Cea mai mare glorie a ordinului nostru este să facem din oameni cadavre.Aceste teribile cuvinte sunt ale lui Loyola, întemeietorul ordinului iezuiților, care a spus, pe patul de moarte: Toți membrii ordinului să fie în mâinile superiorilor ca niște cadavre.
Dialog
între Faringhea, membru al ordinului Strangulatorilor – care se
închinau sângeroasei zeițe Bovania – și un iezuit, Rodin, care
urmărea să ajungă general al ordinului și mai apoi papă.
Zicea
Faringhea:
Și opera noastră, frate, are ca și a voastră: lumea drept patrie, complicii drept familie, iar drept regină pe Bovania. (...) Fii Bovaniei sunt oameni hotărâți, îndrăzneți, răbdători, vicleni, încăpățânați, care pentru a face să triumfe opera jertfesc tată, mamă, soră, frate și care-i socotesc dușmani pe toți aceia care nu sunt din ai lor. (...) Ca și voi, frate, facem și noi cadavre. (...)
Zicea
Rodin, iezuitul intrigant:
Dar bine, domnule, la noi se vorbește despre suflet, despre voință, despre gând; acestea trebuiesc nimicite prin disciplină.- E drept, ai voștri ucid sufletul, iar noi ucidem corpul. Dă-mi mâna, frate, ești ca și noi, vânător de oameni.- Dar îți repet, domnule, că este vorba de a ucide voința, gândul, zise Rodin.- Dar ce este corpul acesta lipsit de suflet și de gândire dacă nu un cadavru? Lasă, frate, morții pe care îi fac ștreangurile noastre nu sunt mai lipsiți de viață decât aceia pe care îi face disciplina voastră. Hai, dă mâna aici, frate, Roma și Bovania sunt surori.(...) Regulamentul și obiceiurile membrilor din compania noastră (Compania lui Isus): se denunță unii pe alții, fără să zdruncine dragostea și caritatea reciprocă, ci spre cel mai mare progres spiritual al lor, mai ales când lucrul le-a fost ordonat de superiori spre cea mai mare glorie a lui Dumnezeu. (Constituția iezuiților)
(Fragmente
extrase din romanul Jidovul rătăcitor, de Eugene Sue, Editura
„Moftul” Sibiu, 1992)
₪ ₪ ₪
Suzana
a preluat de la Zina ștafeta jocului Citate favorite
pornit in colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din
săptămâna in care incepe luna calendaristică.
₪ ₪ ₪
Ordinul iezuit (Societatea lui Isus) a apărut în 1534, ca răspuns la
Reforma protestantă, la inițiativa unui grup de studenți de la
Universitatea din Paris, în frunte cu Ignațiu (Ignacio) de Loyola,
și a fost aprobat de papa Paul al III-lea, în 1540, prin Bula
„Regimini militantis Ecclesiae. Pe lângă cele trei promisiuni”
călugărești - care sunt regula: ascultare, castitate, sărăcie -
iezuiții au introdus o a patra promisiune”: ascultare
necondiționată față de papă.
*
Ignatius de Loyola s-a născut în
23.10.1491 (în vremea regelul Ferdinand și a reginei Isabella)
într-o familie de nobili catolici, dar n-a simțit din tinerețe chemarea, ci după ce a fost rănit în lupta care s-a dat la
Pamplona (în anul 1521) între francezi și spanioli - o ghiulea i-a
zdrobit piciorul și visul lui de cavaler s-a spulberat. Până să
viseze să fie ca Sf. Francisc din
Assisi și Sf. Dominic a gustat plăcerile vieții - era un spadasin neîntrecut, un cavaler galant
care iubea femeile. Până când s-a vindecat (a șchiopătat mai
apoi toată viața) a citit cărți religioase, numai acelea fiind
disponibile în castelul de
Loyola, și așa i-a venit
ideea să devină teolog - a învațat mult pentru a reuși, a și
călătorit mult. A fost principalul fondator al Ordinului iezuit și
primul superior general, fiind foarte activ în promovarea Reformei
catolice. A murit în 31.071556; a fost canonizat în martie 1622
(Biserica Catolică îl sărbătorește în 31 iulie).