Mi-ar plăcea să știu care este originea expresiei “scara măgarului”. Pentru că nu știu, doar îmi imaginez că ce-am găsit pe
ici-colo a dus la popularizarea expresiei.
Unii, când aud de “scara
măgarului”, se gândesc la capacitatea de a înfrunta dificultățile ce apar în drumul
lor - la propriu sau la figurat - spre undeva, dificultăţi pe care trebuie să le depășească pentru a ajunge,
victorioși, la capătul unui drum
dificil. Un traseu anevoios al devenirii, pe care vor dobândi experiența necesară supraviețuirii sau doar câștigarea unei competiții?
Sau, poate, “scara
măgarului” își are originea în
multiplii și submultiplii metrului?
Al metrului ca unitate de măsura a lungimii, adică acel un metru care
reprezintă distanța parcursă de lumină prin vid într-un interval de timp de
1/299.792.458 dintr-o secundă (scrie pe wikipedia, nu-i din capul meu).
Cam așa:
km
hm|
dam|
m|
dm|
cm|
mm|
|
Sau ca în imaginea:
La un moment dat am
auzit expresia pe stradă, adresată de niște puștani unor femei care le-ar fi putut fi mame (dar
n-au vrut tații lor, ai puștanilor). Toate patru mergeau una lângă cealaltă (nu tocmai
politicos, pentru că ocupau mai mult de jumătate din trotuarul pe care circulau
la acel moment). Mergeau una lângă cealaltă și erau așezate în ordinea crescătoare a înălţimii - sau descrescătoare
(după gust). Unul din puștani le spune, râzând, și mândru ca de-o mare realizare:
- V-ați așezat în “scara
măgarului”!
La care una dintre
doamne are o replică pe măsura (în opinia mea):
- Numai măgarii observă!
Și replica aceasta l-a
“umilit” pe tânarul care a vrut să facă pe deșteptu’, pentru că prietenii lui râdeau cu poftă și-i tot strigau, râzănd
răutăcios: “Ți-ai luat-o, măgarule!”
De ce scriu aici despre
această întâmplare? Pentru că mi-a plăcut prezența de spirit a femeii.
Sursa
imagine: capisci.ro