Ziua a 15-a a sosit cu un drăguț om de zăpada pe care Didi l-a luat în primire imediat. Șed alături în zăpadă și tot șoșotesc de zor (nu-mi dau seama în ce limba își vorbesc – nu e ceva care să-mi sune chiar și numai vag cu ceva cunoscut – ceea ce ma duce, din nou, spre ideea ca Didi e spiriduș de iarna și, probabil, sub fesul acela înalt al ei și-a ascuns urechile cu vârfurile lungi (cele mai lungi vârfuri le au la urechi spiridușii de iarna). Nu a recunoscut când am întrebat-o, dar e a doua oara când se comporta ca și cum ar fi. Sa o întreb ce fel de iarna va fi aici, și când? De mi-ar răspunde... mi-ar plăcea răspunsul? Cine adresează o întrebare trebuie să-și asume răspunsul.
Nu-s invidioasa de apropierea dintre ei, dar mi-ar fi plăcut sa nu ma ignore chiar așa. Oh, de fapt, nu m-au ignorat: mi-au solicitat sa ii fotografiez. Si le-am făcut poze, da.
E o încântare aici pe blog la tine. Numai povești minunate care te fac să râzi bine.
RăspundețiȘtergereFrumoasă transformarea omului de polistiren. Acum chiar a devenit om de zăpadă.
Imi place mult omul de zapada. Ce dragut ca are "mana" din ramurica! Imi place muuult! ⛄Si proportia dintre Didi si omul de zapada este agreabila! 😘🤗
RăspundețiȘtergerePupici si imbratisari de la Trio pentru Quattro 🐾😘🤗💞
Daca ai stii cat am cautat un varf de creion portocaliu. eran sigura ca am nu unul ci doi in ascutitoare :)))))))). Ah ce ma bucur ca ai folosit tu unul - tare as fi vrut sa vad cum arata. Super ii vine.
RăspundețiȘtergereSi crenguta e faina. Dar ce au avut cu gardul? zau asa... ce oameni. Asa au distrus in parcare unii gardul viu...la noi. PFFF.
Imi place foarte mult poza cu cei doi stand la povesti :D.
Pupici cu drag!!