- Nimic mai potrivit decât știința asociată cu înțelepciunea.
- Știința are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei este minciuna, irosirea ei este răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei este acela că nu ajunge niciodată.
(proverbe
arabe)
Dovezi
că un om are învățătură sunt: cunoașterea lucrurilor care pot
fi știute și reținerea de la ceea ce nu poate fi știut,
împodobirea sufletului cu alese virtuți, prezentarea învățăturii
sale celorlalți oameni fără mândrie și înfumurare, cunoașterea
timpului și a oamenilor, căutarea dreptății, îndrumarea
celui care are nevoie de îndrumare, împotrivirea cu vorba bună,
împăcarea între mintea și inima sa, tăria la necaz, argumentarea
celor făptuite și buna lămurire.
(Ibn Al-Muqaffa’, in Literatura mică –
a trăit între anii 704-757; originar dintr-o familie persană; este
autor al câtorva tratate de etică inspirate din tradiția persană,
e autorul versiunii arabe a culegerii de fabule „Kalila și Dimna”,
la originea căreia se află fabulele indiene ale lui Bidpai;
lucrarea „Epistola tovarășilor”, în aparență o carte de
sfaturi, dar în realitate un memorandum care conținea revendicările
perșilor a căror influență devenea din ce în ce mai simțită
la curtea abbasidă, i-a atras mânia califului Al-Manṣῡr, care a
poruncit să fie ucis)
*
Spiritul
este scheletul trupului, știința este scheletul spiritului,
elocvența este scheletul științei. Viața spiritului stă în
cinste, iar viața științei stă în elocvență.
(Al-Djahiz, in Bayān – a trăit între anii 775, 776 – 868,869; unul
dintre cei mai mari prozatori arabi din toate timpurile; s-a aflat
sub protecția a diverși oameni politici ai vremii, printre care
califul Al-Mă’mῡn; a mai scris, între altele, „Cartea despre
animal” și „Cartea despre avari”)
*
Omul
continuă să învețe cât timp caută știința. Dacă își
închipuie că e învățat (și nu mai are nevoie de ea), atunci
este ignorant.
(Ibn Abd Rabbih, in Yakuta – a trăit
între anii 860 – 940; panegiristul oficial al dinastiei marwanite
din Andaluzia; poezia sa laudativă e mediocră; se dovedește mai
original în erotica scrisă în tinerețe, la care spre bătrânețe
se adaugă poeme ascetice; principala sa opera este lucrarea
enciclopedică intitulată „Colierul unic”, lucrare alcătuită
din 25 de diviziuni, fiecare dintre ele purtând numele unei pietre
prețioase)
*
- Nu există noblețe asemănătoare modestiei și nici asemănătoare științei.
- Doi lacomi nu se satură niciodată: cel care aleargă după știință și cel care aleargă după cele lumești.
(Ali – născut în
anul 600, al patrulea calif după Mohamed, văr și ginere al
Profetului; a luat parte la o serie de războaie pentru apărarea
islamului; tradiția îl prezintă ca fiind deosebit de viteaz,
umanist, înțelept și cult; personalitatea sa se află la originea
celei mai profunde sciziuni din comunitatea musulmană, din care a
rezultat ramura șiită)
*
Mintea
este o forță a sufletului pregătită pentru cucerirea științei.
(Ibn Sina sau Avicena, in Izbăvirea – a trăit
între anii 980 – 1035/1037; savant enciclopedist care a lăsat
numeroase studii în domeniile filosofiei, psihologiei,
jurisprudenței, logicii, matematicii, astronomiei, științelor
naturii și medicinei; a adus o contribuție de seamă la dezvoltarea
medicinei și la promovarea unei concepții filosofice predominant
anti teologice; e considerat cel mai mare dintre filosofii arabi din
Evul Mediu)
(din cartea „Proverbe, maxime și aforisme arabe”, Editura Albatros, București, 1976, traducere de Nicolae Dobrișan)