Ghilotina, revolutionari si copii

Joseph-Ignace Guillotin moare in 26 martie 1814. De numele lui a rămas legat de mecanismul devenit celebru în timpul Revoluției franceze, când erau executați oameni după o foarte sumară cercetare.

Cine a fost Joseph-Ignace Guillotin

Joseph Guillotin s-a născut în 28 mai 1739; a fost un medic francez, faimos mai ales pentru dispozitivul de execuție numit după el: "ghilotina". El n-a fost, de fapt, inventatorul acestui dispozitiv, ba mai mult: a încercat să pună capăt pedepsei capitale într-o perioadă macabră din Franța revoluționară. Practic, deși are legătură cu ghilotinarea, numele medicului a fost greșit asociat dispozitivului.

Și-a obținut diploma in medicină în 1768 (la Reims și mai târziu la Paris) după ce, mai mulți ani, a predat literatura la Bordeaux. Mai apoi a ales și cariera de politician.

In 1784, Ludovic al XVI-lea l-a numit într-un comitet format din cinci membri, prezidat de Benjamin Franklin, pentru a evalua afirmațiile lui Franz Anton Mesmer despre magnetismul animal - a declarat mesmerismul o farsă.

In 1789 a fost ales în Stările Generale - o adunare legislativă și consultativă - devenind secretar. Acest organism nu avea o putere reală, ci doar consilia Coroana. A fost cel care a propus reconvocarea Stărilor Generale, dar nu ca o adunare a Stărilor, ci a "Poporului" - așa a luat naștere Adunarea Națională. In 9 iulie 1789 Adunarea Națională se transformă în Adunarea Națională Constituantă.

Pe lângă reformele susținute cu privire la justiția penală, Joseph-Ignace Guillotin a fost unul dintre primii medici francezi care au susținut descoperirea beneficiilor vaccinării făcută de Edward Jenner; a devenit președinte al Comitetului Central de Vaccinare din Paris (1805); a fondat ceea ce va deveni mai târziu Academia Națională de Medicină din Franța.

Legătura lui Joseph Guillotin cu ghilotina

Pe scurt, este cel care a propus ghilotina ca instrument de executare a condamnaților la moarte prin decapitare.

Joseph-Ignace Guillotin s-a opus pedepsei cu moartea, considerând că infractorii ar trebui să aibă dreptul de-a alege dacă să fie voluntari pentru experimente medicale in loc să fie supuși pedepsei capitale. N-a reușit să convingă guvernul noii Republici așa că, in 10 octombrie 1789, a recomandat ca execuțiile să fie efectuate mai uman, cu un dispozitiv mecanic, pentru a pune capăt execuțiilor crude anterioare. A monitorizat dezvoltarea primului prototip, realizat de medicul curții regale și un constructor de piane. In 1792 a fost folosită pentru prima dată și - spre oroarea medicului - a fost numită imediat "ghilotină".

Înainte de reformele lui Guillotin, pedeapsa cu moartea era aplicată cu toporul sau sabia - in cazul nobililor - spânzurătoarea pentru toți ceilalți. Până la inventarea lațului spânzurătorii spânzurarea era un proces lung și chinuitor. Cu toporul sau sabia, uneori călăul nu reușea de la prima lovitură... Alte metode folosite pentru executarea pedepsei capitale erau arderea pe rug, moartea prin fierbere, tragerea pe roată.

Pentru această propunere, acceptată de autorii "terorii", numele său a devenit eponim.

A făcut nenumărate cereri către guvern pentru ca dispozitivul să nu mai fie numit după numele său, dar n-a avut succes. Familia a ales să-și schimbe numele pentru a evita asocierea cu dispozitivul.

Reformele în domeniul pedepselor umane ale lui Guillotin

Pedepsele pentru aceeași categorie de infracțiuni vor fi aceleași, indiferent de clasa socială a infractorului.

Când pedeapsa e moartea, pedeapsa se va executa prin decapitare, efectuată cu un dispozitiv.

Familia condamnatului nu va suferi nicio discriminare legală.

Va fi ilegal pentru oricine să reproșeze familiei vinovatului fapta condamnatului, pedeapsa primită.

Bunurile condamnaților nu vor fi confiscate.

Cadavrele celor executați vor fi returnate familiei, la cerere.

Ce este ghilotina

Ghilotina este un mecanism gravitațional prevăzut cu un cuțit mobil, masiv, de formă trapezoidală, care alunecă ghidat, construit in scopul decapitării rapide a condamnatului la moarte.

Denumirea "ghilotină" datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, mai precis din perioada Revoluției franceze, dar dispozitivul nu a fost inventat atunci - exista de câteva secole. In Germania și Flandra era folosit un astfel de dispozitiv in Evul Mediu; in Anglia exista "spânzurătoare din Halifax" - se presupune că era folosită pentru decapitare încă din antichitate.

Ghilotina franceză ar fi fost inspirată de două mecanisme existente: mannaia, din Italia renascentistă, și fecioara (the maiden), din zona Scoției. Există dovezi că și pe teritoriul Franței s-a folosit încă din Evul Mediu o formă primitivă a ghilotinei. (historia.ro)

Introducerea ghilotinei ca mod de execuție a condamnaților a nemulțumit pe foarte mulți, pe motiv că nu se mai puteau bucura de un spectacol mai lung.

Unii oameni veneau zilnic să se bucure de moartea unor semeni. Spectatorii puteau cumpăra suveniruri, iar înainte de execuții, in timp ce era citită lista cu numele condamnaților, puteau lua o gustare la un local din apropiere (Cabaret de la Guillotine); un grup de femei obișnuia să se așeze în apropiere de eșafod și în pauzele dintre execuții tricotau.

Ghilotina devenise o muză! I-au fost închinate cântece, poezii și circulau bancuri pe temă. Condamnații s-au dedat și ei spectacolului: mulți dansau in timp ce urcau scările eșafodului, spuneau glume și ofereau mulțimii "ultimele cuvinte".

Copiii și ghilotina

In vremurile când execuțiile condamnaților erau făcute în public nu doar că era mare înghesuială, dar nu lipseau nici copiii. Sigur, in vremuri apuse erau condamnați la moarte inclusiv copiii mici, pentru infracțiuni derizorii. Altfel spus, copiii erau obișnuiți cu violența de mici și chiar se distrau când aveau loc execuții in public.

De când cu ghilotina, mulți dintre copii aveau acasă ghilotine in miniatură, cu rol de jucării. In 1790, o replică de jumătate de metru, făcută din cherestea, era jucăria preferată a copiilor francezi. Efectuau întregul proces și decapitau păpuși sau rozătoare mici. Totuși, multe orașe au interzis, ulterior, această jucărie, considerând-o influență negativă.

Revoluționarii din 1789 și micul prinț

Toți cei care am trecut pe la școală, măcar un pic, știm - in linii generale - ce și cum cu Revoluția franceză de la 1789, așa că nu insist.

Se poate spune că 14 iulie 1789 - căderea Bastiliei - a fost un eveniment marcant al Revoluției. Mulțimea s-a înarmat cu puști și tunuri, iar mulți soldați erau de partea acesteia.

Convenția Națională e denumirea dată Adunării Naționale care a guvernat Franța între 21 septembrie 1792 și 26 octombrie 1795 in timpul Revoluției franceze. Această Convenție a avut, in fapt, două perioade distincte: 1. Convenția Girondină, in cadrul căreia va fi proclamată Republica, și care a avut o decizie radicală - ghilotinarea regelui Ludovic al XVI-lea, acuzat de trădare. 2. Convenția Iacobină (iunie 1793-iulie 1794) - debutul unui regim de teroare absolută.

In urma unei lovituri de stat, in 2 iunie 1793, girondinii sunt înlăturați de la putere de iacobinii ai căror lider era Maximilien François Marie Isidore de Robespierre - pe scurt, Robespierre (citindu-i biografia m-am întrebat cum a putut ajunge să facă ce a făcut).

Alături de Robespierre mai erau la conducere Saint Just, Jean Paul Marat și Georges Danton. Convenția condusă de aceștia a deschis calea spre tirania arbitrajului - orice persoană bănuită că submina revoluția era arestată, supusă unei judecăți sumare, apoi ghilotinată. Girondinii s-au opus total acestui regim pentru că și ei erau vizați de pogromurile cumplite declanșate la instigarea lui Robespierre.

Louis Charles de France (Ludovic al XVII-lea, cum îl numeau regaliștii după moartea tatălui său în 21 ianuarie 1793) a fost fiul regelui Ludovic al XVI-lea și al reginei Maria Antoaneta. S-a născut în 27 martie 1785.

După moartea regelui pe eșafod, Louis Charles, un copil, a fost smuls de revoluționari din grija mamei lui și pus sub supravegherea unuia dintre cei mai exaltați iacobini: un pantofar bețiv, temnicer la închisoarea Temple, care urma să facă din copilul de rege un bun cetățean al noii republicii, să-l dezbare de prejudecățile trecutului regal. Robespierre și Marat l-au recomandat pe pantofar pentru acest "serviciu".

Pantofarul a inițiat imediat reeducarea micului prizonier. Mai întâi, l-a privat de somn - îl chema noaptea, după ce adormea, și când copilul venea îl trimitea înapoi cu un șut, strigându-i invective. A fost învățat să își înjure familia, aristocrația și să hulească pe Dumnezeu. A fost forțat să bea alcool până s-a deprins cu băutura. L-au forțat să se culce cu prostituate (s-a molipsit de boli venerice și de tuberculoză). Era amenințat constant cu ghilotina, ceea ce-i provoca leșinuri frecvente. Suferea de diaree continuă.

In cele din urmă a fost pus să semneze o declarație prin care recunoștea că mama lui l-a învățat să se masturbeze și că s-a culcat cu ea (a fost pus să repete aceste lucruri în fața mamei și a mătușii lui).

Mărturia copilului, in lipsa oricăror alte probe, a fost folosită pentru condamnarea la moarte a mamei sale, in procesul intentat de revoluționari. In 16 octombrie 1793, regina Maria Antoaneta a fost ghilotinată.

Pantofarul a fost rechemat la municipalitate și copilul a rămas singur într-o celulă izolată. A murit de tuberculoză, într-un mister sordid, in 8 iunie 1795. Avea vârsta de numai zece ani.

(Fotografiile de pe en.wiki)

Rezumat

Joseph-Ignace Guillotin, medic și politician francez, n-a inventat ghilotina, dar a propus dispozitivul pentru că n-a reușit să convingă guvernul să elimine pedeapsa cu moartea. Dorea pentru condamnați o moarte mai ușoară decât sub lovituri de sabie sau topor. Numele lui a rămas legat de acest mecanism de ucis - și în timpul Revoluției (dar nu numai) au căzut destule capete, la propriu.

Joseph-Ignace Guillotin a făcut ceva reforme în sistemul de justiție penală.

Dispozitivul pe care l-a recomandat - și a supravegheat construirea lui - a fost o unealtă perfectă în mâinile iacobinilor (conduși de Robespierre) care au instaurat "Regimul terorii", trimițând pe eșafod, după o judecată superficială, orice persoană bănuită că subminează Revoluția.

Îngrozit că dispozitivul a ajuns să fie numit după numele lui face petiții la guvern, să fie schimbată denumirea acestuia, dar nu are succes. Își schimbă numele, să nu mai fie asociat cu "aducătoarea de moarte".

Ghilotina devenise muză la un moment dat: îi erau dedicate cântece și poezii, apăruseră bancuri. Populația venea la execuții ca la spectacol și nu lipseau copiii. Aceștia din urmă aveau și ei o ghilotină de juma' de metru, unde maimuțăreau procese și decapitau păpuși și rozătoare mici. Chiar și unii condamnați urcau treptele spre moarte dansând, spunând bancuri, adresându-se mulțimii.

De ce Robespierre și alții au ales ca un copil, Louis Charles, fiul regelui Ludovic al XVI-lea și al reginei Maria Antoaneta, să fie izolat la închisoare, batjocorit, torturat efectiv? Puțin probabil să se fi așteptat să trăiască... Să mă întreb de ce au procedat așa - cu un copil care avea vreo opt ani când a fost luat de lângă mama lui - niște adulți care se dădeau intelectuali și vociferau despre libertate, egalitate, fraternitate? Nu mă întreb. Azi se întâmplă multe nenorociri copiilor din lumea largă.

Discutie foarte importanta

În urmă cu mai mulți ani, într-o zi de vară, când Miki, cățelușa noastră era zglobie, mă plimbam cu ea in lesă - prin cartier. 

Tocmai traversam o parcare rezidențială, să ajungem la zona cu iarbă. Am trecut pe lângă o familie: mama, tata și un băiețel în vârstă de 5 ani, de 6 ani... Nu știu să apreciez vârsta. Aud glasul micuțului, pe un ton sfătos:

- Tati, când ai un pic de timp, trebuie să avem o discuție foarte importantă.

- Acum e bine, tati. Ce discuție? s-a interesat adultul, serios, dar i-am ghicit amuzamentul in voce.

Recunosc, devenisem extrem de curioasă și mă bucuram că Miki întârzie in zonă.

- Când vei considera tu, te gândești serios pentru că e foarte important să am și eu un câine ca acela.

Știam că zice de Miki și m-am întors spre familia respectivă, dar nu ostentativ, nu să mă bag in vorbă.

- Trebuie să fie așa mic și să semene cu o vulpiță - a mai spus copilul către tatăl lui, apoi, fără pauză între fraze a privit spre mine: - Credeți că îmi dă voie să îl mângâi? se referă la Miki.

- Va fi chiar fericită să fie mângâiată. E fetiță - îi spun.

Se lasă pe vine lângă Miki, mângâind-o, și zice: - Tati, deci trebuie să fie cățelușă; e foarte important.

Abia îmi puteam abține râsul! Copilul era foarte serios și mi s-a părut nepotrivit să râd. Spre mulțumirea mea, când i-am privit pe părinții copilului am observat că și ei sunt în aceeași dilemă: să râdă sau ba. Ne-am zâmbit larg.

Mi-am amintit întâmplarea deoarece, recent, am întâlnit o vecină al cărei băiețel, în vârstă de 4 ani, e foarte sfătos, și îi plac câinii foarte mult. M-a întrebat unde este cățelul meu, 'că nu l-a mai văzut (e printre copiii din zonă care se jucau cu Miki).

- Nu e politicos să întrebi așa ceva - îi zice mama.

Cu vecina m-am înțeles repede prin semne, dându-i de înțeles că Miki a murit și dacă e in regulă să-i spun micuțului; mi-a dat de înțeles că da.

- Miki nu mai e - îi spun.

- Și unde e dacă nu mai e? întreabă el.

- A murit - zâmbesc.

- Atunci e foarte important să ai alt câine. Mami, noi când vom avea un câine?

Ne-am luat la revedere. Puștiul discuta despre câini, cu multă seriozitate.

Vei avea când vei fi mare

S-a întâmplat cu muuuulți, mulți câțiva ani in urmă. Eram pe plajă, la mare, cu părinții. Lângă cearceaful nostru era o familie care avea o puștoaică despre care cred că nu avea vârsta mai mare de cinci ani. Se juca împreună cu doi frați, din altă familie - o fetiță mai mărișoară și un băiețel mititel, care nu știa prea multe cuvinte. Cele două fetițe aveau slip, băiețelul era în pielea goală. S-au jucat ei cât s-au jucat până când părinții fraților i-au chemat, să plece. Fetița de lângă cearceaful nostru s-a apropiat de taică-său și l-a întrebat, tare:

- Ce atârnă la X? (nu mai știu numele băiețelului)

- E cocoșel, a zis tatăl.

- Vreau și eu!

- Vei avea când vei fi mare - i-a răspuns tatăl, foarte serios.

Fetița mai comentase ceva, tatăl răspundea, iar toți cei care am auzit răspunsul la prima întrebare a fetiței aproape că ne-am stricat de râs. Și azi mă amuză faza.

*

Tot zicea Suzana - la o postare anterioară - de ceva amuzant auzit pe stradă sau pe aiurea. Nu era pe stradă, ci pe plajă, și-am zis că de ce nu? dacă tot îmi aminteam faza de câte ori vedeam, pe plajă, la "iarbă verde", copilași în pielea goală; și mă distrez de câte ori în amintesc. Fără legătură: o fi sănătos să ții copiii despuiați total, la soare, dar tare nu-mi place - gândindu-mă la toți dezaxații care circulă liber pe te miri unde, dar, in special, in locuri unde ar putea vedea copii în pielea goală.

Tineri care se pregatesc de vacanta

Ooo! Nu mă pregătesc de vacanță! Într-un fel, mi-ar plăcea, în alt fel... mi-e cam lene (și lenea vine odată cu înaintarea în vârstă?). Irelevant, da.

Ieri seară, pe la ora 21, cred (afară nu se întunecase), udam florile din balcon și undeva, lângă una dintre mașinile parcate în zonă, se auzeau voci de băieți (în mod sigur adulți, dar nu cu mult peste vârsta de 20 de ani - i-am văzut când au urcat în mașină, altfel erau mascați de coroanele pomilor de lângă bloc).

Prindeam din zbor cuvinte pentru că nu voiam să știu ce discută, dar am ciulit urechile când unul a zis de cumpărat băutură, iar un altul a zis ceva gen:

- E ok să luăm un bax de bere pentru când ne cazăm, dar să nu ne întindem cu băutul și discutatul până spre dimineață, iar dacă cineva merge mai repede la culcare să păstrăm liniștea, nu să dăm muzica tare și să strigăm unii la alții.

*

La prima "vedere" e o banalitate pentru unii. Am ales să scriu aceste rânduri pentru cei care trăiesc cu impresia - greșită - că "tineretul de azi" (cât mă amuză sintagma - toți au fost, vor fi incluși, cândva) 😊 "e vai mama lui". Nu-i! Sunt foarte mulți tineri cu bun-simț. Și îmi pare relevant.

Sursa foto pixabay, autoare Eveline de Bruin

https://pixabay.com/ro/users/mrsbrown-692504/

Adolescente in balta

Ce mai fac copii? Se bălăcesc prin bălți, aleargă în patru labe pe strada. Treaba lor, în fond, cât timp joaca extravaganta, sa zic așa, nu e "defecțiune tehnică".

Aceste poze pentru jocul Reflexii in oglinda, preluat de la SoriN și găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate nu am reușit să le postez joi, ziua jocului, și n-am vrut să le postez chiar de Ziua copilului. Așa că, iata-le azi, ca o continuare - și completare - la Miercurea fara cuvinte.

Pozele sunt făcute în 26 decembrie 2023, când lichidam o țigară în balcon. Am văzut doua copile - cred că nu aveau vârsta mai mare de 12 ani (dar la cat de "corect" apreciez vârsta oamenilor...) -  oprindu-se lângă imensa balta care se formează de când fostul primar a asfaltat prin oraș aproape tot ce se putea, și "meșterii" astupând gurile de canal, au făcut se formeze un adevărat lac atunci când plouă. 

Puștoaicele și-au lăsat lucrurile pe bordura de langa tufele uscate și s-au avântat in balta. Nimic neobișnuit în asta - copii se mai joaca prin bălți - dar imediat s-au ghemuit și dădeau cu mâinile prin apa - s-or fi curățat (!) pe mâini de cine știe ce. Abia când le-am văzut sprijinindu-se cu palmele în balta și făcând pași a început să-mi pară curioasa activitatea lor. 

Terminandu-mi fumigena mi-a dat prin cap sa iau telefonul și să fac poze (sa filmez nu am vrut, din considerente... etice, sa zic). 

Puștoaica îmbrăcată în negru, pornind din balta, a plecat la plimbare in patru labe, practic, deplasandu-se cu viteza (dovada că avea ceva antrenament) prin zona. A mers așa circa 2-3 sute de metri, revenind la balta.

Când am făcut pozele nu știam ce vad. Abia de curând am aflat că e o noua "moda" printre adolescenți - fenomenul "blănoșilor" l-au numit unii, numindu-i therieni pe cei care se identifică cu anumite animale, umbla in patru labe, își pun masca și coada (sau nu) și se comportă în public ca animalul pe care îl imită.

După vreo 30 de minute cele două puștoaice și-au îmbrăcat hanoracele, și-au pus rucsacurile in spinare și au plecat liniștite, adoptând poziția și comportamentul bipedelor fara pene.

Liderul elevilor din Constanta

Ariana Dudună este elevă în clasa a XII-a la un liceu din Constanța. Este președinta Asociației Elevilor din Constanța (AEC) dar se implică în rezolvarea problemelor elevilor la nivel național.

Ariana Dudună și colegii ei au luptat pentru dreptul elevilor la transport gratuit, dar au avut și au multe alte acțiuni prin care pun presiune pe guvernanți să își amintească faptul că elevii au drepturi pe care ei, politicienii, le ignoră.

Din punctul meu de vedere, Asociația Elevilor din Constanța este cea mai activă și cea mai pro elevi dintre asociațiile de gen care există la nivel național. Poate că or fi și altele foarte active, la nivel local, dar A.E.C. se detașează net.

Pe această adolescentă am mai văzut-o din când în când la TV, dar cel mai des am dat de ea online. De curând am văzut-o prezentând Starea viitorului – un proiect Starea Nației Oficial care se adresează în special elevilor și studenților:

https://www.youtube.com/watch?v=NhWwl09t2kw

Și am urmărit interviul cu ea la Cafeneaua Natiei:

https://www.youtube.com/watch?v=sVJx_xMbElU

E fantastică! Turuie legile, le explică, argumentează la marele fix, are răspunsuri rapide... Cred că ar face să roșească orice ministru din actualul (și nu numai) Guvern al Ro.

După ce am urmărit 28 de episoade din Starea impostorilor (10-15 minute fiecare) cu Valeriu Nicolae,

https://www.youtube.com/playlist?list=PLijRTkb8WlBLNle-qbrctHrOJ7xk0-tlM

despre încrengăturile de afaceri și cumetrii care domină în mediul politic din Ro îmi pierdusem orice speranță că mai poate fi ceva schimbat în bine pe aici.

Ascultând-o pe Ariana încep să crească, din nou, aripile speranței. Știu că nu e singură – am întâlnit/ ascultat inclusiv la TV adolescenți extraordinar de inteligenți, cu discursuri logice, cu argumentări puternice, cu gândire rapidă, divergentă – dar la ea am simțit un grad ridicat – să zic așa – de empatie. În plus, numai pe ea am ascultat-o în calitate de lider al elevilor. Ah! Mint! Cu ocazia grevei profesorilor din acest an am ascultat-o și pe președinta Consiliului Național al Elevilor – era aliniată discursului guvernamental.

Din punctul meu de vedere, Ariana are cam toate calitățile necesare unui lider (nu șef, nu conducător, președinte, ministru etc.). Are abilități analitice extraordinare – înțelege rapid problemele și poate discerne la fel de repede între ideile bune și mai puțin bune. Comunică excelent – explică clar problemele și prezintă soluții la fel de clare.

A fost o plăcere să o ascult în interviul amintit mai sus (plăcere mi-a făcut s-o ascult și în scurta emisiune pe care o realizează, începând din 19 septembrie a.c., pe canalul de YT Starea Nației Oficial).

Știu, cu certitudine, că sunt mulți astfel de copii și le doresc, tuturor, să reușească să schimbe în bine ceva, să nu se lase călcați pe demnitate de unii adulți care le vor binele – să nu li-l dea!

Că tot am adus vorba...

Emisiunea Starea Nației este difuzată numai pe internet din luna aprilie a.c.. Are mai multe producții, pe lângă cunoscuta Starea nației: Starea impostorilor (despre politicieni și nu numai), Cafeneaua nației (interviuri), Vocea nației, Ceva cu reclame (despre reclamele stupide, mincinoase etc.), Starea planetei (o dată pe lună, dacă nu mă înșel) s.a.. Și un canal separat: Starea sănătății.

Grija liberalelor pentru copii

De curând, femeile liberale – Organizația Femeilor Liberale (OFL), altfel spus – au ajuns la concluzia că sunt în pericol copiii, online, iar părinții nu au pârghii legale să își impună voința asupra activității copiilor, pentru binele acestora din urmă.

Actualizare 9 mai 2026

Ideea e generalizată la nivel european - pentru protecția copiilor, desigur - și aprobată deplin în China: "legitimarea" tuturor utilizatorilor

Vezi pe larg despre "majoratul digital" la adresa de mai jos (articol din octombrie 2025):

https://www.juridice.ro/802571/noul-vataf-al-accesului-digital-legea-majoratului-digital-cu-big-brother-tatuat-pe-brat.html

Ca să arate că fac și ele ceva, la Școala de vară, la mare (7-9 septembrie a.c.) – femeile din partidul zis Liberal – au ieșit la rampă c-o inițiativă legislativă privind siguranța copiilor în mediul online. Siguranța copiilor în viața de cu zi au rezolvat-o: nu mai sunt copii care abia au ce să mănânce de trei ori pe zi, nu mai sunt copii care merg pe jos la școală, mulți kilometri, indiferent de anotimp, nu mai sunt copii care învață în clădiri care stau să cadă și/sau școli în care nu au sursă de încălzire și/sau WC în incinta clădirii școlii, fiind nevoiți să meargă în fundul curții, și nu au apă curentă. Au rezolvat și problema cadrelor didactice, problema manualelor și toate celelalte probleme care pun în pericol sănătatea, integritatea și, uneori, chiar viața copiilor. Și atunci și-au îndreptat atenția spre mediul online.

Au numit campania Protejăm viitorul! Prin aceasta vor să încurajeze un dialog cu toți factorii de decizie sau grupuri interesate: părinți, profesori, copii, societate civilă, psihologi și medici, firmele din big tech, instituții ale statului sau decidenți politici. Zice, președinta OFL, senatoare:

În felul acesta vrem să le oferim părinților un instrument prin care să aibă ei puterea de a stabili ce au voie și ce nu au voie să facă proprii copii în spațiul online.

Până la această lege părinții nu au puterea de a stabili ce au voie să facă, online sau nu, copii lor?

Constituția României amintește despre Protecția copiilor și tinerilor, despre drepturile lor și ale părinților. Autoritatea părintească este reglementată în codul civil; sintagma autoritate părintească desemnează ansamblul de drepturi și îndatoriri ce revin părinților pentru protecția copilului, atât în persoana acestuia, cât și în bunurile sale. Se face referire la autoritatea părintească și în Legea 272/2004, privind Drepturile copilului. Mai exista COPPA - Children's Online Privacy Protection Act, adică Legea privind protejarea confidențialității online a copiilor.

E o realitate: copiii pot fi în pericol navigând online. Oare, n-ar fi mai bună educația în acest sens în locul unei noi legi prin care obligi părinții să-și dea acordul expres pentru ca minorii sub vârsta de 16 ani să-și facă un cont/să acceseze diverse platformede socializare? Doar întreb. În plus, la cât de inventivi sunt adolescenții (și nu doar ei), n-ar reuși ei să ocolească filtrele pe care liberalele le vor impuse printr-o nouă lege?! Știu ele, oare, că există, deja, reglementări de gen? Doar întreb.

Apoi: ce înseamnă acordul expres al părinților? Cum ar face ei asta? In proiectul de lege al liberalelor nu scrie decât că amănuntele de gen vor fi reglementate prin ordin de ministru. Exercițiu de imaginație: copilul X vrea cont pe site-ul cutare (sau vrea doar să citească/vadă ce e pe acolo, fără a-și face cont). Trebuie să-și dea acordul expres părintele / tutorele? Cum? Trimite către acel site copiile documentelor de stare civilă? Pe FB, pe YT, să zicem, dacă vor cont adolescenții / copiii.... Părinții vor trimite acte de stare civilă? Vor fi nevoiți să-și cumpere semnătură electronică? Cum va fi verificat consimțământul explicit al părinților?

Desigur, există mai multe variante: părintele va trebui să folosească un card de credit/de identitate, eventual, un număr de telefon la care să fie sunat (audio-video) și altele asemenea. Dar! În funcție de metoda de identificare a părinților, pot exista diferite probleme: părinții nu au timp să îndeplinească procedura; părinții nu vor să dea atât de multe date personale către siteuri; unii părinți nu știu cum să procedeze, alții s-ar putea să nu aibă un card; sunt copii care nu sunt crescuți de părinți dar nu s-a instituit tutela; unii copii pot avea nume diferit de al părintelui care îi are în grijă s.a.m..d. În plus! Dacă un părinte nu poate, nu vrea etc. să ofere acest acord înseamnă că toți copiii cu vârsta sub 16 ani care au azi conturi online vor pierde accesul. Ce reacție credeți că vor avea?

Părinții își dau acordul ca minorii sub vârsta de 16 ani sa aibă cont pe platforma de socializare X, dar:

1. Copilul ar putea să fie victima bullying-ului, a traficanților de oameni sau de droguri.

2. Părinții ar putea să nu înțeleagă foarte bine care e tema unei platforme sau alta și să-și dea acordul în necunoștință de cauză.

Or mai fi și alte puncte, dar ce se întâmplă în astfel de cazuri? Copilul răpit nu mai e căutat pentru că și-a dat părintele acordul să aibă cont pe undeva? Părinții vor fi trași la răspundere pentru că și-au dat acordul?

Din câte milioane de copiii or avea azi conturi pe aiurea, fără acordul părinților, un procent nu tocmai mare de copii au probleme grave online – de-ar fi foarte mulți bănuiesc că ar fi interzis accesul total – cu sau fără acordul părinților.

Sunt o mulțime de întrebări tehnice la care mi-ar plăcea să aflu răspuns de la membra liberală care a prezentat public proiectul de lege... In proiectul de lege nu existălămuriri, ci doar trimiteri la ce vor face alții dacă - prin absurd, din punctul meu de vedere - proiectul va primi girul unor părințiși va fi - prin absurd - votat de parlamentari.

Liberala care a prezentat public proiectul acesta ne spune că și alte state au astfel de legi: Franța, Germania, Marea Britanie, S.U.A. (doar câteva state de aici au o astfel de lege) Ce nu ne spune: vom fi nevoiți să oferim online tot mai multe date personale, pentru că, implicit, pare că ni se vor cere date câte în lună și în stele să dovedim că nu suntem minori. Nu ne spune nici câte discuții sunt pe marginea acestor legi în statele unde există – inclusiv despre dreptul la libera exprimare a copiilor.

Mai zice reprezentanta liberalelor:

Foarte mulți părinți cer un act normativ care să reglementeze ceea ce pot face copiii pe internet. (...) Acest proiect legislativ – care se află încă în faza incipientă a unei dezbateri publice – este cerut de societate.

Oare, societatea nu cere, mai întâi - sau în paralel - protejarea copiilor în real? Doar întreb.

În opinia inițiatoarelor, o astfel de lege e menită să rezolve trei probleme uriașe (nu-mi aparține exprimarea) cu care ne confruntăm în societatea modernă:

1. Efectele psihologice și neurologice nocive pe care supraexpunerea la ecrane și dependența de online le generează în rândurile copiilor, mai ales a celor de vârste fragede.

Ok. Nu tot ei, politicienii – de grija copiilor – susțineau ca toți copiii să învețe folosind tableta, laptopul etc. și mai puțin manualele fizice? Când citesc lecțiile pe un ecran nu se supraexpun?

2. Unele platforme sociale s-au transformat în locuri pline de activități infracționale grave, cărora copiii le cad pradă.

Haida-de! Parcă numai platformele sociale! Cică, zice liberala, foarte mulți își procură drogurile prin intermediul unor tipuri de social media... Dacă vor cere acordul explicit al părinților cei care vor droguri vor avea acces mai greu?! Oamenii aceștia chiar nu au idee ce-i posibil cu tehnologia? Chiar cred aceste persoane că un copil/adolescent fără conturi online – cu sau fără acordul expres al părinților – nu va obține ceea ce vrea?

Tot pe platformele sociale - se mai zice in discurs - se întâmplă adesea să acționeze grupuri de trafic de carne vie... Pfoaaa! În momentul în care părinții își vor da acordul expres copiii lor vor fi salvați!

La fel cum cea mai mare parte a bullying-ului se desfășoară online - se argumentează in continuare. Uau! O lege care pretinde părinților acord expres pentru conturile / accesul online al copiilor va eradica / reduce bullying-ul, online sau nu! Adică să cred că... in cazul in care o mie de copii au cont pe site-ul X (cu acordul părinților, evident!) bullying-ul nu va mai fi bullying pe acel site. Serios?

Avem cazuri de șantaj și de pedofilie sau pornografie infantilă- se mai spune. Cum ar rezolva acordul expres al părinților – măcar un pic! - aceste porcării? Politiciencele acestea chiar n-au idee câte cazuri de pedofilie au fost supuse judecății și pedofilii au scăpat total sau foarte ieftin, în real? Le invit să citească doar site-ul Dela0 (https://beta.dela0.ro/), dacă mai mult n-or putea. Sau, mai recent (septembrie a.c.): un cadru didactic predă/preda la două instituții de învățămant dintr-un oraș din Ro deși numele lui apare in registrul infractorilor sexuali.

3. Mediul online a devenit un catalizator al comportamentului teribilist. Din dorința de validare socială, mulți oameni (printre ei și copii) fac lucruri periculoase sau ilegale (...)

Urmează câteva exemple mediatizate pe larg in ultimul timp (la câte fac adolescenții și fără mediul online nu se pune, desigur). Un exemplu tot copiez aici: acte de violență explicită sau de infracțiuni cu tentă sexuală. Infracțiuni cu tentă sexuală?! Sunt sau nu sunt agresiuni sexuale (infracțiuni contra libertății și integrității sexuale)...  Unii, din dorința de validare politică, vin cu idei de legi inutile.

Ce propun femeile liberale?

Un proiect de lege care instituie măsuri eficiente și adaptate noilor realități (n.b. fie vorba: realitățile astea noi sunt vechi de mulți ani), pentru a crea un mediu online mai sigur pentru minori, cu prevederi clare pentru copii, părinți și furnizori de servicii online.

Altfel spus, vor să le impună părinților – și copiilor - unele prevederi. Vor sancționa părinții dacă nu știu să folosească un computer sau alt dispozitiv pentru a-și da acordul? Vor suferi copiii.

Obiectivul principal (...) este de a oferi mai multă putere părinților pentru a controla ceea ce fac copiii lor în mediile digitale. Este vorba de un control parental real care nu poate fi exercitat în lipsa unor reglementări exprese.

Pfuuu! Altfel spus, părinții nu își pot exercita autoritatea părintească (n-au control parental real!) în materie dacă nu au o astfel de lege?! Ha! Părintele poate (și are dreptul!) să supravegheze activitatea copilului său atât în mediul online cât și în real. Există, de mai mult timp, diferite metode prin care părintele care vrea poate controla / interzice ce face copilul său minor online.

Legea prevede o abordare triplă: acord parental explicit, responsabilizarea furnizorilor de servicii online și supravegherea de către autoritățile statului:

1. Până la vârsta de 16 ani minorii pot crea și utiliza conturi online doar cu acordul parental.

Zic și io: minorii aceștia nu pot accesa site-uri fără să aibă un cont? Pot! Nu pot accesa site-uri folosind contul altuia? s.a.m.d.

2. Se va institui un set de obligații pentru furnizorii de servicii online: filtre automate privind materialele care pot avea un conținut dăunător pentru dezvoltarea sănătoasă a minorului, adecvarea conținutului pentru siguranța minorului și eliminarea oricărui conținut cu caracter publicitar destinat copiilor.

Doar întreb: cum va fi în cazul unui magazin online? Copilul nu ar putea face cont pe un site de gen – teoretic – dar nici să viziteze site-ul n-ar avea voie fără acordul expres al părinților? Pe site-uri pentru jucării și altele destinate copiilor (sau nu) sunt reclame destinate copiilor (în ce sens conținutul să nu aibă caracter publicitar destinat copiilor? e un sens prea larg)

3. Autoritatea Națională pentru pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANARC) va verifica respectarea obligațiilor instituite.

Hm. De fapt, pare că ei vor un control mai aprofundat asupra vieții private. Altfel ce să supravegheze în plus autoritățile statului? Furnizorii de servicii online au cam implementat diferite filtre pentru protejarea minorilor – să-i supravegheze statul pe ei!

De ce cred aceste persoane că o astfel de frecție la picior de lemn este o soluție bună?

Zic politiciencele:

1. Mai multă siguranță pentru copii.

2. Responsabilitate partajată (furnizorii de servicii, părinți, autorități publice).

3. Mai bună reglementare (ANRC ar putea face verificări periodice, iar responsabilitățile și sancțiunile pentru furnizori online ar fi clare).

Zic și eu: părinții pot fi excluși, practic, din această lege – e între furnizori și stat în fond. Mai ales că nu toți părinții pot/știu să facă ce le va pretinde statul printr-o astfel de lege.

4. Educație digitală – legea încurajează o mai bună înțelegere a pericolelor online și promovează educația digitală atât pentru copii cât și pentru adulți.

Acest punct 4 ar fi de râs în hohote, dacă n-ar fi de plâns (chiar și plâns de milă, cu astfel de politicieni). Ei fac educația prin norme imperative! Oare, își amintesc acești deținători de funcții strălucite că există un cod penal, un cod rutier și etc. multe legi și coduri ale căror prevederi nu rezolvă mare lucru acolo unde nu este educație?! De ani și ani sunt aceste coduri și legi; și...? Ar putea conștientiza pericolele un om educat – dar nu prin norme imperative!

Persoana liberală încheie, cu hotărâre: Siguranța online a copiilor noștri nu e negociabilă!

De acord, dar... Cum au rezolvat siguranța copiilor offline? Ce-ar fi să se ocupe de siguranța copiilor în școli, în spitale, în instituții de îngrijire s.a.m.d.?

Nu reușesc să înțeleg de ce înainte de a veni cu legi practic inutile nu insistă să fie aplicate cele care există.

Poate că nu mai văd pădurea din cauza copacilor, dar inițierea unei astfel de legi mă duce cu gândul la vorba aia: Mircea, fă-te că lucrezi!

Acesta este punctul meu de vedere, exprimat la vedere și argumentat cum m-am priceput. Prefer să nu fiu victima mirajului celor care promit să mă apere, să apere copiii...

Cei care au un punct de vedere cu privire la o astfel de lege îl pot exprima la adresa de mai jos, unde pot citi cele vreo șase articole ale proiectului de lege (formularul e la finalul paginii):

https://campanii.pnl.ro/protejam-copiii-online/

Elevi in uniforma sau uniforma fara elevi?

Într-o publicație de educație, o profesoară din Cluj Napoca a lansat o dezbatere despre cum ar trebui să se îmbrace elevii și profesorii la școală, referindu-se la decență în vestimentație. Recunoaște că uniformele existente în vremea comunismului erau oribile – și erau! - dar menționează studii recente care arată că atunci când toți elevii poartă uniformă se pot concentra mai bine la ore. Mmmm... Poate! Dacă zic studiile?! Am fost la școală pe vremea oribilelor uniforme – cine se concentra la ore, se concentra, cine nu, nu! La fel și azi: cine vrea să învețe, învață. Știu eu?! Poate ar fi de bine să se poată face distincție între vestimentația de școală și cea de maidan/club, atât în cazul elevilor cât și al profesorilor?

Dezbateri de gen au loc aproape în fiecare an, mai ales la început de an școlar.

Detest uniformele deci nu mă pronunț obiectiv, dar sunt contra lor și pro vestimentație decentă la școală. Trec peste; nu pentru pro/contra uniforme la școală m-a luat valul.

Profesoara în cauză mai scrie că înțelege de ce este atât de contestată măsura privind uniformele în școli: cumpărarea unei uniforme standard ar fi pentru unii părinți un efort financiar prea mare.

Cine dorește să citească articolul îl află la adresa de mai jos:

https://www.libertatea.ro/scoala9/cu-pantaloni-scurti-si-bluze-decoltate-la-scoala-profesoara-din-cluj-despre-cum-ar-trebui-sa-se-imbrace-elevii-si-profesorii-4654769

N-ai bani, nu faci copii

Citind comentariile la articolul amintit mai sus am dat de comentariul următor:

Un efort financiar mare să cumperi o uniformă? Dacă 4-500 de lei sunt prea mult pentru o uniformă pe care o porți tot anul e prea mult de ce au mai făcut copii? Faci copii când știi că poți să ai grijă de ei, nu îi faci și după îți dai seama că nu ai bani. (...)

Și atunci m-a luat valul...

Păreri de acest gen nu sunt singulare și nu-s doar părerile unor... indivizi fără putere de decizie (politică) dar nu toți îndrăznesc s-o spună / s-o scrie public.

Statul decide cine va avea copii

În ianuarie 2020 primarul din Târgu Mureș venise cu ideea să decidă statul cine are voie să aducă pe lume copii... Politrucul în cauză propunea ca viitorii părinți să poată avea copii în urma unei anchete sociale care să țină cont, între altele, de situația financiară a cuplului și de educație, iar cei care nu îndeplinesc condițiile să rămână fără copii!

Ce mentalitate de... de... de ce-o fi și individul ăsta. Indivizi cu astfel de mentalitate chiar există și nu-s tocmai puțini.

Ești analfabet, riști să rămâi fără copii

În bazaconia de lege (recentă) privind organizarea activității de prevenire a separării copilului de familie, inițiatorul proiectului a introdus într-un articol ceva de genul: serviciul public de asistență socială are obligația de a sprijini familia care are copii și poate exista risc de separare dacă unul sau ambii părinți sunt analfabeți! La risc de separare a mai băgat autorul legii și altele – îngrozitor de absurde și care ar fi putut da naștere la o mulțime de abuzuri (articolul în cauză a fost eliminat din proiect/din lege).

Ce fel de persoană e aceea care gândește că această condiție de analfabet poate constitui un risc real pentru separarea copilului de familia sa? Să iei copiii de lângă părinții care nu vorbesc corect sau care n-au avut șansa să meargă la școală sau care au unele dificultăți de auz, de vorbire sau alt handicap? Le-ar fi făcut un test de inteligență înainte de a le lua copiii? Cei care pot gândi astfel... nu știu ce sunt! Na! Iar m-am nervozat! Cine, naiba, se cred cei cu astfel de idei?! Ăștia vor să fie părinți numai indivizii cu un coeficient de inteligență peste... 130?! Ei, cei care elaborează legi de genu', par a fi departe de a se încadra.

Ai, n-ai carte, ai parte

În ceea ce privește bursele de merit, prin noua lege a învățământului s-a eliminat pragul mediei anuale, peste 9,50, putând beneficia de bursă de merit 30% dintre elevii unei clase (învățământ preuniversitar), în ordinea descrescătoare a mediilor (cu ceva condiții) și toți elevii cu media generală între 9,50 și 10. Ceea ce înseamnă că în unele școli vor primi bursă cei cu medii foarte mari iar în altele elevi de nota 6 sau 7 (asta s-o vrea o abordare democratică?)

Elevii din mediul rural care învață în altă localitate decât cea de domiciliu nu vor mai primi bursă socială pe acest criteriu. Personal, nu mi se pare prea corect dar... ce știu eu?

Un fel de concluzie. Dacă în acest fel înțeleg politicienii, și alți cetățeni din Ro, să aibă grijă de copii nu vreau să știu ce ar fi capabili să inventeze dacă ar intenționa să le facă rău.

Succes tuturor copiilor care încep un an nou de studiu!

Le doresc și puterea de a rezista sistemului de învățământ din România!

Poate, cândva, câțiva dintre ei vor reuși să-l repare.