Zgardă de moft

Cine nu are de lucru își face. De ce aș fi eu mai cu moț?

Când am scos păpușile din debara pentru a le adaugă geanta și umbrela am dat și de o cutie în care am pus la păstrat, anul trecut, câteva curele și centuri uzate, în ideea că le voi recondiționa sau le voi folosi pentru cine știe ce. Unele le-am aruncat, cu această ocazie, unele le-am păstrat și din două (una lată de 1,5 cm si cealaltă de 1 cm) am făcut zgărzi pentru Miki. Doar așa, de moft i le pun - îmi place cum arată pe gâtul ei blonduț. Culorile fiind neutre, să zic așa, se potrivesc la toate hăinuțele pe care le are, inclusiv la haina de ploaie kaki pe care i-am făcut-o cu câțiva ani în urmă, să se asorteze cu haina mea de ploaie.

Am tăiat curelele la dimensiunea potrivită și pentru a fi și decorate am ales niște nasturi mici, din plastic, recuperați de la o fostă cămașă confecționată pe vremea când mă tortura talentul. Am tăiat urechea nasturilor și i-am lipit pe - de acum - zgărzi.

M-am gândit să lipesc câte trei nasturi pe fiecare zgardă, dar m-am rezumat la câte unul, să nu fie prea încărcate.

Draga de Miki, cred că și de i-aș pune cercei ar fi la fel de bucuroasă când iese la plimbare - ar fi pe sistemul: duce măgarul, nu știe ce duce! Dar n-o să fac vreodată așa ceva! Adică, n-o să-i pun cercei sau ceva ce chiar nu are ce căuta pe corpul unui câine. Unii consideră că și să îmbraci câinele e aiurea. Așa am gândit și eu, până la Boby, boxerul pe care l-am găsit într-o iarnă adevărată (cu zăpada ajungând mai sus de glezne pe trotuar, și până la genunchi pe zonele verzi) și care avea rinichii sensibili, urinând foarte des de câte ori îl ploua. Atunci mi-a zis cineva să-i cumpăr hăinuță. I-am făcut una din piele neagră, artificială (avea și mesadă detașabilă, pentru sezonul geros).