În
sfârșit, nasturii mi-au vorbit.
De fapt, mi-a șoptit Internetul că din nasturi pot să fac un gnom
minunat pentru ziua cincisprezece
în Adventul Exploratorului Creativ,
unde-n cuibul
din brăduț
unșpe
nasturi am găsit. Am mai pus apoi o bilă, o sârmă
cu puf pe ea (din cuibul numărul 14
– ce noroc cu ea!),
o barbă lungă și albă și un nas pompon pufos. Din față, din spate si chiar la tălpi eu l-am pozat.
N-aș
zice că-i minunat ceea ce-am realizat, dar cum viață el a prins îi
ține
de urât, o zi, spiridușului Didi. Gnomul
stă și așezat, dar poate sta și agățat.
Didi
l-a privit chiorâș.
Parcă, parcă, de ceva îi
amintea. De ceva, de cineva? Asta-i foarte important, că ceva e fără
viață, cineva e plin de viață. O fi așa, n-o fi așa? Ursul este
plin de viață, deci el este cineva, dar în lege e ceva... Cum s-ar
zice, doar un bun. Gnomul deci, e ceva sau cineva? Didi-ar zice
cineva – pentru ea au viață toate:
pietrele, paiele,
valurile,
malurile. Având astfel de dilemă
începe să creadă c-a stat prea mult printre oameni. Hai, Moș
Crăciun,
hai! Vreau să mă
sfătuiesc cu
tine!
-
Ce
faci, Moșule
de Pădure? îl
întreabă ea, căutând
un subiect.
-
Totul, draga mea, dar nu-mi mai zi moșule,
căci
sunt în floarea vieții la cei două
sute de ani ai mei.
-
Păi,
nu așa vă
zice vouă? C-aveți,
toți, bărbi
mari și albe și ochii nu vi-i arătați. Voi aveți ceva de-ascuns
de nu priviți direct spre
nimeni și
nimic?
-
De ascuns avem cu toții, da’ de ce să
ne
stricăm
privirea spre
ce nu ne-ar plăcea? Nu știi niciodată când ceva aiurea îți
apare-n față.
Celelalte simțuri,
toate, ne sunt mai mult decât de-ajuns. Nu e
Moș, ci e Bătrân - e cu sens de înțelept.
- Ce culoare-s ochii tăi, dacă tot
vorbim de ei?
-
Tu vorbești de ochii mei, dar pentru
că
vrei
să
știi: sunt albaștri
cum e cerul fără nori vara în amiaza-mare, sunt și verzi ca
frunzele, negru ca pământul gras, albi cum e zăpada
nouă...
- Bine, bine, am înțeles: când se
schimbă anotimpul se schimbă și culoarea lor.
-
Cam așa, drăguța mea, dar se schimbă și când unii – oamenii,
ca de-obicei – tulbură Natura,
cu
tot ce e-n ea.
-
Și nu o puteți apăra?
Natura,
zic de ea.
-
Cum să nu, drăguța mea! Scuturăm din când în când pământul,
răpăim cu ploaie deasă apoi
dăm
o iarnă
secetoasă,
pârjolim
când
este cazul,
doar-doar s-or potoli.
-
Asta-i răutate! se revoltă
Didi și gnomul o privește curios, cu ochii lui invizibili, mirat de
întrebarea ei.
- Tu câți ani ai, drăguța mea?
- Să tot am vreo douăzeci.
-
Aoleu, drăguța mea! Ești un pui, nu știi nimic, tu
ai multe de-nvățat, dar profesor nu-ți sunt eu, acum am aflat. Eu
te las cu bine! Deschide ochii și deschide-ți mintea. Și inima,
deschide-o de-oi putea. Ah! Tu inima ți-ai deschis-o înainte
de-a-nvăța ceva. Încearcă să nu mai încalci regulile în prima
sută de ani.
Și, zicând acestea, gnomul a plecat
zâmbind. Didi nu l-a căutat, nici nu l-a strigat. Înțelegea,
cumva, ce Bătrânul de Pădure a-ncercat să-i spună.
Fotogrfii editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/
Oh, ce poveste dulce! Mulţumim! Şi lui Didi, că a contribuit mult la ea.
RăspundețiȘtergereZi bună, Diana!
ce de braduti! wow ce varietate! ce ingenioase idei! Felicitari Diana draga ♥ Imi plac toti dar vedeta este cel incarcat cu "globuri" din nasturei! Wow, tare dragalas!
RăspundețiȘtergerePupici si imbratisari, de la trio pentru quattro ♥♥♥♥
Vai... bine ca nu a vazut Mami ca ma punea sa ii fac Gnom... O sa ii fac e clar dar ... nu chiar acum..
RăspundețiȘtergereL-as intreba pe Gnom cand... si cum sa fac cu timpul. Sigur mi-ar spune doua vorbe intelepte.. asa cum i-a spus si lui Didi.
Ma bucur mult ca l-a intalnit ca l-ai „plamadit” si poza si la talpi :D. E genial sa stii
Pup cu drag!!
Es un lindo gnomos . Esperó que no le haga daño. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereCe activitate frumoasă și în ton cu sărbătorile ce urmează să vină!
RăspundețiȘtergereSimpatic bătrânul tău! Și colecția de brazi este frumoasă. Ai scris atât de mult ultimele zile, că am reușit să citesc dar nu pot să țin pasul și cu comentariile. Pupici și aștept noi episoade din aventurile lui Didi!
RăspundețiȘtergereAm cam intarziat cu vizitele. Si daca e gnom e bine, ca de nu stiu cat timp vreau sa fac asa ceva si nu se lipeste nimic de neuroni.
RăspundețiȘtergereDelicios dialogul dintre ei. Multumesc pentru zambete, Diana draga!
Pupici si zile frumoase!❤️😘
Wăow, ce poveste minunată. M-a captivat atât de tare că nici n-am realizat că a vorbit copilul cu mine. Îmi place mult moțul tau pădure, cel tinerel.
RăspundețiȘtergereFelicitări!
A fost într-adevăr o poveste foarte frumoasă, dar și ceea ce ați făcut din nou cu atâta creativitate. 👌 Îți doresc ore frumoase și confortabile pentru toate zilele.
RăspundețiȘtergereHa ha ha...ce amuzant e gnomul tău! O idee super ai avut! Imi place colectia ta de brăduți! Felicitari. Pupici
RăspundețiȘtergere