așa că... i-am modelat pe cei trei din motocei albi, și alte cele. Văzusem pe undeva, cândva, o decorațiune om de zăpadă purtând căciuliță cu urechi, și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că s-a activat piticul cu urechi la căciulă le-am făcut și căciuli la omuleții pregătiți pentru jocul „Pufos” – Împodobim bradul virtual, la Rux. I-am zis „Crăciun pufos”, dar, se pare, nu va fi zăpadă de Crăciun – bine ar fi să se înșele meteorologii. Măcar să fulguiască! Fulgi mari, pufoși și strălucitori.

Revin la omuleții mei.

Capetele celor care au 8 cm sunt din pânză subțire și umplute cu melană. 

Capul celui mic e motocel, cum sunt corpurile tuturor.

Căciulițele cu urechi sunt din fetru albastru, garnisite cu melană în loc de blăniță.

Ochii sunt din paiete, la cei mari, și din mărgeluțe la cel mic. Nasturii celor mari sunt cei mai mici nasturi pe care i-am găsit, iar ai celui mic sunt paiete. Morcovii sunt vârf de creion colorat: am ascuțit, am rupt, și-am avut nasuri pentru omuleții de zăpadă.

Pot fi agățați, pentru că le-am atașat fire aurii, dar prefer să îi așez grupați, pe o crenguță, să nu se caute prin brad.