Se afișează postările cu eticheta pornostroika. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pornostroika. Afișați toate postările

2014-02-12

A iubi nu e totuna cu a face dragoste

Pornostroika
Toată lumea știe ce este perestroika, deci ar trebui să deducă ce e pornostroika. Pentru cei care, totuși, nu știu: perestroika (însemnând restructurare, reconstrucție) a fost elementul central al politicii adoptate de Mihail Gorbaciov în vederea reformării economiei și societății sovietice. Astfel, ținând cont de stadiul deplorabil al economiei Uniunii Sovietice, care era o economie centralizată, a vrut să sporească eficiența economiei și implicit a partidului. (wikipedia.org) Meritul recunoscut al lui Gorbaciov a fost acela care a instituit o serie de reforme politice cunoscute sub numele de glasnost. Aceste reforme includeau democratizarea, relaxarea cenzurii și a represiunii politice […]

Ceea ce a făcut Gorbaciov a avut urmări despre care unii afirmă că acesta nu le-ar fi dorit: căderea comunismului (teoretic cel puțin) la nivelul statelor europene conduse până atunci de comuniști, și ce a urmat.

Perestroika nu a afectat numai ordinea economică și politică, ci și ordinea familiala, multe tabuuri s-au prăbușit, antrenând în căderea lor principii și bariere morale. S-a ajuns până acolo încât necrofilii revendică dreptul de a face amor cu cadavre, zoofilii își cer dreptul de a-și manifesta înclinațiile, pedofilii cer ca minorii care au împlinit vârsta de 12 ani să poată întreține, legal, relații sexuale cu adulți, tinerele fete visează să se mărite cu bogătași (străini, de preferință), fiecare se interesează despre venituri înainte de a avansa într-o relație amoroasă și multe altele de gen. Comercializarea căsătoriei este tot o schimbare adusă de perestroika.

În secolul al XIX-lea, în Anglia se spunea despre femeia în relația intimă cu soțul ei: O lady nu mișcă. Pentru că s-a întâmplat ca o englezoaică să moară în timp ce făcea dragoste și soțul ei n-a observat, regula s-a schimbat: O lady nu mișcă, dar dă semne de viață. Azi, toți și toate trebuie să miște, oricând, oriunde, cu oricine. Pentru a le încuraja pe ele sunt prezentați bărbați tineri și frumoși, eleganți (uneori în slip, dar niciodată goi). Pentru el: femei întotdeauna goale sau cât mai dezbracate, în poziții cât mai provocatoare…
Prin filme se arată, prin ziare, reviste se scrie - sau li se dă de înțeles naivilor - că a iubi e totuna cu a face dragoste. Peste tot poți citi sfaturi (unele de-a dreptul absurde) despre cum să flirtezi, cum să găsești jumătatea ideală, cum să agăți un potențial partener sexual, cum devii amanta perfectă sau amantul perfect… Fel și fel de sexologi - care au ca pregătire de bază cine știe ce - dau sfaturi despre ce poziții trebuie adoptate și naivii încep să creadă că iubirea se ascunde în tumbe. În mass media pare a se sugera că femeia e numai ceea ce are sub pântece iar bărbatul e doar un mare organ și toate problemele existențiale se rezolvă în pat, că două ore de sex echivalează cu o cură de slăbit iar a face schimb de parteneri sexuali este un mod de a păstra vie pasiunea în cuplu.

În revistele de divertisment, pentru el sau pentru ea, se oferă sfaturi:
Sărutul trebuie să fie pasionat. O dată ce v-ați unit buzele, limbile vi se întâlnesc. Nu umpleți cu salivă gura partenerei, e totdeauna neplacut. Nu-i controlați dinții cu limba, nu sunteți dentist! Nu agitați foarte repede limba, obligând astfel limba partenerei să se bată cu a dumneavoastră… Cât timp trebuie să dureze un sărut? Desigur, nu până vă sufocați partenera! Desprinzându-vă buzele de ale ei, faceți-o să simtă că pentru dumneavoastră e o smulgere și așteptați cu nerăbdare un nou sărut… (Pornostroika. Dragostea la sovietici, de Maurice T. Maschino, Nemira 1996 - titlul original: Allez-y doucement les camarades, 1991).
Citez din cartea amintită:
E tristă toată chestia asta, reia Oksana, calmă, gândindu-se la petrecere. Dar ce să faci, când ai 20 de ani, când visezi la o viață liberă, […]? Fugi, îți cauți uitarea în gălăgie, sex, alcool. Și fără complexe: suntem încurajați către așa ceva. Ce vezi la televizor, la cinema, pe pereți, în chioșcurile de ziare? Sex. Și atunci, în lipsă de ceva mai bun - călătorii, mașină, libertate - faci amor. Chiar dacă n-ai prea mult chef… A face dragoste, pentru mulți tineri, a devenit o obligație sau o muncă. Cu tehnici de aplicat, cu norme ce trebuie respectate; băieții își numără cuceririle, fetele își contabilizează orgasmele. E un stahanovism sexual. Planul cincinal la erotism. Se vorbește de o evoluție a mentalităților, dar în capetele noastre nu s-a schimbat nimic, totul funcționează la fel ca înainte: facem dragoste cu aceeași seriozitate cu care strângeam buloane, cu aceeași exigență a rentabilității… Pe când o medalie celui mai bun amant?

Mulți dintre cei care dau sfaturi tinerilor - ca educație sexuală - sunt oameni destul de vârstnici, care au ieșit din era comunistă cu propriile lor probleme nerezolvate și în loc să-i ajute pe tineri - în orele de educație sexuală, cel puțin - cad în extrema cealaltă, discutând generalități despre corpul uman și aparatul de reproducere apoi elogiază familia, celula de bază a societățiiO lady nu mișcă? Încă mai sunt mulți cei care cred că educația sexuală este inacceptabilă! Ar trebui să li se vorbească tinerilor despre reproducere, sarcină, contracepție, protecție, să li se explice că sexualitatea este cu totul altceva decât tehnici sexuale - cum încearcă să dea de înțeles publicațiile, în special, (și) prin texte de genul: tipuri de sex pe care oricine ar trebui să le încerce - ar trebui să definească oricine - sau Kama Sutra, metodă de slăbit, inoculându-se ideea că totul este nu doar permis, ci și recomandabil  când partenerii sunt de acord - ceea ce este corect, dar de aici până la a încuraja tinerii în anumite practici afirmându-se că de nu sunt deschiși la orice înseamnă că nu sunt de comitet și n-au șansa de a-și găsi jumătatea ideală e cale lungă. Se încurajează tinerii în aventuri de o noapte, cu parteneri ocazionali, ca și cum ar fi nu doar firesc, ci și recomandabil…
Pe scurt: problema se pune în a fi și nu în a face când este vorba despre iubire.

Deși cartea citată se referă la sovietici aspectele amintite de autor se potrivesc și românilor, pentru că și românii au stat și au privit magazine goale, au fâcut dragoste sub plapumă, cu lumina stinsă, cu soșetele în picioare; li s-a inoculat ideea că familia e tot ce contează și - ai, n-ai cu ce întreține o familie - trebuie să te căsătorești pentru că a avea relații intime cu cineva în afara căsătoriei este imoral, și trebuie să ai copii. Încă se mai vehiculează ideea că bărbatul e capul familiei și femeia e gâtul și unul fără celălalt nu se descurcă. Încă, femeile care sunt mame singure trebuie să suporte privirile piezișe ale unora, ca și cum ar fi o rușine să fie mamă necăsătorită - niciodată căsătorită sau divorțată; încă se mai arată cu degetul copiii care în certificatele de naștere nu au trecut și numele unui tată; încă femeile sunt plătite mai puțin decât bărbații deși execută aceleași munci și ele sunt primele concediate când o întreprindere ajunge în pragul insolvenței; partidele politice au organizații pentru femei, ca și cum n-ar face parte din aceeași familie politică din care fac parte bărbații; femeile nu pot deveni… preoți și încă mulți alți încă… Se încearcă scoaterea avortului* în afara legii, ca și cum femeia ar trebui să-și înțeleagă rolul ei în perpetuarea speciei și să nu mai urmărească o carieră profesională, iar dacă o urmărește să înțeleagă că salariul mai mic este și pentru că, mamă fiind, s-ar putea învoi mai mult pentru a fi alături de copilul mic, ceea ce conduce la scăderea randamentului la locul de muncă. Încă se manipulează mințile slabe prin inocularea ideii că o femeie fără copii nu este un om împlinit (un slogan nu doar comunist)… și pe de altă parte se strigă că sunt prea mulți oameni pe Terra
Pare că fiecare vrea respectul celorlalți dar în același timp nu-și respectă semenii…

Prea mulți români încă se zbat între cele două extreme: morala de partid și libertinajul, pe care unii îl înțeleg ca libertate.

Notă: Avortul e total nerecomandabil și nu mi se pare firesc să fie considerat o metodă de contracepție dar nu sunt de acord cu declararea avortului ca fiind infracțiune. Pentru a se reduce numărul femeilor (cele mai multe foarte tinere) care avortează se impune cu necesitate o educație adecvată. Despre contracepție trebuie să învețe și bărbații, nu doar femeile.

Vezi si:
Relatia corbului