In liniste, la biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului

În cimitirul care aparţine de biserica Sfântul Nicolae este înmormântat - la dorinţa sa testamentară de a fi înmormântat la Braşov - diplomatul român Nicolae Titulescu, ministru al justiţiei, al finanţelor, ministru de externe, ambasador în Anglia şi Franţa, preşedinte al Ligii Naţiunilor, iar în anul 1935 a fost propus pentru Premiul Nobel pentru pace.

Troiţa din curtea Bisericii Sfântul Nicolae, oglindită în marmura monumentului funerar dedicat lui Nicolae Titulescu.

Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului este considerată catedrala românilor din Ţara Bârsei; e atestată încă din anul 1292, când acolo a fost pusă doar o cruce de lemn cu şindrilă (troiţă).

Cercetările efectuate când a fost restaurat lăcaşul (1969-1975) au confirmat existenţa succesivă a trei edificii: biserica de lemn (secolul XIV), in secolul XV (din 1495) se construieşte o biserică din zid şi mai apoi, tot din piatră, începe construcţia voievodul Neagoe Basarab - motiv pentru care cronicile locale îi adresează omagii şi, probabil, din acelasi motiv, o stradă din Braşov îi poartă azi numele.

Sursa foto troiţă: Brasov, orasul sufletului meu.

Sursa foto biserică: crestinortodox.ro

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - moștenire culturală

Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente în stil gotic din România și deține un tezaur inestimabil, afirmă cunoscătorii.

Decorarea bisericii a început puţin după anul 1400, perioadă din care se pare că datează statuia Sfântului Ioan Botezătorul. Pe la 1430 au fost executate statuile Isus-salvatorul lumii, Maria cu pruncul şi statuia apostolului Petru.

Între valorile aflate în biserică sunt și:

Amvonul (1696). Cel dinaintea acestuia s-a pierdut în marele incendiu din anul 1689. Maistrul măcelar Laurenz Bömches a susţinut ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului.

Cristelniţa (bronz, 1472) este unul dintre puţinele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu şi în acelaşi timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele donatorului: parohul Johannes Reudel. În protuberanţa boltită din piciorul cristelniţei se pune mangal pentru încălzirea apei de botez. După aproape 150 de ani, în anul 1716, fierarul Meensen Hannes a realizat un grilaj din fier forjat care înconjoară cristelnița.

Orgile. În interiorul bisericii se află una dintre cele mai mari orgi din Europa, compusă din 4000 de tuburi; a fost construită în perioada anilor 1836-1839 de cunoscutul constructor de orgi Carl August  Buchholz din Berlin și este renumită pentru acuratețea sonorității. Orga Buchholz s-a păstrat în starea iniţială datorită faptului că tuburile originale nu s-au pierdut şi nu au fost înlocuite, iar micile modificări întreprinse în timp au fost anulate mai târziu. Acordajul şi presiunea vântului au fost aduse la starea iniţială.

În anul 1924, galeria din fața orgii a fost mărită pentru a se putea organiza concerte mari de muzică sacră cu participarea corului, chiar și astăzi având loc săptămânal concerte de orgă aici. De-a lungul anilor au fost realizate numeroase discuri de vinil, casete audio și cd-uri cu aceste concerte.

Orga din corul Bisericii Negre a fost construită în anul 1861 pentru comunitatea de saşi din Lechinţa în nordul Transilvaniei, de către constructorul Carl Hesse din Viena. Orga Hess a fost adusă în anul 1970 la Posmuş şi 80 de ani mai târziu a fost transportată în stare degradată la Braşov. În 1997 a fost restaurată de firma Stemmer/Zumikon şi este folosită de atunci în concerte şi în timpul slujbelor religioase. Instrumentele de orchestră, în special cele de suflat, pot fi acompaniate doar la orga Hesse. În Transilvania s-au păstrat mai multe orgi Hesse: cele din Moşna, Sibiu şi Biertan, ca exemple.

Colectia de covoare. Tot aici se află cea mai mare colecție de covoare vechi din Asia Mică, din regiunile Brussa, Usak și Ghiordes, din secolele XVII-XVIII, ce reprezinta un tezaur inestimabil al Bisericii Negre. Acestea au fost donate de-a lungul timpului de breslele meșteșugarilor din oraș, de negustori și cetățeni.

Cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI. Interiorul Bisericii Negre este dominat de spledoarea de culori a celor aproximativ 110 covoare orientale expuse. Nici astăzi specialiștii nu sunt mereu siguri în privința tipurilor de covoare și a datării lor. Majoritatea covoarelor din Biserica Neagră sunt categorisite ca transilvănene, pentru că s-au păstrat în număr mare și în multe variante pe teritoriul Transilvaniei.

Mai pot fi admirate în Biserica Neagră:

- un fragment din altarul din Feldioara, care datează din secolul al XV-lea; din Feldioara a ajuns în posesia Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră; pe tablă sunt pictate scene din viaţa lui Hristos;

- o pictura în ulei, de Fritz Schullerus (1898), pe zidul din drepta faţă, lângă cor. Este reprezentat acel moment fictiv în care marii sfatului braşovean depun jurământul pe Cartea Reformei, de Johannes Honterus, şi pecetluiesc reforma în oraş. Prin stilul său, tabloul se apropie mult de pictura istorica a anilor 1890 din München, care cultiva un realism expresiv;

- pictura în ulei Nunta din Cana, reprezentarea modernă a pictorului braşovean Hans Eder (1883-1955) şi îl înfăţişează pe Isus după ce a înfăptuit transformarea apei în vin;

- pe una dintre coloanele navei principale este sculptat blazonul orașului Brașov și cel al familiei Hunyadi;

- stranele breslei tâmplarilor brașoveni (pe la 1715). Pe latura din față a stranelor sunt evidențiate zece virtuți, ca semn al credinței protestante a locuitorilor. Mai multe dintre stranele din biserică au fost realizate după marele incendiu;

- un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor; ș.a.

Statuia lui Honterus, de Harro Magnussen. Statuia este o reprezentare idealistă a reformatorului, umanistului, tipografului și pionierului sistemului școlar, Johannes Honterus (1498-1549). Poziția sa și cartea pe care o ține în mână sunt în perfectă concordanță cu împrejurimile: cu o carte în mână, savantul indică spre liceul brașovean cu tradiție. Honterus coresponda cu Melanchton, reprezentantul umanismului în învățământ, și încuraja reorganizarea sistemului școlar. În același timp era și fondatorul primei tipografii în care au fost editate materiale reformatoare, materiale didactice și volume ale clasicilor antici ai reformei educației din Transilvania. În perioada reformei, vechile școli teologice latine au fost transformate în școli protestante. Cele două reliefuri din bronz de pe soclu îl reprezintă pe Honterus în tipografie și la împărtășanie. (Ágnes Bálint)

Johannes Honterus, umanist și om de cultură cu importante contribuții la dezvoltarea culturală și economică a zonei Brașovului (a scris cărți, a avut inițiativa construirii unei fabrici de hârtie în Brașov ș.a.) , este înmormântat în Biserica Neagră.

Sursa info principala: http://www.honterusgemeinde.ro/ro/biserica-neagr259/istorie/

Foto de la https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums 

vezi si: Biserica Neagra - file de istorie Biserica Neagra - turnul cu clopote si ceas Biserica Neagra - legende Biserica Neagra - descoperiri recente

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - file de istorie

Biserica Neagră (Die Schwarze Kirche, în germană; Fekete Templom, în maghiară) din Brașov este unul dintre cele mai importante monumente în stil gotic din Transilvania, unul dintre cele mai reprezentative din România și cel mai mare din sud-estul Europei (cel mai mare edificiu religios între Viena și Istanbul). Este biserica parohială a comunității evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov, fiind și unul dintre simbolurile oraşului Braşov. Parohia brașoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit și de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice.

Reforma protestantă a pătruns în Transilvania la jumătatea secolului al XVI-lea și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În anul 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiași mișcări s-au îndepărtat și altarele secundare. Până în anul 1542 biserica fusese catolică.

Edificiul inițial a fost o bazilică romanică, distrusă în marea invazie tătară din anul 1241. Reconstrucția ca biserică gotică de tip hală a început în jurul anului 1380 (probabil începând cu 1377).

Construcţia a durat aproape o sută de ani; a început în anul 1377 şi s-a finalizat în jurul anului 1477. În anul 1421 construcţia, neterminată, a fost aproape distrusă din cauza primei invaziii otomane. Alte surse afirmă ca s-a început construcția bisericii în stil gotic în anul 1383, în timpul parohului Thomas Sander (conform unei inscripții descoperită în zidul bisericii și care îl atestă ca prim ctitor pe Thomas despre care scrie că a murit în anul 1410), când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.

Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. Acoperișul s-a prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile din interior au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate. Aproape un secol i-a trebuit Cetății să-și revină după acel incendiu. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră, (denumire devenită oficială în secolul al XIX-lea). Tot după incendiu i s-a ridicat și actualul acoperiș, înalt de 20 de metri. Meșterii care au lucrat la refacerea ei erau veniți din orasul Danzing, motiv pentru care noile bolți sunt în stil baroc și nu gotic. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în anul 1722, odată cu noua inaugurare.

Dacă azi este interzis comerțul stradal, înainte vreme țăranii își vindeau produsele chiar lângă zidurile bisericii, în zonă fiind și multe ateliere meșteșugărești. Străzile care duceau spre Biserica Neagră fiind în principal comerciale, casele având la parter magazine și ateliere, iar în Piața Sfatului se țineau târguri la care se prezentau oameni și din afara cetății.

Date tehnice - Biserica Neagra

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În biserică încap circa 5.000 de persoane. Este o biserică-hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului.

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale.

Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime.

Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m.

Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 mp, iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 mc. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 mp. Biserica Neagră se află la 589 m deasupra nivelului mării.

Biserica Neagră este caracterizată prin înălțimea egală a navei centrale și a navelor laterale, spre deosebire de tipul bazilică, la care nava centrală este mai înaltă decât cele laterale.

Din punct de vedere arhitectonic Biserica Neagră domină centrul medieval al Brașovului.

În fiecare an trec pragul Bisericii Negre aproximativ 100.000 de turiști, fiind considerată al doilea obiectiv de interes major din județul Brașov, după Castelul Bran.

Potrivit Google Panoramio, Biserica Neagră este pe primul loc în România în ceea ce priveşte cele mai fotografiate obiective turistice (locul 295 în lume). Face parte din Circuitul Bisericilor Fortificate din România, cel mai de success circuit turistic. Dintre cele peste 100 de biserici incluse în tur Biserica Neagră este cea mai vizitată.

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

- / -

Biserica poleită cu aur

Orașul Ghimbav este situat la 9 km vest de municipiul Brașov, pe DN1 și calea ferată Brașov - Sibiu. Aflată la o altitudine medie de 535 m, localitatea ocupă o suprafață de 28,9 kmp, și are o populație de 5100 de locuitori.

Ghimbav este una dintre cele mai bogate localități ale județului Brașov. Are o zonă industrială extinsă, cu investitori de mare calibru, care plătesc sume uriașe la bugetul local. Între fabricile situate în Ghimbav: IAR Ghimbav, una dintre întreprinderile aeronautice ale Romaniei, care produce elicopterul IAR 330, elicopter tip Puma, fabricat sub licență; Quin Romania, producător de piese și accesorii pentru autovehicule și pentru motoare de autovehicule; Preh Romania, producător de componente auto; Premium AEROTEC, unde se fabrică și se montează piese metalice pentru toate modelele de avioane Airbus; Kraft, unitatea care a mai rămas din fabrica de ciocolată Poiana; concernul german Continental Automotive, care a inaugurat, în anul 2013, o fabrică de pompe de alimentare cu combustibil pentru autoturisme - produsele vor ajunge la fabrici de automobile din Europa. Aeroportul Internațional urmează să fie construit tot aici.

Ghimbav a fost menționat pentru prima dată în anul 1342, an în care probabil a fost fondat de coloniști germani. Din anul 1422, la fel ca toată Țara Bârsei, așezarea aparținea pământului crăiesc. Multe secole la rând, locuitorii au fost în mare parte sași.

Ca obiective turistice merită amintite:

- Biserica fortificatǎ Sf. Petru, a sașilor, o bisericǎ evangelicǎ înconjuratǎ de ziduri masive; baza zidurilor dateazǎ din secolul al XV-lea. Fortificația a fost de formă circulară, înconjurată de un șanț cu apă care era alimentat de Ghimbășel. Accesul la Biserica fortificată era în sud-estul acesteia pe un pod mobil. În anul 1876, în locul turnului cu intrarea în cetate, a fost construită primăria Ghimbav.

- Monumentul Eroilor Români din Primul și Al Doilea Război Mondial. E un monument de tip obelisc, amplasat în cimitirul Bisericii Ortodoxe și dezvelit în anul 1920, pentru cinstirea memoriei eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Ulterior s-a adăugat o placă de marmură în memoria eroilor români din Al Doilea Război Mondial.

- Biserica Ortodoxă poleită cu aur, unică în România nu atât prin cupolele aurite (mai există una în București - Sf. Vineri), cât pentru modelul special al tablei. A fost inaugurată în anul 2009, pe drumul spre localitatea Cristian, în apropiere de vechea biserică ortodoxă, pe un teren alocat de primărie; 90 % din banii necesari au fost alocați de la buget, restul fiind adunați din donațiile cetățenilor și sponsorizările oamenilor de afaceri. Biserica, se pare, a costat ceva mai mult de un milion de euro. Pentru a acoperi cupolele a fost nevoie de aproximativ 1700 metri pătraţi de tablă poleită cu aur. In mod normal, un metru pătrat de inox poleit cu aur se cumpără cu aproximativ 400 de euro/mp, dar tabla utilizată pentru biserica a fost achiziţionată cu 40 de euro/mp. Folia a fost adusă din Ucraina și este produsă de câţiva calugări renumiţi, de la o mănăstire care are şi atelier de fierărie. Sunt foarte solicitaţi; nu pot turna zilnic mai mult de 14 coli. Mănăstirea Lavra Pecerska, din Ucraina, este singurul loc din spaţiul creştinismului ortodox unde se fabrică tablă poleită.

Biserica poartă hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi Acoperământul Maicii Domnului. Piatra de temelie a fost pusă în anul 2007, când a fost sfinţit terenul. În anul 2013 a fost sfințită și pictura din interioară. În interior, biserica e pavată cu granit și încălzirea se face prin pardoseală.

Un defect ar avea biserica, zic unii: e orientată spre Sud, iar bisericile ar trebui orientate spre Est - Lumina vine de la Răsărit.

Biserica strălucește de la kilometri distanță. Cine e curios poate vedea fotografii aici:

http://www.ugo.cn/photo/RO/pt/72887.htm

si aici: http://www.ugo.cn/photo/RO/pt/72882.htm (ambele link-uri sunt invalide in febr 2021).

Surse: site-ul primăriei, wikipedia.org, diferite articole din ziare locale online.

Biserica Evanghelică Sfântul Bartolomeu – Brașov

La intrarea în Brașov dinspre Vest (Sibiu, sa zicem) se vede un turn care pare să păzească cea mai veche clădire din oraș - situată la capătul străzii Lungi (la nr. 251), la poalele dealului Șprenghi (Gespreng). Este singurul așezământ păstrat din primul nucleu urban medieval al Brașovului - zona în care a fost construită reprezintă vatra orașului de azi.

În cimitirul evanghelic este înmormântat și Hans Mattis-Teutsch (v. nota 1)

Strada Lungă (Ulița Lungă, numită cândva) își păstrează aspectul medieval: casele sunt aliniate și porțile înalte. La capătul acesteia se află Dealul Șprenghi, unde se presupune că a existat o mică cetate de apărare construită prin secolul VI.

În documentele vechi clădirea apare și cu denumirea “Biserica celor trei orfane”. Legenda spune că trei tinere au donat bisericii tot ce au avut și când au părăsit această lume, în semn de recunoștință, enoriașii și preoții au hotărât să le îngroape sub altar (nu reușesc să găsesc mai multe informații despre această legendă).

Se presupune ca în anul 1223 (alte surse se referă la o dată între 1225-1260) a fost pusă piatra de temelie a bisericii, dar construcţia s-a terminat abia în anul 1280. Ridicarea acestei biserici fortificate a fost inițiativa cavalerului german Herman von Salza (v. nota 2), după modelul mănăstirii cisterciene de la Cârța. Sextil Pușcariu o descrie ca fiind “nu o simplă casă de rugăciuni sătească, ci o catedrală mică orășenească”.

Planul inițial de la începutul sec al XIII-lea prevedea ridicarea a două turnuri pentru fațada lăcaș, așa cum au catedralele, ceea ce indică faptul că a fost destinată a fi biserică parohială.

Contextul istoric a făcut să i se construiască doar un turn.

Biserica Sf. Bartolomeu este singura biserică evanghelică din Ardeal care și-a păstrat hramul inițial după reforma religioasă din sec al XVI-lea când multe biserici catolice săsești din Transilvania au fost transformate în unele de confesiune evanghelică luterană.

Cartierul de blocuri care s-a construit în 1980 pentru a face loc miilor de muncitori aduși, de prin alte zone, în Brașov și-a luat numele lăcașului de cult.

În 1395, între zidurile Bisericii Sfântul Bartolomeu, Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti, a semnat Tratatul de alianţă cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.

În 1437, Vlad Ţepeş a fost luat ostatic împre­ună cu fratele său, Radu, de către sultanul Murad, pentru a-l forţa pe tatăl lor, principe al Valahiei, să-şi respecte alianţa cu Înalta Poartă. În acest context, în 1438, Vlad a fost obligat să ia parte la o incursiune organizată de turci în Ţara Bârsei. În 1442, ajutat de Ioan Corvin Huniade, a evadat şi s-a căsătorit cu Anastasia-Maria, nepoata Sofiei Jagello, regina Poloniei (unii spun că a fost nevoit să încheie această căsătorie).

În 1453, Vlad Țepeș, pe când era ofiţer la Şchei, a întâlnit-o pe Katharina, o tânără săsoaică de care s-a îndrăgostit nebuneşte. Cinci ani mai tîrziu, domnitorul a devastat locaşul de cult, apoi a făcut-o şi Gabriel Bathory, în 1611.

Au avut loc mai multe invazii, ale tătarilor şi ale altor popoare, apoi Petru Rareş şi Vlad Ţepeş au invadat Ţara Bârsei, jafurile şi incendiile afectând grav clădirea, iar în 1611, Bathory, principele Ungariei, a distrus biserica în totalitate. Cutremurele care au avut loc au contribuit la degradarea construcţiei. Abia între 1634 şi 1636 biserica a fost din nou ridicată şi a primit forma de cruce pe care o are şi azi. Până atunci a fost bazilică, având o navă principală şi două nave secundare. La început a fost catolică, dar începând cu anul 1553, a devenit biserică evanghelică.

**

Se presupune că Biserica Bartolomeu, Cetatea Brașov și cetatea Șprenghi au fost conectate cu un întreg ansamblu de pasaje subterane(tuneluri), care ar putea fi practicabile și azi.

La demolarea unui imobil din zona s-ar fi descoperit intrarea în unul dintre aceste tuneluri.

Se zvonește că Brașovul are sub el o adevărată rețea de catacombe. Pe ici-colo s-au descoperit anumite “intrări” dar nu se înțelege foarte clar dacă duc spre tuneluri practicabile, spre pivnițe sau sunt doar legende – deși este de presupus că un oraș de graniță trebuie să fi avut anumite căi de retragere rapidă a locuitorilor în cetăți, în caz de pericol armat. În mod clar, însă, există tuneluri – unele par a fi naturale, dar se poate observa intervenția omului: în cazul celor descoperite nu s-a putut stabili cu exactitate încotro duc.

**

În ultima Duminică dinainte de 24 August (Sfântul Bartolomeu) are loc pelerinajul la Hramul Sfântului. Comunitățile săsești din zonă se întâlnesc în acea zi pentru a participa la slujba festivă. Apoi urmează cântece, fanfara și dansuri populare germane.

În incinta bisericii există și un muzeu etnografic cu mai mult de 1500 de obiecte donate de emigranți și care prezintă o gospodărie tipic săsească.

Note:

1. Hans (Johannes, Janos, Ioan) Mattis-Teutsch (n. 13.08.1884 - d. 17.03.1960, Brașov) - este unul dintre înnoitorii artei plastice de la începutul secolului al XX-lea, figură proeminentă a expresionismului european, creator original care şi-a făurit propria viziune artistică. Putem afirma că este singurul artist din sudul Transilvaniei care face prima dată trecerea de la figurativ la abstract, astfel marchează un moment de referinţă în istoria artei din România (îl descrie astfel Bartha Árpád, directorul Muzeului de Artă BV, în 2009, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la nașterea artistului)

2. Herman von Salza (1165 – 20.03.1239), Mare Mestru al Cavalerilor Teutoni.

Vezi si: Masacrul din zona Bartolomeu;

Biserici crestine sau de ce nu se intelege om cu persoana

Listă de Biserici creștine:

Biserica Ortodoxă – cunoscută și ca;Biserica Ortodoxă Răsăriteană sau Biserica Greco-Ortodoxă, este o comunitate de credință creștină. Creștinii ortodocși sunt organizați în biserici ortodoxe naționale autocefale (greacă, rusă, română, sârbă etc.), aflate în comuniune liturgică (euharistică) unele cu altele. Între bisericile ortodoxe naționale, primatul onorific este deținut de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului. Fundamentele teologiei creștine ortodoxe au fost stabilite la primele șapte sinoade ecumenice, ținute între secolele al IV-lea și al VIII-lea. Din motive religioase, dar și politice, geografice și culturale, între biserica apuseană (romano-catolică) și cea răsăriteană (greco-ortodoxă) s-a produs o separare în 1054;, cunoscută sub numele de Marea Schismă;. În urma acestui eveniment, atât Biserica Ortodoxă, cât și cea Catolică se consideră a fi singura biserică universală (catolică sau ”sobornicească”) și apostolică, ca și deținătoarea dreptei credinței (ortodoxă). Spre deosebire de biserica Romei, ce pune accentul pe universalitate (catolicitate), cea ortodoxă pune accentul pe puritatea credinței, de unde diferența de nume. Biserica Ortodoxă (în integralitatea bisericilor locale ce o compun) consideră că are la bază succesiunea apostolică neîntreruptă începută de la apostoli.

Biserica Catolică – este societatea tuturor credincioșilor de pe pământ uniți prin credință și sacramente sub conducerea Papei și a episcopilor uniți cu el. Aceștia constituie cel mai numeros grup religios din lume cu numeroase ordine de călugări. Biserica Catolică este formată dintr-un numar de biserici particulare, definite pe criterii teritoriale si rituale. In sfera de influență occidentală bisericile particulare sunt numite dioceze, iar în sfera de influență orientală eparhii. Toate aceste organizații au în fruntea lor un episcop, considerat de credincioși ca fiind succesor spiritual direct al apostolilor. În fruntea colegiului episcopilor se află episcopul Romei, cunoscut sub numele de Papă, care este văzut de credinciosii catolici ca succesor direct al lui Petru, întâistătătorul colegiului apostolilor lui Isus Christos. Biserica Catolică desfășoară serviciile religioase după mai multe rituri, între care cel mai răspândit este ritul latin, practicat de Biserica Romano-Catolică. Un loc important îl are ritul bizantin, practicat între altele de Biserica Română Unită cu Roma. Alte rituri catolice: siriene de apus, siriene de răsărit, ritul armean, rituri de origine alexandrină. Ritul latin cuprinde: Biserica Romano-Catolică (ritul roman); Ritul ambrozian; Ritul de Braga; Ritul latin; Ritul cartuzian; Ritul mozarab; Ritul zairez; Ritul tridentin; Rituri moarte (african, celtic, galican, de Sarum, lionez, Nidaros, de Aquileia, de Benevento).

Biserica Anglicană (Church of England) este o biserică istorică, despărțită de Roma în timpul Reformei protestante, în Anglia, prin ruptura regelui Henric al VIII-lea cu papa Romei. Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința regelui de a divorța de Ecaterina de Aragon și de a se recăsători cu Ana Boleyn, o doamnă de la curte, și pe care o va decapita mai târziu. Papa Clement VII refuză să declare nulă căsătoria lui Henric cu Ecaterina de aceea regele rupe legătura cu Roma.

Iată de ce Biserica Anglicană nu poate fi considerată drept Biserică protestantă, ci mai degrabă Biserică occidentală catolicească, ruptă de Roma.

Bisericile anglicane au o preoție de succesiune apostolică neîntreruptă. Cu toate că papa Leon XIII;a pus-o la îndoială, Bisericile anglicane ar fi recuperat-o printr-un episcop asirian, cât și prin episcopii vetero-catolic;și;suedez.

Anglicanii sunt în comuniune deplină cu Biserica Veche Catolică, începând cu anul 1921.

Bisericile anglicane din Europa fac parte din uniunea Bisericilor de la Porvoo

Arhiepiscopul de Canterbury e întâi-stătătorul provinciei sale, Anglia, precum și președintele consiliului episcopilor anglicani din lumea întreagă, fără însă a avea peste ei un rol, altul decât onorific, primus inter pares. Episcopii din lumea întreagă se reunesc cu ocazia conferințelor de la Lambeth.

În Scoția si SUA, denumirea oficială e Biserica Episcopaliană.

Biserica Anglicană trăiește (sau a trăit) o criză profundă, care mocnea de mult, dar care a izbucnit puternic pe 2 Noiembrie;2003, cu ocazia hirotonirii ca episcop a lui Gene Robinson, un preot care trăiește cu un alt bărbat. Biserica Anglicană din Canada săvârșește slujbe de unire religioasă pentru cuplurile de același sex, dar cea din Africa condamnă homosexualitatea.

Biserica Evanghelică Lutherană. Bisericile Evanghelice-Luterane, grupate în Federația Lutherană, sunt Bisericile;și obștile bisericești care au acceptat Reforma protestantă și care urmează, într-o măsură mai mare sau mai mică, teologia preotului Martin Luther, numită și lutheranism.

Lutheranii din România sunt reprezentați oficial prin două instituții: Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din România (a credincioșilor de naționalitate germană) și Biserica Evanghelică Luterană Sinodo-Prezbiteriană (a credincioșilor maghiari și slovaci).

În 1517, când Martin Luther și-a fixat cele 95 de teze pe ușa unei biserici din Wittenberg;(Germania) cu scopul de a provoca adevărul, a început Reforma care a modificat, pentru secole, alianțele politice și religioase.

În paralel cu Luther, Calvin a continuat dezvoltarea și a perfectat doctrina Reformei în;Geneva. Lucrarea lui, Institutele religiei creștine, publicată inițial în 1536 la Basel și urmată de multe alte ediții, a definit noul înțeles al modului de viață creștin și al creștinismului ca structură intelectuală și practică.

Biserica Reformată - cunoscută și sub denumirea de Biserică Calvină, este o biserică creștină creată în urma Reformei protestante. Doctrina Bisericii Reformate se bazează pe interpretările scrierilor din Noul Testament enunțate de Ulrich Zwingli și Jean Calvin. Dat fiindcă cei doi fondatori au activat în Elveția (Zwingli la;Zürich, iar Calvin la Geneva), denumirea latină a învățăturii propagate de ei este Confessio Helvetica ("credința elvețiană"), spre deosebire de Confessio Augustana ("credința de la Augsburg"), adică cea răspândită de Martin Luther.

Reformații mai sunt numiți și hughenoți sau calviniști.

Calvinismul respinge dogma prezenței reale a "trupului și sângelui Domnului" în împărtășanie, invocarea sfinților, instituția episcopatului, închinarea și slujirea la chip cioplit, icoane și statui (practica respinsa si de ortodocși), îmbogățirea clerului etc. Predicatorii sunt aleși de către credincioși și fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleșilor și a celor condamnați la "judecata din urmă", respingând astfel complet liberul arbitru susținut în ortodoxism.

Biserica Unitariană - (din latină "unus", unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime). De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca antitrinitarieni.

Deviza Bisericii Unitariene este:Un singur Dumnezeu - Egy az Isten -Unus est Deus – God is One.

La mijlocul secolului al XVI-lea, sub influența medicului italian Giorgio Biandrata și sub conducerea lui Francisc David (promotorul religiei unitariene), a avut loc în Transilvania o puternică mișcare unitariană, care a dus în final la acceptarea Bisericii Unitariene din Transilvania, pentru prima dată în lume, ca religie recunoscută oficial.

Biserica Metodistă. Religia metodistă îşi are originea în Anglia. Astfel, trezirea metodistă a fost cea de a treia trezire spirituală din Anglia, având loc după Reforma din secolul al XVI-lea şi după puritanismul din secolul al XVII-lea. Ea a fost declanşată de John Wesley (1703-1791), care a dominat secolul în domeniul religiei. Istoricii sunt de acord că alături de Revoluţia Franceză şi de Revoluţia Industrială, metodismul este unul din marile fenomene istorice ale secolului, şi unii susţin că predicile lui Wesley au salvat Anglia de o revoluţie similară cu cea care a avut loc în Franţa în 1789.

Metodismul este o doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea "metodică" a pietății și a evlaviei și a fost o reacţie contra bisericii de stat din Anglia - Biserica Anglicană.

În anul 1992 a fost înființată prima Biserică Metodistă în România de către un misionar coreean. Biserica Metodistă s-a extins între timp, înființând filiale în mai multe orașe din România.

Bisericile Neoprotestante – au fost inițial curente religioase în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape in corpore tradițiile nebiblice și precreștine, caracteristice bisericilor tradiționaliste catolice și ortodoxe. Pe de altă parte aceste culte au introdus și elemente noi de ritual preluate din textul biblic, pentru a le înlocui pe cele tradiționale. Aproape toate aceste biserici practică botezul la maturitate, deoarece conform neoprotestanților Isus Hristos a acceptat să fie botezați doar adulții aflați în deplină conștiință a credinței în Dumnezeu. Pe copii doar i-a binecuvântat, afirmând că Împărăția Cerurilor este rezervată celor ca ei. Exemple: adepții Bisericii creștine după Evanghelie (a nu se confunda cu evanghelicii luterani), baptiștii,penticostalii, Frăția Plymouth,congregaționaliștii,mormonii, adventiștii de ziua a șaptea, nazarinenii, Martorii lui Iehova, etc. Conform lui Bart Ehrman, o multitudine de grupuri de creștini contemporane își refuză unul altuia epitetul de ”creștini”.

Biserici vechi orientale - sunt Bisericile apostolice care au refuzat să recunoască hotărârile Conciliului din Calcedon, din anul 451, rupând comuniunea cu Biserica Romano-Catolică și cu Biserica Greco-Ortodoxă: Biserica ortodoxă coptă (în Egipt), Biserica ortodoxă etiopiană, Biserica siro-iacobită din Antiohia, Biserica ortodoxă malankară (în sud-vestul Indiei), Biserica apostolică armeană si Biserica autocefală după Conciliul din Efes: Biserica asiriană a răsăritului.

Biserica Vetero-Catolică ori Veche-Catolică sau Biserica Creștină Catolică e o uniune de Biserici locale, ce aparțin de Utrecht, rupte din Biserica Catolică romană în 1870.

Bisericile Porvoo reprezintă o comuniune de 12 Biserici europene, în ”comuniune de altar și scaun” = intercomuniune în euharistie și hirotonie. Tratatul a fost semnat în anul 1994 în orașul Porvoo (Borgå) din Finlanda. Bisericile participante sunt Bisericile anglicane de pe insulele britanice, Bisericile evanghelice scandinave, baltice și din Islanda, precum și Bisericile episcopale din Peninsula Iberica.

Adăugând la lista aceasta de biserici creștine (care e incompletă) toate celelalte culte religioase – numite generic religii – cu toate “ramurile lor”, cred că se poate deduce unul dintre motivele pentru care e jale-n lumea asta mare. Toți aceștia sunt convinși că ei sunt deținătorii dreptei credințe. Se presupune – unii presupunem – că religia este o cale prin care omul poate ajunge la divinitate. Dar credincioșii si păstorii lor par a urmări cu totul alte scopuri, și speră – numai credincioșii – chestiuni pe care Dumnezeu nu le-a promis niciodată celor care nu îi urmează Cuvântul cu gândul, vorba și cu fapta – e inutil să se roage cineva cât timp mai apoi își găsește scuza pentru a-și lovi aproapele cu gândul, vorba sau fapta. Om bun poate fi oricine, fie că e înregimentat într-un cult religios fie că e liber cugetător. Nu trebuie să fiu “om religios” pentru a ști că nu e bine să râvnesc la bunul altuia, ca exemplu. Omul bun este acela care nu așteaptă recompensă și sau recunoștință și sau recunoaștere pentru faptele sale. Binele ar trebui făcut așa cum se face răul: pe ascuns. Pe de altă parte, bogăția afișată de clerici este în perfect dezacord cu spusele Fiului: renunță la tot și urmează-mă, Fiu care mergea El către credincioși, să îi învețe, nu îi chema sub un acoperiș ridicat cu bani grei și în care se vând cuvintele Lui de către oameni care – în unele cazuri (cele mai multe) - nu au har. Părerea mea.

Noi informații, critica sau corectarea unor date sunt binevenite – cu rugămintea de a fi aduse în cuvinte care să nu lezeze persoanele care ajung să citească acest text. Mulțumesc.