Prohibiţia. Citate favorite

John F. Kramer, abia numit înalt comisar pentru prohibiţie, a declarat pompos: "Legea aceasta va fi respectată in oraşele mari şi mici şi in state, iar acolo unde nu va fi respectată, ea va fi impusă! Legea spune că este interzisă fabricarea alcoolului pentru consum. Vom veghea pentru a nu fi fabricat, nici vândut, nici dăruit, nici încărcat pe vreun mijloc de transport, pe pământ, sub pământ sau in aer".

Rareori s-a întâmplat ca o profeţie să arate atât de necugetat de falsă.

**

Prohibiţia nu s-a abătut pe neaşteptate asupra publicului american la 17 ianuarie 1920. […] Se considera, in general, că era gândirii limpezi şi a vieţii curate, cum a fost salutată cu entuziasm prohibiţia de către Liga împotriva cârciumilor in zorii acelei zile din ianuarie 1920, a fost cea mai alcoolică perioadă din istoria Statelor Unite. […] Noua lege a făcut ca milioane de cetăţeni, până atunci destul de neinteresaţi de băuturile tari, să devină cheflii rebeli, producători de alcool la domiciliu şi purtători  clandestini de sticle plate. […]

Cruciada antialcoolică începuse prin 1840 - cruciadă care după opt zeci de ani avea să descopere cu melancolie că cotitura ei victorioasă se transformase in sursa unui viciu prodigios, a unei fantastice bogăţii pentru gangsteri şi a multor morţi  datorate puştilor mitralieră şi otrăvirilor cu băuturi aloolice falsificate. […]

Pentru a purifica izvorul învăţăturii lor, prohibiţioniştii interveneau şi in textul Bibliei. Dr. Charles Foster Kent, profesor de istorie a Bibliei la Yale, a primit misiunea de a expurga scripturile de orice fel de referire la alcool. De pildă, versetul din Cartea a doua a lui Samuel, 6:19: "Şi a împărţit la tot poporul, la toată mulţimea lui Israel, şi la bărbaţi şi la femei, la fiecare câte o pâine, câte o bucată de carne şi câte o cană cu vin, a devenit: Şi a împărţit întregii mulţimi adunate câte o chiflă, o porţie de carne şi o turtă cu struguri".

Din momentul interzicerii spirtoaselor, 105 milioane de americani renăscuţi urmau să aibă ochi strălucitori, răsuflarea plăcut mirositoare şi ficat sănătos. Cel puţin in teorie. Când vom obţine prohibiţia - făgăduia Billy Sunday, înfocat evanghelist - "problema folosirii surplusului produs de ferme va fi rezolvată într-o clipită. Copiii beţivilor vor consuma acest surplus sub formă de clătite la micul deju". Clătitele nu erau singurul lucru care avea să prisosească. […]

In oraşul Chicago, in 1930, agenţii federali au identificat existenţa a zece mii de baruri clandestine, iar fiecare dintre ele cumpăra săptămânal şase butoaie de bere de câte 55 de dolari bucata, ceea ce le aducea bandelor încasări săptămânale de 3,5 milioane de dolari. Se adăugau celelalte băuturi alcoolice…

Legea a fost abrogată in 1933, dar gangsterii au rămas; chiar şi azi se menţine ca model sistemul de “teritorii sub mandat”, făurit cu trudă de Al Capone in anul 1919. […] Gangsterul din era prohibiţiei aparţinea, aproape in mod invariabil, celei de a doua generaţii de americani. Stăpânitorii bogaţi, reticenţi, misterioşi ai cartelurilor de astăzi sunt delincvenţii din mahalalele rău famate de ieri. […]

Într-un anumit sens, anii prohibiţiei au fost o perioada de tranziţie: faza experimentală a marilor afaceri negociate de bande.

(din Chicago sub teroare - The Bootleggers (1961) - de Kenneth Allsop, Ed. Politică, Bucureşti, 1978; traducător: Eugen B. Marian).

₪₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

₪₪₪

Britanicul Kenneth Allsop (19.01.1920-23.05.1973) a fost prezentator de televiziune, autor, naturalist, reporter BBC (unde avea şi o emisiune), rector al Universităţii din Edinburgh (1968-1971). Cariera de jurnalist a început-o in anul 1938.

Se presupune că a murit in urma unei supradoze de barbiturice.

₪

Cartea Chicago sub teroare se referă la anii Prohibiţiei americane, perioadă in care violenţa şi corupţia au atins cote maxime. In acei ani Chicago se afla sub teroarea bandelor de gansteri foarte violenţi care nu se sfiau să se ucidă in public fără a le păsa că gloanetelor le cădeau victimă şi oameni care nu aveau vreo legătură cu neînţelegerilre lor. Autorităţile nu le puteau face faţă şi niciodată nu descopereau autorul vreunui omor săvârşit de mebrii bandelor.

La acea vreme Al Capone deţinea cea mai mare putere şi cea mai mare bogăţie. Era violent, fără scrupule şi - dacă îi credem pe unii autori - cam sărit de pe fix. Alţi contrabandişti violenţi, imorali şi fără teamă de lege pe care i-a ridicat prohibiţia şi care îşi împărţeau oraşul Chicago: Johnny Torio, Dion O'Banion şi Big Jim Colosimo.

Cartea nu se referă numai la acea latură senzaţională pe care o constituie istoria gansterilor americani, ci cuprinde şi latura socio-politică şi culturala a erei in care cei ca Al Capone şi-au creat o faimă devenită mai apoi legendară.

₪

          Al Capone (Alphonse Gabriel Capone, n. 17.01.1899-d. 25.01.1947) a fost unul dintre cei mai faimoşi (şi violenţi) gansteri americani din anii 1920-1930. A dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari reţele de crimă organizata (Lucky Luciano, alt gangster, este cel care a “organizat”, de fapt, crima). De numele lui Capone e legată noţiunea “spălare de bani” - el îşi camufla resursele încasărilor prin unele afaceri aparent legale: spălătorii, vânzare de mobilă veche şi antichităţi etc.. Şi-a obţinut veniturile din afaceri cu jocuri de noroc, reţele de bordeluri, extorcare de bani sub forma taxelor de protecţie şi a devenit foarte puternic (şi foarte bogat) in anii regimului Prohibiţiei, din traficul ilegal de băuturi alcoolice. Autorităţile nu au reuşit să îl condamne pentru omoruri sau alte infracţiuni foarte grave, dar au reuşit să îl închidă pentru evaziune fiscală. 

Omul care a vândut turnul Eiffel. De două ori.

Victor Lustig (04.02.1890 - 11.03.1947) este pe lista celor mai cunoscuți escroci ai lumii; a fost căutat de 45 de agenții guvernamentale; avea 25 de identități și vorbea cinci limbi. Ar fi putut să vândă un teren mlăștinos în deșertul Sahara! Victor Lustig a fost un hoț talentat care și-a făcut un hobby din exploatarea prostiei umane. Punea la cale escrocheriile pe feriboturi care făceau legătura între Paris și New York, ajungând să îl înșele până și pe celebrul mafiot Al Capone.

A vândut turnul Eiffel unui afacerist bogat și pentru că acesta, de rușine, nu s-a plâns poliției, a încercat să-l mai vândă o dată, după o lună, dar de data aceasta a fost reclamat înainte de a încheia tranzacția. Alături de asociatul său, Robert Arthur Tourbillon (cunoscut și ca Dan Collins) au scăpat de arestare.

Aflat la Paris, în 1925, citește într-un ziar că vestitul turn s-a deteriorat și că ar avea nevoie de reparații capitale. Într-un timp record, Lustig a confecționat un document care îl prezenta drept adjunct al ministrului francez pentru poștă și telegraf, împuternicit să vândă Turnul Eiffel pe motiv că municipalitatea nu mai are bani să îl repare și întreține. A organizat o licitație, invitând mai mulți oameni de afaceri la un hotel de lux (Hotel de Crillon, unul dintre cele mai vechi hoteluri din Paris) și, în doar câteva zile a vândut dreptul de utilizare a turnului unui om de afaceri (Andre Poisson, negustor de fier vechi).

Totul trebuia ținut secret, pe motiv că ar putea întâmpina reacții negative din partea populației. Pentru că soția afaceristului a fost suspicioasă cu privire la secretul tranzacției și rapiditatea încheierii acesteia, Lustig a recunoscut că este un oficial guvernamental corupt, pe care războiul l-a cam sărăcit. Atunci Poisson a ignorat semnalele de alarmă date de soție deoarece era obișnuit cu acest gen de oficiali. Astfel, Victor Lustig a primit și fonduri pentru turn și o sumă mare ca mită, după care a fugit la Viena. Păgubitul nu a dorit să se afle că a căzut în plasa escrocului și s-a străduit cât a putut să nu se afle despre modul în care cumpărase Turnul Eiffel. Datorită tăcerii acestuia, Lustig s-a întors la Paris și a mai vândut o dată Eiffel-ul, după aceeași schemă.

Pe Capone l-a convins să investească 50 mii de dolari într-o afacere cu depozite. A ținut banii într-un seif, timp de două luni, apoi s-a întors la Capone și i-a spus că afacerea n-a mers și banii sunt pierduți. Impresionat de sinceritatea escrocului, mafiotul i-a dat 1000 de dolari, să se pună din nou pe picioare.

Acestea, însă, nu au fost singurele lui escrocherii, dar au fost cele mai răsunătoare. Pe lângă altele, a vândut o mașină de tipărit bani. A demonstrat potențialilor clienți că mașina poate produce 100 de bancnote în șase ore. A reușit să o vândă pentru 30 mii de dolari. Clientul, însă, a descoperit că după 12 ore mașina scoate doar pagini albe - Lustig, supranumit Contele, era deja plecat. În 1930, a avut și o afacere de contrafacere a banilor și a reușit să pună în circulație mii de bancnote.

A fost arestat în seara zilei de 10 Mai 1935, de agenții federali, și acuzat de falsificare. Arestarea a fost posibilă în urma unui telefon dat de Billy May, amanta geloasă pe idila dintre Lustig și Marie, tânăra amanta a lui Tom Shaw (un chimist din Nebraska, partenerul din afacerea cu bani falși).

La proces Lustig a pledat vinovat și a primit o condamnare la 20 de ani (15 pentru falsificare și 5 pentru evadarea imediat de după arestare) de temniță în faimoasa închisoare din Insula Alcatraz. A murit de pneumonie în 11.03.1947.

Cele zece reguli ale escrocilor

Victor Lustig a scris zece reguli pe care ar trebui să le respecte escrocii:

1. Fii un ascultător răbdător. Acest lucru va duce către succes, nu vorba multă şi inutilă.

2. Să nu pari niciodată plictisit.

3. Aşteapt-o pe cealaltă persoană să-şi exprime opiniile politice, iar apoi aprobă-le.

4. Lasă interlocutorul să îşi spună părerile religioase, iar apoi spune-i că şi tu crezi la fel.

5. Intră în discuţii despre sex, dar nu le continua decât dacă interlocutorul doreşte acest lucru.

6. Niciodată să nu vorbeşti despre boli decât dacă un interes special o cere.

7. Niciodată să nu te bagi în chestiunile personale ale unei persoane. Până la urmă, vor povesti ei de bunăvoie.

8. Nu te făli. Lasă-ţi importanţa să fie discret evidentă.

9. Să nu fii niciodată murdar.

10. Nu te îmbăta niciodată.

Postarea participa la jocul Happy Weekend! Editia 45