De ce i-au făcut aici?

In peregrinările zilnice merg des cu autobuzul și, din când în când, aud și conversații care nu mă privesc. In general, reușesc să nu ascult, dar sunt unele conversații care caracterizează, practic, oamenii. 

Săptămână trecută, in autobuz, stăteam în picioare undeva la mijlocul autobuzului cu trei uși, unde e locul mai larg. In dreapta, pe doua scaune, două femei discutau de zor ele știu ce. La un moment dat, aud cuvântul imigranți și... ciulesc urechile. Femeia A, să zic așa, spunea că așa cum românii au plecat în alte țări au venit și în România străini care, unii, au făcut copii aici. Femeia B, revoltată, zice, destul de tare: Să plece cu plozi cu tot! Cine i-a pus să facă aici copii?

Femeia A a replicat că ea are nepoți născuți în străinătate și nu i-ar plăcea ca țara gazdă să-i trimită în România. Sunt cazuri diferite! pare că dă înapoi femeia B. Femeia A încearcă să explice că nu e prea diferit, B insistă că e, A își argumentează părerea în mai multe feluri și B se enervează, așa că se răstește: Mie nu-mi pasă! N-am pe nimeni în străinătate! 

Femeia A nu a mai insistat. Din atitudinea lor, bănuiesc că se cunoșteau, nu erau doar două femei cu chef de vorbă în autobuz. M-am gândit că ceea ce susține femeia B e prostie...

Sigur că nu e prima discuție de gen pe care am auzit-o (și citit-o) in ultimul timp și, poate, n-o povesteam in scris aici dacă nu s-ar fi adunat prea multe perplexități care, cumva, mă sperie. Sunt sigură că mulți gândesc astfel, zi și noapte, la orice nivel intelectual ar fi, doar că își țin pentru ei părerile de gen. Sunt însă momente când cei mai mulți își strigă adevăratul eu. Poate e doar prostie, nu răutate sau... un amestec nefericit de răutate și prostie?!