Stele din betisoare și confetti AEC 20

Cele doua stele argintate de mai jos sunt din bețe de chibrit (?) și confetti, materiale descoperite în cuibul 20 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ.

Ca și în ultimele zile, m-am tot gândit și răzgândit ce sa fac. Aveam nevoie de ceva simplu, o idee care să se contureze de la sine (in timp ce faceam altceva) pentru ca nu aveam timp sa navighez pe marele internet. Și ideea a venit în timp ce ma jucam cu bețișoarele căutând forme.

Nu sunt spectaculoase stelele, dar arată binișor – în opinia mea. Cel mai mult îmi plac paietele argintii (din cuibul 10) lipite în centru, și pe o parte și pe cealaltă.

Bețișoarele sunt fixate intre doua rotunduri din fetru: pentru o stea fetru portocaliu, pentru alta fetru verde (completat cu lipici cu sclipici sa nu se vadă lipitura)

Razele au la capete confetti lipite – o raza da, o raza ba (ma gândeam sa nu fie prea „încărcat” ornamentul). Fotografiind stelele am realizat ca ar fi arătat mai vesel dacă lipeam confetti pe fiecare bețișor. Le voi adăuga ulterior (sper!)

Didi langa o stea ornament. AF 2/14

Așezată comod pe cubul ei preferat, din bile de ceara, Didi a acceptat să fie fotografiata lângă o stea ornament. Bineînțeles, a început cu mofturile – cum face de obicei. Tema zile de 14 decembrie din Adventul fotografic editia a II-a este (a fost) stea, steluța/steluțe. N-o prea înțeleg: a acceptat să fie mascota! Ce tot are de comentat? 

Acum nu-i place ca steaua pe care i-am ales-o nu strălucește! De parca depinde de oameni să-și aleagă steaua – fiecare cu steaua lui.

- Cum zici tu - o aud gângurind – dar nu e cazul aici. Steaua ornament e stea ornament, și dacă vrei sa stau aici, cum ma așezi tu, vreau steluțe strălucitoare, din cuibul zece al bradului-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ.

Și i-am dat steluțe din acel cuib! Una și-a așezat-o aproape în frunte!

Spiriduș cu stea în frunte! Nu i-am zis asta, doar am gândit-o – în mod sigur mi-a citit și gândul acesta, dar n-a zis nimic. Poate că nu e un spiriduș așa de căpos cum cred eu. Sau... nu-și pune mintea cu mine.

Din inele de carton o stea. AEC ziua 6

Numesc stea ceea ce am lucrat din inelele de carton descoperite în cuibul cu numărul 6 din bradul-calendar al Adventului Explorator Creativ, dar ar putea fi și floare.

Inelele le-am colorat pe exterior cu roșu, pe interior cu galben. Peste roșu am mai dat cu puțin argintiu (oja).

Pe steaua din carton am lipit steluțe din plastic movulii făcute cu alta ocazie, și am completat cu biluțe din polistiren descoperite în cuibul 4 din bradul-calendar. Pe una dintre steluțele din plastic am dat cu argintiu, dar nu mi-a plăcut în mod deosebit cum a ieșit, așa ca aceasta parte „argintata” va fi... partea care nu se vede din stea.

Colaj realizat (prin suprapunere imagini)cu programul online gratis, fără înregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Advent foto cu stea alba

Azi, 3 decembrie, a fost rece, mai întâi, apoi și mai rece, apoi frig, apoi și mai frig... E clar: pofta de ninsoare am agățat-o într-un cui... de gheață.

Ziua a treia în Adventul fotografic ediția a II-a este despre ornamente care pot fi agățate sau prinse. Pofta nu e ornament, așa ca... am apelat la steaua din polistiren din trusa primita de la Mihaela.

N-am uitat de Didi! Cum aș putea?! Nici bine n-am scos steaua albă ca s-a și prezentat sa dea indicații: dai cu lipici, apoi presari sclipici! S-o contrazic? Eu nu! Mai ales ca i s-au desprins mâinile de trup – în sensul ca acum sunt libere să se „miște” (nu în sens ca i-au căzut!) Probabil ca aveam dreptate: începe să-și recapete puterea de spiriduș.

Didi a agățat steaua pe o crenguță de brad și o admira de parca ea ar fi acoperit-o cu sclipici!

Ca sa vezi! Pe Didi ninge! Pe stea o fi praf de stele!

Eh! Așa e când ești spiriduș: ești mai bine văzut de spiritele Naturii: vrei ninsoare, primești ninsoare! Oh! Ninsoare îmi doream eu! Mi-o fi citit gândurile și vrea să-mi facă în ciuda! Când vă zic că spiridușii pot fi și răutăcioși... să mă credeți.

Știți ce murmură? Versuri din poezia Ninge, a poetului Liviu Deleanu:

Ninge... ninge... ninge... / Și din nori se-ntoarnă, / Fulguind pe drumuri, / Zvăpăiata iarnă. (...)

Și de-a lungul nopții, / Pân-spre dimineață, / Înfloresc pe geamuri / Stânjenei de gheață.

Uitați-vă la ea cum stă, mândră, lângă stea:

Fotografiile sunt editate în programul online, gratis, fără inregistrare pe site:

https://www.online-image-editor.com/

Ornamente de brad 7-12 decembrie

Grupa a doua de ornamente ar fi trebuit (un fel de a spune) să fie gata între 7 și 12 decembrie, dar mie nu mi-a ieșit figura. Aici am câteva ornamente – trei sunt obligatorii pentru a participa la concurs – dar nu știu dacă pentru grupele rămase voi reuși să fac măcar trei ornamente.

Jocul-concurs Ornamente de brad se desfășoară pe etape, să zic așa, ornamentele urmând a fi cele care constituie „cuvinte cheie” în calendarul de Advent: Adventul fotografic, mai precis.

Pentru săptămâna a doua din decembrie temele pentru Adventul fotografic au fost:

7. Lumânare/lumânări. Trei lumânări din fetru, umplute cu vată – flacăra e din vată, vopsită. Lumânarea din mijloc e înaltă de 4 cm (2 cm are flacăra = 6 cm); celelalte două au 3 cm lungime plus 2 cm pentru flacăra. 

Pe „ceara” scursă am lipit sclipici. Cele trei lumânări sunt lipite pe o crenguță de brad artificial. Agățătoarea ornamentului e prinsă de lumânarea din mijloc.

8. Stea. Steluța ornament e din carton roșu („diametrul” e de 4 cm); am presărat sclipici roșu (l-am lăcuit, să nu zboare), am lipit un romb portocaliu (din plastic) și o floricică albastră (tot din plastic). 

De ce rombul și floricica?! Erau pe-aproape (de fapt, am vrut să fac stea din romburi, dar s-a dovedit a fi prea complicat)

9. Brad. Bradul e înalt de 16 cm; lățimea („crengile” de la bază din vârf în vârf) e de 15 cm. E din fetru vernil – culoarea e foarte frumoasă (= mie-mi place foarte mult) dar poza e foarte nereușită. Bradul e împodobit cu ceva mărgele albe și roz, iar „beteala” e din șiragul de mărgeluțe de la jaluzelele desființate.

După ce l-am tăiat mi-a dat seama că e prea mare! Aș fi terminat mai repede dacă gândeam mai repede: un brăduț mititel ar fi fost mai ușor de făcut, ar fi arătat mai bogat și s-ar fi potrivit mai bine agățat în bradul de Crăciun – și acesta are agățătoare, doar că are nevoie de un brad mai mare (să nu fie agățat în partea de jos a unui brad mic).

10. Sanie. Sania e din staniol. Am făcut tuburi din staniol (înfășurând staniolul pe un bețișor pentru frigărui); în tuburi am introdus sârmă moale (pentru mai mare rezistență). 

Cu agățătoarea pentru brad a fost mai greu pentru că nu nimeresc centrul de greutate și săniuța stă înclinată când o atârn în brad.

11. Zăpada. Aici am participat numai la fila din calendarul Advent fotografic.

12. Șemineu.

Șemineul a fost un fel de obsesie, așa că l-am lucrat repede și cu pasiune – ori viteza ori pasiunea mi-au pus frână în gândire și unele operații (vopsirea în interior, de exemplu) le-am făcut în ordine greșită (în sensul că a fost mai dificil să vopsesc interiorul după ce am montat exteriorul).

Flacăra este dintr-o petală de la o floare (material textil) dintr-un fost mărțișor, iar "buștenii" sunt cilindrii din hârtie maro.

Jocul-concurs se încheie în 31 decembrie. Voi rămâne în joc – pe cât posibil – dar îmi e destul de clar că pentru concurs voi fi descalificată. 😊

Steaua pe zapada. Advent ziua 8

În drumul lui la întâmplare i-a ieșit o steluță în cale; șoricelul Bo o privea cu mirare cum lucea pe cărare. El știa – chiar foarte bine – că stelele sunt pe cer nu pe drumuri, prin păduri. S-a gândit așa-ntr-o doară: „poate asta-i steaua mea și-a venit să ne cunoaștem”. 

În naivitatea lui, nu știa micuțul Bo că stelele nu se prezintă celor pe care-i călăuzesc. Ele doar se-arată, poate, dar pe cer, la înălțime, și cine le știe bine le urmează – poate da sau poate ba. Stelele nu stau de vorbă, ele doar sclipesc pe cer, dar mai este câte una, curioasă-n felul ei, și coboară pe pământ ca să simtă una-alta dinspre vietăți ca noi.

Bo privește cu mirare și gândește-n sinea lui cum s-ajute mica stea să ajungă iar pe cer. Totuși, s-a gândit mai bine – cu mintea lui de șoricel – că steluța s-ar putea afla acolo din voia sa, cu scop sau ba. I-a chițăit îndelung, dar n-a primit un răspuns. A rămas un timp cu ea, poate, poate o afla ce o fi cu mica stea... Brusc, șoricelul-și amintește că există un brăduț care așteaptă să fie împodobit! Deci așa treaba cu steaua! Ea venise pe pământ să fie steaua magică în bradul de Crăciun!

În Adventul fotografic ziua 8 este cu stea și-am adus-o pe a mea – cam târziu, ce-i drept. (text publicat în 12 decembrie).

Ornamente din carton și ață

Le-am numit ornamente pentru că nu știu cum altfel să le zic, neavând o „temă”, să le numesc „mărțișoare”. Am rămas cu „fixul” de când cu tema de la Calendarul ReCreativ: felicitări și mărțișor cu ață. Atunci m-am jucat cam la repezeală, dar am vrut să aflu dacă pot reuși și obiecte ceva mai frumoase prin „metoda spirelli”.

Am decupat șabloanele, și mi-au ieșit de fiecare dată, pe margine, semicercuri în număr impar, așa că am „cioplit” să fie în număr par „petalele” – pentru a avea, din prima, un număr par de petale ar fi trebuit să calculez aria cercului, să aflu mărimea unui arc de cerc și tot așa (numai scriind despre acest calcul și simt cum neuronul e pe cale să leșine).

Tot desenând și decupând mi-am amintit că în școala generală (în clasele I-IV, cândva) ne-a învățat învățătoarea să facem rame pentru fotografii, din carton și ață. Habar nu am care era, exact, metoda, dar am făcut ceva-ceva.

Nu prea arată cum îmi amintesc că erau ramele din copilărie, dar dacă tot am făcut-o am împopoțonat-o.

Florile (le zic flori) de mai jos sunt încercările despre care scriam mai sus.

Am înfășurat în ață și un carton albastru în formă de stea – am găsit un șablon în cutia cu șabloane și-am vrut să aflu cum ar arată o stea înfășurată în ață.

Fluturașul din mijlocul stelei e decupat dintr-un cercel; perechea am rătăcit-o cu mulți ani în urmă; cercelul rămas l-am purtat un timp ca pandantiv; a venit vremea să devină „ornament pentru diverse”.

Am început să „meșteresc” la ele luni seară (28 februarie), printre picăturile cotidianului, în timp ce afară cerul scutura pufi albi, de zăpadă. A doua zi urma să fie prima zi de primăvară, calendaristic – se putea să nu ningă un pic?! Dacă n-a nins la timp! Acum, la miezul nopții, ninge mărunt și liniștit, stratul de zăpadă e de vreo doi centimetri în zonele asfaltate. Adevărat decor de iarnă. 

Cu sclipici

Am mai montat două ornamente cu sclipici pentru bradul de Crăciun. Mi-ar fi plăcut să scriu două ornamente sclipitoare dar nu e să fie. Încă mă antrenez.

Când am moșmondit capul de ursuleț am avut nevoie de adeziv; tubul avea un dop de adeziv uscat și a trebuit să scot capacul și pe capac am descoperit tot adeziv uscat, așa l-am curățat – a ieșit întreg: un rotund cu două „orificii”. Am uitat să-l fotografiez și necolorat.

L-am „desenat” cu lipici cu sclipici și pe o parte și pe alta, dar... sârma folosită pentru a-l fixa să se usuce n-am înfipt-o bine în bucata de zăpadă artificială, a căzut, n-am observat, am împins pe „rotundul” sclipicios niște dosare și s-a terminat cu „desenele”: lipiciul nu se întărise, așa că am întins tot lipiciul, amestecându-l. Am abandonat ideea câteva zile și am reluat-o ieri, când mi-am amintit că am văzut la Ella câteva ornamente elegante. Nu! „Rotundul” colorat cu lipici sclipicios căruia i-am atașat o „picătură” – roz pe-o parte, argintie pe alta - n-are legătură cu eleganța, ci doar cu sclipitul. (pe verso e chiar nereușit; m-am străduit să finisez dar n-am prea avut răbdare); diametrul cercului e de 4 cm, lungimea ornamentului, cu "picătură" cu tot, e de 7,5 cm.

Văzând acele ornamente (și decorațiuni) de Crăciun mi-am amintit că am niște cercei din sticlă, făcuți cu ani în urmă din piesele unei lustre și dacă le atașez șnur decorativ îi pot transforma în ornamente pentru brad. N-am găsit cerceii, deși am căutat în toate casetele și casetuțele pe unde am brizbrizuri. Am găsit, în schimb, două perechi de cercei făcuți tot din elemente de lustră. Cei cu floricele i-am transformat în ceea ce-mi zic eu că ar fi un fulg de zăpadă (diametrul 3,5 cm), presărând petalele (lipite spate-in-spate) cu sclipici și lipind în mijloc câte o „pietricică” strălucitoare).

Pe ceilalți îi păstrez cum sunt nu doar pentru că nu-mi vine vreo idee de ornament, ci și pentru că sunt printre primii cercei pe care i-am făcut de-a lungul timpului. Nu sunt din sticlă, ci dintr-un soi de plastic. 

În anul 1986 nu găseam de-a gata tortițe (dacă nu luam de la cercei cumpărați) și mi-a trebuit ceva timp pană am reușit să fac și eu unele.

Am folosit atâtea ghilimele, paranteze și "repetiții" în acest text încât, cred, v-ați dat seama că am o minte sclipitoare – îmi lipsește doar vocabularul. 😊

Stele verzi și albastre

Când omul nu are de lucru, își face. Așa și eu. M-am gândit să decupez steluțe verzi. Stele verzi, altfel spus, să le vadă și ceilalți, că prea le-am tot spus în ultimul timp că văd stele verzi.

 „Merge repede!” am gândit. „Șabloane am, carton colorat am...” Ha-ha! A „mers” așa de repede încât am fost tentată să renunț. Cartonul verde nu-mi ajungea pentru steaua dublă, așa că o parte e albastră, o parte verde (20 cm diametrul cercului din care era tăiat șablonul).

Tăieturile pentru îmbinare le-am făcut mai lungi decât era necesar și steaua părea că se dezmembrează, așa că am lipit cu bandă albă - de ce nu am ales una transparentă? - de ce?! - și am colorat cu sclipici (banda). Arăta teribil de urât! Am desprins banda (s-a jupuit și din carton pe alocuri, dar am pus sclipici); la îmbinări am pus lipici cu sclipici. Tot urât arată lipiturile, dar nu se văd pentru că am așezat steaua să nu se vadă "juliturile". În ansamblu, montajul arată bine.

După ce am decupat steluțele mai mici (primele două de 7 cm, următoarele de 4 cm, ultima de 6 cm) le-am lăsat pe masă, să merg să fumez. Când am revenit... unde-s trei steluțe? S-o fi făcut curent când am ieșit (pentru că era fereastra deschisă)? Habar n-am, dar am căutat steluțele de mi-au ieșit ochii din cap! Căzuseră fix – dar fix! - într-un sertar întredeschis! Toate trei! Și nu intrase nimeni în cameră în lipsa mea – pe Miki, cățelușa, o scot din calcul. Le-am găsit pentru că după ce am căutat unde ar fi putut să fie am căutat unde n-ar fi avut cum să fie!

La toate steluțele am făcut contur cu gel sclipicios, portocaliu (pe carton colorat se vede auriu – conturul îmi place cel mai mult la steluțele acestea!)

Șirul de steluțe e combinat: verde și albastru, să pară că s-au desprins din steaua mamă. Le-am legat între ele cu fir lamé auriu. Firul ieșea din ac, se încurca, nodurile se desfăceau, mi-am înțepat degetele de nu știu câte ori... Cred că-mi lua timp mai puțin să fac un șirag din o mie de mărgeluțe de nisip! Am montat lucruri cu adevărat migăloase, dar cu steluțele acestea a fost ceva de groază! Păreau că au voință proprie și nu se lăsau montate! Poate nu le place culoarea? De Paști poate fi cu verde și albastru, de Crăciun e cu roșu, tradițional! Decorațiunea în borcan e cu mașinuță verde pentru că n-am avut roșie, dar nu am ales steluțele doar pentru a se potrivi culorile!

A! Și încă ceva! Am fotografiat steluțele și când să fotografiez tot șirul... s-a terminat bateria la telefon! Atunci m-a pufnit râsul! Orice ar mai putea urma legat de ele.