Macaveiul ursului. Scoaterea Crucii

În prima zi de august este e fixată sărbătoarea religioasă Scoaterea Sfintei Cruci. La Constantinopol, în această zi se scotea din Palatul Imperial lemnul Sfintei Cruci și se ducea în procesiune până la catedrala Sfânta Sofia. Se credea că aceste procesiuni, făcute cu credință în Dumnezeu, îi ajutau pe oameni să scape de boli.

Scoaterea Sfintei Cruci, sărbătorită de Biserică în ziua de 1 august, s-a instituit de către ortodocşi greci şi ruşi, pentru a sărbători victoriile din două confruntări simultane, ruşii asupra bulgarilor şi grecii asupra turcilor.

În această zi preoții sfințesc via și butoaiele de vin pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de recoltă bogată. 

Se credea că în această zi se închide pământul, care ia cu sine insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. O legendă spune că șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișuri, se adună mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o piatră nestemată care poate vindeca toate bolile.

În tradiția populară, tot în ziua de 1 august este Macaveiul ursului (Împuiatul urșilor), Ziua ursului, o sărbătoare respectată pe vremuri de gospodari pentru a le fi protejate vitele și oile de urși, în special. Macaveiul se ține și pentru a fi ferit de boli. Se sfințesc ierburi care vor fi bune de leac. Se spune că la Macavei „se-nvârte frunza-n tei” și nu e bine să se mai culeagă teiul. În această zi nu se lucrează, nu se mulg nici vacile, doar sunt lăsați vițeii să sugă (se spune că e Paștele vițeilor). Macul sfințit în această zi nu face viermi.

Oamenii stropeau grădinile și livezile cu agheasmă, sfințeau grâu la biserica și amestecau aceste boabe cu cele care urmau a fi semănate; cei care aveau stupi adunau mierea – credeau că aceasta va avea puteri miraculoase de vindecare.

Se crede că Ziua ursului provine de la faptul că în această perioadă coboară vitele de pe munți și urșii, nemaiavând suficientă hrană, vin în sate și mănâncă porumbul. Celui care cinstește ziua, ursul nu-i mănâncă stupii și vitele. Pentru ca ursul să nu facă pagubă în gospodării, în această zi oamenii aruncau o bucată de carne afară, spunând: Na, ursule!

(postare editată ulterior publicării)

Uriașul din pădure. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

Sursa foto: AMP Libearty - Sanctuarul urșilor, Zărnești.

În rezervația Libearty, fondată în anul 2005 (susținută numai din fonduri private), sunt astăzi 113 urși. Unii sunt aduși din alte state europene și unul (Betsy, o femelă care anul trecut a împlinit 34 de ani) a fost adus din Texas. Cei mai mulți dintre acești urși nu mai pot fi reabilitați. Au fost salvați din condiții mizerabile de viață; unii au fost pui orfani până să ajungă la Libearty.

Fotografiile sunt și aici:

https://comedy-plus.com/wordless-wednesday-209/

*

https://allatseawithme.blogspot.com/2021/07/wordless-wednesday.html

*

http://myworldthrumycameralens.blogspot.com/2021/07/my-corner-of-world_0250545044.html

*

https://natashamusing.com/2021/07/nature-is-home-wordlesswednesday-wednesdaywisdom/

Urși de oraș sau urși sălbatici

Rămași fără hrană, din cauza diminuării drastice a habitatului natural, în principal, urșii și-au făcut curaj și au intrat în orașe și sate pentru a-și potoli foamea. Au început să se obișnuiască și cu prezența omului, în „civilizație”, știind că vor găsi hrană unde sunt oameni. Faptul că ursul ajunge în orașe, la containerele de gunoi deschise și pline cu resturi menajere, în fermele, livezile, gospodăriile oamenilor nu-l face mai puțin feroce când se simte amenințat. Ursul este un animal sălbatic și cred că i-ar plăcea să rămână astfel. Vrem urși sălbatici sau vrem urși de oraș?

Se repetă istoria din iulie 2016; nimic nu se schimbă:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2016/07/impusca-ursul.html

Hrana urșilor

Urșii se hrănesc cu fructe de pădure, nuci, jir, ghinde, insecte și hoituri (proaspete). Le plac și: mierea, cerealele, fructele din livezi; nu zic „pas” nici la oi, păsări și alte viețuitoare mai mici și/sau mai slabe (urșii nu mănâncă așa de multă carne cum își imaginează unii). Un urs are nevoie de 10-15 kg de hrană pe zi și, în condiții optime, patrulează între 50-100 kmp, dar când pădurile sunt sărace în resurse urșii sunt nevoiți să parcurgă o suprafață și de zece ori mai mare, uneori, pentru a-și sătura stomacul. Când sunt înfometați devin de temut, atacând chiar și mamifere mari.

Nuci în pădure mai rar. Jirul este fructul fagului, iar lemnul de fag este foarte apreciat inclusiv pentru foc (face fum puțin), dar cel mai mult e folosit în construcții și pentru mobilier (e rezistent, are fibre fine și culoare plăcută). Ghinda este fructul stejarului. Și lemnul de stejar este foarte apreciat de om. Lemnul de stejar este prețios, de calitate superioară, mai ales dacă e uscat corespunzător, fiind folosit în construcții, pentru mobilier de lux, pentru iahturi s.a.m.d. Despre fructele de pădure bănuiesc că nu mai are rost să scriu - aproape toți știm care este valoarea lor nutritivă (și comercială). Ca să țină urșii departe, culegătorii ocazionali (sau nu) se duc la cules cu vuvuzele, să sperie urșii! Nu degeaba se insistă că în pădure trebuie să fie liniște! Când scoți din minți animalele sălbatice ai pretenția să vină să-ți mănânce din palmă?

Exploatarea fructelor de pădure lasă urșii fără o sursă serioasă de hrană. În anul 2006, șeful de la societatea care administrează fondul lemnos și nelemnos se lăuda cu 90% din fructele de pădure la export (vreo 3 mii de tone). Și fabricile de sucuri naturale vor fructe de pădure... Culmea e că vrea și ursul.

Când hrana urșilor este în cantități mici - din cauza secetei, a distrugerii habitatului etc. - ursului ce-i mai rămâne? Să moară de foame sau să caute alte surse de hrană (inclusiv resturi menajere), în așezările umane.

Legea spune să nu fie hrănite sălbăticiunile, ci să-și caute singure hrană. Hrănirea e permisă în situații deosebite, de secetă sau iarnă grea... Dar dacă urșii nu mai au hrană din cauza omului trebuie așteptată seceta sau iarna grea?

Importanța ursului în natură

Urșii sunt adevărate „barometre ecologice”, indicând dacă acea zonă e sănătoasă, nepoluată, echilibrată din punct de vedere al florei și faunei.

Fiind mare consumator de vegetale, amator de plimbări lungi, ursul ajută și la împădurire și la dezvoltarea unor specii pe teritoriile unde se plimbă - elimină și fertilizează semințele nedigerate.

Ca vânători, urșii au rol important și în selecția naturală, preferând animale slăbite, rănite sau bolnave, dar și prada ucisă - și neconsumată - de alți prădători, fiind, în acest fel „doctori ai pădurii”, pentru că se evită răspândirea unor infecții și boli.

Ursul și omul

Ursul se teme de om, în general, și nu-l atacă dacă nu simte că e în pericol. Ursul nu vânează oameni, dar își revendică teritoriul și/sau hrana; dacă-i flămând poate intra în conflict cu oamenii. Cei care circulă prin munți și păduri ar trebui să vorbească între ei, să-și facă simțită prezența: ursul îi va evita. Să nu facă mișcări bruște, cei care văd ursul (aproape sau mai departe); trebuie să pășească înapoi încet - să nu alerge! Alergarea ar putea trezi instinctul de vânător al ursului. Cel mai sănătos e să nu dăm nas în nas cu ursul.

Ursul brun este unul dintre cele mai inteligente mamifere. Are un extraordinar simț de orientare și o memorie „de elefant” - învață din experiență și nu uită unde găsește mâncare, ce înseamnă lătratul câinilor, cum se simt mușcăturile unui câine și loviturile primite de la oameni s.a.m.d.

Urșii sunt, în general, animale nocturne sau crepusculare. Exceptând perioada de împerechere (aprilie/mai - iunie), când pot fi văzute perechi, ursul brun este un animal solitar. După naștere, ursoaica nu va ovula în următorii 3-4 ani.

În prea multe situații, habitatele ursului se întrepătrund cu așezările umane, spații cultivate sau utilizate pentru creșterea animalelor. Pe lângă asta, habitatele ursului au fost degradate și prin tăieri masive de copaci, ceea ce a condus (între altele) la reducerea resursei trofice naturale.

Când oamenii vor înțelege că o coșmelie în, sau lângă pădure îi face vecini direct cu ursul poate că și-ar lua containere speciale și ar plăti să le fie ridicat mai des gunoiul. Dar oamenii nu fac așa! Ei vor coșmelie în pădure și vor drum până acolo, vor loc de parcare și de curte și vor ca urșii să fie uciși sau mutați în altă parte pentru ca ei să-și vadă de ale lor, imaginându-și că sălbăticiunile carnivore sau omnivore vor rămâne indiferente și le vor respecta proprietatea. Și taie la greu copaci, să-și facă loc. Ursul... treaba lui, să se descurce, că-i mare și puternic. Și se descurcă: dă peste ei! Continuând astfel cu distrugerea habitatului sălbăticiunilor vor ajunge în sate și orașe - în căutare de hrană - și erbivorele.

Vinovații principali - aș zice - sunt cei care eliberează autorizații de construire pe te miri unde, prin păduri, la liziera pădurilor unde se știe că sunt urși și alte sălbăticiuni periculoase.

Administratorii/gestionarii fondurilor cinegetice și ai celor forestiere ar trebui să știe ce și cum să facă, dar nu-i interesează! Statul mai are în administrare foarte puține fonduri forestiere și cinegetice - majoritatea sunt în concesiune (gestiune) la privați - fie ca proprietari, fie ca gestionari. Pe privați îi interesează profitul și se bucură că sumele plătite statului pentru fond sunt modice (cineva zicea că e 1000 de euro anual - care le-o fi profitul știu numai unii).

O altă presiune care apasă - să zic așa - asupra urșilor și altor sălbăticiuni sunt intervențiile omului în habitatele lor: căi ferate, poduri, drumuri și autostrăzi, pășunat în pădure/zone împădurite... Toate acestea fragmentează habitatul sălbăticiunilor care, în căutare de hrană, în căutarea perechii, ajung să traverseze drumuri și poduri și etc. și dau nas în nas cu cei care-și văd de ale lor prin gospodării. Imperecherea "în familie" conduce la degenerarea speciei.

Tipurile de conflicte care apar trebuie studiate și raportate în context, pentru că una este când vânătorul (braconier sau nu) ori cel aflat în pădure, pe munte etc. (habitatul ursului) intră în conflict cu un urs și cu totul altceva este când ursul ajunge în localități și atacă oameni - ursul atacă oamenii pentru că îi este frică de acesta; omul vrea să-și apere animalele, culturile etc. și se dă la urs...

Absolut toți cei care urcă munții, traversează pădurile știu foarte bine (sau ar trebui să știe) că pot da nas în nas cu ursul. Nici pagubele materiale nu trebuie neglijate, dar trebuie raportate cinstit, constatate la fel de cinstit.

Analiza tipurilor de conflict constituie un punct important atunci când vor să dea liber la vânătoare de urși protejați prin lege.

Încă ceva: preparatele din carne de urs sunt foarte scumpe, și căutate. Sigur, nu pentru a le frige carnea vor să-i ucidă, dar dacă tot sunt uciși...

Ce se poate face pentru a diminua conflictele între om și urs

Se pot face multe! Voință să fie (și bani, desigur, dar mai ales voință).

Cei care înființează culturi sau ferme ar trebui să studieze locul unde vor să le dezvolte, pentru a fi siguri că nu se intersectează cu traseele sălbăticiunilor, că nu sunt prea aproape de păduri - mai ales păduri de fag sau de stejar (în anii de fructificație se adună mulți urși pe acolo) - sau în apropierea unor forme de relief minor și fragmentat: râpe, văi adânci, torenți, pentru că în astfel de locuri urșii au adăpost adecvat. Astfel de zone vor fi preferate de urși, deci incidente e posibil să apară. Fermele - recomandă specialiștii - ar trebui plasate în loc deschis, la distanță de cel puțin 300 de metri de păduri, pentru că ursului nu prea-i plac spațiile largi, fără copaci sau forme de relief unde să se poată adăposti.

Ar trebui interzise (și amendați cei care nu respectă legea), fără comentarii, în locurile unde se știe că există urși: turismul bazat pe așa-numiții „urși gunoieri” (cei care caută mâncare în containerele cu resturi menajere); hăituirea cu câini, hrănirea lor (altfel decât autorizat, în condiții anume); sporturile motorizate (ATV-uri, motorete, motociclete).

Avem legi care reglementează ce și cum, unde scrie clar ce e interzis, dar... oameni dispuși să le aplice nu par a fi prea mulți.

Uciderea urșilor ar trebui să fie ultima soluție. Pentru că cei care au în atribuții să gestioneze fondurile cinegetice par a nu și le îndeplini s-a ajuns într-o astfel de situație, deși derogări s-au dat chiar și în anul 2020 (cu derogare a fost ucis și ursul Arthur). Împușcarea e o soluție de moment, dar pe termen lung nu se rezolvă nimic.

Se susține că populația de urși este mai mare decât ar trebui să fie, dar cei care susțin asta nu pot dovedi - fără urmă de îndoială - că este așa. N-au idee câte femele sunt, câți masculi, câți pui. Ce metode au folosit pentru a număra urșii? Habar n-au, dar susțin că numărul de urși a „explodat” - poate e mai mare numărul de urși care dau iama printre oameni, de foame sau din alte motive. Dacă tot vânătorii sunt cei care număra urșii... mereu vor fi prea mulți. E mult mai ieftin pentru unii (autorități, în general) - și mai profitabil pentru alții (vânători, deținători/gestionari de fonduri cinegetice) - să fie împușcați „urșii problemă”. Dacă nu e împușcat pe loc, și vânătorii pleacă după el... pot împușca orice urs, pe „sistemul”: „E urs; seamănă cu cel problemă. Îl împușcăm”. Dacă ursul vine iar... „Ei! Sunt mai mulți, asta e...”

Un fel de concluzie

Sunt departe de a susține că urșii nu produc pagube și nu fac, uneori, victime omenești, dar mă cam „enervează” să fiu „luată la sentiment” cu știri gen "următoarele imagini vă pot afecta emoțional".

E cât se poate de clar: populația de urși (și alte sălbăticiuni) trebuie ținută sub control și trebuie să se urmărească perpetuarea exemplarelor valoroase genetic, dar dacă micșorăm numărul de urși pe care-i vrem prin păduri, pentru că le-au fost distruse habitatele, vom ajunge să avem șase urși pe întreg teritoriul împădurit al țării.

Din cauza celor care nu-și îndeplinesc atribuțiile din fișa postului, din cauza celor care încalcă legea și nu sunt pedepsiți, oamenii nu mai au tihnă nici în propriile gospodării și încep a-și dori să fie uciși urșii. Nu mi se pare corect.

Înainte de a se trece la ucidere trebuie încercate toate celelalte soluții. Probabil că nu s-ar fi ajuns aici dacă cei cu atribuții în domeniu ar fi făcut ceea ce erau obligați - prin lege - să facă.

Pentru mai multe informații:

https://publimix.ro/blog/eco/ursul

*

http://bearwatching.ro/about-brown-bears/brown-bears-diet/

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-i-am-descoperit-inca-cinci-cazuri-arthur-si-legatura-cu-baietii-destepti-din-energie-3643483

*

https://www.libertatea.ro/stiri/video-foto-dansand-cu-ursii-ii-cum-s-au-dat-derogari-pe-fondurile-cinegetice-gestionate-de-presedintele-ca-romsilva-respectiv-de-un-fost-sef-al-vamilor-3643769

*

https://www.lumeasatului.ro/articole-revista/cresterea-animalelor/5530-prevenirea-habituarii-ursilor-si-producerii-pagubelor-in-ferme.html

*

http://carnivoremari.ro/pdf/Metologia-pentru-evaluarea-riscurilor-ridicate-de-prezenta-ursilor-in-zonele-locuite.pdf

*

http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203513

*

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24902982-dezbatere-care-sunt-prevederile-controversate-din-ordonanta-ministrului-tanczos-barna-privind-ursii-problema-explicatiile-ministerul-mediului-comentarii-are-ong-specializat-prevenirea-abuzurilor.htm

*

din 2006

https://www.wall-street.ro/articol/Companii/16988/Romsilva-exporta-peste-90-din-productia-de-fructe-de-padure.html

*

din 2004

https://www.bursa.ro/la-piatra-neamt-romsilva-a-investit-84-miliarde-lei-intr-o-fabrica-de-sucuri-naturale-si-nectaruri-din-fructe-de-padure-63819528

sursa foto: Alexas_Fotos

De ce e ursul morocănos. Martinul cel Mare

 De ce e ursul morocănos

Cu mulți ani în urmă, într-o iarnă geroasă de nu-i mai putea face față nicio viețuitoare, toată suflarea abia aștepta să vină vremea călduroasă. Dar iarna cea îngrozitor de friguroasă nici gând să treacă... Animalele, adunate într-o poiană, țineau sfat despre ce e de făcut. Au ajuns la concluzia că cineva o fi ascuns vara undeva departe, bucurându-se singur de căldură, în timp ce celelalte animale aveau să înghețe de frig. Cu mic, cu mare, au hotărât să plece în căutarea verii.

Într-un ținut departe-departe, trăia un urs uriaș negru, și din câte aflară animalele, ursul acela furase vara și o ținea acum numai pentru el. Au trecut, animalele, mări și țări și au ajuns pe meleagurile ursului cel negru și uriaș, care vârâse vara într-un sac, dar nu știau unde-i sacul, așa că s-au dus drept la el, dar ursul nu era acasă, căci plecase la vânătoare cu barca, de-a lungul apei. Veverița îi spuse șoricelului: „Cât timp vânează ursul, tu aleargă la barcă și roade-i vâslele; între timp, noi scotocim peste tot până dăm de sacul unde a închis vara; și el n-o să ne mai găsească aici, fiindcă n-o să mai aibă vâsle să conducă barca și să ajungă la timp acasă pentru a ne prinde.”

Șoricelul s-a dus într-un suflet unde-și lăsase ursul barca la mal și s-a pus pe ros, mândru că el, așa de mic, putea fi de așa un mare ajutor suratelor lui. Cât ai clipi, erau roase amândouă vâslele astfel încât de la prima izbitură în apă aveau să se facă patru, din două câte erau. Între timp, scotocind peste tot, prin cotloanele bârlogului ursului, animalele au găsit sacul în care era ferecată vara.

Terminând ursul cu vânatul, se întoarse la barcă; când să dea apa de o parte și de alta, iată că i s-au frânt amândouă vâslele; coborî în pădurice și-și făcu altele. În acest timp animalele, bucuroase, alergau că vântul să ducă vara cât mai iute la ele acasă, s-o elibereze. Când ursul a sosit la bârlog ele erau departe tare; și pe unde treceau, vara încălzea în calea ei toate viețuitoarele rebegite, rămase acasă și aproape degerate de frig, căci veverița, grijulie, desfăcuse gura sacului. Numai în culcușul ursului cel negru nu mai era cald. Imediat cum s-a înapoiat și-a dat seama că cineva îi furase vara pentru că acum la el totul era rece ca gheața. A rămas zgribulit și ursuz tot restul vieții. De asemenea, și ursacii lui au rămas niște ursuzi care n-au prea legat mari prietenii cu alte animale. Ba chiar și oamenii l-au dat întotdeauna de exemplu pe urs ca singuratic, morocănos și posac.

(poveste populară finlandeză; Povești nemuritoare, vol. 16, Editura Vox, București, 2012)

Martinii de iarnă

Sărbătoarea se numește Martinii de iarnă în Banat; în Muntenia și în Oltenia se numește Filipii de iarnă (la fel și în Transilvania, din ce-am dedus). Martinii se serbează contra lupilor, dar și contra urșilor - să nu atace turmele. Martinii de iarnă se serbează trei zile: în ajunul Întâmpinării Domnului (ziua de Sf. Trifon), în ziua Întâmpinării Domnului (Martinul cel Mare - 2 februarie) și a doua zi după sărbătoarea ortodoxă (ziua lui Simion bătrânul, care a întâmpinat pe Isus).

Tradiția spune că, după hibernare, ursul iese prima dată din bârlog să-și privească umbra pe zăpadă (în 2 februarie); dacă e soare - timp frumos - își vede umbra și se întoarce în bârlog pentru încă 40 de zile; dacă e vreme mohorâtă rămâne afară deoarece știe că se apropie primăvara.

Ursul este considerat „câinele lui Dumnezeu”; Sf. Petru e considerat protectorul lupului. Ca și lupul, ursul este un prigonitor al dracului – lupii atacă și mănâncă draci, ursul doar îi alungă. Dacă ursul refuză să intre în vreo casă e semn că acea casă nu este curată.

Ziua Ursului

Pe dată de 2 februarie este Ziua Ursului (Stretenia/Strătenia; Târcolitul viilor;), ziua în care iarna se întâmpină cu primăvara (anotimpul rece se confruntă cu cel cald).

Superstiții de Ziua Ursului

Dacă boul bea apă din urma lui e semn că iarna trece dar dacă streașina picură și boul bea apă din streașina casei va fi un an nu prea bun pentru albine și pentru oi (în altă variantă e suficient ca streașina să picure, fără ca boul să bea). Se spune că în această zi „se strâmbă pârtia”, adică începe să se topească zăpada.

Dacă e cald de Ziua Ursului înseamnă ca vara va fi călduroasă și îmbelșugată, dar dacă e frig, ger și viscol vara va fi friguroasă și rodul puțin. Când în noaptea Zilei Ursului e senin și Luna plină anul va fi îmbelșugat și vara frumoasă.

Image by Ellen26 from Pixabay

Cap de ursuleț

Iar m-a chinuit talentul.

Rux ne-a invitat să împodobim bradul virtual, așa că am făcut omuleți de zăpadă (în set). S-a deschis apetitul pentru „meșterit” așa că am luat „globul” de blană din care am vrut să fac un cap de liliac (cu ocazia Săptămânii Liliecilor din acest an) dar am renunțat pentru că era prea mare și nu aveam material suficient pentru un trup de liliac potrivit capului. Și din acel „glob” am făcut un cap de ursuleț, de agățat în bradul de Crăciun.

Și pentru că tot e ursul în discuție, am mai aruncat o privire pe una-alta despre urși în folclorul românesc. În calendarul popular românesc ursul are – ca și lupul – mai multe zile dedicate special. Ursul e văzut ca simbol al puterii și al dragostei, are însușiri vindecătoare, magice – altfel spus. Există credința că ursul poate interveni pe lângă ursitoare pentru a schimba destinul noului născut, că alungă „sperietura” copiilor, duhurile rele și bolile. Tracii credeau că pe spinarea lui se sprijineau stâlpii Pământului (Elena Niculiță-Voronca). Dacii credeau că în urs este „ascunsă” o zeitate. Masca de urs – cunoscută de daci, se spune – se regăsește în obiceiurile de priveghi (în cazul morții unei persoane) dar și în cazul morții simbolice a anului. În Moldova se crede că un urs îmblânzit sau un bărbat cu o mască de urs care merge din casă în casă în ziua Anului Nou aduce gazdelor noroc și sănătate. Se mai spune că Ursul, alături de alte animale (Lupul, Vidra), este animal psihopomp = are rol de ghidare a sufletului după moarte.

Ca personaj mito-folcloric, ursul e puternic dar și violent, înțelept dar și imprevizibil. Terapeut, meteorolog și spirit protector, e numit Moș Martin sau „Ăl bătrân” (sau altfel, în funcție de zonă, se pare) în amintirea strămoșilor totemici - nu i se spune numele (urs) mai ales în „zilele ursului” (cele mai importante fiind în 2 februarie și 1 august).

În folclor există și povești cu urși care îi ajută pe oameni, ca „recompensă” pentru binele pe care aceștia l-au făcut unui urs sau altul. Din păcate, nu-mi amintesc aceste povești. Doar ideea din una mi-o amintesc: un țăran are surpriza să găsească pe prispă un știubei (vas făcut din trunchi scobit) cu miere – ursul căruia i-a scos o așchie din labă l-a răsplătit.

Balada unui pui de urs

Am fost şi eu un suflet blând,                       Prin tot oraşul m-ați gonit,
Născut într-o pădure,                                  Pe străzi, garduri şi case,
Dar voi ați apărut curând                             Căci nici un om nu a dorit
Cu groaznica secure.                                    În pace să mă lase.

Copacii toți i-ați retezat,                               Cu spaima-n suflet, disperat,
Mi-ați împuşcat mămica                                Îmi căutam scăpare
Şi când acasă ați plecat                                 Şi-atuncea voi m-ați împuşcat
Nu mi-a rămas nimica.                                   C-un glonț de vânătoare.

M-am descurcat cum am putut,                      Mă sting acum într-un ghiveci
Cu greu am făcut față                                     Cu flori pline de sânge,
Şi nu vă spun prin ce-am trecut                      Dar nu de asta, oameni reci,
În primii ani de viață.                                      Un pui de urs va plânge.

Sărman, flămând şi chinuit,                              Vă plâng pe voi, nebunii trişti,
M-am rătăcit în lume                                       Ce veți rămâne-n urmă,
Şi-n burgul vostru-am nimerit                           Sălbatici, răi, oportunişti,
Nevrând nimic anume.                                     Nefericita turmă.

V-ați panicat îngrozitor,                                   Vă las pe voi să stăpâniți
Strigând cu toată gura,                                     Hulpavi şi cruzi, Pământul
V-ați strâns cu sutele, ciopor,                          De-acum pe mine mă găsiți
Să prindeți "creatura".                                     Cu stelele şi vântul...

de Radovan Nemanja

Ce scrie Marian Godină, pe FB, despre “acţiunea ursul”.

Un urs a ajuns din greşeală prin Sibiu, astfel că pe străzile oraşului se auzeau răcnete, dar nu ale ursului.

-Ursuuu, băăă, ursuuuuu, fugiți!!! Aşa răcnea un participant la acțiunea de capturare a ursului.

Ursul umbla dezorientat pe străzi cu gloata de oameni pe urmele lui. Gloată care făcea gălăgie şi atenționa pe toată lumea că e pe urmele unui urs, făcându-i pe unii trecători să creadă că în Sibiu a pătruns Godzila.

La un moment dat, unul mai deştept răcnea cât îl țineau plămânii: Linişteeeeee!!! Nu-şi dădea seama că tocmai el făcea gălăgie.

Ursul circula pe o stradă cu o maşină de poliție pe urmele lui, foarte aproape de el. Polițiştii au auzit pe stație îndemnul unui şef care țipa ca ars: "Intră cu maşina în el! Dă peste el! Intră în urs!”

Noroc că au fost mai deştepți decât şeful lor şi nu au făcut asta. […]

La un moment dat, ursul a pătruns într-o curte ce avea poarta deschisă. Maşina de poliție a ajuns acolo şi unul dintre polițişti a avut ideea bună de a bloca poarta cu maşina de poliție. Acum, ursul nu mai avea unde să se ducă. Trebuia doar să vină un nene cu arma aia cu tranchilizant şi să-l nimerească. Şi a venit. A pus arma la ochi şi a tras. […]

Poliţiştii au întrebat de ce curge aşa mult sânge… Ucigaşul le-a zis ca ursu-i mort, pentru că el a tras cu glonţ letal. Nu mă miră strigătele isterice pentru că prea mulţi scot acelaşi tip de răcnete şi când văd un câine de talie medie. A urlat o femeie într-o zi de-am crezut că e atacată, şi-am dat buzna le ferestre. Ea striga la copil, să nu se apropie de o pisică, să nu ia purici!

De la Marian Godina citire:

P.S.1 Ursul ăla nu a fost atins în viața lui cu vreun tranchilizant. Aşa că treaba aia cu "s-a încercat tranchilizarea dar nu s-a reuşit" e ca şi cum aş spune eu că încerc de câțiva ani să câştig la loto, doar că nu pun bilete.

P.S.2 Pentru că în România avem o poliție modernă şi bine dotată, toate convorbirile de pe stațiile radio rămân înregistrate, inclusiv aia cu şeful inundat de adrenalină care striga ca ursul sa fie lovit cu maşina.

Fapt divers. In urma cu caţiva ani, in Braşov, o ursoaică in greutate de 300 de kg ajunsese pe acoperișul unei clădiri cu trei etaje, ziua în amiaza-mare, la orele 10.00, în plin centrul municipiului Brașov. Mai mult, ursoaică era însoțită de un pui, ceea ce o putea determina să devină foarte violentă în comportament, pentru a-și apăra puiul. Din fericire, ursoaica (sedată) și puiul au ajuns acolo unde le era locul: în pădure. Situațiile nu pot fi comparabile decât din perspectiva faptului că urșii se aflau liberi prin oraș, însă spre deosebire de cel de la Sibiu, ursoaica capturată în viață împreună cu puiul, a fost un caz mult mai grav. (newsbv.ro)

Tot in Braşov, o ursoaică şi puiul ei au intrat într-o scară de bloc. Oamenii nu s-au isterizat şi au sunat la poliţie. Au venit cei care ştiu ce e de făcut in astfel de cazuri, au sedat ursoaica şi au dus-o in pădure. Când s-a trezit, puiul îi lingea faţa.

In Sibiu, pe de altă parte, când a evadat o tigroaică de la grădina zoologică unul a împuşcat-o cu tranchilizant; tigroaica a sărit spre el şi un vânător prezent acolo a ucis-o. Veterniarul – care era la o distanţă sigură – avea timp să se adăpostească, pentru că tranchilizantul nu-şi face efectul instantaneu dar încetineşte animalul. Să zicem, totuşi, că acest omor a fost justificat.

Impuşcă pui de urs, împuşcă urşi adulți... Unora le place să ucidă.

Informare prin dezinformare: incidente cu ursi

Stiu de multi ani ca “stirile” la televizor si prin ziare sunt astfel prezentate incat sa se potriveasca intereselor celor care “dau banul” – aceasta in special in politica - dar am constatat si cu alte ocazii, pentru care nu intrezaresc interesul.

In cazul ursilor, probabil, doresc sa deschida sezonul de vanatoare si sa-l pastreze deschis tot anul… Vanatorii isi doresc, probabil, cranii si blanuri de urs brun, vor sa acumuleze puncte…

Ursul carpatin e protejat prin lege; in România vanarea lui e permisa numai in regiunile unde exemplarele se intalnesc in numar excesiv (de ce nu le-ar reloca unde sunt mai puţine exemplare?!) si numai daca pagubele facute de aceste animale sunt intr-un numar foarte mare.

Am mai scris despre caruselul stirilor si revin, cu un exemplu simplu:

Sambata, 16 iulie, a fost impuscat un urs care a atacat, joi, o persoana (ranind-o grav) si una sambata (despre aceasta s-a scris foarte… vag pentru ca n-a fost ranita datorita prezentei cainelui).

Joi, 14 iulie (ziua atacului)

Atacul a avut loc în jurul orei 15.00, pe strada Calcarului din Cartierul Valea Cetăţii, o zonă în care urşii coboară până în poarta caselor. Bărbatul ieşise în fundul curţii casei sale de pe strada Calcarului, la liziera pădurii, să cureţe zona, aşa cum obişnuia să facă de când s-a mutat aici. […]

nu se ştie încă ce soartă va avea vârstnicul sfâşiat astăzi de urs, care este internat în stare gravă la Spitalul Clinic Judeţeand de Urgenţă.

(http://stiri.rttbrasov.ro:8085/SitePages/DetaliiStire.aspx?idc=3125)

Declaratia unui vecin: A venit din padure pe picioarele lui, n-a mai putut sa intre in casa, a cazut. Ranile de la gât fiind foarte profunde nu se putea exprima decat cu da si nu. A fost intrebat daca a fost atacat de cineva, a zis ca da, daca a fost urs, a zis ca da.

(http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/un-barbat-a-fost-atacat-si-muscat-de-gat-de-un-urs-langa-brasov-ce-l-a-salvat-din-coltii-animalului-salbatic.html)

Nu este într-o stare gravă. Va mai rămâne internat câteva zile la secția chirurgie plastică sub tratament, a mai spus dr. Gabriela Chițea.

http://brasovromania.net/2016/07/brasov-barbat-atacat-de-urs-racadau-vezi-care-este-starea-lui-acum/

Ce declara, in 15 iulie, un specialist chemat “la caz”:

Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat, a punctat sursa citată.

Mai jos, in acelasi articol, scrie:

Pe fondul cinegetic al Regiei, care are o suprafaţă de 12,6 hectare, sunt în jur de 60 de urşi, în condiţiile în care densitatea optimă este de 20. Numărul mare al exemplarelor, precum şi faptul că fondul cinegetic este împrejmuit de localităţile Braşov, Poiana Braşov, Predeal, Săcele, sunt factori care determină apariţia conflictelor om-urs, potrivit reprezentantului Regiei. […]

(http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

15 iulie:

Bărbat atacat de urs în propria curte, în cartierul braşovean Răcădău

(http://stiri.tvr.ro/barbat-atacat-de-urs-in-propria-curte-in-cartierul-brasovean-racadau_76455.html)

17 iulie:

Odiseea ursului din Racadau s-a incheiat, insa cu pretul vietii unui om.

De fapt, e vorba despre viata unui caine, scrie in acelasi articol, dar cei care citesc doar titluri pot fi usor indusi in eroare:

Ursul din cartierul Racadau de la marginea Brasovului, care a ranit miercuri (?) un localnic, a mai atacat sambata un om in aceeasi zona. Este vorba despre un barbat care se plimba insotit de cainele sau. […] Cand ursul deosebit de periculos a dat navala, cainele credincios si-a aparat stapanul cu pretul vietii.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/ursul-din-racadau-a-mai-atacat-sambata-un-barbat-cainele-omului-s-a-pus-in-calea-animalului-dar-nu-a-scapat-cu-viata.html

Urmatorii care vor prelua informatia vor sustine ca omul a fost atacat de urs in propria-i casa / in apartamentul de la etajul 4?

S-ar putea spune că diferenţele nu sunt mari, dar sunt suficiente pentru a naşte dispute între cei care citesc şi, eventual, discută acelaşi eveniment, între cei care cred că e de dorit protejarea animalelor şi cei care detestă animalele. Dacă în astfel de cazuri – minore, raportate la nenorocirile care se întâmplă in lume – nu vor / nu pot / nu ştiu (?) să difuzeze adevărul, cum aş putea crede că în chestiuni majore, când interesele unora sau altora sunt evidente, vor difuza adevărul?

Sursa foto: http://fewmayknow.com/tag/dave-zirin/

Împuşcă ursul!? Nu, îl recoltează! (actualizare)

Textul de mai jos este scris in anul 2016. Actualizez postarea pentru a accentua faptul ca istoria se repeta si nimic nu se schimba.

Actualizare iulie 2021

https://diana-kundalini.blogspot.com/2021/07/ursi-de-oras-sau-ursi-salbatici.html

**

In ultimele zile, in Brasov, au fost doua “atacuri” ale unui urs. Prefectul anunta ca vrea sa obtina autorizatie pentru a-l impusca (recolta – acesta e termenul folosit). Nu zic nici ca trebuie sa-l împuşte nici ca nu trebuie sa-l împuşte, ci ma intreb ce au unii oameni in tărtăcuţe.

Zona Răcădau (Valea Cetatii) e cunoscuta (si) pentru ursii gunoieri – veneau acolo oamenii ca la circ si filmau ursii la containerele de gunoi, le faceau poze. Zona unde tot apareau ursii e la o aruncatura de băţ de padure si in padurile României – stie tot poporul - traieste ursul brun care, ca orice fiinta, e flamand din cand in cand si stiind ca oamenii isi arunca resturile menajere pe unde apuca s-a invatat sa vina la containere – gaseste resturi si pe langa, pentru ca-i greu sa ridici capacul si sa arunci gunoiul astfel incat sa nu ademeneasca ursul. Trec, deocamdata, peste asta si revin la atacuri…

In primul atac (joi) a fost vorba de un barbat care a intrat in padure, pe poteca, avand cu el cainele, un carut si o lopata. Si-a dat de urs. A scapat, dar e la spital, in stare destul de rea, si sper sa-si revina. Ursoaica ramasese fara pui, si-i cauta, probabil – afirma oamenii care locuiesc in zona cu pricina, dar nimeni nu are o stire “oficiala”, pentru ca nimeni nu are “stiri” nici cand se avanta unii cu jeepul prin padure, nici cand se fura puii ursilor, nici…

Ursii stiu – genetic – ca omul e singurul lor dusman natural… Specialistul chemat in zona a declarat ca e posibil ca cei doi sa se fi speriat unul pe celalalt cand s-au intalnit. Barbatul a incercat sa se apere cu lopata, dar cainele e cel care a pus fiara pe fuga si stapanul a reusit sa ajunga sa ceara ajutor.

Cei de la “stiripesurse” scriu ca barbatul a fost atacat pe strada!!! Oare ce surse de informatii au astia? O alta dovada ca tot ce apare pe ici-colo ar trebui verificat din mai multe surse! “In spatele casei de pe strada Calcarului” e padurea (cititi mai jos).

Al doilea atac a fost azi, 16 iulie, si s-a terminat cu sfasierea cainelui care-l insotea pe om. Cainele e un factor de stres pentru urs. Dupa acest al doilea atac, in care cainele si-a dat viata pentru a-si apara stapanul (care a scapat cu fuga), reprezentantul ministerului mediului a dat acordul pentru recoltarea ursului, deci s-a pornit “vanatoarea”. Joi voiau doar sa-l goneasca in adancul padurii de pe munte, azi sunt hotarati sa-l ucida… Datele despre al doilea atac sunt atat de vagi incat…

Pe toată liziera pădurii s-a făcut cordon de jandarmi care nu lasă pe nimeni să intre în pădure. Militarii au avut destul de lucru, o sumedenie de oameni, cei mai mulți însoțiți de câini, alții cu sticle de băutură în mână au fost întorși din drum. Au scăpat neamendați și doi motocicliști care ambalaseră motoarele pentru a urca în pădure. Toți cei care erau la picnic și la plajă pe derdelușul din spatele Școlii 4 au fost evacuați.

Ministerul Mediului și Pădurilor a dat într-un final, în această după-amiază, aprobarea pentru recoltarea (împușcarea) ursului care a atacat și dimineață un turist, sfâșiindu-i câinele și aseară a fugărit doi barbati, care montau camere video pentru a-l monitoriza.

În jurul orei 19.00, cei doi au anunțat că au informații că ursul se pregătește din nou să coboare, așa că în curând va începe vânătoarea și au cerut vigilență pentru ca nimeni să nu intre în pădure.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528674-update-brasov-a-inceput-operatiunea-ursul.html)

N-o sa neg ca ursul e periculos, desi l-am intalnit de mai multe ori (uneori avand si puii cu el) si n-a atacat, dar faptul ca oamenii sunt indolenti si lasa resturile menajere pe unde apuca sau pentru ca nu solicita hotarat autoritatilor sa oblige firmele de salubritate sa faca ce au de facut nu e o cauza pentru care ursii sunt atrasi in oras? O cauza poate fi si faptul ca omul nu mai respecta padurea – s-a ras multa padure pentru a ridica blocurile care sunt azi acolo – erau necesare pentru multimea de oameni adusi sa populeze uzinele orasului – si unii spun ca mai vor sa construiasca in zona. O cauza poate fi si faptul ca oamenii se avanta in padure cu motoretele, cu alcoolul in nas, fac gratare si lasa resturile in urma lor. Cauza poate fi si incurajarea ursilor sa coboare in oras pentru a fi fotografiati si filmati de “turisti de doi bani”, care veneau la un moment dat special sa vada ursii gunoieri din Brasov…

Reprezentantul Regiei Kronstadt (Regia Publica locala a Padurilor) a explicat faptul că victima se afla pe teritoriul ursului (în pădure, pe un traseu nemarcat), doar alături de câine, atunci când a avut loc atacul. Din câte se pare, bărbatul în vârstă de 64 de ani mergea să ia pământ pentru flori şi a lăsat câinele liber, pentru protecţie, dar tocmai acest gest era să-l coste viaţa, pentru că animalul de companie a simţit ursul, l-a agitat, iar acesta l-a atacat pe om.

„Atacul s-a întâmplat la 400-500 de metri de casa omului, dar în pădure. Mergea să aducă pământ de flori, câinele a stârnit ursul care dormea în tufişuri, la răcoare, iar acesta a venit spre om, atacându-l. Important este ca oamenii să conştientizeze că în zonele de pădure din Braşov şi Valea Prahovei densitatea de urşi este ridicată. Este de 80 de exemplare pe 10.000 de hectare habitat, în condiţiile în care în alte ţări 80 de exemplare reprezintă populaţia întregului stat”, a punctat sursa citată.

(sursa: http://www.mytex.ro/stiri/278-112/528575-brasov-atentie-din-moment-ce-a-dat-de-sange-ursul-din-racadau-va-reveni-la-locul-atacului-mai-agresiv-foto.html)

Fapt divers

6 iulie 2016

La intrarea in municipiul Brasov dinspre Predeal, a fost oprit pentru control un autoturism de teren. Politistii au identificat in autoturism doua arme de vanatoare cu luneta, precum si cadavrul unui urs - declara purtatorul de cuvant al IPJ Brasov. Un padurar din Brasov si un fost coleg de-al sau au fost prinsi de politisti cu un urs abia impuscat in portbagaj. Amandoi cunosc bine padurile din apropierea Brasovului si, mai mult, au avut ca sarcina de serviciu sa supravegheze animalele salbatice din fondul forestier. Seful lor spune ca padurarii stiu, in mod normal, tot ce misca in codru, inclusiv obiceiurile si rutele animalelor salbatice. […]

Locul in care a fost impuscat ursul este frecventat de turisti. In ciuda atacurilor petrecute acolo in ultima vreme, nimeni nu a pretins ca animalele sa fie ucise. Ca si in aceste doua ultime cazuri, oamenii raniti intrasera pe teritoriul salbaticiunilor, care, luate prin suprindere, au rectionat violent.

(sursa: stirile PRO TV)

Împuşcă ursul? Nu! Îl recoltează! La ora 22 au anunţat că au recoltat ursul… in zona unde a atacat azi.

Nu mai inteleg nimic! Pentru PRO TV au declarat ca stiau ursul, ca-l monitorizau de ceva timp si jurnalistilor brasoveni le-au spus ca tocmai ce i-a alergat si pe ei, in timp ce montau camere pentru monitorizare. Apoi, zic ca sunt 60 de ursi (cand ar trebui sa fie doar 20), dupa ce au zis 80. Oare au idee ce animale sunt in padurile pe care le „monitorizeaza”? Incep sa cred ca-si bat joc in timp ce-si incaseaza salariile.

Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω Ω

Sursa foto

http://www.descopera.ro/dnews/11264900-in-rezervatia-de-ursi-de-la-zarnesti-a-fost-inaugurat-un-trenulet-pentru-turisti

Cum si-a pierdut ursul coada

Anecdota Ursul pacalit de vulpe, semnata de Ion Creanga, tiparita prima data in Albumul macedo-român, Bucuresti, 1880 este cunoscuta aproape tuturor, de aceea ma refer aici la legenda existenta in cultura nativilor americani (dar care apare si in cultura altor popoare), culeasa din comunitatea Ojibwe (sau Chippewa) unul dintre grupurile cu cea mai mare populatie de nativi americani.

La inceputuri, ursul avea o minunata coada lunga si stufoasa. Era asa de mandru de coada lui incat tot timpul si-o flutura pentru ca toate vietuitoarele sa vada minunatia lui de coada. Vulpea, cunoscuta pentru poznele ei, n-a putut sa nu observe aceasta si s-a gandit sa-i joace ursului un renghi, asa cum numai ea, smechera, stie sa faca.

Era un an in care Hatho, duhul padurii, a maturat mult prea devreme intreg tinutul, acoperind lacurile cu gheaţă si copacii cu pulbere fina si rece de zapada. Vulpea a decupat un capac in gheaţa de pe lac, chiar in zona unde stia ca-i place ursului sa vina; a ascuns un pastrav mare si un biban gras si-a asteptat sa apara ursul. Cand l-a vazut in apropiere a inceput sa se prefaca a smulge coada din apa si - hop! - apare un pastrav; apoi se preface ca abia atunci il vede pe ursul mandru de coada lui.

- Salutare, frate! ii striga. Ce faci azi?!

- Salutare! raspunde ursul, cu ochii la peştele pe care credea ca l-a prins vulpea acolo; si in timp ce privea, vulpea a scos si un biban gras. Sunt bine, frate – ii raspunde. Ce faci?!

- Sunt la pescuit – ii arata vulpea peştii. Vrei sa incerci?!

- O, da! se bucura ursul, alergand catre gaura din gheata, dar vulpea il opreste:

- Stai, frate, ca aici nu-i bine! Nu vezi ca am prins tot ce se putea prinde?! Iti trebuie un loc in care sa poti prinde pastravi chiar mai mari!

Vulpea l-a condus intr-o zona unde apa lacului era foarte adanca si unde Hatho a inghetat apa superficial dar unde nu era urma de peste. Vulpea a sapat in gheata apoi i-a spus ursului sa stea cu spatele la gaura si sa-si puna coada acolo.

- Acum – ii zice ursului – trebuie sa faci exact cum iti spun: iti scoti din minte chiar si gandul ca trebuie sa prinzi peşte, pentru ca nici gandul sa nu ti-l auda peştele daca vrei sa vina. Sa nu scoti un sunet, sa nu te misti, pentru ca peştele nu va veni. In curand, un peşte va veni si te va prinde de coada si nu-ti ramane decat sa-l scoti.

- Dar cum voi sti ca un peşte a prins coada daca stau cu spatele la gaura?! se arata ursul nedumerit.

- Ma voi ascunde in apropiere, pe mal, si cand un peşte iti va prinde coada voi striga. In acel moment tu trebuie sa tragi cu toata forta si vei avea peştele dorit. Trebuie sa ai multa rabdare! Nu te misti deloc pana nu-ti spun.

Ursul da din cap ca a priceput: - voi face exact cum spui. S-a asezat langa gaura cu spatele, si-a plasat coada lunga si frumoasa in apa rece si s-a pus pe asteptat.

Vulpea s-a ascuns in apropiere si s-a asigurat ca ursul va face tot ceea ce i-a spus apoi s-a dus la culcare in vizuina-i calduroasa. Cand s-a trezit in dimineata urmatoare primul gand al vulpii a fost la urs. O mai fi acolo? se intreba. Ma duc sa verific. Cand a ajuns pe malul iazului nu mica i-a fost mirarea cand a vazut un mic deal alb in mijlocul iazului inghetat, pentru ca peste noapte a nins si ursul – care a adormit asteptand ca vulpea sa-i spuna sa-si traga coada - a fost acoperit in intregime. Ursul sforaia atat de tare incat se cutremura gheata. Asa de amuzata a fost vulpea incat a râs in hohote, iar dupa ce s-a potolit s-a apropiat de urechea ursului si a strigat cat a putut de tare: Acum, Ursule!

Trezit brusc din somn ursul a tras cat a putut de tare si coada lui, prinsa in apa care a inghetat peste noapte, s-a rupt. S-a intors sa vada ce minune de peşte a prins si, in schimb, si-a vazut coada-i minunata zacand rupta in gheata.

- Ohhh! geme el puternic. Ohhh, Vulpe! Te voi pedepsi pentru acest lucru!

Chiar de n-ar fi fost sigura ca o va ucide vulpea era mai rapida decat ursul asa ca a disparut urgent din preajma lui.

Azi ursul are coada cat un ciot si nu-i place deloc vulpea. Si daca auziti un urs gemand probabil ca isi aminteste de renghiul pe care i l-a jucat vulpea candva si geme pentru frumoasa lui coada pierduta.

Morala: nu credeti orice va spun altii!

**

Alt "motiv" pentru care ursul nu mai are coada:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2012/08/parfumul-lui-gustar-parfumul-muncii.html