Cutremurul din 1977

În 4 martie 1977 - cu 44 de ani în urmă - la ora 21:22 (zic cei care au informații mai bune decât mine), România s-a zguduit la propriu. A fost pentru mine primul și cel mai serios cutremur, de care n-am prea fost conștientă la momentul respectiv. A avut magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter și a durat circa un minut. Au murit 1541 de oameni, cei mai mulți în București. Au fost și foarte mulți răniți. Capitala a fost cea mai afectată. Unii afirmă că Ceaușescu ar fi dat rapid ordinul să fie strânse dărâmăturile, fără a mai ține seama de eventuali supraviețuitori. N-a fost chiar așa. Soldații - și nu doar ei - au căutat mult timp eventuali supraviețuitori, chiar și când, logic, n-ar mai fi putut găsi oameni în viață. La acel moment, Ceaușescu era în vizită de lucru în Nigeria. A întrerupt banchetul oficial dat în cinstea lor (el și nevasta) și a revenit în România în dimineața zilei de 5 martie; a dat ordin să fie eliberate alimente și alte materiale din rezervele strategice și a rămas pe străzi, în spitale etc. (și apărea la TV) mai tot timpul. Era, desigur, și multă propagandă, dar oamenii chiar au fost solidari în acele momente. Alimentarea cu gaze a fost sistată, apa a fost raționalizată și milițienii au primit ordin să interzică stocarea alimentelor.

Bineînțeles că a profitat de situație chiar și mai apoi, primind multe ajutoare în bani, materiale, tehnologie, specialiști inclusiv din statele vestice, de care nu era tocmai apropiat. Crucea Roșie Internațională a trimis ajutoare, inclusiv echipe cu câini dresați în căutarea victimelor îngropate. A profitat de cutremur pentru a începe marea sistematizare demolare în București, dar și în celelalte orașe afectate mai grav de cutremur. La cutremur s-au prăbușit și multe așezăminte de cult, așa că nu mai conta demolarea altora, credea el. Totuși, credincioșii de diferite confesiuni din lume au trimis ajutoare celor care împărtășeau același crez și unii au făcut presiuni pentru ca alt lăcaș de cult să fie ridicat în locul celui prăbușit - aici nu mai rețin amănunte (pe măsură ce trece timpul uit ce-am mai aflat despre acea perioadă de la unii și alții). Nu mai știu sigur de unde, am în „colecția de vechituri” numărul ziarului „Flacăra” („săptămânal editat de Frontul Unității Socialiste”) din 10 martie 1977 (ziua în care a încetat starea de necesitate instituită de Ceaușescu în 4 martie), unde scrie în aproape toate cele 23 de pagini despre cum s-au solidarizat românii, dar e și multă propagandă. Citez: Cutremurul din 4 martie, fenomen natural explicabil, imposibil de evitat (...), o fatalitate pe care o consemnăm cu gravitate, cu durere, cu tristețe, dar și ca un moment de încordare a voinței noastre exemplare de a lupta cu dezastrul, de a face ordine în haos, lucizi și încrezători în viitor, i-a strâns și mai mult pe oameni în jurul partidului, lângă tovarășul Nicolae Ceaușescu. (...) Am încheiat citatul. Se pare, totuși, că oamenii nu s-au prea strâns în jurul tovarășului și partidului, ci și-au îndreptat atenția spre Dumnezeu (se spune că atunci au reînceput oamenii să meargă la biserică tot mai mulți). Alt fragment: Partidul nostru, la inițiativa tovarășului Nicolae Ceaușescu, le oferă, dincolo de speranțe, elementele concrete ale unor certitudini care privesc existența noastră cotidiană și de perspectivă. Partidul nostru a găsit un răspuns prompt și eficient tuturor întrebărilor, tuturor grijilor pe care și le-au făcut oamenii (...) Oamenii care au locuit în clădirile prăbușite au primit „de la stat” apartamente - mobilate, inclusiv aparate radio și TV) în blocurile noi. Se vorbea despre ridicarea a 5000 de apartamente în plus față de cele care au fost distruse, despre un centru urban modern în orașul București care timp de secole nu a ieșit din anonimat (citat din articol).

A fost propagandă, dar solidaritatea dintre oameni aproape că a pus în umbră propaganda.

Ce s-ar putea întâmpla azi nu doar în București în cazul unui cutremur de magnitudine mare? Nimeni nu vrea să trăiască răspunsul. Prin lume au loc unele fracturări hidraulice. In Ro, mai toate orașele sunt puternic săpate - la propriu - multe construcții par a fi ridicate în locuri improprii construcțiilor... Blocurile vechi și foarte vechi au fost slăbite de „renovări” făcute după ureche (unii au demolat și stâlpii de rezistență, pentru că „treceau” - aiuristic, desigur - prin sufragerie), de găurirea zidurilor pentru fel și fel de cabluri și țevi și multe altele, pe ideea „vreau confort cu orice preț și să fie modern” - puțini sunt cei cărora le-a păsat de siguranță, dar tot în nesiguranță sunt din cauza primilor.