Un gnom și un brad scosi din fire. AEC 22

În cuibul 22 din bradul-calendar am descoperit câteva fire textile: roșu, alb și verde. Cum nu știu sa croșetez – nici sa tricotez sau sa înnod, în mod deosebit – a fost cam dificil să realizez ceva din capul meu așa ca am luat model de gnom de la MNiko și model de brad din funde de la fiordaliso.

N-a fost dificil, și cum gnomii îmi plac, pe al meu l-am așezat lângă copac. Didi, hop și ea, lângă bradul fără nea.

Din firul de macrame chiar n-am știut cum sa fac ceva așa ca, deocamdată, e recuzita, pe post de zăpadă, lângă ce-a mai rămas din celelalte fire.

La Adventul Exploratorului Creativ am rezolvat provocarea 22: fire textile.

An-tan-tiri-mogodan / cara-cara-si / Principala-mo-rin-go / Tan-go! Mai am doua teme și finalizez. Tan-go!

Braduti impodobiti AF 2/19

În ultimele zile Didi e tot mai dezamăgită... O tot rog sa stea la pozat pentru a fi măcar un pic frumoase imaginile pe care le postez.

Îmi reproșează ca nici nu sunt atenta! Are dreptate! Ma cam grăbesc. Zilele trecute am uitat de clopoțelul din ipsos acum am uitat de brăduțul din ipsos vopsit, brăduț primit cu ocazia Calendarului ReCreativ. În schimb, am plasat-o pe ea intre operele mele.

Încă ma mai rabdă, spiridușa! Or avea, spiridușii, răbdare nelimitata sau sunt ca cei mai mulți oameni: cu răbdare limitata?

Tema pentru ziua 19 din Adventul fotografic editia a II-a este braduti impodobiti. Lângă Didi sunt cei pe care i-am făcut cu materialele descoperite în cuibul 19 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Bradul din coji de creion și carton este agățat de crenguta de brad.

Asa braduti... AEC 19

Așa brăduți cred ca ați mai văzut, dar nu așa de... cum arata cei doi făcuți de mine (mai ales cel din spatule).

Cel făcut din cojile de creion îmi place, totusi: am lipit cojile pe carton verde închis și apoi am montat brăduțul pe o scobitoare, fixand cu silicon. Am obținut un ornament care poate fi recunoscut ca ar putea fi un brăduț împodobit. De rezistent, e rezistent – nu se fărâmițează și asta ma bucura. Ideea a venit in timp ce-mi exersam talentul conturand ceea ce imi imginam ca va fi un cap de bufnita (nu mi-a placut deloc si... hop cu decupatul).

E decorat cu paiete roșii și argintii, niște pufi verzi dintr-un șnur, trei fâșii de hârtie taiate dintr-o fâșie care a alunecat sub masa și am găsit-o ulterior (dintre fâșiile din cuibul 17); în vârf e o steluță descoperita în cuibul 10 al bradului-calendar.

Pentru ca în cuibul 19 al bradului-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ erau și spatule din lemn (lângă cojile de creioane) am montat un brad din ele, un brad pe care l-am vopsit cu verde deschis, am pus și ceva bronz și câteva globuri – confetti descoperite, ulterior, în cuibul 20 al bradului-calendar și am adăugat panglică de hârtie din cuibul 17.

Nu-mi place cum arata. L-am făcut mult prea pe repede înainte, dar îmi plac culorile, și-mi place steaua din vârf, care e coaja de creion (cred ca arata mai bine fara puful din mijloc - de stea zic).

Cuibul cu pufoase AEC 14

Didi crede ca nu e văzuta ascunsă după bradul verde stilizat. Privește printre crengi (am văzut doar când am editat fotografia) la ornamentele de langa ea. 

N-a vrut sa stea la pozat pentru ca nu i-am dat ei o coroniță, în acel moment, nu mai târziu. I-am spus ca-i dau după ce fac poza de grup. Probabil ca s-a apropiat pentru a fi sigură ca nu uit?! Treaba ei!

Descoperind pufoasele sârme în cubul cu numărul 14 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ am reacționat la modul: șerpișori! 

Îmi plac șerpii și m-am bucurat să-i văd pe aceștia - e ceva timp de când nu m-am mai jucat cu un șerpișor adevarat. Nu mi-ar plăcea sa întâlnesc un piton flămând (nu e ca și cum aș avea mari șanse) sau sa calc o vipera pe coada (șansele sunt ceva mai mari – vipera neagră, de exemplu, poate fi întâlnită în zone înalte în mai toată România, mai puțin în Sud și în Est; pe lângă vipera neagră mai sunt în România doua specii: vipera cu corn, mai mult spre Vest, și vipera de stepă, care e în pericol de dispariție, în zona Delta Dunării).

Revenind la șerpișorii din cuib... În lume exista șerpi care au astfel de culori (nu doar o singura culoare, dar, preponderent, una dintre aceste culori). Șarpele de porumb, de exemplu, care trăiește în nu mai știu care America, este portocaliu cu galben – deși nu e veninos umanoizii îl ucid când îl întâlnesc. Exista și o specie/subspecie de șarpe vernil – nu mai știu unde – s.a.m.d. pentru toate culorile acestor șerpișori.

Coronita din colajul imediat mai sus e confectionata dintr-un singur fir pufos.

E prima data când ma joc cu astfel de șerpișori. Primul ornament pe care l-am făcut este clopoțelul, după un model găsit aici:

https://www.youtube.com/watch?v=pbG0ycVssOM

Mărgelele din filmulețul cu instrucțiuni sunt mici și sidefate – am folosit margele mari pentru ca prin cele sidefate și colorate pe care le am nu trece puful (sârma intra, dar puful se zăpăcea).

Coronițele și bradul stilizat (foto colaj imediat mai sus) sunt după modele găsite aici:

https://www.youtube.com/watch?v=pdOxmyKqiWU

Acum kitschul, pe care l-am vrut șarpe dar care pare... dropie groaznic stilizata. Nu am găsit un model pentru confecționarea șerpilor din sârma cu puf așa ca... mi-am imaginat unul – doar ca ceea ce mi-am imaginat n-am reușit sa pun în practica. Sunt sigură ca voi desface acest șarpe pentru ca-i păcat de sârma cu puf. De ce am postat, totuși, ceea ce... nu mi-a reușit?! Pentru ca... am făcut ce se vede mai jos:

Editând fotografiile, cele editate se salvează într-un fișier dat și acolo, cu aceasta ocazie, am văzut și poza făcută unei excrescențe dintr-un ardei capia, cândva în vara, dar despre care nu aveam de gând sa scriu, doar ca... văzând-o, parca am văzut sarpele confecționat de mine:

Excrescenței i-am atașat atunci doua scobitori, cu rol de picioare, si ceva material albastru, imaginându-mi un... flamingo cu picioarele in apa! (intre timp s-a uscat și a rămas mai nimic din el) 

Fotografiile sunt editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/

Fulg de nea din betisoare AEC 9

Iarna calendaristica a început, dar zăpada prin oraș n-am prea văzut. Din când în când – spre foarte rar – dimineața e ceva pudra albă pe acoperișuri, mașini și prin iarba, dar repede se dizolva, deși soarele nu-și arata chipul.

Jocul Adventul Exploratorului Creativ continua, eu sunt în urma tare, dar ma străduiesc sa țin pasul.

Când am scos bețișoarele pentru urechi din cuibul noua al bradului-calendar de Advent am și văzut din ele făurită o stea, mai apoi un fulg de nea. Și-am pornit sa fac mai mulți fulgi de nea sau steluțe, ce-or ieși. Nu mi-am imaginat ceea ce mi-a ieșit:

Dar până la forma finală...

Am îndoit bețișoarele la mijloc, presându-le cu un patent, sa nu se îndrepte. Câte trei eu le-am lipit cu... silicon roșu cu sclipici! Bastonașul roșu era pe țeava pistolului și cum nu știu sa schimb bastonașele... am folosit lipiciul roșu. Evident ca nu mi-a plăcut! Și nu doar pentru ca la lipirea împreuna a celor trei nu le puteam fixa sa nu se miște.

Șapte fulgi de nea mi-au ieșit – am luat un bastonaș din ce-am găsit în cuibul șase, lângă pasta de dinți pe care va trebui sa o folosesc la pictat (inca nu m-am gandit cum rezolv tema). Șapte fulgi de nea nu tocmai frumoși, dar să ne înțelegem: fulgul de nea stilizat care s-a format nu este urât – e doar altfel.

Am introdus bumbii betisoarelor în lipici, apoi în sclipici argintiu. La al doilea fulg mi-am zis ca se va scutura sclipiciul, așa ca am renunțat. Dar ce ma fac?! Și atunci... i-am lipit unul peste altul, introducând undeva la mijloc o agățătoare din fir de nailon alb.

Lipitura cu roșu, ca o tija, nu-mi plăcea cum se vedea și am încercat s-o dreg lipind biluțe de polistiren pe unde se vede mai mult roșu. Și-am reușit ceva de genul na-ți-o frântă că ți-am dres-o.

Timp nu mai este, pentru încă un fulg de nea din bețișoare, așa ca ma prezint cu ce-am reușit.

Bețișoare mișcătoare

Modul în care am așezat aceste bețișoare în fulgii simpli de Advent (pe fond negru fotografiați) mi-a amintit un truc - cu scobitori din lemn/bețe de chibrit rupte de la mijloc (fără a se desprinde cele două bucăți) și așezate alăturat – pe care l-am învățat de la tata, în copilărie; la mijloc se pune o picătură de apă (cu un pai, cu o pipetă sau cu buricul degetului în prealabil introdus în apă, evident) și scobitorile/bețele de chibrit încep să se miște, formând o stea.

Fotografiile sunt editate în programul online gratis (fără înregistrare pe site):

https://www.online-image-editor.com/

Funde, panglici sau dantela. AF2/z5

Ziua de 5 decembrie n-a fost așa cum mi-am imaginat-o, pentru că am întârziat pe-afară, alergând prin tot orașul mai mult decât mi-am prospus, dar se mai întâmplă ca socoteala de acasă să nu se potrivescă cu cea din târg.

- Hai, omule, hai, că ne-apucă Anul Nou cu Adventul fotografic! îmi zice Didi de pe raftul unde e așezată. Ești trăgătoare de ricșă, de te vaieți că alergi toată ziua prin oraș? Macini în cap gânduri care nu interesează pe nimeni.

- Ascultă, Didi! Am înțeles că citești din carcasa omului, dar politicos ar fi să ții pentru tine ceea ce afli.

- Eu nu vă înțeleg, omule! Nu ți-am citit gândurile din carcasă, am citit ce-ai scris mai sus. Ș-apoi, ce nu vrei să se știe nu gândi!

- Habar n-ai cum e să fii om! ii reproșez aberația rostită.

- Tocmai ți-am zis că nu vă înțeleg! Ești cam grea de cap. Și tu n-ai habar cum e să fii spiriduș! Dar gata! Ne jucăm, sau ce facem? Trece timpul! Uite, am văzut la fiordaliso ornamente din cercei mici; am căutat prin cutia ta cu vechituri și-am găsit cerceii ăștia, care și-au trăit perioada de glorie – sunt cam mari pentru mine, dar pentru bradul de Crăciun sunt buni. De la toartă până la vârf au 9 cm! Tu ai purtat metalicii aceștia? Nu contează! Mai ai acolo o inimioară cu dantelă, cu fundiță albă și o perlă mică, plus un mărțișor albastru: trifoi cu patru foi, pe undeva. Folosești doar un cercel, 'că nu-i timp de doi!

- Bine, șefa! Ce-ar fi să pocnești tu din degețele și să avem gata tot ce ne trebuie, la timp?

- Ha! Vrei sa trișezi! Te-am prins!

- M-ai prins! Bla-bla! Nici prin gând nu-mi trece! Dar de ce inima albastră? Ți se pare că am inimă albastră?

- E albastră pentru că era pe mănușile albastre pe care tu ți le-ai cumpărat! Poate aveai atunci!

- Bine! Bine! Biiiine! N-o scot la capăt cu tine. Na! Am pocnit eu din degete și-am făcut asta:

- Și ce te lauzi?! Ai lipit o inimă gata făcută, și un trifoi, ai pus ceva sclipici și o agățătoare. Maaare lucru, ce să-ți spun! Pentru așa ceva nu-ți trebuie talent, îți trebuie doar lipici și sclipici.

Mă strâmb la Didi, când cred că nu mă vede.

- Vezi să nu rămâi așa – îmi zice, fără sa privească spre mine, iar eu mă fac că ninge.

Am agățat ornamentul de-o crenguță de brad și ea privește către el. Spre seară, o văd cum împinge cubul din ceară cu bile și se cațără pe el, să fie mai aproape de ornament. Ii fac o poză.

- Acu’, ce stai?! o aud ciripind. Du-te și pune poza în albumul Adventului fotografic editia a II-a.

Noh! Să-mi mai fac de lucru cu spiridușii!

Un oval cu bilute. AEC 4. Oul lui Columb

Ideea pentru acest ornament din polistiren a fost ceva în genul Oul lui Columb.

În cartea sa Istoria lumii noi (1565), istoricul și călătorul italian Girolamo Benzoni, relatează o intamplare de care a avut parte navigatorul Cristofor Columb, descoperitorul Americii.

Navigatorul se afla la o petrecere cu mai mulți nobili spanioli; principal subiect de discuție era descoperirea Lumii Noi. Celebrul navigator a suportat ironiile unora dintre comeseni, răutățile lor – aceștia afirmau ca, din moment ce America există, oricine ar fi putut ajunge acolo, dacă s-ar fi gândit.

Cristofor Columb nu le-a dat replica dar, la un moment dat, a rugat sa ii fie adus un ou și i-a întrebat pe comeseni care dintre ei ar reuși sa așeze oul vertical, pe unul dintre capete. Au încercat pe rând, dar n-au reușit. Atunci, Columb a lovit ușor oul la unul dintre capete și l-a așezat în poziție verticala. Povestitorul spune ca nobilii ar fi zis că așa s-au gândit și ei, iar replica celebrului navigator ar fi fost: Cu siguranță; trebuie doar să vă treacă prin cap.

Altfel spus: după ce o fapta a fost făcută, toată lumea are impresia ca știe cum s-o facă – acesta este înțelesul expresiei. Sau... după război, mulți viteji se arată.

Așa și eu, cu ovalul și biluțele din polistiren! Mi-a venit ideea ornamentului după ce am văzut ce a făcut Suzana folosind șiraguri de margele. E drept, n-am ales margele pentru a decora, dar fără acea inspirație m-aș fi uitat și acum la ovalul alb din polistiren descoperit în trusa exploratorului creativ.

Pe oval am lipit – cu prenadez! - biluțe din silicon descoperite în cuibul din bradul-calendar de Advent din ziua 4.

Prenadezul aproape ca dizolva polistirenul – arata ca și cum ar avea arsuri cicatrizate – dar biluțele s-au lipit perfect. Am imprastiat bilutele intr-o cutie apoi am "uns" ovalul cu prenadez si l-am presat peste bile (bilele mai mari le-am omis pentru ca nu se lipeau bine cele mici).

Printre ele, pentru ca nu am putut lipi biluțe pe întreaga suprafața, am presărat sclipici auriu și argintiu. Marginile ovalului le-am vopsit cu oja argintie. Agățătoarea este dintr-o agrafa pentru prins hârtii.

Cu acest ou al lui Columb ma prezint în jocul Adventul Exploratorului Creativ.

Ucenic la Mos Craciun

Atelierul lui Moș Crăciun e undeva departe – unii zic ca e în Laponia. Didi n-a ajuns până acolo, sa viziteze atelierul, sa discute cu Rudolf, renul cel roșu (unul dintre renii care trag sania Moșului), dar s-a ivit ocazia sa meștereasca ceva pentru a-l ajuta pe Moș Crăciun cu podoabe pentru brad, jucării și alte cele – fiecare după posibilități (s-a dat anunț în lume ca Moșul are nevoie de ucenici, pentru cadouri). Nu! Spiridușii nu sunt în grevă pentru mărirea salariilor sau condiții mai bune de munca – în atelier la Moș Crăciun se lucrează cu voioșie și răsplata este bucuria celor mici și celor mari. Are Moș Crăciun nevoie de ajutor pentru ca sunt mulți copii pe Terra – mulți adulți și-au regăsit copilul din ei și acum ii scriu scrisori lui Moș Crăciun, iar Moșul vrea sa pregătească acum tot mai mulți făuritori de zâmbete. Ce sa facă, Moșul? Solicita ajutor celor care sunt dispuși să dea din viața lor câteva zeci de minute pentru bucuria celorlalți pentru că, măcar cu ocazia Nașterii Domnului, așa fac cei mai mulți oameni: oferă daruri și ajutor celor care au nevoie.

Didi nu e tocmai o păpușă, cum ar crede unii – e un spiriduș care a călcat pe bec: s-a arătat, cândva, unui băiețel trist. Băiețelul s-a înseninat și viața și-a urmat – a și uitat, probabil, de micul spiriduș fetița care i-a fost partener de joaca chiar cu riscul pierderii capacității de face mici minuni. Nu s-a avântat Didi acum sa lucreze pentru Moș Crăciun spre a-și recăpătat statutul de spiriduș, nu! Ii place să fie păpușa decor într-un raft de biblioteca, aprinzându-și viața numai când e singură. Și acum e singura! I-a venit ideea de a meșteri un ornament pentru bradul de Crăciun și s-a gândit la un emoticon zâmbăreț, cu tichie de Moș Crăciun.

A coborât de pe raft și s-a cățărat într-un raft unde oamenii din acea casa și-au depozitat mărunțișurile despre care i-a auzit afirmând deseori: poate vor folosi la ceva, nu le aruncăm încă.

S-a învârtit Didi ce s-a învârtit și-a ales un fost cercel galben, câteva piese rotunde, albe, pe care sunt lipite piese verzi, în forma de trifoi. A unit câte doua piesele rotunde și pe o parte, peste trifoi, a lipit inimioare argintii. A prins piesele rotunde în șirag, și la capăt o mărgea galbena și una verde, translucide.

Cercelul mare, galben, l-a lipit pe o rozeta roșie, și pentru ca părea cam neterminata s-a jucat cu pistolul de lipit făcând cercuri verzi, cu sclipici, pe dosul rozete, și a pus câte o picătura de silicon la capătul fiecărei raze a rozetei.

Tichia de Moș Crăciun e din fetru, iar moțul e un mic pompon.

Și-a terminat ornamentul și i-a rămas să-l expedieze la adresa publicata în anunțul prin care se solicita, celor care doresc, să fie ucenic la Moș Crăciun. A scris pe micul pachet:

Provocari verzi, Salvam papusi – ucenic în atelierul lui Moș Crăciun.

S-a grăbit tare, pentru ca azi este ultima zi în care se mai pot trimite pachete. Se mai primesc și după, dar... nu-i frumos sa depășești termenul când te roagă Moș Crăciun ceva. Acum, Didi așteaptă confirmarea de primire.

Colaj: https://www.photocollage.com/

Ornamente de brad 19-24 decembrie

Mai sunt câteva zile din acest an 2022 și se încheie – odată cu anul – și jocul-concurs Ornamente de brad. Ornamentele ar trebui să fie cele corespunzătoare temelor de la Adventul fotografic din zilele 19-24 decembrie (grupa 4, altfel spus):

1. fulg/fulgi de nea; 2. glob; 3. bomboană; 4. roșu/verde; 5. sclipici argintiu/auriu; 6. scena Nașterii.

Am ornament pentru ziua de 19 decembrie: fulgi de nea

Sunt decupați din staniol, după indicațiile din video:

https://www.youtube.com/watch?v=9ua_tS8Zmv8

Pentru a nu rămâne fără sclipici pe „verso” i-am colorat cu roșu și am lipit sclipici (apoi am dat cu lac, să nu zboare sclipiciul).

De ce i-oi fi vopsit cu roșu când ar fi arătat fain albi pe „verso”? Zău că nu înțeleg acel „impuls”! Când i-am făcut nu mi-a trecut prin minte că alb ar fi fost mai potrivit!

Și am ornament pentru ziua de 22 decembrie: roșu/verde:

un fes pe care mi l-am imaginat a fi un „fes de spiriduș”.

E făcut din două triunghiuri de fetru pe care le-am lipit – să nu se vadă lipitura am presărat sclipici (roșu și verde) și am lăcuit. În vârf este o mărgică aurie, iar marginea fesului e „tivită” cu o împletitură din fire subțiri, sclipicioase: roșu, verde, auriu, argintiu, albastru (nu e făcută de mine – câteva împletituri erau „ornamente” la niște șlapi, dar le-am tăiat de la aceștia chiar în ziua când i-am cumpărat).

Casete din carton și tuburi de hârtie

Casetele sunt fără legătură cu Adventul fotografic și Ornamente de brad, și nu le-am făcut zilele acestea. Le-am lucrat în timp, după ce am văzut la MNiko un coșuleț lucrat din tuburi de hârtie.

Prima casetă:

Caseta a doua e înaltă de 6 cm, lungă de 5,5 cm și lată de 4,5 cm. Tuburile de hârtie de pe capac au 3 cm.

După cum am mai spus: când se aliniază piticii nu mă pot opune! Se potolesc numai după ce execut ce vor ei! Tre’ să-i pun la punct într-o zi, dar deocamdată mă distrez.

Ornament de perete

Cum să-i zic altfel? Tablou nu e, medalion nu e...

Oricum, ornamentul nu are legătură cu ornamentele de brad. Am „remediat” ceea ce am lucrat pentru prima dată în tehnica iris folding

Nu mi-a plăcut ce mi-a reușit atunci așa că m-am străduit să fac obiectul mai frumușel.

„Rama” este din ață aurie, lucioasă, răsucită; conturul florii e făcut cu lipici cu sclipici.

Tablouri cu ramă neagră din plastic

Am montat aceste „tablouri” cândva în primăvară. Pentru că am doar rame negre am lipit pe ele romburi colorate (tot din plastic). Latura lungă a ramei are 28 cm, latura scurta 20 cm.

Imaginile sunt decupate din calendare.

Se cam „pierde” imaginea între romburi dar nu mi s-a părut potrivită nici doar rama neagră – pentru alt gen de imagini poate că s-ar potrivi mai bine ramă neagră și îngustă, dar asta voi afla cu altă ocazie.

Ornamente de brad 13-18 decembrie

Pentru grupa 3 de ornamente (13-18 decembrie) am reușit să realizez o mini-coroniță ornament, dar pentru a mă califica pentru jocul-concurs Ornamente de brad ar trebui să confecționez cel puțin trei, din cele ca teme la Adventul fotografic: 1. trenuleț (13 decembrie); 2. om de zăpadă; 3. Steaua Crăciunului; 4. ren; 5. Moș Crăciun; 6. coroniță (18 decembrie).

Mi s-a făcut brusc „poftă” să lucrez o coroniță ornament pentru bradul de Crăciun și am făcut-o mai repede decât mă așteptam deși nu aveam decât o vagă idee din ce aș putea s-o lucrez. M-am gândit la mai multe materiale dar căutând ceva potrivit am dat de un rest de material din care-mi făcusem o rochie de Revelion pe la mijlocul anilor 1990: auriu metalizat (lamé). În momentul în care am descoperit bucățica de material mi-am și imaginat cum va arată coronița... Ca în poza de mai jos (dar mult mai reușită în realitate)

Am înfășurat o fâșie de material pe un inel de perdea

apoi am folosit hârtie-sfoară de la un buchet de flori pentru a „întrerupe” metalizatul. În poză nu se vede (prea clar) contrastul fin dintre hârtia mată și auriul metalizat.

Și am atașat „boabe de ilice” cu frunze (din fetru boabele, din „hârtie buretată” sunt frunzele – e și o sclipire roșie pentru că am lipit o paietă roșie).

Ca de obicei, în poze nu am reușit să redau culorile reale. Îmi place surprinzător de mult cum arată această mini-coroniță. Probabil că anul viitor, dacă dau de ea, nu-mi voi da seama că eu am făcut-o (mi s-a întâmplat cu un obiect lucrat de mine, cu un desen și cu texte – sunt multe texte care mi-au devenit necunoscute peste ani). Mdeh! La ce mă pot aștepta de la un neuron înconjurat de pitici?

Total fără legătura cu jocul-concurs amintit mai sus

Pe blog la MNiko am văzut o decorațiune fes tare drăgălașă și mi-am amintit că lucrasem și eu câteva, cu ani în urmă.

Căutând fesurile am dat și de globurile din hârtie, carton și staniol.

Am mai găsit (când lucram la trenuleț) și brăduții din hârtie – împodobiți cu nasturi și alte cele pe care i-am făcut cândva.

Acum arată cam sfrijiți pentru că au stat câțiva ani pliați într-o cutie.

Ornamente de brad 7-12 decembrie

Grupa a doua de ornamente ar fi trebuit (un fel de a spune) să fie gata între 7 și 12 decembrie, dar mie nu mi-a ieșit figura. Aici am câteva ornamente – trei sunt obligatorii pentru a participa la concurs – dar nu știu dacă pentru grupele rămase voi reuși să fac măcar trei ornamente.

Jocul-concurs Ornamente de brad se desfășoară pe etape, să zic așa, ornamentele urmând a fi cele care constituie „cuvinte cheie” în calendarul de Advent: Adventul fotografic, mai precis.

Pentru săptămâna a doua din decembrie temele pentru Adventul fotografic au fost:

7. Lumânare/lumânări. Trei lumânări din fetru, umplute cu vată – flacăra e din vată, vopsită. Lumânarea din mijloc e înaltă de 4 cm (2 cm are flacăra = 6 cm); celelalte două au 3 cm lungime plus 2 cm pentru flacăra. 

Pe „ceara” scursă am lipit sclipici. Cele trei lumânări sunt lipite pe o crenguță de brad artificial. Agățătoarea ornamentului e prinsă de lumânarea din mijloc.

8. Stea. Steluța ornament e din carton roșu („diametrul” e de 4 cm); am presărat sclipici roșu (l-am lăcuit, să nu zboare), am lipit un romb portocaliu (din plastic) și o floricică albastră (tot din plastic). 

De ce rombul și floricica?! Erau pe-aproape (de fapt, am vrut să fac stea din romburi, dar s-a dovedit a fi prea complicat)

9. Brad. Bradul e înalt de 16 cm; lățimea („crengile” de la bază din vârf în vârf) e de 15 cm. E din fetru vernil – culoarea e foarte frumoasă (= mie-mi place foarte mult) dar poza e foarte nereușită. Bradul e împodobit cu ceva mărgele albe și roz, iar „beteala” e din șiragul de mărgeluțe de la jaluzelele desființate.

După ce l-am tăiat mi-a dat seama că e prea mare! Aș fi terminat mai repede dacă gândeam mai repede: un brăduț mititel ar fi fost mai ușor de făcut, ar fi arătat mai bogat și s-ar fi potrivit mai bine agățat în bradul de Crăciun – și acesta are agățătoare, doar că are nevoie de un brad mai mare (să nu fie agățat în partea de jos a unui brad mic).

10. Sanie. Sania e din staniol. Am făcut tuburi din staniol (înfășurând staniolul pe un bețișor pentru frigărui); în tuburi am introdus sârmă moale (pentru mai mare rezistență). 

Cu agățătoarea pentru brad a fost mai greu pentru că nu nimeresc centrul de greutate și săniuța stă înclinată când o atârn în brad.

11. Zăpada. Aici am participat numai la fila din calendarul Advent fotografic.

12. Șemineu.

Șemineul a fost un fel de obsesie, așa că l-am lucrat repede și cu pasiune – ori viteza ori pasiunea mi-au pus frână în gândire și unele operații (vopsirea în interior, de exemplu) le-am făcut în ordine greșită (în sensul că a fost mai dificil să vopsesc interiorul după ce am montat exteriorul).

Flacăra este dintr-o petală de la o floare (material textil) dintr-un fost mărțișor, iar "buștenii" sunt cilindrii din hârtie maro.

Jocul-concurs se încheie în 31 decembrie. Voi rămâne în joc – pe cât posibil – dar îmi e destul de clar că pentru concurs voi fi descalificată. 😊