Renul speriat. Impodobim bradul 2021

Știu că suntem în anul 2022 – cel puțin așa se zvonește. Sigur, nu ar trebui să dăm crezare oricărui zvon dar acesta e o „convenție” universal acceptată.

E despre 2021 pentru că în acel an s-a întrerupt jocul „Împodobim bradul” (XII) tocmai atunci, când cu împodobitul.

Rux a reactivat jocul de curând și tema „restantă” este o decorațiune / un ornament (sau un set) vintage. Ornamentul realizat de mine poate fi numit vintage doar pentru că este făcut dintr-o coajă de nucă – nuci, hârtie, ață și sfoară există de mult timp și, „pe vremuri”, nucile erau folosite ca ornamente pentru bradul de Crăciun.

Mai puțin existau „pe vremuri” ochi mobili din plastic. Cred că nici „sclipici la cutie” nu există de foarte-foarte mult timp – sclipici am lipit „pe verso”, pe un oval de hârtie care acoperă „gaura cojii” (dacă nu mi-a dat prin cap să folosesc o nucă întreagă).

Capul lui „Rudolf” (la acest ren al lui Moș Crăciun m-am gândit) are 5 cm – măsurat din vârful coarnelor până la „bărbie”.

I-am zis „speriat”, renului – s-o fi speriat de mine! - dar poate că e doar mirat de ceva.

În imaginea de mai jos culorile sunt mai aproape de realitate:

Indicațiile despre participare și tabelul pentru înscrierea postărilor tematice sunt pe blogul Copilărim.

Crăciun 2020

Am fost tentată să scriu „Crăciunul a trecut” – și aș fi mințit. Crăciunul chiar îl simt în fiecare zi. Fiecare zi pe care o trăiesc e un dar – cine are certitudinea zilei de mâine? În fiecare zi primesc în dar motive pentru a zâmbi. Se întâmplă și unele neplăcute, unele tragice, și sufletul mă doare, pe inimă apare o nouă cicatrice – dar despre acestea nu vreau să-mi amintesc; nu acum.

Mă distrează vortexul din cap. Sunt cam aiurită de ceva timp, dar „ies” unele scene comice din aiureala aceasta. În 18 decembrie, de exemplu, o zi de vineri, am stabilit cu o doamnă pe care o ajut la cumpărături (în fiecare vineri) să ne vedem vinerea ce vine. M-a mirat răspunsul ei ezitant – a zis un „bine” cam tărăgănat, ca și cum nu era sigură dacă va merge sau ba. În fine! Miercurea care urmează îmi dau seama că în vinerea săptămânii e prima zi de Crăciun, și-o sun pe doamna în cauză spunându-i că ar trebui să mergem la cumpărături înainte de vineri pentru că. „Știam că e Crăciunul, dar dacă tu ai zis așa... ”. „Trebuia să-mi ziceți și mie” – am râs cu poftă amândouă. „Am crezut că numai atunci ai timp, de aceea n-am zis nimic”. Am plecat la piață. În aceeași zi de miercuri, 23 decembrie, am cumpărat și o creangă de brad, pentru parfum de brad în casă. La întoarcerea acasă întâlnesc o vecină. „Ați împodobit bradul?” mă întreabă. „Ooo, doar în 24” – zic pe un ton care să îi dea de înțeles că mai e destul timp până atunci. Privesc creanga și completez, neîntrebată: „Creanga e doar pentru parfum”. „Mâine e 24” – zice ea. „Ah!” a fost dovada că sunt om care știe pe ce lume trăiește, și ne-am distrat amândouă.

În 24 decembrie, spre seară, scot brăduțul artificial din ambalaj și... unde-i suportul? În ianuarie, cine a strâns bradul a pus aiurea suportul demontabil. Dă-i și caută! După o jumătate de oră de bombănit am scos suportul pentru brazi adevărați și m-am chinuit să „micșorez” gaura pentru a putea monta tija subțire a bradului artificial. După altă jumătate de oră, de bombănit și de meșterit în zadar, încep iar să caut! Suportul l-am găsit pe unde mai căutasem: într-o pungă colorată, în imediata apropiere a locului unde fusese bradul – prima dată am crezut că e punga în care mai era ceva pământ pentru flori (semănau culorile și la lumina chioară din balcon n-am văzut exact). Mi-a revenit bucuria de a împodobi, dar prea mult timp nu mai era. Am agățat ornamentele printre crengi cam cum mi-au venit la mână, și a ieșit ce se vede în poză. De ce n-am fotografiat bradul la lumina zilei, a doua zi? De ce? Abia în ziua următoare (parcă!) am decorat creanga de brad, pe care am făcut-o bucăți – era cam strâmbă și nu stătea drept nicicum. În plus, mi s-a părut și cam sărăcuță (deși am ales-o din mormanul de crengi pentru că mi s-a părut mai bogată ca altele). Am făcut un „buchet” pentru hol și unul pentru balcon. Cel pentru hol l-am fotografiat și în hol (lumina era destul de puternică, dar tot n-am reușit ceva bun)

și în balcon, la lumina zilei.

Buchetul pentru balcon l-am fotografiat doar o dată (și imaginea e cam tremurată) – se terminase bateria telefonului:

Ursulețul pare tare mirat: „Ce caut eu aici? Mi-am pierdut capul sau mi-am pierdut corpul?"

Omuleții de zăpadă – deși se văd bine în realitate – în poză par înghesuiți sub crengi (la adăpost de... beteală).

Am tot lăsat „pe mâine” prea multe și apoi am făcut totul în viteză. Cu plăcere și drag, dar în viteză. Plus că am căutat suportul pentru brad de mai era un pic și renunțam să împodobesc bradul.

N-au lipsit nici colindătorii zilele acestea! Am făcut naveta „afară-în casă” pentru a le oferi bani. De ani de zile fac asta și a devenit... tradiție.

Am uitat să mă laud! Pentru prima dată în viață am făcut sarmale! Și-au ieșit excelente și foarte-foarte mici! Am început să lucrez la ele pe la ora 13 (în nu mai știu care zi) și le-am pus la fiert pe la ora 16. Împachetatul mi-a luat enorm de mult timp. A doua oară probabil că voi mai face sarmale într-o viață viitoare.

***

Știu că azi e ziua Sfântului Ștefan! Sunt mereu cu ochii pe calendar, să știu în ce zi sunt!

Sănătate, bucurii, veselie le doresc tuturor celor care poartă prenumele sfântului.

Cu sclipici

Am mai montat două ornamente cu sclipici pentru bradul de Crăciun. Mi-ar fi plăcut să scriu două ornamente sclipitoare dar nu e să fie. Încă mă antrenez.

Când am moșmondit capul de ursuleț am avut nevoie de adeziv; tubul avea un dop de adeziv uscat și a trebuit să scot capacul și pe capac am descoperit tot adeziv uscat, așa l-am curățat – a ieșit întreg: un rotund cu două „orificii”. Am uitat să-l fotografiez și necolorat.

L-am „desenat” cu lipici cu sclipici și pe o parte și pe alta, dar... sârma folosită pentru a-l fixa să se usuce n-am înfipt-o bine în bucata de zăpadă artificială, a căzut, n-am observat, am împins pe „rotundul” sclipicios niște dosare și s-a terminat cu „desenele”: lipiciul nu se întărise, așa că am întins tot lipiciul, amestecându-l. Am abandonat ideea câteva zile și am reluat-o ieri, când mi-am amintit că am văzut la Ella câteva ornamente elegante. Nu! „Rotundul” colorat cu lipici sclipicios căruia i-am atașat o „picătură” – roz pe-o parte, argintie pe alta - n-are legătură cu eleganța, ci doar cu sclipitul. (pe verso e chiar nereușit; m-am străduit să finisez dar n-am prea avut răbdare); diametrul cercului e de 4 cm, lungimea ornamentului, cu "picătură" cu tot, e de 7,5 cm.

Văzând acele ornamente (și decorațiuni) de Crăciun mi-am amintit că am niște cercei din sticlă, făcuți cu ani în urmă din piesele unei lustre și dacă le atașez șnur decorativ îi pot transforma în ornamente pentru brad. N-am găsit cerceii, deși am căutat în toate casetele și casetuțele pe unde am brizbrizuri. Am găsit, în schimb, două perechi de cercei făcuți tot din elemente de lustră. Cei cu floricele i-am transformat în ceea ce-mi zic eu că ar fi un fulg de zăpadă (diametrul 3,5 cm), presărând petalele (lipite spate-in-spate) cu sclipici și lipind în mijloc câte o „pietricică” strălucitoare).

Pe ceilalți îi păstrez cum sunt nu doar pentru că nu-mi vine vreo idee de ornament, ci și pentru că sunt printre primii cercei pe care i-am făcut de-a lungul timpului. Nu sunt din sticlă, ci dintr-un soi de plastic. 

În anul 1986 nu găseam de-a gata tortițe (dacă nu luam de la cercei cumpărați) și mi-a trebuit ceva timp pană am reușit să fac și eu unele.

Am folosit atâtea ghilimele, paranteze și "repetiții" în acest text încât, cred, v-ați dat seama că am o minte sclipitoare – îmi lipsește doar vocabularul. 😊

Cap de ursuleț

Iar m-a chinuit talentul.

Rux ne-a invitat să împodobim bradul virtual, așa că am făcut omuleți de zăpadă (în set). S-a deschis apetitul pentru „meșterit” așa că am luat „globul” de blană din care am vrut să fac un cap de liliac (cu ocazia Săptămânii Liliecilor din acest an) dar am renunțat pentru că era prea mare și nu aveam material suficient pentru un trup de liliac potrivit capului. Și din acel „glob” am făcut un cap de ursuleț, de agățat în bradul de Crăciun.

Și pentru că tot e ursul în discuție, am mai aruncat o privire pe una-alta despre urși în folclorul românesc. În calendarul popular românesc ursul are – ca și lupul – mai multe zile dedicate special. Ursul e văzut ca simbol al puterii și al dragostei, are însușiri vindecătoare, magice – altfel spus. Există credința că ursul poate interveni pe lângă ursitoare pentru a schimba destinul noului născut, că alungă „sperietura” copiilor, duhurile rele și bolile. Tracii credeau că pe spinarea lui se sprijineau stâlpii Pământului (Elena Niculiță-Voronca). Dacii credeau că în urs este „ascunsă” o zeitate. Masca de urs – cunoscută de daci, se spune – se regăsește în obiceiurile de priveghi (în cazul morții unei persoane) dar și în cazul morții simbolice a anului. În Moldova se crede că un urs îmblânzit sau un bărbat cu o mască de urs care merge din casă în casă în ziua Anului Nou aduce gazdelor noroc și sănătate. Se mai spune că Ursul, alături de alte animale (Lupul, Vidra), este animal psihopomp = are rol de ghidare a sufletului după moarte.

Ca personaj mito-folcloric, ursul e puternic dar și violent, înțelept dar și imprevizibil. Terapeut, meteorolog și spirit protector, e numit Moș Martin sau „Ăl bătrân” (sau altfel, în funcție de zonă, se pare) în amintirea strămoșilor totemici - nu i se spune numele (urs) mai ales în „zilele ursului” (cele mai importante fiind în 2 februarie și 1 august).

În folclor există și povești cu urși care îi ajută pe oameni, ca „recompensă” pentru binele pe care aceștia l-au făcut unui urs sau altul. Din păcate, nu-mi amintesc aceste povești. Doar ideea din una mi-o amintesc: un țăran are surpriza să găsească pe prispă un știubei (vas făcut din trunchi scobit) cu miere – ursul căruia i-a scos o așchie din labă l-a răsplătit.

Trei omuleți de zăpadă

În dimineața zilei în care am confecționat omuleții, pe capotele mașinilor era suficientă zăpadă pentru a modela trei oameni de zăpadă cu dimensiuni de 4 și 8 centimetri, dar la ora 14 nu mai era deloc așa că... i-am modelat pe cei trei din motocei albi, și alte cele. Văzusem pe undeva, cândva, o decorațiune om de zăpadă purtând căciuliță cu urechi, și care mi-a plăcut foarte mult. Pentru că s-a activat piticul cu urechi la căciulă le-am făcut și căciuli la omuleții pregătiți pentru jocul „Pufos” – Împodobim bradul virtual, la Rux. I-am zis „Crăciun pufos”, dar, se pare, nu va fi zăpadă de Crăciun – bine ar fi să se înșele meteorologii. Măcar să fulguiască! Fulgi mari, pufoși și strălucitori.

Revin la omuleții mei.

Capetele celor care au 8 cm sunt din pânză subțire și umplute cu melană. 

Capul celui mic e motocel, cum sunt corpurile tuturor.

Căciulițele cu urechi sunt din fetru albastru, garnisite cu melană în loc de blăniță.

Ochii sunt din paiete, la cei mari, și din mărgeluțe la cel mic. Nasturii celor mari sunt cei mai mici nasturi pe care i-am găsit, iar ai celui mic sunt paiete. Morcovii sunt vârf de creion colorat: am ascuțit, am rupt, și-am avut nasuri pentru omuleții de zăpadă.

Pot fi agățați, pentru că le-am atașat fire aurii, dar prefer să îi așez grupați, pe o crenguță, să nu se caute prin brad.

Stele verzi și albastre

Când omul nu are de lucru, își face. Așa și eu. M-am gândit să decupez steluțe verzi. Stele verzi, altfel spus, să le vadă și ceilalți, că prea le-am tot spus în ultimul timp că văd stele verzi.

 „Merge repede!” am gândit. „Șabloane am, carton colorat am...” Ha-ha! A „mers” așa de repede încât am fost tentată să renunț. Cartonul verde nu-mi ajungea pentru steaua dublă, așa că o parte e albastră, o parte verde (20 cm diametrul cercului din care era tăiat șablonul).

Tăieturile pentru îmbinare le-am făcut mai lungi decât era necesar și steaua părea că se dezmembrează, așa că am lipit cu bandă albă - de ce nu am ales una transparentă? - de ce?! - și am colorat cu sclipici (banda). Arăta teribil de urât! Am desprins banda (s-a jupuit și din carton pe alocuri, dar am pus sclipici); la îmbinări am pus lipici cu sclipici. Tot urât arată lipiturile, dar nu se văd pentru că am așezat steaua să nu se vadă "juliturile". În ansamblu, montajul arată bine.

După ce am decupat steluțele mai mici (primele două de 7 cm, următoarele de 4 cm, ultima de 6 cm) le-am lăsat pe masă, să merg să fumez. Când am revenit... unde-s trei steluțe? S-o fi făcut curent când am ieșit (pentru că era fereastra deschisă)? Habar n-am, dar am căutat steluțele de mi-au ieșit ochii din cap! Căzuseră fix – dar fix! - într-un sertar întredeschis! Toate trei! Și nu intrase nimeni în cameră în lipsa mea – pe Miki, cățelușa, o scot din calcul. Le-am găsit pentru că după ce am căutat unde ar fi putut să fie am căutat unde n-ar fi avut cum să fie!

La toate steluțele am făcut contur cu gel sclipicios, portocaliu (pe carton colorat se vede auriu – conturul îmi place cel mai mult la steluțele acestea!)

Șirul de steluțe e combinat: verde și albastru, să pară că s-au desprins din steaua mamă. Le-am legat între ele cu fir lamé auriu. Firul ieșea din ac, se încurca, nodurile se desfăceau, mi-am înțepat degetele de nu știu câte ori... Cred că-mi lua timp mai puțin să fac un șirag din o mie de mărgeluțe de nisip! Am montat lucruri cu adevărat migăloase, dar cu steluțele acestea a fost ceva de groază! Păreau că au voință proprie și nu se lăsau montate! Poate nu le place culoarea? De Paști poate fi cu verde și albastru, de Crăciun e cu roșu, tradițional! Decorațiunea în borcan e cu mașinuță verde pentru că n-am avut roșie, dar nu am ales steluțele doar pentru a se potrivi culorile!

A! Și încă ceva! Am fotografiat steluțele și când să fotografiez tot șirul... s-a terminat bateria la telefon! Atunci m-a pufnit râsul! Orice ar mai putea urma legat de ele.

Mașinuța verde

Ceea ce urmează ar fi trebuit să fie decorațiune de Crăciun, dar arată mai mult ca una de Paști – și nu una foarte reușită – sau Crăciun în... Nevada, pentru că zăpada e din pietricele de calcar și mașinuța e una decapotabilă. De unde și până unde ideea cu mașinuța în borcan? Am văzut la Ella una roșie (de fapt, două) și-am zis că încerc și eu – n-am zis că și reușesc.

Colecția de mașinuțe – mai mici și mai mari – am împrăștiat-o de-a lungul timpului, oferind câte una-două copiilor care ne călcau pragul. Am căutat între jucăriile miniatură care au mai rămas și-am găsit doar un camion – minuscul – și o mașinuță verde – cât un dop de șampanie. Intenția a fost să vopsesc mașinuța cu ojă roșie, dar n-ar fi ieșit roșu strălucitor (ca oja) – am încercat pe una dintre laturi și rezultatul nu mi-a plăcut, așa că a rămas verde.

Pentru brad am ciopârțit brăduțul din plastic tăind o crenguță – am tăiat-o prea mare și am înjumătățit-o, dar tot arată ca și cum un brad ar fi căzut pe o mașină. 

Am prins bradul pe capotă, am introdus mașinuța în borcan (n-am găsit unul fără „onduleuri”), la gura borcanului am legat folie alimentară, să nu se împrăștie pietricelele. 

Are și etichetă, dar m-am abținut să scriu „Crăciun fericit!” pentru că scriu groaznic de urât și-ar fi arătat și mai și! Totuși, în realitate e un pic mai drăguță decât arată în poze.

Pozele sunt dovada că am încercat să meșteresc o decorațiune de Crăciun. Îmi găsesc și scuze pentru aspectul decorațiunii: am meșterit-o în pauzele de țigară, cu ce am avut la îndemână. 😊

(postare programata)

Rudolf și Moș Crăciun. Provocări verzi

Continui să mă joc. 
Abia am terminat jocul cu păpușile și am început să mă joc cu podoabele de Crăciun.

Tema cu numărul 61 de la Provocări verzi: Transformăm decorațiuni și podoabe de Crăciun. Mi-a plăcut ideea de a transforma decorațiuni stricate sau “demodate”. Câteva decorațiuni vechi, pentru bradul de Crăciun, le-am păstrat ca amintire.

Săniuța (L= 8 cm, h= 2 cm), pe care am transformat-o (un fel de a spune) în sania lui Moș Crăciun trasă de renul cu nasul roșu, când era mititel, am cumpărat-o când eram în clasa a V-a, din banii obținuți în urma vânzării unor borcane. Am mai cumpărat atunci și altele, dar numai săniuța a necesitat reparații - s-a rupt partea din spate, dar acum am lipit-o. Câteva biluțe își pierduseră luciul și am rezolvat cu ojă sidefată.

Oricum, nu se vede reparația pentru că am lipit micul Moș Crăciun rămas de la un ghiveci cu o “Crăciuniță” primită de mama cu nu mai știu câți ani în urmă.

Pe Rudolf l-am copiat dintr-o poză de pe net și l-am desenat apoi pe o “foaie de spumă” (iar am uitat cum se numește materialul!) Nasul lui e rotund! În poză se vede cilindric! (poate pentru că l-am “decorat” pe ambele părți).

₪₪₪

Următoarele două decorațiuni nu sunt recondiționate pentru această temă, dar dacă tot eram la acest capitol... Le am de la primul brad de Crăciun, pe care l-am avut - mi-au zis părinții - la vârsta de două luni.

Bicicleta (L=10 cm, h=7 cm, la ghidon) îmi place foarte mult, dar n-am prea reușit să o recondiționez.

În realitate arată, însă, mai bine decât în poză (roțile sunt mov).

A doua decorațiune nu prea știu ce reprezintă, dar mă gândesc la conuri (h= 7 cm, L funda = 7 cm).

Am reușit să o recondiționez, oarecum, dar nu sunt mulțumită de cum au ieșit biluțele care formează funda - unele s-au colorat frumos, altele ba.

Aș mai fi recondiționat câteva dar am fost dezamăgită de ceea ce am reușit cu ultimele două. Poate anul viitor. 

Crăciunul verde. Provocări verzi-decembrie

Mai e un pic şi se termină anul 2018. Pentru mine, începând din Săptămâna Mare totul a luat-o la vale şi a cam trebuit să fac ceea ce trebuia făcut şi mai puţin ceea ce voiam să fac. Dar ceea ce voiam să fac am strecurat - cât s-a putut - între “obligatorii” şi aşa am reuşit să mă joc şi la Provocări verzi.

Tema trei din luna decembrie la Provocări verzi este Crăciunul verde. Rux a realizat şi un flmuleţ cu idei pentru decoraţiuni. Din filmuleţ am copiat cerbul, cu foaie de calc, apoi cu indigo pe carton tăiat dintr-o cutie de grăunţe pentru pisici şi apoi pe… nu ştiu ce material - ceva între spumă poliuretanică moale (ca aspect) şi fetru (la atingere). 

E un cerb portocaliu (12 cm înălţime, cu coarne cu tot), cu umbre de maro făcute de mine - urme care nu se văd in poze, din păcate; cerbul prezentat de Rux mi-a plăcut tare mult - acela e altfel decât ce am reuşit eu, dar şi al meu îmi place mult.

Şi-am făcut şi doi brăduţi (12 cm inalţime) - cel verde închis are marginile franjurate (in poză nu se vede, dar pare a avea ace, ca brazii) şi e decorat cu năsturei in mijlocul cărora am lipit mărgeluţe albastre - mai sunt şi câteva paiete din loc in loc. Bradul vernil e decorat cu paiete (roz şi rosii), dar are, spre vârf, trei “pietricele” (două roz şi una verde) de la nişte cercei care n-au mai rezistat şi-au vrut să-şi schimbe viaţa, devenind decoraţiuni ţntr-un brad confecţionat din materialul descris mai sus. 

Brădutii şi cerbul i-am legat între ei pe fir de lamé auriu. Le-am prins zale aurii şi am legat decoratiunile astfel încât cerbul să fie in prim-plan, pentru a nu se vedea că e cât brazii. ☺ Aici i-am plasat pe o creangă de brad, alături de alte decoraţiuni pe care le-am făcut anul acesta cu ocazia Provocărilor verzi, dar le găsesc locul in holul de la intrarea in casă, lânga bradul din aţă. 

Am adus creanga de brad in discuţie pentru că am găsit-o la picioarele unui brad argintiu de pe lângă bloc. In seara zilei de 18 decembrie a nins serios; când am plimbat-o pe Miki, căţeluşa, am trecut pe lângă mai mulţi brazi, între care şi unul care avea o creangă aplecată de zăpadă până aproape de pământ - am curăţat-o, să nu se rupă. A doua zi, noaptea, creanga zăcea la rădăcina bradului, in zăpadă. Arăta ca un braduţ superb, argintiu (din păcate, nu se vede in poză cât de frumoase sunt nunaţele de verde). Am luat-o acasă, i-am făcut un duş şi am montat-o in suportul pentru brad. Avem un brad mititel, din plastic, de anul trecut şi creanga aceasta pare trimisă de Moş Crăciun - e cam cât bradul din plastic la înălţime (cu suport cu tot) şi chiar dacă nu e la fel de “bogată” argintiul care se distinge in vârful fiecărei crengi e superb.

Miki s-a trezit in timp ce-i făceam fotografia

Pufitică e mereu pe fază - nu-i place deloc să fie fotografiat

(mai 2002 - ianuarie 2019)

Înainte de brazi şi cerb (fără legătura cu Provocările verzi, dar… instigată de Provocări verzi), am confecţionat un semiglob din satin şi material din lamé auriu rămas de la o rochie, decorat cu mărgeluşe (zăpada, fulgii de nea) şi sclipici (stelele), o căsuţă făcută din paie de stuf (tăiate şi călcate) şi brad dintr-o crenguţă. 

Diametrul cartonului învelit in satin negru, pe care am lucrat, este de 7,5 cm. Umplutura este din iarbă de mare. De unde am avut iarbă de mare? Dintr-o saltea hăcuită de motanul Pufitică.

Cred că mai voiam să scriu ceva dar… bine că am uitat - am scris destul!

Crăciun fericit!  

Crăciunul tradiţional. Provocări verzi in decembrie

Crăciunul tradiţional este cu brad împodobit şi daruri. Ei, bine! Tradiţional in sensul strict al termenului se referă (şi) la podoabele pe care strămoşii noştri le agăţau de crenguţele verzi: mere, nuci învelite (sau nu) in staniol, prăjiturele, turtă dulce, covrigei şi altele asemenea, decoraţiuni lucrate din lemn etc.. N-am atâta îndemânare pentru a migăli decoraţiuni sub forma de fructe sau covrigei, aşa că mă rezum la ce mă pricep: darurile pe care Moş Crăciun le lasă sub brad. Ca de obicei, Rux a pregătit şi un filmulet, cu idei.

Tema numărul unu pentru Provocări verzi - decembrie 2018 este Crăciun tradiţional.

Am învelit in staniol un pachet (gol!) de ţigări (argintiu), o cutie de chibrituri (auriu) şi un carton îndoit (roşu). Le-am legat cu fire de nailon de pe la buchetele de flori, le-am lipit pe cele mici de cel mare şi… bântuind prin tabelele de pe Provocări verzi din anii trecuţi am descoperit un brăduţ din aţă, pe blogul Printre nori. N-am stat mult pe gânduri, am urmat instrucţiunile - mai mult sau mai puţin - şi am completat decoraţiunea mea cu un brăduţ din aţă verde pe care l-am împodobit cu năsturei (indicaţiile pentru confecţionarea brăduţului sunt pe blogul amintit). Am adaugăt şi o pereche de opincuţe făcute din piele - nu e tocmai modelul descris de Rux, dar arată ca nişte opincuţe, pentru o păpuşă care are la picior mărimea 3 cm (atât are tiparul alb care se vede in foto). Să zicem că cineva şi-a dorit in ultima clipă nişte opinci şi Moş Crăciun n-a mai avut timp să aştepte ca spiriduşii să împacheteze darul.

Exceptând opincuţele, ansamblul brad-cadouri e lipit pe un carton auriu de prăjituri şi se potriveşte in holul de la intrarea in casă.

Sticlă decorată, prima încercare

Am tot văzut sticle decorate cu şerveşel şi alte minuni şi-am tot zis că încerc şi eu. Pentru că sâmbătă noaptea tocmai am văzut unele la Dimi: Dimi’s Craft Cottage, n-am mai stat pe gânduri, mai ales că am meşterit şi o decoraţiune pentru bradul virtual pe care îl împodobeşte Rux. Dacă tot eram la cutia cu mărunţişuri sclipicioase… Am început să decorez sticla sâmbătă noaptea şi am terminat duminică noaptea, lucrând pic cu pic.

Sunt obiectivă - nu mă critic singură doar de amorul artei! - şi nici nu trebuie să vă spun: sticlele decorate de Dimi sunt superbe! Sticla decorată de mine arată bine, mai ales in lumina artificială a becurilor cu lumină caldă. La lumina zilei e aşa şi asa. Poza am făcut-o in balcon, să fie cât mai multă lumină naturală - am folosit şi bliţul! Cred că telefonul pe care-l folosesc are bliţ care întunecă, nu luminează!

In ce-am îmbrăcat sticla? Într-o bucată de şerveţel tăiată din cel pe care l-am fotografiat şi care este sub sticla verde; pe sticlă, in partea de jos, şerveţel, in partea de sus vopsea roşie acrilică şi urme de auriu - am lipit şi câteva… biluţe? Nu-s biluţe, dar nici nasturi sau bumbi - ceva lucios, mov, şi-o fundiţă pe care habar n-am de unde o am. Am mai atins şi şerveţelul cu bronz şi gata. Dopul nu e al sticlei, ci e unul de la un pet de pepsi învelit într-o bucată de panglică roşie pentru decoraţiuni de Crăciun - am lipit dopul, altfel cade la cea mai mică mişcare. Sticla nu e acelasi model ca cea verde din poză (am uitat s-o fotografiez când era golaşă) dar seamăna bine, şi e tot de 330 ml. Şi gata. 

Decoraţiune pentru bradul virtual

Sâmbătă noaptea am deschis cutia cu mărunţişuri sclipicioase şi-am început să scotocesc şi să tot potrivesc mărunţişurile doar-doar îmi vine vreo idee pentru o decoraţiune potrivită in bradul de Crăciun. In final, cred că ideea s-a conturat singură şi am reuşit să montez o decoraţiune pentru bradul virtual pe care Rux ne-a invitat să îl împodobim împreună.

Rama, de la o mică oglindă care avea pe spate un goblen, am lipit-o pe chipul unui Moş Crăciun decupat de pe un şerveţel. Am ataşat două potcoave (mărţişoare) lipite între ele, un trifoi cu patru foi auriu (tot un mărţişor), o biluţă aurie şi o sârmă aurie, pentru a putea fi agăţată decoraţiunea şi in bradul real.

Pentru concursul Împodobim bradul Rux a făcut şi un filmuleţ, pentru inspiraţie. Tema pentru acest an este Magic.

Rândunica. Darul verde la Provocări verzi

M-am trezit in miez de noapte (29 spre 30) - adică, nu dormeam, memoria s-a dezmorţit in miez de noapte şi mi-am dat seama că e 30 Noiembrie, ultima zi pentru tema numărul trei de la Provocări verzi - noiembrie 2018. Rux a facut un video, cu idei de daruri verzi. Am ales pentru tema aceasta, Darul verde, să prezint o rândunică desenată pe un pătrăţel de lemn cu latura de 4 cm. Pătrăţelul e tăiat dintr-un placaj mai mare, pe care l-am decupat cândva pentru a lucra o centură (centura nu mai este, era făcută “pe comandă”).

 Am copiat rândunica din cartea “Prinţul fericit”, de Oscar Wilde (f.1). După ce am copiat-o (mai mult sau mai putin fidel) - cu foaie de calc - am transferat-o (cu indigo) pe lemn şi am conturat-o şi colorat-o cu aparatul de pirogravat (aşa s-a întâmpalt că am avut-o gata: conversasem cu Rux despre pirogravat şi mi-am amintit că am un aparat de pirogravat pe care nu-l mai folosisem de ani de zile). Iniţial, am desenat cu creioane colorate (f.2) “decorul” pe lemn (am uitat să-i fac o poză şi fără “fond” colorat) dar pentru că mi-a venit ideea să transform pătrăţelul in dar verde am completat cu argintiu şi bronz (f.3); pe verso am schiţat o rândunică argintie pe fond auriu (luciul discret nu se observă in poză) (f.4). Am găurit pătrăţelul într-un colţ, pentru a-l putea agăţa pe undeva, şi am lipit pe margini fir auriu rămas de la o cutie cu bomboane.

Ar fi fost mai potrivită pentru "Impodobirea bradului de Crăciun", dar... ☺