Guguștiucul a ales. MFC

Miercurea fără cuvinte e jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Ucenicul. Miercurea fără cuvinte

Fotografie pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (18 decembrie 2020)

Biserica Neagră. M-a amuzat cum a interpretat autorul fotografiei legenda despre căderea ucenicului: „Am auzit că porumbelul nu s-a lăsat prins”.

*

Jocul Miercurea fără cuvinte e găzduit pe blogul Povestiri de lecturi școlare (2);

Jocul Wordless Wednesday e găzduit pe blogurile: Comedy plus, Natasha Musing, image-in-ing, My Holiday Photos.

Jocul My Corner of the world e găzduit pe blogul photographing New Zeeland în fiecare miercuri; tabelul de deschis o săptămână.

Jocul Garden Affair este găzduit pe blogul Jaipur Garden.

Crăciun fericit! 

De strajă. Miercurea fără cuvinte!

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte!, joc inițiat și găzduit de Carmen, și pe care Călin Hera l-a gazduit doi ani.

Sursa foto: ExtremeTravel and Adventure (februarie 2018)

HAPPY WW!

Printre statuile Braşovului. Miercurea fără cuvinte

Monument proiectat şi executat de Roman S.A. Braşov

Statuia lui Andrei Muresianu (stanga) e din piatra, opera sculptorului Virgil Fulicea;
Nicolae Titulescu, in bronz, opera sculptorului Doru Drăguşin

Horea, Closca si Crisan, pe str. Mihai Viteazu nr. 5

1. "Vanatorul", pe Biserica "Sf. Gheorghe",  Bd. 15 Noiembrie
2. "Femeie citind", pe o cladire de pe str. M. Eminescu
3. pe o cladire de pe str. Republicii

Yitzhak Rabin, monument amplasat in 2004, de Fundatia "Romania Mare" 

Undeva in cartierul Valea Cetatii (nu e statuie, dar....)

Sursa foto: Brasov, orasul sufletului meu.

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte! Jocul pornit de Carmen şi continuat de Călin. Sunt invitaţi în joc toţi cei care doresc. Regulamentul e scris pe blogul lui Călin. Provocarea pentru azi: Statui

Mai multe statui si basoreliefuri (si altele) aici:

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos/a.206365056158847.45075.194290324032987/207448026050550/?type=3&theater

HAPPY WW!

Urmarit general. Miercurea fara cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte (49), la Carmen.

Sursa foto: https://www.facebook.com/ExtremeTravelandAdventure

actualizare 2021: adresa paginii s-a schimbat intre timp, foto nu mai sunt in albumele actuale

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - legende

Coroana lui Solomon

În Biserica Neagră ar fi ascunsă coroana regelui Solomon care, urmărit fiind, și-a ascuns coroana la rădăcina unui arbore. În Geografia comitatului Brașov (de Ion Dariu, 1910) scrie ca un ţăran, ducându-se în pădure după lemne, află coroana lui Solomon şi o dete primarului din sat. Iar coroana lui Solomon s-a depus în Biserica Neagră spre păstrare.

Numele acestui rege Solomon este legat și de ceea ce numim Pietrele lui Solomon, unde este azi loc de picnic și locul unde se întâlnesc Junii Brașovului la serbările câmpenești.

Pe această temă circulă cel puțin trei legende. Una vorbește despre un rege ungur numit Solomon care ar fi fost alungat de mama sa pentru că şi-a omorât fratele, succesorul de drept la tron. Ea l-a blestemat pe Solomon să moară în clipa când va fi văzut de un om de rând. Solomon s-a refugiat la valahii din Şchei, unde a stat ascuns dar, până la urmă, un şcheian i-a zărit chipul şi i-a anunţat pe localnici. Atunci blestemul s-a împlinit şi Solomon a murit, iar coroana i-a căzut de pe cap la rădăcina unui copac bătrân. Dar există și varianta că și-ar fi ascuns el coroana, încercând să treacă drept om de rând și să scape de urmăritori. De aceea, se zice, vechea emblemă a Braşovului este coroana cu 32 de rădăcini, simbolizând cele 32 de sate subordonate Braşovului. În a doua legendă se zice că Pietrele lui Solomon sunt cei doi munţi peste care un rege ungur a încercat să sară călare. A scăpat cu viaţă, dar duşmanii lui au căzut în hău. Înainte de cădere coroana lui a ajuns la rădăcina unui copac. A treia versiune le îmbină pe primele două: pe un munte, Solomon a văzut un cioban care-şi păştea oile. De frică să nu-i vadă chipul, regele a tras brusc frâiele calului; animalul s-a speriat şi, nechezând, a atras privirea ciobanului. Un fulger a lovit stânca pe care se afla regele, despicând-o în două. Hăul l-a înghiţit pe Solomon cu cal cu tot, dar a mai apucat să îşi aşeze coroana la rădăcinile unui copac.

Incizii in blocurile bisericii

Incizii adânci în blocurile de calcar sau gresie ale paramentelor sau soclurilor bisericilor medievale.

Cel mai adesea sunt întâlnite în apropierea portalurilor de la intrări; pot fi observate și pe zidurile Bisericii Negre. Cercetătorii nu au ajuns la o concluzie definitivă (cel puțin nu am aflat să fi ajuns) pentru aceste aparente gesturi de vandalism, dar au făcut speculații. Speculația care pare a fi acceptată mai des este aceea conform căreia soldații care plecau la război, după ce primeau dezlegarea de păcate, își încercau armele pe zidurile bisericii - probabil într-un fel de ritual (sau doar superstiție). Mai rar sunt pe socluri sau pe zidurile simple, dar întotdeauna în exterior. Unii au zis că soldații își ascuțeau armele pe pietrele sfințite, alții că doar le frecau de pietre pentru a conferi lamelor sau vârfurilor armelor o parte de sfințenie. Totuși, astfel de incizii apar nu numai la biserici, ci şi în cetăţi ori construcţii civile contemporane - afirmă alții. Au fost definite neutru drept caneluri de şlefuire.

Poarta Spovedaniei

La Biserica Neagră sunt întâlnite pe ambele laturii ale așa-numitei Porți a Spovedaniei aflată pe latura de sud-vest a bisericii (dinspre curtea liceului Honterus).

La Poarta Spovedaniei, în vreme de război, preotul ieșea și citea din cartea sfântă în special pentru cei care urmau să apere zidurile cetății. Spovedania, se zice, este o poartă spre Rai. Botezul este calea de intrare în creștinism și marchează momentul când păcatul strămoșesc precum și greșelile și păcatele săvârșite de cel ce urmează a fi botezat sunt iertate, dar această inimă curățită nu se păstrează indefinit și de aceea a fost rânduită spovedania, iar cei care plecau la luptă își doreau cu atât mai mult să-și mărturisească păcatele și să obțină iertarea pentru că era probabil să piară. Credincioșii nu se pot mântui, nu pot intra în Rai, dacă nu se spovedesc și nu se împărtășesc după cum a poruncit Isus Hristos: Dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sangele Lui, nu veți avea viața în voi (Ioan 6, 53).

Statuia calfei 

Pe latura de nord a edificiului se află o statuie ce pare a fi a unui zidar, statuie despre care se știu și nu prea se știu multe, pentru că există diverse variante, mai ales că nu e caracteristică lăcașurilor de cult.

Legenda spune că acest tânar pietrar a lucrat la ridicarea bisericii și era cea mai talentată calfă și ceilalți începuseră să-i ceară sfatul, astfel încât și-a atras invidia meșterului care, temându-se ca acesta să nu-i ia locul, l-a împins de pe schelă.

În altă versiune se spune că la construirea bisericii meșterul şi-a pedepsit calfa care aparent era un copil şi nu măsurase adecvat peretele bisericii; l-a urcat pe acoperiş și i-a cerut să privească în jos, să-și vadă greșeala - copilul s-a dezechilibrat și a căzut. În altă variantă a fost împins de meşterul care era nervos pe incapacitatea lui de a-şi duce lucrurile la bun sfârşit.

Meșterul s-a căit mai apoi și a pus să fie ridicată acea statuie; alții spun că au ridicat statuia colegii calfei iar meșterul s-a autodenunțat și a fost condamnat la moarte. Se poate, totuși ca cineva să fi căzut de pe zidul bisericii (la astfel de construcții e puțin probabil să nu fi existat victime, dar aceasta să fi fost una mai deosebită și de aceea există statuia) - statuia reprezintă un copil care pare că măsoară înălţimea turnului cu o sfoară, metoda utilizată în construcţiile de mari dimensiuni.

O altă versiune despre statuia copilului de pe Biserica Neagră spune că a fost vorba de un accident: fiul unuia dintre muncitorii care lucrau la refacerea bisericii a venit în vizită la tatăl său, care lucra în acel moment pe acoperiş. Copilul a urcat şi el şi a mers până la marginea acoperişului, să vadă cât este până jos. S-a aplecat peste margine, şi a căzut. Plin de durere că unicul său fiu a murit, bărbatul a comandat o statuie care îl înfăţişa pe copil în poziţia în care l-a văzut ultima oară.

A patra versiune vorbeşte despre calfă ca fiind copilul unei călugăriţe, Barbara (fiica unui pălărier) , pe care au abuzat-o soldaţii care păzeau cetatea. Ea a născut un băiat, Thomas, care l-a vârsta de 15 ani a fost dat calfă la un meşter tâmplar, cel mai bun din zonă. Când un vânt puternic a distrus acoperişul bisericii Sfânta Maria (Biserica Neagră), tâmplarul a fost tocmit să îl repare. Meşterul punea laţii şi tânărul ucenic îi dădea tiglele. La un moment dat, Thomas a scăpat o ţiglă, s-a repezit să o prindă şi aşa a căzut de pe zid. Meşterului i-a părut tare rău pentru tânărul pe care îl îndrăgise şi a ridicat o statuie exact în locul de unde a căzut băiatul. Barbara a suferit mult după copil şi, pentru că necazul nu vine niciodată singur, tatăl ei a fost printre cei care s-au răsculat împotriva asupritorilor şi a fost executat. Tânăra a fugit pe Tâmpa şi s-a ascuns în peştera care, mai târziu, va fi numită Peştera Călugăriţei.

Pe lângă aceasta statuie, însă, pe contraforţii naosului se aflau odinioară şi alte statui - se pot observa urmele unor piloni pe care au fost postate; din cauza degradării au fost adăpostite în interiorul bisericii: o femeie îngenunchiată, un leu, un vultur şi un războinic cruciat. Statuia tînărului zidar este singura care a fost restaurată.

Sursa fotografii: Brașov, orașul sufletului meu

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Surse info, intre altele:

http://www.medievistica.ro/pagini/monumente/texte/cercetarea/incizii/incizii.html

http://tarabarsei.eu/arhitectul-invidios/

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpresp=mozaics_id=131906

Vezi si: Biserica Neagra - file de istorie; Biserica Neagra - mostenire culturala; Biserica Neagra - turnul cu clopote si ceas; Biserica Neagra - descoperiri recente

Statuia lui David

Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, grație grupurilor statuare Pietà și David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât și la Florența.

La 8 septembrie 1504 a fost dezvelită statuia lui David, plasată în fața clădirii Palazzo Vecchio, în Piazza della Signoria. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piața Signoria din centrul Florenței. Originalul se află, din 1873, expus la Galleria dell'Accademia din Florența, pentru a fi ferit de intemperii, iar în piață e plasată o copie.

Statuia lui David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al Florenței.

sursa

La 26 aprilie 1527, poporul florentin a pus stăpânire pe Palazzo Vecchio, constrângând Signoria să-i declare pe Medici rebeli. Aceștia au strâns cinci mii de soldați care au încercuit Piazza della Signoria. Asediații s-au apărat aruncând diferite proiectile asupra trupelor familiei Medici. Unul dintre proiectile a atins statuia David sculptată de Michelangelo, spărgându-i, în trei bucăți, brațul stâng. Vasari, însoțit de prietenul său Francesco Salviati, le-a recuperat. În 1543, la ordinul lui Cosma di Medici, brațul stâng al statuii a fost restaurat.

Este o statuie de marmură albă care măsoară 4,34 m (5,17 m împreună cu soclul) a unui bărbat nud. Statuia îl reprezintă pe eroul biblic David și a fost realizată dintr-un bloc de marmură albă de Carrara, abandonată după eșecul altor sculptori.

Blocul de marmură din care Michelangelo l-a sculptat pe David fusese extras din carierele de la Carrara, pentru sculptorul Agostino di Duccio. Acesta proiecta, în 1463, să sculpteze figura gigantică a unui profet, pentru una dintre nișele de la tribuna de nord a Catedralei Santa Maria del Fiore din Florența. Trebuia să fie perechea statuii lui Iosua, concepută de Donatello, cu cincizeci de ani mai devreme. Realizarea proiectului s-a dovedit un eșec, iar sculptorul a trebuit să abandoneze blocul de marmură, după trei ani. Zece ani mai târziu, Antonio Rossellino a încercat să încheie el lucrarea abandonată, dar a fost nevoit, la rândul său, în fața dificultăților întâlnite să abandoneze lucrarea. Blocul de marmură nu era destul de compact, prezenta multe vine, și, mai presus de toate, era foarte îngust; s-ar fi potrivit mult mai bine unor sculpturi gotice, decât celor musculoase și masive ale Renașterii.

Michelangelo a știut să profite de strâmtimea blocului de marmură și să forțeze unul din defecte (o spărtură în care artistul a săpat spațiul dintre brațul drept și tors) în favoarea sa. Michelangelo l-a reprezentat pe David cu praștia în mână, chiar înainte de lupta cu Goliat.

sursa

Michelangelo Buonarroti Simoni (n. 06 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.

Ce mai fura romanii

Specialistii in distrugere din Iasi s-au gandit la cateva busturi din bronz aflate in Parcul Copou.

La mai putin de 50 de metri de Teiul lui Eminescu se aflau busturile lui Ciprian Porumbescu si Nicolae Gane, iar pe o alee, spre intrarea in parc dinspre strada Aurora, se afla bustul din bronz al lui Barbu Stefenescu Delavrancea si pentru ca agentii de politie sunt in numar prea mic in urma restructurarilor parcul era ca un sat fara caini si busturile au fost insusite intr-o noapte de Martie, in perioada cand romanii erau cu gandul si fapta indreptate catre femeile de langa ei. Busturile au fost smulse de pe socluri. Gura targului zice ca erau pe acolo si ceva camere de supraveghere, dar numai pentru impresie artistica, asa ca nimeni nu a fost imortalizat.

S-au gasit resturi din busturi intr-un centru de colectare fier vechi si s-a stabilit - se pare - ca sunt din busturile furate si faramate pentru ca trei tineri sa faca rost de bani pentru bautura, tigari si jocuri de noroc (parca era “pentru bautura si femei” dar jocurile de noroc au devenit mai incitante pentru cei care beau prea mult, in special).

Reconstituirea ar arata cam asa: trei indivizi, cu un carucior, merg noaptea in parc, se muncesc cu busturile care sunt acolo de 93 de ani si, fiecare, cantaraste cca 100 de kg, le incarca in carucior si… apoi intr-un taxi si pleaca spre casa altuia, intr-un cartier marginas, unde le fac bucati apoi le vand la centre de fier vechi pentru suma de 3000 de lei, cand valoarea lor era de 200000 lei. Chuck Norris ar fi invidios pe forta acestor tineri romani care vor sa redecoreze parcurile cu arta din domeniul absurdului.

Cei trei care au ramas fara busturile expuse in parcul din Iasi sunt:

Nicolae Gane, scriitor si om politic roman (ales de 5 ori primar al orasului Iasi), ales membru titular al Academiei Romane (1908), nascut la 01.02.1838, Falticeni, decedat la 16.04.1916, Iasi.

Ciprian Porumbescu, compozitor roman (Crai Nou), nascut Ciprian Golembiovski, la 14.10.1853 la Sipotele Sucevei, Bucovina, decedat in 6.06.1883 la Stupca (azi Ciprian Porumbescu), judetul Suceava.

Barbu Stefanescu Delavrancea (n. 11.04.1858, Bucuresti – d. 29.04.1918, Iasi) – scriitor (basmul Neghinita, intre altele), orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei (Iunie 1899 - Februarie 1901). E tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea (a cantat, adesea, in concerte cu George Enescu) si al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania.

Vor fi acesti critici fundamentalisti de arta pedepsiti exemplar pentru distrugerea patrimoniului? Probabil vor primi amenda penala, pe care nu au din ce sa o plateasca si nici urmarita silit nu poate fi pentru ca e foarte probabil ca specialistii sa nu aiba bunuri, ca loc de munca aproape sigur nu au. Vor fi amendati proprietarii centrelor de colectare fier vechi? Poate da, poate ba - in functie de cine conduce afacerea, in actele de la Registrul Comertului, sau dincolo de aceste acte. Pot fi trasi la raspundere angajatii de la centre pentru ca au primit bucatile de bronz? Pot ei sa-si dea seama ce li se aduce spre cumparare? Taximetristul care a carat busturile nu s-a intrebat nimic? Si cate curse a facut?

Ar fi usor - cred - sa scada numarul faptelor de acest gen daca s-ar aplica legea si, eventual, s-ar modifica pe ici-colo pentru ca cei de la colectare de fier vechi sa nu primeasca una-alta (numite prin lege) de la persoane fizice, ci numai de la institutiile in posesiunea carora se presupune ca trebuie sa fie. Ca exemplu: bucati din sinele de tren numai de la CFR, de la persoana care are mandat pentru a aduna resturile si a le valorifica si capacele de canal de la regiile de apa-canal, in aceleasi conditii etc. Oare nu se doreste scaderea numarului in cazul acestui gen de furturi? Nu exista lege sau nu se aplica (si) pentru ca muritorii de foame - cei care culeg (= smulg din instalatii functionale) firele din cupru, ca exemplu - sa nu ajunga a cere - si obtine - ajutor social de la primariile unde isi au resedinta? Poate ca raspunsul e chiar mai simplu: indiferenta.

Miercurea fără cuvinte (47) - Prințul din parcare

Postarea participă la Wordless Wednesday! la CARMEN (Între vis și realitate)

         HAPPY WW TUTUROR!