Din învățăturile buddhismului tibetan

Cei mai mulți tibetani practică budismul tibetan sau o colecție de tradiții native cunoscute sub numele de Bön - absorbite în budismul tibetan. Budismul tibetan e caracteristic Tibetului și regiunii munților Himalaya; e o învățătură complexă și sincretică.

Învățăturile religiei Bön se bazează în principal pe învățăturile ascunse și pe viziuni ale unor învățați. 

Există și o religie tradițională, numita religia oamenilor. Buddhismul și religia Bön (sau Bon) alcătuiesc religia zeilor.

Religiile tibetane nu sunt străine de hinduism (Tantra și Yoga, in special) și nici de daoism. 

Și în religia tibetana, omul are o condiție divină și e o ființă spirituală, care urmează îndeaproape modelul zeilor.

Din spusele lui Buddha:

Cei care se diferențiază, veniți în existență, se afundă în existență, glorifică existența.

Ia seama la această lume pestriță, cufundată în ignoranță, plină de ființe îndrăgostite de plăcere și înrobite! 

Dacă un om nu se antrenează în orice ocazie, dacă el nu există pentru un altul, dacă el nu trăiește pentru binele celorlalți, - atunci, într-adevăr, el nu este călăuzit de viața sfântă!

In lumea Occidentală modernă, yoga e practicată, in general, pentru armonie si sănătate la nivel fizic, emoțional, mental; poate fi o cale de autocontrol, de cultivare a compasiunii, a introspecției, o cale de creștere spirituală. La nivelul cel mai înalt, însă, Yoga înseamnă eliberarea de lumesc; eliberarea de simțuri, de emoții, de ego, de minte și de corp, ajungandu-se astfel la absolut adică, eliberarea din suferința ciclului renașterilor și atingerea stării de puritate. Pentru asta, însă, e nevoie de disciplină, cunoaștere spirituală și, mai ales, devoțiune.

Zicea Naropa, citându-l pe maestrul său, Tilopa:

Salut tuturor! Aceasta este Înțelepciunea Inteligenței aceluia ce se cunoaște pe sine însuși;

Aceasta nu poate fi descrisă prin cuvânt și nu este un obiect al spiritului. (...)

Fă în așa fel ca să te cunoști pe tine însuți cu ajutorul simbolurilor din propriul tău spirit!

Fără a-ți imagina, fără a chibzui, fără a analiza,

Fără meditație, fără introspecție, pastrandu-ti spiritul in starea sa naturala.

Citate din Yoga tibetana, tradusă în românește de Mircea Iacobini, Ed. Sophia, Arad, 1993, pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colt.

In vechiul postulat al yogilor, spiritul și materia sunt dublul aspect al unei unități. Niciunul din aspectele variate ale spiritului și ale activității mentale nu poate fi separat de celelalte, ele formează o unitate, după cum o formează toate manifestările vieții și materiei. Învățătorul va spune discipolului: Flacăra unei lămpi dă lumină și căldură și consumă ulei; flacăra, căldura, lumina și consumul uleiului sunt ele cumva patru lucruri separate sau separabile? Pas cu pas, discipolul este astfel condus să realizeze că nenumăratele aspecte ale spiritului și inteligenței nu sunt decât raze ale Spiritului și Inteligenței Unice. Această înțelegere nu este, cu toate acestea, un sfârșit în sine, ci doar cunoașterea spiritului in natura sa microcosmică. Doar atunci când spiritul sfârșește prin a se topi in spiritul infinit, ca o picătură de rouă într-o mare scânteietoare, in starea de conștiință supra-pământească, este atins țelul Nirvanei (= a merge dincolo de suferință, traducerea tibetană acceptată pentru termenul sanskrit Nirvana). 

Sursa foto: https://pixabay.com/users/ciaorioris-21118807/

Despre ganduri. De la tibetani citire. CF

Mai ales în cazul meditației se recomanda, dar ideile pot fi considerate valabile în foarte multe momente. Altfel spus: gândurile copleșitoare, haotice etc. pot fi ordonate atunci când nu încercăm să le forțăm.

Pentru liniștea minții trebuie oprit fluxul gândurilor - pentru cei care vor să mediteze e valabil, pentru cei care vor să găsească soluții bune la unele probleme, pentru cei care vor să adoarmă repede după ce s-au așezat pentru somn, pentru cei care vor să învețe ușor etc..

Creierul răspunde imediat la stimuli și gândurile se înmulțesc, se ramifica necontrolat. E necesara inhibarea acestei produceri continue de gânduri, prin vigilență mentală. Când meditezi, imediat ce se conturează un gând ii tai firul, îl lași să treacă (precum trece o mașină prin fața ta - o vezi, o lași să treacă, nu te gândești la ea, nu alungi gândul că tocmai ai văzut-o), nu încerci să-l ignori prin a te gândi la altceva sau refuzând să te gândești... La un moment dat devii conștient de gândurile care se succed și care sunt atât de numeroase încât șirul lor pare interminabil. Aceasta înseamnă cunoașterea gândurilor care, in context, înseamnă cunoașterea dușmanului (care nu-i dă pace minții, care nu lasă omul să mediteze, să doarmă etc.). In acel moment gândurile sunt văzute, ca un film cu o droaie de cadre neesențiale pentru care nu ne obosim atenția. Spiritul trebuie lăsat liber. Când încerci să alungi gândurile (gândidu-te că asta faci!) spiritul se tulbură și s-a dus cu liniștea minții. 

Daca spiritul este destins, el atinge liniștea. Daca apa nu e agitata, ea devine limpede. (Gampopa sau Tsong-Khapa - nu e sigur cine e citat).

Când spiritul e lăsat în condiția sa primordială, nemodificată, Știința strălucește;

Când această condiție e menținută, comparabilă in calmul său cu unda egală a unui râu,

Este atinsă Știința in plenitudinea sa.

Abandonează în întregime dirijarea și formarea gândurilor;

Menține fără încetare liniștea spiritului. (Milarepa)

Când este limitat (tensionat), spiritul încearcă să rătăcească in fiecare din cele zece direcții,

Când e eliberat, el rămâne ferm și imobil.

Eu am ajuns să pricep că el este ceva tot atât de îndărătnic ca și o cămilă de corvoada. (Saraha).

Pentru a nu lăsa să prindă formă niciun fel de concept sau idee ce apare (in timpul meditației, dar nu numai) procedeul e de a rămâne indiferent la orice gând, lasandu-l să meargă cum vrea el, fara a cădea sub influența lui și fără a încerca să-l oprești. Lasa-ti spiritul să acționeze ca și propriul lui păstor și continuă să meditezi. (...) Gândurile vor înceta să se mai înalțe și spiritul va atinge starea de liniște pasivă și de concentrare asupra unui punct unic.

Citate din cartea Yoga tibetana, tradusă în românește de Mircea Iacobini, Ed. Sophia, Arad, 1993, pentru Citate favorite, jocul găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Când procedeele de inhibiție a gândurilor n-au fost întrebuințate fără a folosi facultatea de cunoaștere, ele au creat de îndată noi gânduri și meditația a fost împiedicată.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/pablochavesuy-41137808/

Exerciţii pentru ochi

In cartea “Yoga - izvor de sănătate”, Editura Junimea, Iaşi, 1992, autorul, N.C. Tufoi, descrie şi unele exerciţii care pot fi executate de aproape oricine. Între acestea, şi exerciţiile pentru ochi pe care le descriu, pe scurt, mai jos (făra denumirile uzuale in yoga). Sunt exerciţii uşoare şi trebuie executate cu răbdare, fără a forţa ochii. Exerciţiul 1 îl practic de ani buni, dar nu spun că e o regulă (unele le practică şi câţiva dintre cunoscuţi). Nu sunt adepta vreunei doctrine - de orice fel ar fi aceasta, dar îmi place să ştiu una-alta şi aleg ceea ce simt că mi se potriveşte pentru că nu îmi plac produsele medicale şi nici produsele cosmetice din comerţ (le folosesc, desigur, dar nu am un geamantan cu alifii, loţiuni şi alte alea - dar am prin cămară şi bucătărie fructe, legume, ierburi (nici din acestea in mod exagerat pentru că sunt prea leneşă să prepar regulat fel şi fel de ceaiuri, alifii, loţiuni etc., deci nu se poate spune nici că aş fi adepta “curentului naturist”). Sunt, însă, şi lucruri care pot fi realizate uşor - chiar şi de leneşii ca mine - şi nu ezit. Aşa sunt şi exerciţiile despre care scriu mai jos.

Mişcarea inegală a muşchilor oculari in dinamica lor cotidiană şi slăbirea reţelei nervoase duc, treptat, la oboseala ochilor, la scăderea capacităţii vizuale. N.C. Tufoi recomandă unele exerciţii.

Exercititul 1

Aşezat pe scaun, la circa 1,5 m de un perete al camerei, cu mâinile pe genunchi; coloana vertebrală perfect dreaptă - capul pe aceeaşi linie verticală. Privirea drept înainte; respiraţia normală.

a) Ridică privirea până la linia unde peretele se uneşte cu tavanul (dacă linia e prea sus privirea e ridicată până la punctul. unde nu se simte jenă în ochi). Apoi laşi privirea la duşumea (sau până unde nu simţi jenă). Mişcarea se repetă de 3 ori.

b) Se mişcă ochii de la stânga la dreapta, spre pereţii laterali - dacă aceşti pereţi sunt prea depărtaţi, ridică ambele mâini, cu degetele arătătoare la nivelul ochilor, şi priveşte-le pe rând (sau privesti in lateral cât să nu simţi jenă in ochi). Se execută de 3 ori, după care se face o pauză de 2-3 minute.

c) Priveşte drept în faţă, ridică privirea, apoi priveşte spre dreapta, apoi în jos, apoi la stânga şi iar sus, în punctul de plecare. Se fac 3 rotaţii spre dreapta - o pauză scurtă -  apoi 3 spre stânga. Fiecare se repetă de 3 ori. Rotirea se face lent, fără sforţări.

Exerciţiile se fac dimineaţa, după ce ţi-ai spălat faţa, dar pot fi făcute oricând - sau când simţi ochii obosiţi. Mişcările se fac încetişor, fără a forţa ochii. Exerciţiul descris la punctul c) m-a ajutat să scap de picăturile pentru ochi recomandate de medic pentru că - prin natura activităţii - stau prea mult cu ochii in monitor. Este exerciţiul care-mi place cel mai mult pentru că nu trebuie să stau in picioare. ☺

Beneficii: refacerea şi consolidarea vederii, decongestionarea ochilor obosiţi.

Exerciţiul 2

În picioare, tălpile alăturate, spatele drept.

a) Duci capul pe spate atât cât permite coloana (nu forţa!), apoi priveşti între sprâncene (cruciş) - când simţi că ochii lăcrimează te opreşti şi reiei după o scurtă pauză, fără să depăşeşti 5 minute la început - cu toate reluările.

b) Capul drept, ochii privesc spre vârful nasului, apoi spre rădăcina nasului, apoi între sprâncene (cruciş)

Corpul să fie relaxat, respiraţia normală.

Beneficii: vindecă toate bolile de ochi şi previne degenerarea lor; întreaga reţea neuro-musculară a ochilor e întărită şi reactivată; vindecă defectele de vedere; combinat cu celălalt exerciţiu vindecă bolile de ochi; după 40 zile de practică, fără întrerupere, ochelarii devini inutili, vederea normală revenind. (nu am ajuns să aflu pentru că folosesc ochelari de vedere numai când trebuie să citesc litere foarte mărunte - notele din subsolul unor pagini, de exemplu, dar am de gând să practic acest exerciţiu timp de 40 de zile, să ştiu exact despre ce citesc, şi scriu).

Exerciţiul 3

a) Priveşte la distanţă căutând să desluşeşti obiecte îndepărtate; priveşte linia orizontului. Exerciţiul are eficacitate când e făcut în afara oraşului, pentru baia de culoare. Durata: 10-20 minute. (şi acest exerciţiu îmi place şi îl execut de câte ori am ocazia - nu prea des).

b) Privirea la soare - dimineaţa între orele 7-8 sau după amiaza când strălucirea soarelui scade, priveşte discul solar 1-2 minute, la început, mărind durata la 5-10 minute. Persoanele cu afecţiuni de ochi nu vor privi discul direct ci numai în direcţia lui, până vor putea să-l privească direct. Ochii trebuie să fie larg deschişi şi relaxaţi, niciodată crispaţi. Nu se priveşte soarele la amiază, când strălucirea e puternică. (in copilărie obişnuiam să fac asta, fără a şti că este un “exerciţiu” - mi s-a spus să nu mai fac, pentru că îmi stric ochii, deşi mă jucam numai dimineaţa şi când soarele se pregătea să apună; am ales dimineaţa şi amurgul pentru că voiam să văd soarele şi dacă ochii lăcrimau nu aveam cum să-l vad - soarele privit când e in plină strălucire e doar o pată alb-galben pal şi, când iei ochii de la el, câteva secunde, un minut - sau mai mult - vezi doar alb şi apoi “cu pete albe”, şi îţi curg lacrimile, ochii te ustură).

c) Privirea lunii şi stelelor - să nu fie frig, ochii să nu fie crispaţi (unghiul de înclinare al privirii la 45 grade înlătură crisparea).

Beneficii: vitalizarea şi stimularea circulaţiei sanguine şi a reţelei nervoase; sunt distruşi unii microbi de pe pleoape; exerciţiul bine executat, câte 1/2 oră zilnic, oferă capacitatea de a distinge structuri materiale mai fine.

Masajul ochilor: pe scaun, relaxat, cu coloana dreaptă, respiraţie liniştită, normală. Palmele curate sunt frecate una de cealaltă până le simţi uşor încălzite apoi le aşezi pe ochii închişi. După câteva secunde, apăsând uşor globii oculari mişti palmele câte puţin spre nas şi spre coada ochilor, masând uşor întreaga lor suprafaţă (ca şi cum te-ai freca la ochi cu partea dinspre încheieturi a palmelor.

Beneficii: tonifică circulaţia sângelui şi terminaţiile nervoase.

Masajul se execută după oricare exerciţiu al ochilor, dar şi fără a executa vreunul dintre exerciţii poate fi făcut. Persoanele care îşi machează ochii trebuie să evite masajul pentru că riscă să-si bage-n ochi fardurile sau să le întindă (am scris aceasta deoarece nu este evident pentru toată lumea!).

Baia oculară: la 1-2 minute după exerciţiu, arunci cu mâinile apă rece (nu de la gheaţă!) pe ochii mari deschişi, de câteva ori.

Beneficii: înviorarea ochilor şi o bună dispoziţie sufletească. Se face după fiecare exerciţiu, dar şi dacă nu faci aceste exerciţii.

Cine alege să practice aceste exerciţii trebuie să se concentreze total la ceea ce face, să nu respire sacadat, să nu forţeze ochii, să se gândească exact la ceea ce face, să îşi spună in gând (sau să vizualizeze) aceste mişcâri. La orice disconfort trebuie oprit exerciţiul - înseamnă că ceva e forţat; se poate relua după o pauză de câteva minute. 

Câteva citate despre yoga. Citate favorite

Yoga nu e o modă şi nu e panaceu; nu are nimic comun cu practici mistice sau religioase şi nu este un simplu exerciţiu fizic. Yoga include şi unele legi morale - hoţia, violenţa, minciuna, crima, sunt repudiate. Principiile de bază ale yoga cuprind reguli de cumpătare şi de convieţuire - zice profesor doctor docent P.Groza in “Cuvânt înainte” la cartea lui Nicolae C. Tufoi, “Yoga - izvor de sănătate”, Editura Junimea, Iaşi, 1992. Practica yoga educă controlul conştient şi deplin al unor funcţiuni, cum este capacitatea respiratorie a plămânilor, valorificând posibilităţile metabolice.

Yoga e in acord cu filosofia hindusă, după care nu există miracol, ci totul rezultă din legile firii.

**

Termenul yoga, având in sanskrită două rădăcini recunoscute, are două sensuri posibile. Unul vrea să însemne “a medita” sau “a intra in transă” (ca in Samādhi yoga). Celălalt vrea să însemne “a uni”. Acest sens dat cuvântului yoga pare mai general acceptat de yogini (sau yogi). Sensul cuvântului implică o reunire, o unire a naturii umane întunecate cu natura divină iluminată, in aşa fel încât cea mai înaltă să poată ghida şi transforma natura inferioară. Autoritatea cea mai importantă, Patañjali, in “Aforisme yoga” care datează, se crede, din al doilea sau al treilea secol înaintea erai noastre, şi pe care se întemeiază toate tratatele de yoga in sanskrită, scrie: “Yoga este infrânarea fluctuaţiei materiei mentale”. El a adăugat: “Atunci, “Cel-Care-Vede (ceea ce vrea să însemne “eul”) rămâne in el însuşi. In alte momente (adică într-o cu totul altă condiţie) “eul” ia aceeaşi formă ca şi fluctuaţiile (mentale)”. Cu ale cuvinte, când controlul şi disciplina yogăi lipsesc “eul” se identifică cu interminabilul curent de modificări ale spiritului, in aşa fel că in locul viziunii interioare spirituale a adevăratei naturi a existenţei, care este rodul yogăi, ajunge la o condiţie de obscuritate mentală numită Ignoranţă (sanskrită: avidyā). Intreg ţelul yogăi este de a împrăştia această Ignoranţă şi de a călăuzi pe yogin către ceea ce buddhiştii numesc Cunoaşterea Corectă; pentru a atinge această Cunoaştere Corectă, după cum o învaţă Patañjali, este esenţială o practică neîncetată a yogăi “pentru ca spiritul să obţină starea de control permanent”. Mai ales datorită pasiunilor, definite de el drept “ceea ce sălăşluieşte in plăcere (senzuală)”, omul este, prin karma sa, ţinut in sclavie in roata neîncetata a morţilor şi naşterilor.

Yoga este considerată in mod obişnuit de aceia care o practică drept calea cea mai scurtă către o evoluţie mai înaltă a omului.

(cartea “Yoga tibetană şi doctrinele secrete” vol. 1 - Editura Sophia, Arad, 1993 - tradusă de Mircea Iacobini după traducerea in engleză a lui Lāma Kasî Dawa Samdup ed. a II-a, Osford University Press, 1958).

=======================================================================

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

=======================================================================

Tot aşa după cum există o varietate infinită de experienţe personale, sau senzoriale, pe care o singură persoană nu le poate cunoaşte in întregime, există o varietate infinită de experienţe spirituale sau supra-senzoriale, pe care nicio entitate micro-cosmică nu le poate experimenta in totalitatea lor. Cunoaşterea completă implică unirea părţilor şi doar atunci când Multiplul devine Unitate, fiecare poate cunoaşte Totul şi Totul pe fiecare. Prin urmare, Calea Yogăi nu este unică, ci mai multe căi conducând către acelaşi ţel.

Principalele yoga care compun părţile sau căile ce ţin de sistemul unic al yogăi, foarte pe scurt:

1 Hatha Yoga - conferă stăpânirea asupra respiraţiei şi conducând la controlul asupra trupului fizic şi vitalităţii.

2 Laya Yoga - conferă stăpânire asupra voinţei şi conduce la controlul asupra puterilor spiritului. In Laya Yoga sunt clasificate alte patru yoga care depind esenţial tot de exerciţiul conştient al puterii spiritului controlat de către yoga:

a) Bhakti Yoga - stăpânire asupra iubirii, controlul Yogăi asupra puterilor iubirii divine;

b) Śakti Yoga - conferă stăpânire asupra energiei, conducând la controlul Yogăi asupra forţelor energetice ale Naturii;

c) Mantra Yoga - stăpânire asupra sunetului, control asupra puterilor de vibraţie a sunetelor;

d) Yantra Yoga - stăpânire asupra formei, conducând la control asupra formelor geometrice;

4 Dhyāna Yoga (partea yogăi bazată pe meditaţie care conduce la controlul spiritului - conferind stăpânirea asupra gândirii şi conducând la controlul Yogăi asupra puterilor proceselor gândurilor. Această parte - ca şi Hatha Yoga - nu e legată exclusiv de una dintre celelalte yoga.

5 Rāja Yoga este cea mai înaltă yoga deoarece, cu ajutorul ei, yoginul atinge realizarea personală a cunoaşterii Realităţii, in sensul implicat de aforismul Greciei antice: “cunoaşte-te pe tine însuţi!” Rāja Yoga conferă stăpânirea asupra metodei, conducând la controlul Yogăi asupra puterilor de discriminare. Are patru diviziuni:

a) Jnāna Yoga - conferă stăpânirea asupra cunoaşterii, conducând la controlul asupra puterilor inteligenţei;

b) Karma Yoga - conferă stăpânirea asupra activităţii, conducând la controlul asupra puterilor acţiunii;

c) Kundalini Yoga - conferă stăpânirea asupra lui Kundalini, conducând la controlul asupra forţelor nervilor psihici (chakrele);

d) Samādhi (Stare de Liniste) Yoga - yoginul îşi depăşeşte personalitatea şi conştiinţa microcosmică, îşi rupe legăturile şi se reuneşte cu Conştiinţa Universală Macrocosmică. Samādhi Yoga conferă stăpânirea asupra sinelui, conducând la controlul Yogăi asupra puterilor de extaz.

(Yoga tibetană şi doctrinele secrete)