Grija liberalelor pentru copii

De curând, femeile liberale – Organizația Femeilor Liberale (OFL), altfel spus – au ajuns la concluzia că sunt în pericol copiii, online, iar părinții nu au pârghii legale să își impună voința asupra activității copiilor, pentru binele acestora din urmă.

Ca să arate că fac și ele ceva, la Școala de vară, la mare (7-9 septembrie a.c.) – femeile din partidul zis Liberal – au ieșit la rampă c-o inițiativă legislativă privind siguranța copiilor în mediul online. Siguranța copiilor în viața de cu zi au rezolvat-o: nu mai sunt copii care abia au ce să mănânce de trei ori pe zi, nu mai sunt copii care merg pe jos la școală, mulți kilometri, indiferent de anotimp, nu mai sunt copii care învață în clădiri care stau să cadă și/sau școli în care nu au sursă de încălzire și/sau WC în incinta clădirii școlii, fiind nevoiți să meargă în fundul curții, și nu au apă curentă. Au rezolvat și problema cadrelor didactice, problema manualelor și toate celelalte probleme care pun în pericol sănătatea, integritatea și, uneori, chiar viața copiilor. Și atunci și-au îndreptat atenția spre mediul online.

Au numit campania Protejăm viitorul! Prin aceasta vor să încurajeze un dialog cu toți factorii de decizie sau grupuri interesate: părinți, profesori, copii, societate civilă, psihologi și medici, firmele din big tech, instituții ale statului sau decidenți politici. Zice, președinta OFL, senatoare:

În felul acesta vrem să le oferim părinților un instrument prin care să aibă ei puterea de a stabili ce au voie și ce nu au voie să facă proprii copii în spațiul online.

Până la această lege părinții nu au puterea de a stabili ce au voie să facă, online sau nu, copii lor?

Constituția României amintește despre Protecția copiilor și tinerilor, despre drepturile lor și ale părinților. Autoritatea părintească este reglementată în codul civil; sintagma autoritate părintească desemnează ansamblul de drepturi și îndatoriri ce revin părinților pentru protecția copilului, atât în persoana acestuia, cât și în bunurile sale. Se face referire la autoritatea părintească și în Legea 272/2004, privind Drepturile copilului. Mai exista COPPA - Children's Online Privacy Protection Act, adică Legea privind protejarea confidențialității online a copiilor.

E o realitate: copiii pot fi în pericol navigând online. Oare, n-ar fi mai bună educația în acest sens în locul unei noi legi prin care obligi părinții să-și dea acordul expres pentru ca minorii sub vârsta de 16 ani să-și facă un cont/să acceseze diverse platformede socializare? Doar întreb. În plus, la cât de inventivi sunt adolescenții (și nu doar ei), n-ar reuși ei să ocolească filtrele pe care liberalele le vor impuse printr-o nouă lege?! Știu ele, oare, că există, deja, reglementări de gen? Doar întreb.

Apoi: ce înseamnă acordul expres al părinților? Cum ar face ei asta? In proiectul de lege al liberalelor nu scrie decât că amănuntele de gen vor fi reglementate prin ordin de ministru. Exercițiu de imaginație: copilul X vrea cont pe site-ul cutare (sau vrea doar să citească/vadă ce e pe acolo, fără a-și face cont). Trebuie să-și dea acordul expres părintele / tutorele? Cum? Trimite către acel site copiile documentelor de stare civilă? Pe FB, pe YT, să zicem, dacă vor cont adolescenții / copiii.... Părinții vor trimite acte de stare civilă? Vor fi nevoiți să-și cumpere semnătură electronică? Cum va fi verificat consimțământul explicit al părinților?

Desigur, există mai multe variante: părintele va trebui să folosească un card de credit/de identitate, eventual, un număr de telefon la care să fie sunat (audio-video) și altele asemenea. Dar! În funcție de metoda de identificare a părinților, pot exista diferite probleme: părinții nu au timp să îndeplinească procedura; părinții nu vor să dea atât de multe date personale către siteuri; unii părinți nu știu cum să procedeze, alții s-ar putea să nu aibă un card; sunt copii care nu sunt crescuți de părinți dar nu s-a instituit tutela; unii copii pot avea nume diferit de al părintelui care îi are în grijă s.a.m..d. În plus! Dacă un părinte nu poate, nu vrea etc. să ofere acest acord înseamnă că toți copiii cu vârsta sub 16 ani care au azi conturi online vor pierde accesul. Ce reacție credeți că vor avea?

Părinții își dau acordul ca minorii sub vârsta de 16 ani sa aibă cont pe platforma de socializare X, dar:

1. Copilul ar putea să fie victima bullying-ului, a traficanților de oameni sau de droguri.

2. Părinții ar putea să nu înțeleagă foarte bine care e tema unei platforme sau alta și să-și dea acordul în necunoștință de cauză.

Or mai fi și alte puncte, dar ce se întâmplă în astfel de cazuri? Copilul răpit nu mai e căutat pentru că și-a dat părintele acordul să aibă cont pe undeva? Părinții vor fi trași la răspundere pentru că și-au dat acordul?

Din câte milioane de copiii or avea azi conturi pe aiurea, fără acordul părinților, un procent nu tocmai mare de copii au probleme grave online – de-ar fi foarte mulți bănuiesc că ar fi interzis accesul total – cu sau fără acordul părinților.

Sunt o mulțime de întrebări tehnice la care mi-ar plăcea să aflu răspuns de la membra liberală care a prezentat public proiectul de lege... In proiectul de lege nu existălămuriri, ci doar trimiteri la ce vor face alții dacă - prin absurd, din punctul meu de vedere - proiectul va primi girul unor părințiși va fi - prin absurd - votat de parlamentari.

Liberala care a prezentat public proiectul acesta ne spune că și alte state au astfel de legi: Franța, Germania, Marea Britanie, S.U.A. (doar câteva state de aici au o astfel de lege) Ce nu ne spune: vom fi nevoiți să oferim online tot mai multe date personale, pentru că, implicit, pare că ni se vor cere date câte în lună și în stele să dovedim că nu suntem minori. Nu ne spune nici câte discuții sunt pe marginea acestor legi în statele unde există – inclusiv despre dreptul la libera exprimare a copiilor.

Mai zice reprezentanta liberalelor:

Foarte mulți părinți cer un act normativ care să reglementeze ceea ce pot face copiii pe internet. (...) Acest proiect legislativ – care se află încă în faza incipientă a unei dezbateri publice – este cerut de societate.

Oare, societatea nu cere, mai întâi - sau în paralel - protejarea copiilor în real? Doar întreb.

În opinia inițiatoarelor, o astfel de lege e menită să rezolve trei probleme uriașe (nu-mi aparține exprimarea) cu care ne confruntăm în societatea modernă:

1. Efectele psihologice și neurologice nocive pe care supraexpunerea la ecrane și dependența de online le generează în rândurile copiilor, mai ales a celor de vârste fragede.

Ok. Nu tot ei, politicienii – de grija copiilor – susțineau ca toți copiii să învețe folosind tableta, laptopul etc. și mai puțin manualele fizice? Când citesc lecțiile pe un ecran nu se supraexpun?

2. Unele platforme sociale s-au transformat în locuri pline de activități infracționale grave, cărora copiii le cad pradă.

Haida-de! Parcă numai platformele sociale! Cică, zice liberala, foarte mulți își procură drogurile prin intermediul unor tipuri de social media... Dacă vor cere acordul explicit al părinților cei care vor droguri vor avea acces mai greu?! Oamenii aceștia chiar nu au idee ce-i posibil cu tehnologia? Chiar cred aceste persoane că un copil/adolescent fără conturi online – cu sau fără acordul expres al părinților – nu va obține ceea ce vrea?

Tot pe platformele sociale - se mai zice in discurs - se întâmplă adesea să acționeze grupuri de trafic de carne vie... Pfoaaa! În momentul în care părinții își vor da acordul expres copiii lor vor fi salvați!

La fel cum cea mai mare parte a bullying-ului se desfășoară online - se argumentează in continuare. Uau! O lege care pretinde părinților acord expres pentru conturile / accesul online al copiilor va eradica / reduce bullying-ul, online sau nu! Adică să cred că... in cazul in care o mie de copii au cont pe site-ul X (cu acordul părinților, evident!) bullying-ul nu va mai fi bullying pe acel site. Serios?

Avem cazuri de șantaj și de pedofilie sau pornografie infantilă- se mai spune. Cum ar rezolva acordul expres al părinților – măcar un pic! - aceste porcării? Politiciencele acestea chiar n-au idee câte cazuri de pedofilie au fost supuse judecății și pedofilii au scăpat total sau foarte ieftin, în real? Le invit să citească doar site-ul Dela0 (https://beta.dela0.ro/), dacă mai mult n-or putea. Sau, mai recent (septembrie a.c.): un cadru didactic predă/preda la două instituții de învățămant dintr-un oraș din Ro deși numele lui apare in registrul infractorilor sexuali.

3. Mediul online a devenit un catalizator al comportamentului teribilist. Din dorința de validare socială, mulți oameni (printre ei și copii) fac lucruri periculoase sau ilegale (...)

Urmează câteva exemple mediatizate pe larg in ultimul timp (la câte fac adolescenții și fără mediul online nu se pune, desigur). Un exemplu tot copiez aici: acte de violență explicită sau de infracțiuni cu tentă sexuală. Infracțiuni cu tentă sexuală?! Sunt sau nu sunt agresiuni sexuale (infracțiuni contra libertății și integrității sexuale)...  Unii, din dorința de validare politică, vin cu idei de legi inutile.

Ce propun femeile liberale?

Un proiect de lege care instituie măsuri eficiente și adaptate noilor realități (n.b. fie vorba: realitățile astea noi sunt vechi de mulți ani), pentru a crea un mediu online mai sigur pentru minori, cu prevederi clare pentru copii, părinți și furnizori de servicii online.

Altfel spus, vor să le impună părinților – și copiilor - unele prevederi. Vor sancționa părinții dacă nu știu să folosească un computer sau alt dispozitiv pentru a-și da acordul? Vor suferi copiii.

Obiectivul principal (...) este de a oferi mai multă putere părinților pentru a controla ceea ce fac copiii lor în mediile digitale. Este vorba de un control parental real care nu poate fi exercitat în lipsa unor reglementări exprese.

Pfuuu! Altfel spus, părinții nu își pot exercita autoritatea părintească (n-au control parental real!) în materie dacă nu au o astfel de lege?! Ha! Părintele poate (și are dreptul!) să supravegheze activitatea copilului său atât în mediul online cât și în real. Există, de mai mult timp, diferite metode prin care părintele care vrea poate controla / interzice ce face copilul său minor online.

Legea prevede o abordare triplă: acord parental explicit, responsabilizarea furnizorilor de servicii online și supravegherea de către autoritățile statului:

1. Până la vârsta de 16 ani minorii pot crea și utiliza conturi online doar cu acordul parental.

Zic și io: minorii aceștia nu pot accesa site-uri fără să aibă un cont? Pot! Nu pot accesa site-uri folosind contul altuia? s.a.m.d.

2. Se va institui un set de obligații pentru furnizorii de servicii online: filtre automate privind materialele care pot avea un conținut dăunător pentru dezvoltarea sănătoasă a minorului, adecvarea conținutului pentru siguranța minorului și eliminarea oricărui conținut cu caracter publicitar destinat copiilor.

Doar întreb: cum va fi în cazul unui magazin online? Copilul nu ar putea face cont pe un site de gen – teoretic – dar nici să viziteze site-ul n-ar avea voie fără acordul expres al părinților? Pe site-uri pentru jucării și altele destinate copiilor (sau nu) sunt reclame destinate copiilor (în ce sens conținutul să nu aibă caracter publicitar destinat copiilor? e un sens prea larg)

3. Autoritatea Națională pentru pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANARC) va verifica respectarea obligațiilor instituite.

Hm. De fapt, pare că ei vor un control mai aprofundat asupra vieții private. Altfel ce să supravegheze în plus autoritățile statului? Furnizorii de servicii online au cam implementat diferite filtre pentru protejarea minorilor – să-i supravegheze statul pe ei!

De ce cred aceste persoane că o astfel de frecție la picior de lemn este o soluție bună?

Zic politiciencele:

1. Mai multă siguranță pentru copii.

2. Responsabilitate partajată (furnizorii de servicii, părinți, autorități publice).

3. Mai bună reglementare (ANRC ar putea face verificări periodice, iar responsabilitățile și sancțiunile pentru furnizori online ar fi clare).

Zic și eu: părinții pot fi excluși, practic, din această lege – e între furnizori și stat în fond. Mai ales că nu toți părinții pot/știu să facă ce le va pretinde statul printr-o astfel de lege.

4. Educație digitală – legea încurajează o mai bună înțelegere a pericolelor online și promovează educația digitală atât pentru copii cât și pentru adulți.

Acest punct 4 ar fi de râs în hohote, dacă n-ar fi de plâns (chiar și plâns de milă, cu astfel de politicieni). Ei fac educația prin norme imperative! Oare, își amintesc acești deținători de funcții strălucite că există un cod penal, un cod rutier și etc. multe legi și coduri ale căror prevederi nu rezolvă mare lucru acolo unde nu este educație?! De ani și ani sunt aceste coduri și legi; și...? Ar putea conștientiza pericolele un om educat – dar nu prin norme imperative!

Persoana liberală încheie, cu hotărâre: Siguranța online a copiilor noștri nu e negociabilă!

De acord, dar... Cum au rezolvat siguranța copiilor offline? Ce-ar fi să se ocupe de siguranța copiilor în școli, în spitale, în instituții de îngrijire s.a.m.d.?

Nu reușesc să înțeleg de ce înainte de a veni cu legi practic inutile nu insistă să fie aplicate cele care există.

Poate că nu mai văd pădurea din cauza copacilor, dar inițierea unei astfel de legi mă duce cu gândul la vorba aia: Mircea, fă-te că lucrezi!

Acesta este punctul meu de vedere, exprimat la vedere și argumentat cum m-am priceput. Prefer să nu fiu victima mirajului celor care promit să mă apere, să apere copiii...

Cei care au un punct de vedere cu privire la o astfel de lege îl pot exprima la adresa de mai jos, unde pot citi cele vreo șase articole ale proiectului de lege (formularul e la finalul paginii):

https://campanii.pnl.ro/protejam-copiii-online/

Copiii plătesc pensie înaintaşilor in mod direct

Unii politicieni români - in special social-democraţi - par pierduţi in spaţiu rău de tot! Ce le-a dat prin minte!!! Un proiect de lege prin care copiii (cei plecaţi in străinătate par a fi vizaţi, in special) să fie obligaţi prin lege să plătească o pensie pentru părinţii pensionari, pentru bunici şi străbunici. Cum motivează iniţiatorii proiectului aceasta initiativa? Rămâneţi sideraţi!

Marea migraţie a forţei de muncă tinere din România, spre state din vestul Europei, îndeosebi după aderarea la Uniunea Europeană, are un impact economic, social şi uman incalculabil, efectele negative încep deja să se manifeste, cu deosebire asupra persoanelor vârstnice, aflate la capăt de drum şi lipsite de sprijinul şi afecţiunea copiilor sau a nepoţilor. Pe scurt: “abandon emotional” (unii nu mai sunt vizitaţi de ani de zile de copiii plecaţi!) şi “abandon financiar”. Dar cei mai mulţi dintre aceşti vârstnici au muncit întreaga viaţă! Nu are statul rolul de a le asigura o bătrâneţe liniştită?! Pentru ce au cotizat aceşti oameni care azi sunt pensionari? Din cauză de pensii speciale fără număr, fără număr (şi alte cauze) a intrat in faliment sistemul de pensii şi cel de asistenţă socială?!

Ce vor tipii aceştia?! Ca fiecare tânăr apt de muncă să plătească părinţilor, bunicilor, străbunicilor cel mult o cincime din veniturile obtinute! Cică pensia se stabileşte pe cale amiabilă, dar dacă nu există înţelegere se poate ajunge la instanţa de judecată (pe banii cui?). Cine nu vrea să plătească va fi sancţionat - chiar şi cu pedeapsa închisorii!!! Ziceţi şi voi: nu-i demenţială ideea?!

Ce zice deputatul psd de Bihor, iniţiatorul proiectului “Legea recunoştinţei între generaţii”, proiect depus la Senat:

Sunt aproape 2 milioane de pensionari care au în jur de 1000 de lei. Am făcut eforturi pentru acest urmaş al meu, l-am dus la creşă, la grădiniţă, la şcoală, la liceu, la facultate, m-am ocupat de cariera lui şi atunci eu sau cineva care mă întreţine se adresează instituţiilor şi în loc să îmi dea 300 îmi dă 500. Acest proiect de lege nu implică fonduri de la stat, e o reglare, pe linie directă în familie, dar o reglare pe baza unei legi. […] La baza acestei propuneri stă o declaraţie a Consiliului UE, a PE, din 2012, an care a fost desemnat ca să citez exact „anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii". Deci aceste idei circulă în toata Europa.

Cred că ideea cu pensii plătite de tineri părinţilor, bunicilor, străbunicilor bântuie doar prin capul unora.

Legea reglementează raporturile juridice, morale şi materiale între copii şi părinţi, copii şi bunici, copii şi străbunici din aceeaşi familie. Legea stabileşte drepturile şi obligaţiile părinţilor de a-şi creşte şi educa propriii copii. La urma lor, părinţii şi bunicii au dreptul la respect şi recunoştinţă din partea copiilor (art. 1, al. 1 din proiectul de lege).

Multe dintre dispoziţiile din acest proiect de lege se regăsesc, cu alte cuvinte, in legi deja existente.

Aliniatul unu din art. 5 e chiar hazliu: Obligaţia părinţilor este atât faţă de copii cât şi faţă de stat, reprezentat prin instituţiile acestuia. Care o fi această obligaţie a cetăţenilor (in calitate de părinţi) faţă de stat?!

Ce le scapă din vedere?!

1. Există reglementări (in codul civil) despre obligaţia de întreţinere între copii şi părinţi şi există şi infracţiuni cu privire la familie (in codul penal). Între altele, semnatarii (72 la număr, între care unul de la ALDE) - in frunte cu iniţiatorul - au încurcat codurile penale, referindu-se la un articol care, in noul cod penal, face referire la pedeapsa pentru neglijenţa in păstrarea informaţiilor, ei dorind să se refere la infracţiuni contra familiei: abandonul de familie, neplata cu rea-credinţă a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească şi altele de gen.

2. Tinerii care muncesc plătesc taxe şi impozite de care beneficiază statul tocmai pentru a asigura (şi) vârstnicilor o viaţă mai uşoară, conform Constituţiei.

3. Vârstnicii care au nevoie de ajutor şi nu îl primesc de la copiii care îşi pot permite se pot adresa instanţei judecătoreşti şi fără această lege - dacă vor! De ce să se bage statul in treaba lor?

Ajungem, din nou, in faza când membrii “marii adunări naţionale” ştiu ce e moral, ce e mai bine pentru membrii unei familii?

(ştire citită pe digi24)

Citirea motivelor care stau la baza acestui proiect de lege vă garantează o porţie sănatoasă de râs - care poate da in plâns, e drept.

Nu mă credeţi pe cuvânt, citiţi:

Iniţiativa legislativă (proiectul de lege):

https://senat.ro/Legis/PDF/2019/19b338FG.pdf

expunere de motive:

https://senat.ro/Legis/PDF/2019/19b338EM.pdf

(fostul preşedinte psd figurează in proiectul de lege ca fiind preşedinte al Camerei Deputaţilor!?)

Țara arde și moșii se scarpină

Grija statului pentru sănătatea populației e de-a dreptul înduioșătoare! Care politician în lumea aceasta și-ar fi asumat un proiect de lege prin care părinții ar avea dreptul la o zi liberă, pe an, pentru a avea grijă de sănătatea copilului?! Asta o fi vreo inițiativă legislativă menită să-i manipuleze pe oameni în sensul controalelor medicale periodice obligatorii, la care s-a renunțat oficial, pentru moment? Pentru că neoficiaaaaal, ei tot la asta par a se gândi.

Nu vă vine să aplaudați, în picioare, această minunată inițiativă legislativă?

Potrivit proiectului de lege, cererea părintelui sau a reprezentantului legal al copilului va fi depusă cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de vizita la medic şi va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere că în ultimul an celălalt părinte sau reprezentat legal nu a solicitat ziua liberă şi nici nu va solicita.

Proiectul de lege instituie în sarcina angajatorilor, fie că sunt din mediul public sau privat, obligaţia de acordare a zilei libere pentru îngrijirea sănătăţii copilului pentru orice salariat ce îl solicită, prin rotaţie, fără a-i periclita activitatea, şi nu mai mult de 5% dintre angajaţi în acelaşi timp.

Angajatorul nu trebuie să achite drepturile salariale pentru această zi liberă. Și, evident, părintele nu-i obligat să o solicite - cel puțin așa deduc, și așa ar fi firesc...

***

Ar mai fi o inițiativă legislativă care de părinți se îngrijește, să meargă în prima zi de școală împreună cu minorii - proiect adoptat tacit de Senat. Prima zi de școală va fi liberă pentru părinți - părinții își vor însoți copiii la școală sau vor merge la o bere nu poate verifica inițiatorul și nici nu prea pare să-i pese.

E minunat să însoțești copilul la școală mai ales în prima lui zi din clasa I-a. E un moment unic pe care trebuie să îl trăiască fiecare copil și fiecare părinte cu bucurie. E ceva ce oricum fac părinții, în general, și pentru astfel de zile puțini sunt angajatorii care nu au înțelegere pentru părinți. Iar pentru acești puțini angajatori nu e nevoie de un proiect de lege, ci ar fi fost suficient să se fi introdus în contractul colectiv de muncă o astfel de dispoziție.

Desigur, legea nu-i obligă la nimic pe părinți. Ar fi chiar culmea! Inutilitatea rămâne. Senatorul a mai explicat că ziua liberă poate fi recuperată până la sfârșitul anului în curs, iar părinții trebuie să discute cu angajatorul despre data la care se va întâmpla acest lucru.

Inițiatorul proiectului, un senator unpr, declara că părinții ar trebui să meargă la școală în prima zi cu odrasla chiar dacă aceasta nu vrea - se referă aici la liceeni. Întreb pe cei care au copiii la liceu: câți sunt nerăbdători să meargă împreună cu mami și cu tati în prima zi din clasa a XII-a?

Ce perlă de înțelepciune pe tichia senatorului: E adevărat că poate copilul nu mai vrea să fiu eu acolo, dar nu știu cât de corect e să nu vrea, pentru că eu sunt tatăl lui. Eu, ca părinte, ca om care muncește pentru copiii ăștia, îmi doresc ca în ziua aia specială să văd ce se întâmplă cu ei. Senatorul a precizat că lucrurile din Romania încep "să cadă într-un soi de anormalitate" (zic eu: și unii politicieni par a fi căzuți în cap) și că este dreptul oricărui părinte să fie martor în prima zi de școală, indiferent de protestele copiilor.

Exact în ziua aceea își dă perfect seama ce se întâmplă, ce colegi vor avea copiii și ce le poate pielea acestor colegi… Desigur, dacă e Mafalda ar putea ști.

Acum sesizează el soiul de anormalitate din România?! Și-l rezolvă din condei cu prima zi de școală liberă pentru părinți! Măi, să fie! Ce ușor era! și pâna acu’ nu și-au dat seama cum vor reveni la… normalitate!

De ce muncești? Muncesc pentru copii. Zău? Și cum faci asta? Faptul că mă apuc să-i cumpăr o mașină frumoasă sau niște lucruri ieșite din comun nu înseamnă că, într-adevar, mi-am făcut datoria de părinte și că muncesc pentru el - zice senatorul, imaginând un dialog.

Ce argumente! Mă, nene, tu pe cine ai în vedere când grăiești despre datoria cu mașini frumoase?

Mai zice acest senator:

Vă spun foarte sincer că aici vorbim despre un lucru ce le face dreptate părinților în primul rând. Eu nu cred că liceanul de 17 ani își dorește să se ducă la școală de mână cu părinții, dar cred că părintele își dorește să fie alături de copilul lui, așa cum își dorește și când se duce la facultate, să își vadă copilul, munca de-o viață...

Adică, trebuie să ne atenționeze că ne spune sincer, de parcă noi ne-am aștepta să mintă! Un politician, să mintă?! Nooo!

Copilul care merge la facultate e… munca de-o viață a părinților? Sau… nu pricep eu ce vrea să zică sincer?! Omu’ acesta amu o fi căzut din teleguță și e la prima generație de încălțați?!

Moțul de cacao: acest senator consideră că prima zi de școala ar trebui să fie sărbătoare națională!

Dacă tot îi doare grija de copii și de părinți n-ar fi mai indicat să se gândească la ceva concret, de genul creșterii sumei pentru alocația copiilor? Sau asigurarea manualelor, gratuit, pentru absolut toți elevii din ciclurile de învățământ obligatoriu? Poate TVA mai mică la rechizite? Zic și eu…

Concluzie: politicienii par a-și bate joc de români din ce în ce mai pe față. Chiar erau necesare astfel de proiecte de lege? Au rezolvat tot ce era de rezolvat și acum se află în treabă? Înțeleg că vor să-și justifice retribuțiile dar chiar așa? 

Părerea mea.

Ciocu’ mic și cântă imnul

Abramburica - fosta ministră la Învățământ - nu s-a ușchit la Bruxelles și-a rămas aici să facă gașcă lângă alți senatori socialiști și să-i pună pe copiii din învățământul primar să cânte imnul, zilnic… În unele școli, în unele clase la începutul orelor, se spun rugăciuni… Hm… Vor trebui să vină copiii la școală mai repede cu circa 30 de minute?!

Cică, politicienii aceștia - cei mai mulți foști șoimi ai patriei, nostalgici, deci - prin acest proiect de lege sau ce-o fi - vor să insufle tinerilor patriotismul… Păi așa se face? Obligându-i să cânte? Imnul de stat e un simbol, nu trebuie cântat oricând, oriunde…

Politrucii vor să învețe copiii imnul, să învețe că trebuie să stea în poziție de drepți când îl cântă sau când îl aud cântat… Pot învăța copiii despre astea și la ora de muzică sau chiar la limba și literatura română…

Ba vor și sancțiuni pentru directorii de instituții de învățământ care nu vor executa ordinul…

Dar ei, aștia cu inițiative crețe - cred că și-au pus mintea pe bigudiuri și gândesc ondulat! - știu imnul? Ei de ce nu-l cântă în fiecare zi când ajung în sala de ședințe? Oricum, ei nu ajung zilnic… Iar dacă îl știu, cum de n-au învățat să fie patroți?

Ce mai rămâne? Agățarea portretului președintelui în fiecare clasă?! Lângă icoane sau pe alt perete?!

Ca și credința în divinitate, patriotismul e ceva ce simți, nu înveți… Părerea mea…

O fi cadoul politicienilor români cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului…

Fapt divers

Cel care a plecat la Bruxelles, un politolog (vorbește lumea), în locul abramburicăi s-a evidențiat prin ințiative legislative de genul: scăderea cotei TVA la prezervative. Argumentul invocat de activist?!

Trebuie luată în considerare, citez: viaţa din ce în ce mai activă a cetăţenilor, dar şi aspectele medicale pe care le implică. Propunerea a pornit de la statisticile privind îmbolnăvirile de HIV / SIDA şi a numărului mare de avorturi. Așa ceva zicea când candida pentru un loc în Parlamentul României…

(- De ce ambalajul prezervativului se desface așa de greu? – Să ai timp să te răzgândești)

Abramburica n-a mai plecat la P.E. pentru că… partidul nu se poate dispensa de ea tocmai în prag de alegeri prezidențiale - ziceau unii. Ea zice că mai bine rămâne unde e mai utilă și să se ocupe de… legea învățământului. Iară?!

Mă întreb: de ce au mai înscris pe listă numele ei? Nu știau de atunci că nu se pot dispensa de ea și că e mai utilă aici?!