Iubiți și cȃinii vagabonzi

Mihai Constantinescu s-a născut la București, in 4 ianuarie 1946 și a murit ieri, 29 noiembrie 2019, fiind internat in spital din luna mai, cȃnd a suferit un atac cardio-respirator.

Mihai Constantinescu - Iubiți și cȃinii vagabonzi

https://www.youtube.com/watch?v=ajm6QsQNQU8

Mihai Constantinescu a fost unul dintre cei mai cunoscuți interpreți și compozitori de muzică ușoară tradițională românească, fiind autor a zeci de șlagăre care au rămas în memoria mai multor generații. A fost unul dintre puținii cȃntăreți romȃni care mi-au plăcut. In primii mei patru ani de muncă ȋl auzeam zilnic la aparatul de radio care era mereu deschis. După 1989 l-am auzit din ce in ce mai rar, pȃnă nu l-am mai auzit deloc. Din repertoriul lui imi place cel mai mult cȃntecul ”Iubiți și cȃinii vagabonzi” (1994).

Am avut mereu animale de companie. De curȃnd, mi-am pierdut ultima pisicuță pe care o aveam. Deocamdată nu, dar in primăvară vreau să ȋmi iau o pisicuță, pentru că fără ele nu se poate. Mi-ar plăcea să am și un cățeluș, dar nu am spațiu, a declarat artistul pentru wowbiz.ro la ȋnceputul anului 2018.

Ultima strofă și refrenul din ”Iubiți și cȃinii vagabonzi”:

Povestea-aceasta are şi final:

Un câine e un prieten ideal

Te-ascultă, te aşteaptă generos

şi-atunci când nu-i poţi oferi un os

Să nu-i loviţi în suflete ca noi

Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi

Oamenii te părăsesc

dar câinii şi la greu te însoţesc

R:

Iubiţi şi câinii vagabonzi

Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi

*

Imi place si cantecul “Pisi pis” (2009). ☺

https://www.youtube.com/watch?v=k_8OZji1_0I

Am nevoie de tine. Provocare muzicală cu mesaj social

Conform unui angajament luat în faţa Comisiei Europene, România trebuie să închidă centrele de plasament de tip vechi până în 2020, copiii urmând a fi plasaţi ori la asistenţi maternali, ori la unele rude care îi doresc, ori in case de tip familial in care să crească între 10-12 copii şi unde aceştia au parte de atenţie şi de afecţiune, sunt implicaţi in activităţile casnice, sunt învăţaţi să se descurce singuri, iar spaţiul seamănă mai mult cu o casă in care locuieşte o familie numeroasă şi nicidecum cu un orfelinat şi să nu mai sufere abuzurile pe care le implică viaţa într-o instituţie.

Friends of Hope and Homes - Am nevoie de tine (Official video) - vizionare pe YT:

https://www.youtube.com/watch?v=jWKOeD_wh9U

======================================================================

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

======================================================================

Hope and Homes for Children si JYSK România, partener strategic al Fundaţiei, desfăşoară campania ”Am nevoie de tine” pentru a atrage atenţia asupra nevoii de a închide orfelinatele şi de a oferi copiilor din ele o copilărie aşa cum merită, cu o şansă reală de a se descurca după împlinirea vârstei de 18 ani când, in mod obişnuit, sunt nevoiţi să părăsească centrul de plasament. Iniţiativa campaniei îi aparţine lui Alex Bratu, Country Manager pentru JYSK România şi Bulgaria şi membru în cadrul Board-ului Hope and Homes for Children, care a şi compus şi scris versurile unui cântec dedicat copiilor din orfelinate: ”Am nevoie de tine”. Alex Bratu şi alţi 10 artişti, reuniţi sub numele Friends of Hope and Homes îndeamnă la fapte bune: o donaţie de 2 euro / lună prin SMS la numărul 8844 cu textul HOPE în beneficiul Fundaţiei Hope and Homes for Children, donaţie prin care contribuim şi noi la închiderea orfelinatelor din România şi găsirea celor mai bune alternative pentru copiii din ele, printre care se numără şi construcţia de case de tip familial. După trimiterea SMS veţi primi un mesaj in care vi se mulţumeşte şi vi se spune cum puteţi opri - dacă vreţi - donaţia lunară.

Artiştii Alexandra Ungureanu, Alexandra-Maria Hojda, Ligia Hojda, Flavia Hojda, Laura Mihăilă, 1Q Sapro, Adrian Mariaş (aka Geagea), Pavel Ulici, Marius Popa şi Andrei Neagu au răspuns afirmativ invitaţiei lui Alex Bratu, astfel devenind vocea copiilor din orfelinate care au nevoie de o copilărie aşa cum merită şi de un viitor mai bun. Orchestraţia şi aranjamentul muzical sunt realizate de Adrian Tăbăcaru.

Directorul regional Hopes and Homes for Children pentru Europa Centrală şi de Sud, Ştefan Dărăbuş afirmă că la nivelul întregii ţări sunt 50 de centre care trebuie să fie închise urgent, cele mai multe fiind in judeţele Iaşi, Buzău, Constanţa, Vâlcea, Braşov, Tulcea, Neamţ, Prahova şi Timiş. Autorităţile centrale se gândesc ca în viitoarele case de tip familial să stea câte 16 copii, şi nu 12 ca până acum. Organizaţiile non-guvernamentale nu sunt de acord, pentru că dezvoltarea copiilor nu ar mai fi tocmai armonioasă.

Pentru mai multe informaţii:

https://www.hopeandhomes.ro/inchidere-orfelinate

Guvernul a aprobat modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principalele schimbări vizând finalizarea dezinstituţionalizării copiilor până la sfârşitul anului 2020, încurajarea plasamentului la familie sau rude, prin acordarea unei  indemnizaţii de sprijin de 400 de lei şi interzicerea instituţionalizării copiilor în centre de plasament de tip vechi începând cu data de 1 ianuarie 2020.

Pentru mai multe informaţii:

http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5545-cp-guvernul-interzice-institutionalizarea-copiilor-centre-vechi-ianuarie-2020-12062019

Pentru şi mai multe informaţii, inclusiv statistici, Grupul pentru Dialog Social (GDS) a organizat o dezbatere dedicată situaţiei copiilor instituţionalizaţi din România:

https://revista22.ro/dezbateri-gds/copiii-din-orfelinate-un-sistem-care-nu-se-mai-vindeca

Hip hop cu Pocăiţii. Provocare muzicală

Cântecul pe care l-am ales s-ar putea să pară unora o ciudăţenie - mie aşa mi-a părut, deşi am mai auzit cântce creştine, dar nu in ritm de hip-hop; nici n-am ştiut, până anul trecut, că există stilul muzical “hip hop creştin” (sau “hip hop spiritual”). Genul hip hop nu-mi place, dar nici nu-mi displace total (doar că nu pot asculta prea multe melodii - una după cealaltă). Acest cântec mi-a plăcut, de aceea îl postez aici. Nu e pamflet. Îmi place că sunt versuri, nu câteva cuvinte şi o sută de onomatopee care se repetă până la plictiseală, cum au cele mai multe cântece româneşti “de ultimă oră”.

Pocăiţii - Hristos este in control (vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=gbKTWkypL3Q

=====================================================================

Friendship Friday! 

Provocarea muzicală lansată de Carmen pe blogul ei, Între vis şi realitate.

=====================================================================

Câteva versuri:

[…] Unii-s robii viciilor / Heeey / Orbiţi de păcat sau dedat deşărtăciunii

Heeey / Dar noi ne-am pus nădejdea în Domnul / Şi nu mă simt manipulat, dirijat, îndocrinat / Mă simt, mă simt din ce in ce mai liber cu fiecare zi! / Cel mai măreţ şi glorios / Nume să răsune Iisus Hristos, Iisus Hristos / Iisus Hristos, Iisus Hristos/ Glorie […]

**

Prea multe despre membrii trupei nu ştiu, dar scriu din auzite. Nu ştiu dacă mai cântă in aceeaşi formaţie, nu ştiu dacă mai cântă şi punct, dar am înţeles că au avut succes la începutul anilor 2000 (eu am auzit de ei abia in anul 2018). Trupa a fost formată in anul 2002 de trei tineri din Bucureşti.

Anul trecut am mai ascultat alte două melodii ale trupei, dar nu mi-au plăcut in mod deosebit aşa că alte cântece de-ale lor nu am mai căutat de atunci.

**

Iniţial, genul acesta de muzică s-a numit gospel rap - un gen de muzică cu versuri ce au mesaj creştin, spiritual, exprimând credinţa compozitorului in divinitate. Primele cântece de succes ale acestui gen îi sunt atribuite americanului Stephen Wiley (1985), dar gospel rap există de prin anul 1982. In anii 1990 genul a început să se numească “hip hop creştin”, fiind un subgen al muzicii hip hop. (wikipedia.en)

Ţi-a ieşit coşaru-n drum. Provocare muzicală

Melodia "Hai coșar, coșar” este pe coloana sonoră a filmului “De trei ori București” (1967), un film format din trei povestiri cinematografice distincte a căror acţiune se desfăşoară în Bucureşti. Cele trei părţi sunt scrise şi realizate de trei regizori diferiţi. Colea Răutu joacă in Partea a III-a, in rolul coşarului, desigur.

Distracţia începe vineri - Friendship Friday! - pe blog la Carmen: Între vis şi realitate.
(vizualizare pe YT)

https://www.youtube.com/watch?v=TxNGWQBNTU0

Colea Răutu s-a nascut in 28 noiembrie 1912 la Bălţi, in Basarabia, şi a murit in ziua de 13 mai 2008 la Bucureşti (74 de ani a petrecut pe scenă). A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică Bucureşti (promoţia 1947). Cariera şi-a început-o in calitate de corist la Opera din Cluj. A fost actor şi la Teatrul de Operetă şi la Teatrul de Stat din Piteşti. Pe scena Teatrului de Revistă “Cărăbuş” condus de Constantin Tănase interpretează pentru prima dată cântecul “Ţi-a ieşit coşaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian, cântec devenit mai apoi slagăr.

Între anii 1952-1968 a fost actor la Teatrul Giuleşti (azi Odeon), la Teatrul Naţional din Bucureşti şi la Teatrul Nottara. A jucat şi in multe filme, inclusiv in serialul Toate panzele sus (1976, interpretându-l pe piratul zis “Spânul”). L-am văzut de curând in filmele: Acţiunea “Autobuzul” (1977), Revanşa (1978), Duelul (1981), dar mi-l amintesc din adolescenţă, când l-am văzut in unele filme istorice (n-am habar care exact).

Colea Răutu a fost distins cu titlul de Artist Emerit, cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) și cu Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler (2002). În anul 1988 a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România pentru întreaga activitate, apoi Premiul la Festivalul de film Karlovy-Vary, Premiul Festivalului de film de la Moscova etc., iar la 14 mai 2002 a fost distins cu Premiul de Excelenţă în Cinematografia Românească  În anul 1998, monografia "Colea Răutu" de Doina Bunescu apare în cadrul seriei "Centenarul cinematografului românesc" iniţiată de Uniunea Cineaştilor.

A publicat diferite articole de film şi de teatru. A fost membru al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Teatrale din România - UNITER. Colea Răutu şi Ernest Maftei sunt membri fondatori ai Uniunii Cineaştilor din România.

Spunea despre el Nichita Stănescu: […] Colea Răutu este un om dizolvat total în omenie. Nu s-a băgat niciodată în față, nelăsându-se niciodată să fie la urechea țâncilor, trăindu-și rolurile cu mult mai mult decât ele meritau. […]

Surse info:

http://aarc.ro/personalitate/view/colea-rautu

https://jurnalul.antena3.ro/stiri/observator/colea-rautu-a-plecat-la-ceruri-124517.html

Silviu Stănculescu. In memoriam

Actorul Silviu Stănculescu, a încetat din viaţă, in noaptea de joi spre vineri, 23 octombrie 1998, la Spitalul "Victor Babeş", unde fusese internat cu leucemie. Avea doar 66 de ani.

S-a născut la Timişoara, in 24 ianuarie 1932. A fost un actor care mi-a plăcut foarte mult. Era stilat şi avea talent. Pur şi simplu am uitat de el, până de curând, când am avut de scris o recenzie (mai mult o “analiză”) pentru filme vechi româneşti de propagandă comunistă, in general.

Aşadar, l-am revăzut de curând jucând in filmele: Străzile au amintiri (1962), Dincolo de barieră (1965), Conspiraţia (1972), Acţiunea Autobuzul (1978, film inspirat de fapte reale desfăşurate in anul 1976), Revanşa (1978), Un om in loden (1979), Al treilea salt mortal (1980), Şantaj (1982), dar a jucat in multe alte filme şi in multe piese de teatru.

In anul 1956 a absolvit Institutul de Studii Teatrale şi Cinematografice; in anul 1960 a jucat in primul film: Aproape de soare, un film care prezintă viaţa muncitorilor din Combinatul Siderurgic Hunedoara (nu l-am văzut).

A fost coleg de generaţie cu mari nume ale scenei româneşti: Amza Pellea, Victor Rebengiuc, Constantin Rauţchi, Sanda Toma, Silvia Popovici, Flavia Buref, Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Gheorghe Cozorici, George Constantin şi alţii.

Penultimul său rol a fost in  Triunghiul morţii (premiera in anul 1999), regizat de Sergiu Nicolaescu, in care a interpretat personajul generalului Berthelot, împărţind afişul cu Ion Dichiseanu (n, 20.10.1933) şi Iurie Darie. Am dedus că ultima sa apariţie a fost in filmul Patul lui Procust, după romanul cu acelaşi nume al lui Camil Petrescu (premiera in anul 2001, lansare in Statele Unite ale Americii in anul 2003).

Prea multe filme româneşti nu mi-au plăcut, in sensul că nu mi-a plăcut “jocul actorilor” - mi se par artificiali - dar sunt unii, între care şi Silviu Stănculescu, care chiar se transpun in “pielea personajelor”.

Sursa info şi poza 2:

http://www.cinemarx.ro/persoane/Silviu-Stanculescu-104320.html?biografie

Jean Constantin – in memoriam

Jean Constantin este actorul meu preferat, dintre români (imi plac mai mulţi, mult, dar el îmi este drag). Mi-a placut de el fără excepţii; a fost actorul care pur si simplu s-a identificat cu personajele cărora le-a dat viaţă si la el nu am simtit nicio clipa “artificialitatea”, cum se vede fără probleme la foarte mulţi actori care par a citi scenariul în timp ce sunt filmaţi.

Constantin Cornel Jean s-a născut in 21 august 1927, la Techirghiol, din tată macedonean-albanez, Constantin, si mamă grecoaică, pe nume Caliopi - numele său de familie era Jean, nu Constantin, iar in unele locuri apare ca an al naşterii 1928, si actorul nu s-a “supărat” pe cei care l-au întinerit cu un an.

A urmat cursurile Şcolii de Normatori la Canalul Dunăre Marea Neagră, apoi s-a angajat la I.M.U Medgidia, unde a înfiinţat o brigada artistica, si a castigat cateva premii cu aceasta. A fost si artist la Casa de Cultura din Constanta, debutand in anul 1957 pe scena teatrului Fantasio (sectia de estrada recent infiintata) din Constanta, unde a lucrat până la pensionare.

A fost casatorit de trei ori, vaduva lui fiind Nina, careia i-a lasat prin testament bunurile sale lumesti.

Cei care l-au cunoscut declara ca Jean Constantin a iubit oamenii, fără diferenţă, si oamenii l-au iubit pe el. Nu era infatuat, discuta cu oamenii, isi plimba câinele in zona portului, de obicei, pentru ca iubea marea – avea o barca numita dupa mama lui: “Caliopi”.

Răspândea în jur energie pozitivă, dinamism, haz, spirit de echipă, creativitate, mai ceva decât o întreagă trupă de acrobaţi şi clowni. Ceea ce cunoaşteţi din rolurile lui nu e decât o câtime din Spectacolul Zetterului pe platou (spunea despre el Mihnea Columbeanu).

Aşa cum era pe scenă era şi în viaţa de toate zilele. Era un om foarte modest, de un bun-simţ ieşit din comun. Era pudic, avea educaţie aleasă şi nu pleca de acasă fără să aibă 5-6 batiste în buzunar, iar la spectacole 3-4 cămăşi. Era de o vitalitate ieşită din comun, a povestit Dumitru Galani in anul 2011, la un an de la moartea actorului.

Sergiu Nicolaescu spunea ca Jean era un talent urias, nascut pentru umor, care zicea replici spontane de tot hazul.

Jean Constantin a jucat in multe filme (cam de pe la inceputul anilor ‘960), in scenete si piese de teatru. Mie mi-a placut cel mai mult rolul din “Toate panzele sus”, in regia lui Mircea Muresan (1976), unde i-a dat viata turcului Ismail.

A jucat si in seria Comisarul Moldovan”, care a fost distribuita in toata Europa de Est, dar celebru a devenit in 1970, cu seria B.D. (Brigada Diverse, in regia lui Mircea Drăgan, unde a jucat alaturi de Toma Caragiu, Iiurie Darie, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Dem Rădulescu).

Radu Beligan l-a distribuit in spectacolul O scrisoare pierduta, care s-a jucat pe scena Teatrului National Bucuresti.

Ultima productie in care a jucat a fost Poker (2010, in regia lui Sergiu Nicolaescu).

De pe scena Teatrului de revista Fantasio, talentul marelui actor a fost remarcat de regizori importanti din cinematografie: Sergiu Nicolaescu, Mircea Dragan sau Geo Saizescu.

Faceam naveta Constanta-Bucuresti pentru ca aveam spectacole la teatrul Fantasio, iar Toma Caragiu ma astepta in gara sa ma duca la filmari. „Pastele mamii lui de tigan! Eu, Toma Caragiu, am ajuns sa astept satra-n gara!" asa ma intampina. Ma iubea foarte mult, dar era foarte dur cu mine, isi amintea actorul de perioada de inceput a carierei sale.

Premii, distincţii, aprecieri

Este cetatean de onoare al oraselor Techirghiol si Constanta. Teatrul din Techirghiol ii poarta numele: “Teatrul de Vara Jean Constantin”.

2008 - Premiul pentru intreaga activitate la cea de-a doua editie a Galei Premiilor Gopo. (Dupa o cariera intreaga in care am jucat in 80 de filme, poate ca meritam si eu acest premiu. Il primesc cu multa caldura in suflet si cu buzunarele goale, a declarat cu amaraciune Jean Constantin, total nemultumit de situatia financiara a artistilor ajunsi la batranete).

2006 - Diploma de excelenta pentru rolul din filmul ''Cum mi-am petrecut sfarsiitul lumii''.

2004 - Ion Iliescu ii confera Ordinul Meritul Cultural in grad de ofiter, Categoria D – “Arta Spectacolului” – “in semn de apreciere a intregii activitati si pentru daruirea si talentul interpretativ pus in slujba artei scenice si a spectacolului”

2003 - Clacheta de aur si o medalie jubiliara "Magna cum Laudae" din partea Consiliului Director al Uniunii Autorilor si Realizatorilor de Film din România.

2003 - Premiul Special pentru Teatru de Revista acordat de UNITER.

*

2007 - 27 ianuarie - Jean Constantin a fost investit drept Cavaler de Malta al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, in cadrul unui ceremonial desfasurat intr-o sala a Muzeului de Istorie a Bucovinei din Suceava. Ceremonia de investitura a fost prezidata de Marele Maestru al Ordinului „Sf. Ioan” de la Ierusalim, Ducele Don Basilio Cali de Rodez. Dupa acesta s-a aflat ca de fapt Ordinul Cavalerilor de Malta este o alta organizatie, iar maestrul Jean Constantin a fost inselat.

Problemele cardiace

In 2009 si 2010 Jean Constantin si-a petrecut mult timp pe la medici, avand probleme cu inima, in 2010 fiind internat in spitale din Constanta si Bucuresti..

Benone Sinulescu declara, in 2010, dupa moartea actorului, ca in urma cu circa doua luni inainte de ziua mortii, l-a insotit pe Jean Constantin intr-un turneu in Canada unde erau asteptati de românii din diaspora. Zicea Benone Sinulescu: După ce a trecut prin poarta de detectat metale, conform regulamentului, Jean a dus mâna la inimă, apoi a căzut, ca secerat. Târziu, ne-a mărturisit că avea montat un stimulator cardiac, care îi ajuta inima să bată normal. Nu înţeleg însă de ce nu avea la mână o hârtie semnată de medic. Am înţeles că în situaţia lui, avea interzis să treacă prin filtrul de control din aeroport. I-a făcut rău detectorul, pentru că stimulatorul s-a dat peste cap din cauza interferenţelor.

Marea Trecere

Jean Constantin s-a stins din viata in 26 mai 2010 si a fost condus pe ultimul drum - nu numai de concetateni, ci si de oameni din toata ţara - de la teatrul Fantasio la Cimitirul Central. Mormantul actorului se află pe aleea principala a cimitirului, acolo unde si-au aflat odihna vesnica alte personalitati ale vietii culturale constantene.

In 2010, sotia sa, Nina Jean, a dezvelit un monument amplasat la mormantul actorului. Bustul din bronz a fost asezat pe un soclu din marmura maro. Creatia ii apartine sculptorului Catalin Dragos Munteanu.

In anul 2012, la initiativa prietenilor Ionut si Dumi Galani, a Comunitatii Elene din Constanta si in prezenta sotiei sale, a prietenilor, vecinilor si rudelor, in faţa blocului unde a trait actorul a fost dezvelita o placa de comemorare.

Actorul Jean Constantin locuise singur intr-un apartament de pe bulevardul Ferdinand din municipiul Constanta.

Urcase pe scena si cu doua zile inainte de a se stinge. Aceeasi scena pe care a jucat pentru prima oara. A revazut apoi locurile dragi din Constanta, intr-o plimbare prin portul Tomis, s-a reintalnit cu oamenii pe care obisnuia sa ii salute ori de cate ori era in trecere pe acolo sau la pescuit... oameni care il admirau atat ca om cat si ca actor.

Cu doua saptamani inainte, Jean Constantin vorbea despre viata intr-un spectacol in memoriam Amza Pelea: "De-ar fi viata de vanzare / As mai sta la purtator / Trupul meu de lup de mare / Dar as pune alt motor / Cu o inima nebuna  / Sa se ţină de prostii / Iar atunci cand se consuma  / Sa o trec pe baterii.

Câinele zis “Jean”

Scria prin ziare la un moment dat ca, dupa moartea actorului, cainele său, un metis de ciobanesc german bântuia prin port, hranit de ospatarii care-l cunosteau din plimbarile facute alaturi de stapanul lui. Daca a avut un caine nu stiu cu certitudine, dar oamenii din zona se pare ca sunt convinsi ca a fost al lui, si dupa moartea actorului a fost abandonat. S-a dus singur in port, cautandu-si, poate, stapanul, unde a refuzat mancarea cateva saptamani. Dormea pe unde apuca, isi cauta hrana in gunoaie sau mânca ce-i ofereau proprietarii restaurantelor si chelnerii.

Cainele nu mai traieste de prin anul 2013. Trei ani a vagabondat, apoi s-a alaturat stapanului său, cred oamenii care nu l-au mai vazut din acea perioada, dupa ce atata vreme a fost aproape seara de seara prezent.

Centrul Cultural “Jean Constantin” - Constanţa

Cei din Consiliul Judetean Constanta au promis ca fostul cinematograf  “Republica” va fi renovat si transformat in centru multifunctional si se va numi “Jean Constantin”.

Lucrarile au inceput in anul 2013 si ar fi trebuit finalizate in iunie 2015, dar termenul s-a amanat pentru decembrie 2015 din cauza unor intarzieri de renovare, dar nici acest termen nu a fost respectat iar in februarie 2016, cu lucrarile de renovare terminate, centrul nu era deschis, din cauza unor impotmoliri birocratice si de achizitie a dotarilor. La acest moment nu stiu daca e deschis dar, poate, il vor deschide… azi.

… piesa s-a sfârşit

ieşi din scenă acum, paiaţă…

teatrul este gol, viaţa e un rol,

fir-ar mama ei de viaţă!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Surse info:

http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/05/26/documentar-se-implinesc-cinci-ani-de-la-moartea-actorului-jean-constantin-07-56-20

http://www.libertatea.ro/monden/interviuri/sotia-lui-jean-constantin-despre-marele-actor-a-iubit-scena-ca-pe-propria-i-viata-749110

http://www.acasatv.ro/povestiri-adevarate/moartea-lui-jean-constantin-i-a-socat-pe-apropiatii-actorului-video.html

http://stirileprotv.ro/programe-inregistrate/81/a-murit-actorul-jean-constantin.html

http://stirileprotv.ro/show-buzz/film-tv/povestea-unui-mare-actor-jean-constantin.html

http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/jean-constantin-s-a-prabusit-in-aeroport-cu-doua-luni-inainte-sa-moara-exclusiv-977867

http://evenimente-constanta.ro/cand-va-fi-inaugurat-centrul-cultural-jean-constantin-fostul-republica/

sursa foto caine

http://www.romaniatv.net/o-poveste-trista-cainele-lui-jean-constantin-ramas-pe-strazi-dupa-moartea-marelui-actor-foto_93965.html

sursa foto protret

http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/dumitru-galani-cel-mai-bun-prieten-al-actorului-jean-constantin-era-de-o-vitalitate-iesita-din-comun-619623

Laura Stoica – In Memoriam

sursa

Adriana Laurenţia Stoica s-a nascut in 10 octombrie 1967 si decedat in urma unui accident de circulatie, in data de 9 martie 2006.

Este singura cantareata românca ce mi-a placut la modul absolut. Mi-a placut vocea ei, mi-a placut stilul… Am vazut-o in concert numai la Cerbul de Aur; nu as zice ca am fost fan dar melodiile ei mi-au placut si le ascult cu drag de cate ori am ocazia. In 1992 si 1997 participa in concursul festivalului: in 1992 castiga premiul I pentru debut discografic si premiul al III-lea pentru interpretare cu melodia "Focul”; in 1997 castiga premiul al II-lea la sectiunea discografie cu albumul “Nicio stea”.

Am inteles de la un prieten ca era nu numai frumoasa, ci si un om minunat.

S-a lansat in anul 1990, la Festivalul de la Mamaia, unde a castigat premiul I la sectiunea de interpretare cu melodia “Da, Doamne, cantec” si trofeul editiei. Un an mai tarziu e declarata cea mai buna solista pop-rock si melodia “Un actor grabit” (compusa de Bogdan Cristinoiu) a fost aleasa piesa anului.

Ca actrita a jucat cu succes pe scena Teatrului "Toma Caragiu” din Ploiesti.

Era alaturi de logodnicul ei, Cristian Margescu, se intorceau in Bucuresti de la un concert sustinut in Urziceni. De Craciun aflase ca e insarcinata. Cristian si Laura se logodisera de Dragobete, si isi propusesera nunta dupa iesirea din postul Pastilor. Nunta au facut-o in cer, pentru ca un tanar care a intrat cu masina pe contrasens le-a curmat firul vietii…

Odihneasca-se in pace.