Un gnom și un brad scosi din fire. AEC 22

În cuibul 22 din bradul-calendar am descoperit câteva fire textile: roșu, alb și verde. Cum nu știu sa croșetez – nici sa tricotez sau sa înnod, în mod deosebit – a fost cam dificil să realizez ceva din capul meu așa ca am luat model de gnom de la MNiko și model de brad din funde de la fiordaliso.

N-a fost dificil, și cum gnomii îmi plac, pe al meu l-am așezat lângă copac. Didi, hop și ea, lângă bradul fără nea.

Din firul de macrame chiar n-am știut cum sa fac ceva așa ca, deocamdată, e recuzita, pe post de zăpadă, lângă ce-a mai rămas din celelalte fire.

La Adventul Exploratorului Creativ am rezolvat provocarea 22: fire textile.

An-tan-tiri-mogodan / cara-cara-si / Principala-mo-rin-go / Tan-go! Mai am doua teme și finalizez. Tan-go!

Didi impodobeste conul. AF2/23

Didi a tot văzut de-un timp cum oamenii împodobesc brazi. S-a gândit sa împodobească și ea ceva. Nu bradutul cel frumos surpriza, de la Rux cadou primit, ci un con mai maricel.

A adunat ce-a găsit – un pompon mititel, mărgeluțe staniol – și cu grija, mai apoi, intre solzi de con i-a pus să se potrivească bine la Advent numărul doi. Apoi a stat si-a contemplat.

Se referă la tema 23 din Adventul fotografic ediția a II-a a cărei temă este (a fost) con de brad.

Craciunul pentru mine. AF2/22

Simt că e Crăciun – dincolo de simbolistica religioasă - atunci când afară e zăpadă și fulgi albi, strălucitori și reci se cern peste Natură. Bine, ar fi frumos să fie așa în cele trei luni pe care Natura i le-a rezervat Iernii. A fost iarnă sâmbătă, în 23 decembrie.

Bomboanele de pom sunt un alt simbol specific Crăciunului – nu e ca și cum nu le-as extermina și în alt anotimp (dacă ar fi prin magazine, de cumpărat) sau în alte zile, dar pentru Crăciun le cumpăr și parca au gust mai bun în chiar ziua de Crăciun. Probabil ca Didi simte la fel. Altfel de ce s-ar fi așezat printre bomboane, ca și cum le-ar ține o cuvântare?! De laudă, presupun.

Am un fel de nostalgie după acel ambalaj cu hârtie albă franjurată și staniol pe deasupra, dar dacă gustul e bun ambalajul nu mai contează așa de mult doar ca... în mintea mea, dacă e tradiție sa rămână așa, tradiție: hârtie albă franjurata, staniol și bomboana de ciocolata. Când am zăpada și bomboane de pom sigur e Crăciun. Acum am doar bomboane. Azi a fost o minunata zi de primăvară în decembrie. Poate o veni și iarna.

Pana una, alta, înregistrez postarea cu tema zilei de 22 la Adventul fotografic ediția a II-a: ceva ce vouă va simbolizează Crăciunul.

Didi admira ingerasii. AF2/21

Spiridușul, curios, nu face ceva frumos: trage cu ochiul la cei doi ingerași care au sosit cu felicitarea de la Mihaela.

O las sa își satisfacă aceasta curiozitate pentru ca e mititica și nu știe prea multe. Ii voi explica mai apoi de ce nu e politicos sa traga cu ochiul si urechea. Și pana casca ea ochii la îngerași postez tema pentru ziua 21 din Adventul fotografic ediția a II-a, care este despre ingerași.

Acadele la Advent fotografic 2/20

Didi și-a luat o bomboana de pe acum, să fie sigură ca-i rămâne și ei măcar una. Abia aștepta să se termine ședința foto, să se retragă pentru a-și savura bomboana din zahăr.

Tema zilei de 20 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a a fost acadele. Și am preparat trei bomboane alb-rosu, dar nu din zahăr, ci din paie pentru suc și alte lichide, sârmă și ață roșie și albă. Dungile nu sunt oblice pentru ca a fost necesar sa acopăr plasticul galben Pai roșu nu am – ar fi fost prea simplu și acadelele ar fi fost mai reușite, estetic (la gust sunt foarte bune! O cred pe Didi, nu fac proba).

După ce le-am preparat le-am așezat într-un vas aurit confecționat din gâtul unei sticle de plastic (sic!) învelit în staniol de la bomboane.

Credeți ca a interesat-o pe Didi originea acestor bomboane desert de Crăciun și ornament pentru brad? A gângurit: Buddy Elful a zis așa: noi, spiridușii, încercam sa rămânem la cele patru grupe principale de alimente: bomboane, bomboane baston, bomboane porumb și sirop. La ce mi-ar folosi sa știu istoria acadelelor baston?

Poate ca are dreptate: la ce i-ar folosi sa știe istoria acestor acadele? Dar tot i-am spus-o, cât mai pe scurt.

Originea bomboanelor sub forma de baston

Este incerta originea lor – în sensul ca exista mai multe variante. Oricum, cercetătorii sunt de acord ca timp de vreo 200 de ani – pana ca producția de masă să fie automatizata – au fost doar albe.

Intre aceste mai multe variante este cea referitoare la August Imgard (croitor), un imigrant germano-suedez care a decorat – în 1847, Wooster, Ohio – un mic molid albastru cu ornamente din hârtie și acadele sub forma de bastoane (albe), fiind unul dintre primii susținători în popularizarea bradului de Crăciun în S.U.A.

Și mai e varianta (intre alte variante) în care se spune ca la sfârșitul anilor 1800 un producător de bomboane din Indiana a vrut sa exprime semnificația Crăciunului printr-un simbol făcut din bomboane. Mai întâi, a îndoit sub forma de baston unul dintre bețișoarele albe, de menta, pe care le producea – albul simbolizează natura fără de păcat a lui Isus. Mai apoi a adăugat dunga roșie, care reprezintă sângele pe care Isus l-a vărsat pentru omenire. Și are forma de baston – toiagul păstorului (Isus fiind păstor de oameni). Astfel, oamenii își aminteau despre ce este Crăciunul – credea el.

Braduti impodobiti AF 2/19

În ultimele zile Didi e tot mai dezamăgită... O tot rog sa stea la pozat pentru a fi măcar un pic frumoase imaginile pe care le postez.

Îmi reproșează ca nici nu sunt atenta! Are dreptate! Ma cam grăbesc. Zilele trecute am uitat de clopoțelul din ipsos acum am uitat de brăduțul din ipsos vopsit, brăduț primit cu ocazia Calendarului ReCreativ. În schimb, am plasat-o pe ea intre operele mele.

Încă ma mai rabdă, spiridușa! Or avea, spiridușii, răbdare nelimitata sau sunt ca cei mai mulți oameni: cu răbdare limitata?

Tema pentru ziua 19 din Adventul fotografic editia a II-a este braduti impodobiti. Lângă Didi sunt cei pe care i-am făcut cu materialele descoperite în cuibul 19 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Bradul din coji de creion și carton este agățat de crenguta de brad.

Clopotei, clopotei. Advent foto 2 ziua 18

Din nou, am făcut o pauza involuntara și chiar nu știu dacă reușesc să mă încadrez în termen cu jocurile. Marți și miercuri (săptămâna trecută!), în special, au fost doua zile foarte pline – nici măcar nu am deschis laptopul. A fost de bine, nu ma plâng, doar raportez

Didi a devenit morocănoasă. Acum e în poza, înconjurată de clopoței, dar nu e si clopoțelul din ghips, descoperit în trusa exploratorului creativ, pe care l-am colorat; nu sunt în poza nici alți clopoței care ar fi meritat să fie fotografiați pentru Adventul fotografic ediția a II-a, ziua 18.

Sigur ca Didi zâmbește în poza, cu toate nemulțumirile ei! Vrea sa arate bine pentru cei care o privesc.

Editare ulterioara

Am neglijat sa prezint clopoțeii din lemn...

Sunt primiți de la Tania (http://elbosqueysussecretos.blogspot.com/) cu ocazia jocului Secret Santa (2017) organizat de Ella (care, momentan, are blogul închis).

Ziua 25 Advent Creativ si Fotografic

Azi e 26 decembrie, și recuperez restanțe.

În bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ au fost 24 de cuiburi pe care le-am deschis rând pe rând, la miezul nopții, de regula. Într-un plic separat, cu numărul 25, pentru Crăciun nu de Advent, am descoperit un om de zăpadă din lemn, foarte delicat, ca o prajiturica din aluat fraged.

Didi s-a îndrăgostit pe loc! I-a dat fularul ei, dansează cu el...! Ce sa mai: dragoste la prima vedere. Cred ca e reciproca dragostea, pentru ca omul de zăpada pare fericit – deși nu are chip (încă!) pe care sa citim fericirea lui.

Ce este Craciunul. AF 2/24

Crăciunul (Nașterea Domnului) este o sărbătoare creștină celebrata an de an în 25 decembrie (sau 7 ianuarie), pentru a reaminti ca Isus a murit pentru oameni și a înviat. Sărbătoarea face parte din cele douăsprezece praznice împărătești ale bisericilor de rit bizantin.

La începutul secolului al XX-lea a devenit și o sărbătoare/sărbătorire a familiei, respectata atât de creștini cât și de necreștini.

Celebrarea nașterii lui Isus Hristos este mai mult decât o ocazie de a decora casele, de a oferi și primi daruri; este oportunitatea de a avea o pauza în cotidianul agitat și a ne arata recunoștința pentru ceea ce avem, pentru dorințele împlinite s.a.m.d.

Tema din ziua de 24 decembrie în Adventul fotografic ediția a II-a este (a fost – iar am întârziat) despre ce este Crăciunul, de fapt.

Am ilustrat așa cum m-am priceput, cu ce am avut.

Si-a revenit programul de editare foto "online image editor"! Acum, la "spartul targului"! 😊 Bine si-asa rau! 

Crăciun fericit!

Didi e plecata cu Sorcova AEC 17

Didi a plecat cu Sorcova când a văzut primele mele încercări de a confecționa ceva din fășiile de hârtie descoperite în cuibul 17 (ratacit aici parea un bumb mic si verde) din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ. Nici eu nu mai am mult și plec cu cercul (îl voi impodobi, sa creada lumea ca e o sorcova... progresista).

Prima data am încercat sa fac o petala în stil quilling. Uuups! Fâșia fugeaaaa de parca ar fi fost obligata sa plătească pentru păcatele mele.

M-am gândit la o felicitare cu brăduț din aceste fâșii – am văzut undeva pe net. Am fost inspirata ca nu am lipit direct pe carton de felicitări! 

La fel de inspirata am fost și când n-am lipit direct pe carton pentru felicitări ceea ce-mi propusesem să fie o stea sau un fulg de nea (ca și cum ar fi totuna – dar n-ar fi prima data când ii zic stea fulgului de nea; bănuiesc, totuși, ca nu se simte jignită steaua și nici fulgul de nea nu se simte jignit). 

A treia oara am fost mai inspirata și am reușit o floare! 

Mi se pare chiar drăguța, confecționată din fâșii lipite în forma de petale și trei zulufi – în mijloc e o bulina aurie din cuibul 10 al bradului-calendar. Am atașat o agățătoare (din fășie de hârtie) și gata floarea de agățat în brad – dar au mai rămas fâșii. Și-atunci mi-a venit ideea unei sorcove!

Am luat un bețișor pentru frigărui, am ondulat fâșiile folosind foarfeca (latul), apoi le-am prins de bețișor. Mai apoi, am înfășurat pe bețișor alte fâșii de hârtie. Și gata sorcova! Didi a luat-o și-a plecat la colindat înainte de a fi momentul pentru sorcovit.

Mersul cu Sorcova

E un obicei vechi-vechi, afirma etnografii, și e practicat în prima zi a anului, în special de copii.

La început, Sorcova era o crenguță înmugurită de măr, corcoduș, gutui sau vișin care se punea în apa de Sfântul Andrei și până în prima zi a anului (de Sfântul Vasile) era înmugurită (înverzită).

Cu aceasta ocazie se urează de sănătate, de putere, de tinerețe celor care sunt colindați, prin atingerea ritmica a Sorcovei de umărul gazdei. Nici animalele, păsările de curte, vacile, oile etc. nu sunt omise de la urări.

Sorcova era considerată o bagheta magică prin care celor sorcoviți li se dădea sănătate și putere.

Textul colindului Sorcova diferă ușor în funcție de regiune. 

Nota. Fotografiile sunt editate in programul experte.com (redimensionari s.a.) si in photocollage.com pentru ca nu mai pot accesa programul preferat: online image editor (eroare de timp, zice: site-ul s-a incarcat tarziu) Un nou motiv de intarziere, pana am gasit altele si m-am obisnuit cu ele.

Cu bucurie, sanatate si toate bune sa petreceti Craciunul! 

Sa ne bucuram de darurile care ni s-au dat!

❤ Craciun binecuvantat!  ❤

Cuibul cu pufoase AEC 14

Didi crede ca nu e văzuta ascunsă după bradul verde stilizat. Privește printre crengi (am văzut doar când am editat fotografia) la ornamentele de langa ea. 

N-a vrut sa stea la pozat pentru ca nu i-am dat ei o coroniță, în acel moment, nu mai târziu. I-am spus ca-i dau după ce fac poza de grup. Probabil ca s-a apropiat pentru a fi sigură ca nu uit?! Treaba ei!

Descoperind pufoasele sârme în cubul cu numărul 14 din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ am reacționat la modul: șerpișori! 

Îmi plac șerpii și m-am bucurat să-i văd pe aceștia - e ceva timp de când nu m-am mai jucat cu un șerpișor adevarat. Nu mi-ar plăcea sa întâlnesc un piton flămând (nu e ca și cum aș avea mari șanse) sau sa calc o vipera pe coada (șansele sunt ceva mai mari – vipera neagră, de exemplu, poate fi întâlnită în zone înalte în mai toată România, mai puțin în Sud și în Est; pe lângă vipera neagră mai sunt în România doua specii: vipera cu corn, mai mult spre Vest, și vipera de stepă, care e în pericol de dispariție, în zona Delta Dunării).

Revenind la șerpișorii din cuib... În lume exista șerpi care au astfel de culori (nu doar o singura culoare, dar, preponderent, una dintre aceste culori). Șarpele de porumb, de exemplu, care trăiește în nu mai știu care America, este portocaliu cu galben – deși nu e veninos umanoizii îl ucid când îl întâlnesc. Exista și o specie/subspecie de șarpe vernil – nu mai știu unde – s.a.m.d. pentru toate culorile acestor șerpișori.

Coronita din colajul imediat mai sus e confectionata dintr-un singur fir pufos.

E prima data când ma joc cu astfel de șerpișori. Primul ornament pe care l-am făcut este clopoțelul, după un model găsit aici:

https://www.youtube.com/watch?v=pbG0ycVssOM

Mărgelele din filmulețul cu instrucțiuni sunt mici și sidefate – am folosit margele mari pentru ca prin cele sidefate și colorate pe care le am nu trece puful (sârma intra, dar puful se zăpăcea).

Coronițele și bradul stilizat (foto colaj imediat mai sus) sunt după modele găsite aici:

https://www.youtube.com/watch?v=pdOxmyKqiWU

Acum kitschul, pe care l-am vrut șarpe dar care pare... dropie groaznic stilizata. Nu am găsit un model pentru confecționarea șerpilor din sârma cu puf așa ca... mi-am imaginat unul – doar ca ceea ce mi-am imaginat n-am reușit sa pun în practica. Sunt sigură ca voi desface acest șarpe pentru ca-i păcat de sârma cu puf. De ce am postat, totuși, ceea ce... nu mi-a reușit?! Pentru ca... am făcut ce se vede mai jos:

Editând fotografiile, cele editate se salvează într-un fișier dat și acolo, cu aceasta ocazie, am văzut și poza făcută unei excrescențe dintr-un ardei capia, cândva în vara, dar despre care nu aveam de gând sa scriu, doar ca... văzând-o, parca am văzut sarpele confecționat de mine:

Excrescenței i-am atașat atunci doua scobitori, cu rol de picioare, si ceva material albastru, imaginându-mi un... flamingo cu picioarele in apa! (intre timp s-a uscat și a rămas mai nimic din el) 

Fotografiile sunt editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/

Batranul de padure si Didi AEC 15

În sfârșit, nasturii mi-au vorbit. De fapt, mi-a șoptit Internetul că din nasturi pot să fac un gnom minunat pentru ziua cincisprezece în Adventul Exploratorului Creativ, unde-n cuibul din brăduț unșpe nasturi am găsit. Am mai pus apoi o bilă, o sârmă cu puf pe ea (din cuibul numărul 14 – ce noroc cu ea!), o barbă lungă și albă și un nas pompon pufos. Din față, din spate si chiar la tălpi eu l-am pozat.

N-aș zice că-i minunat ceea ce-am realizat, dar cum viață el a prins îi ține de urât, o zi, spiridușului Didi. Gnomul stă și așezat, dar poate sta și agățat.

Didi l-a privit chiorâș. Parcă, parcă, de ceva îi amintea. De ceva, de cineva? Asta-i foarte important, că ceva e fără viață, cineva e plin de viață. O fi așa, n-o fi așa? Ursul este plin de viață, deci el este cineva, dar în lege e ceva... Cum s-ar zice, doar un bun. Gnomul deci, e ceva sau cineva? Didi-ar zice cineva – pentru ea au viață toate: pietrele, paiele, valurile, malurile. Având astfel de dilemă începe să creadă c-a stat prea mult printre oameni. Hai, Moș Crăciun, hai! Vreau să mă sfătuiesc cu tine!

- Ce faci, Moșule de Pădure? îl întreabă ea, căutând un subiect.

- Totul, draga mea, dar nu-mi mai zi moșule, căci sunt în floarea vieții la cei două sute de ani ai mei.

- Păi, nu așa vă zice vouă? C-aveți, toți, bărbi mari și albe și ochii nu vi-i arătați. Voi aveți ceva de-ascuns de nu priviți direct spre nimeni și nimic?

- De ascuns avem cu toții, da’ de ce să ne stricăm privirea spre ce nu ne-ar plăcea? Nu știi niciodată când ceva aiurea îți apare-n față. Celelalte simțuri, toate, ne sunt mai mult decât de-ajuns. Nu e Moș, ci e Bătrân - e cu sens de înțelept.

- Ce culoare-s ochii tăi, dacă tot vorbim de ei?

- Tu vorbești de ochii mei, dar pentru că vrei să știi: sunt albaștri cum e cerul fără nori vara în amiaza-mare, sunt și verzi ca frunzele, negru ca pământul gras, albi cum e zăpada nouă...

- Bine, bine, am înțeles: când se schimbă anotimpul se schimbă și culoarea lor.

- Cam așa, drăguța mea, dar se schimbă și când unii – oamenii, ca de-obicei – tulbură Natura, cu tot ce e-n ea.

- Și nu o puteți apăra? Natura, zic de ea.

- Cum să nu, drăguța mea! Scuturăm din când în când pământul, răpăim cu ploaie deasă apoi dăm o iarnă secetoasă, pârjolim când este cazul, doar-doar s-or potoli.

- Asta-i răutate! se revoltă Didi și gnomul o privește curios, cu ochii lui invizibili, mirat de întrebarea ei.

- Tu câți ani ai, drăguța mea?

- Să tot am vreo douăzeci.

- Aoleu, drăguța mea! Ești un pui, nu știi nimic, tu ai multe de-nvățat, dar profesor nu-ți sunt eu, acum am aflat. Eu te las cu bine! Deschide ochii și deschide-ți mintea. Și inima, deschide-o de-oi putea. Ah! Tu inima ți-ai deschis-o înainte de-a-nvăța ceva. Încearcă să nu mai încalci regulile în prima sută de ani.

Și, zicând acestea, gnomul a plecat zâmbind. Didi nu l-a căutat, nici nu l-a strigat. Înțelegea, cumva, ce Bătrânul de Pădure a-ncercat să-i spună.

Fotogrfii editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/

Anticamera la Craiasa Iernii. AEC16

Fără stare, fără stare, Didi a plecat la plimbare. Și mi-a zis doar într-o doară că la Zâna Iarna pleacă, să solicite ninsoare. Am încercat s-o conving sa aștepte până la solstițiu de iarnă – mai sunt câteva zile pana-n 22 – dar ea nu și nu! Nu oprești un spiriduș când ceva în minte-și pune.

Repezită cum e ea, a plecat pe-o pală de vânt și s-a oprit în anticamera Castelului de Gheață.

A așteptat ce-a așteptat, pe un fotoliu special – singurul mai călduros de-acolo, special pregătit pentru vizitatori, cum ulterior a aflat. Și tot atunci a aflat ca neavând programare va trebui sa aștepte până iarna viitoare.

S-a întors cam bosumflată și mi-a povestit pățania. Nu mi-a zis-o-n față, dar părea să-mi spună ca am avut dreptate și, poate, trebuia sa aștepte până la solstițiu. Am consolat-o imediat, spunându-i ce deși n-a reușit în misiunea ei ar trebui să se bucure ca puterile de spiriduș încep să-i revină. Ai plecat pe-o pală de vânt – i-am zis. S-a luminat deodată! Atât de obișnuită fiind cu deplasări rapide cred ca și-a urmat instinctul și nici nu și-a dat seama ca poate din nou sa depășească viteza sunetului în deplasări.

Bucuroasă acum, mi-a povestit cum a fost și-a insistat pe amănunte, pentru ca tema zilei de 16 decembrie în Adventul Exploratorului Creativ este despre tubulețe de hârtie. A fost martoră când din cuibul 16 al bradului-calendar am scos punguța cu tuburi din hârtie.

Ne-am bucurat împreuna atunci și sa vezi coincidenta! Fotoliul (înalt de 7 cm și diametru de 6 cm) pe care a așteptat în Castelul de Gheață era confecționat dintr-un recipient de plastic garnisit cu tubulețe din hârtie. 

Și sfeșnicul (înalt de 17 cm – de la bază în vârful lumânării din mijloc - lățimea brațelor de 6 cm) avea în structură tubulețe din hârtie, doar ca erau învelite în folie de aluminiu, la fel și brațele, la fel ca tija principala a sfeșnicului – cilindrul cel mai gros, în care erau introdu-se trei bucăți de sârma tare, la capetele cărora erau fixați trei nasturi plați și trei bombați, înveliți în folie de aluminiu. 

Lumina caldă a lumânărilor era dată de trei sârme moi, roșii, care erau umplute cu silicon cu sclipici.

A povestit cu atâta entuziasm încât simțeam că eu le-am confecționat.

Fotografiile sunt editate in programul online gratis: https://www.online-image-editor.com/

Lumanare stitching card AF2/16

De data aceasta Didi are numai rol decorativ. A fost extrem de liniștită Poate a obosit când s-a cățărat sa ajungă la Moș Crăciun.

Pentru ziua de 16 decembrie în Adventul Fotografic ediția a II-a tema este lumânare. Am considerat potrivit sa prezint o lumânare cusuta, în tehnica stitching. E un mini tablou, nu felicitare. Didi pare sa admire ce-am făcut, dar ea nu e specialista și nu vede pe unde am greșit.

Am colorat printre firele roșii (ale flăcării), in jurul lor, și printre firele verzi (corpul lumânării și suportul). În jurul flăcării am dat și cu puțin lipici cu sclipici și am adăugat tabloului patru paiete (lipite suprapus câte doua: auriu peste negru) descoperite în cuibul zece din bradul-calendar pentru Adventul Exploratorului Creativ.

Am ales aceasta lumânare pentru ca atunci când am primit de la Mihaela tiparele (și tot ce mai trebuie pentru a lucra, inclusiv o floare inceputa) m-am avântat sa înțep carton și sa cos. Am făcut mai multe modele atunci – și nu-mi venea a crede cât de mult îmi place s-o fac, deși m-am tot plâns ca nu-mi place sa cos cu mana! Nu doar ca am cusut în aceasta tehnica, dar am lucrat câteva felicitări și in stil spirelli. Iris folding am făcut doar trei – mai sunt doar doua la mine (le vine și lor rândul la prezentare).

Am primit tipare și instrucțiuni mură în gură, dar la modelele complicate tot greșesc! Cu tiparul în față! Cu indicațiile scrise! În fine, asta-i alta poveste (nu-l bârfesc acum pe neuron).

De la Mihaela am învățat despre:

Stitching card

https://mniko.blogspot.com/2022/03/stitching-card-felicitari-cusute-pe.html

Iris folding

https://mniko.blogspot.com/2022/03/iris-fonding-card-tutorial.html

Spirelli card

https://mniko.blogspot.com/2022/03/spirelli-card-cum-sa-faci-un-sablon-in.html

Am învățat și altele, dar ma refer doar la acestea aici. Eh, învățat e cam mult spus, pentru ca, așa cum am scris mai sus, ma descurc și nu prea, da-mi place de numa’!

Didi se catara pe beteala AF2/17

S-a odihnit Didi, cât s-a odihnit, șezând direct în zăpada, meditând la fesul de elf care i-a căzut în poală, la Moș Crăciun care staționa pe-o culme și când s-a dezmeticit renul nu mai era, și nici familia omuleților de zăpada. Ridicând privirea spre culme l-a văzut pe Moș Crăciun staționând în continuare. Poate chiar aștepta ca ea să-i ducă fesul elfului neatent și căruia, acum, probabil, ii îngheață urechile – nu se potrivește elfilor orice fel de fes; trebuie să fie magic. Poate ca magic era fesul verde cu roșu așa ca Didi s-a hotărât sa urce la Moș Crăciun și la renul cu nasul roșu care păreau ca așteaptă ceva.

A observat repede beteala-liana (care nu era acolo când ea se odihnea). S-a opintit un pic și hopa-sus! Ups! Nu-i așa ușor cum pare!

Fesul elfului i-a scăpat în valurile aurii – despre care nu-și amintea sa fi fost acolo când a început cățărarea. Va cobori după el, și va urca din nou. Nu-i prea convenea, dar dacă tot s-a luat c-o treaba s-o ducă la capăt.

Va asigur ca Didi a ajuns cu fesul la Moș Crăciun, dar nu știu dacă fesul era motivul pentru care Moș Crăciun staționa pe culme, cu "luminile de avarie" aprinse.

Aceasta poveste cu tema zilei 17 fiind beteala are un final incert, dar nu și poza pentru Adventul fotografic ediția a II-a: poza e finalizata cu certitudine.

Figurine de Crăciun Advent foto 2/12

Didi se odihnește un pic. Se bucura de alb – vrea și zăpada, dacă tot e alb în jurul ei. După ce-a spionat ciudățeniile de spiriduși cu fesuri verzi se simte epuizata (probabil ca spionatul epuizeaza). Sade într-un colt și... Hopa! În poală ei aterizează un clop de spiriduș! O spionează elfii pe ea, acum? A privit în jur, irata și... Colo un ren cam ciudățel, lângă ea, o familie de omuleți de zăpada – le zâmbește, ei răspund, apoi își văd de ale lor. Și sus, pe coama unui deal, se aude sunet de zurgălăi. Când ridica privirea... Moș Crăciun cu renul Rudolf tocmai sunt în trecere. Probabil ca Moșul face proba săniuței. Dar de ce staționează? O fi căzut din sania lui fesul verde din poala ei, și-acum Moșul îl caută?! Dacă-i așa va afla. Ii e prea lene să se ridice, sa facă semne, sa strige (dar vrea cadouri de la Moș!)

Profit de neatenția spiridușei Didi și fac o poză pentru Adventul fotografic ediția a II-a, tema zile de 12 decembrie fiind figurine de Crăciun: ren, om de zăpada, Moșul, spiriduș etc..

Am rezolvat repede tema aceasta. Ce bine ca Didi se odihnea și visa cu ochii deschiși – am făcut doar poza! De era Didi atentă... mamă, mamă ce talente mai făcea!