 |
| Autoportret |
Gyula Halász jr., cunoscut ca Brassaï (brașovean, în maghiară), pseudonim pe care
l-a adoptat în anul 1931, s-a născut în 9
septembrie 1899, în Brașov, fiul lui Gyula Halász senior (scriitor, ziarist
și specialist în literatura franceză) și al Matildei Verzár (descendenta unei
familii armene maghiarizate).
A fost artist fotograf, pictor, sculptor, cineast şi
publicist francez de origine maghiară transilvăneană.
La vârsta de 3 ani a ajuns la Paris pentru prima dată, în vremea când tatăl
lui a predat la Sorbona. Liceul cu profil real l-a absolvit la Brașov, în anul
1916 și a studiat apoi la Academia de Arte din Budapesta, dar și-a întrerupt
studiile din cauza primului război mondial, fiind înrolat în cavaleria
austro-ungară la Sibiu, unde a rămas până la sfârșitul conflagrației - în unele
surse se afirmă că ar fi dezertat și ar fi fugit la Budapesta. După război a
fost un timp atras de idealurile revoluționare ale extremismului politic de stânga
și în timpul Republicii Sovietice Ungare (republica
celor 133 de zile) s-a înrolat în armata roșie maghiară a lui Béla Kun, ca
operator telefonist, fiind luat în august 1919 prizonier de armata română,
fiind închis o scurtă perioadă după înfrângerea bolșevicilor.
Pentru că cei plecați din țările învinse în războiul abia
încheiat nu erau primiți în Franța - unde își dorea să ajungă - a plecat în Germania, unde a fost primit, alături de alți
intelectuali din estul Europei. În anul 1920 a ajuns la Berlin, ca trimis al unor ziare din Ungaria și
Transilvania și și-a reluat studiile la Academia de Arte Frumoase. În anul 1924
s-a stabilit definitiv la Paris.
Scriitorul francez Jacques Prévert și americanul Henry Miller au devenit unii
dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Alături de ei a frecventat cluburile
de noapte, cafenelele și cabaretele din arondismentul 14 în cartierul Montparnasse.
La îndemnul prietenului Andre Kertesz (1894-1985), cutreieră
Parisul noaptea cu aparatul de fotografiat, prin locurile pustii, de-a lungul
canalului Saint-Martin. Pentru a-și măsura timpul în care trebuia să pozeze,
fuma țigări diferite în funcție de luminile și umbrele locurilor fotografiate.
 |
|
Brassai (Gyula Halasz)
© Mme G. Brassai Place de la Concorde from Automobile Club From "Paris by Night", 1933 |
A eternizat în opera sa viaţa de noapte a Parisului din anii
1930. Prietenul său, Henry Miller, l-a numit ochii Parisului. În 1933 i-a apărut
primul album, cel care-l consacră: Parisul
noaptea, însoţit de un text de Paul Morand, album care i-a adus un mare
succes, mai ales în mediul artistic.
Acest album, ale cărui 64 de clișee originale s-au pierdut
în timpul celui de-al doilea război mondial, a avut o puternică influență
asupra fotografiei citadine nocturne, iar Bill Brandt, cu al său A Night in London, e descendentul direct
al lui Brassaï, la fel cum artistul brașovean este considerat, în istoria
fotografiei moderne, succesorul lui Eugène Atget, fondatorul fotojurnalismului
modern.
O parte dintre fotografii le-a
consacrat înaltei societăţi şi celebrităţilor epocii - celebrităţi
intelectuale, de teatru şi operă. A creat portrete, devenite clasice, ale lui
Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse şi Alberto Giacometti, ale lui Jean
Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre şi Simone de Beauvoir.
A scris 17 cărți, numeroase articole și un roman: Povestea Mariei (Histoire de Marie)
(1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea editurii Universității din Chicago au apărut în
traducere engleză Scrisorile către
părinți și Conversații cu Pablo
Picaso (1964).
Deși mai toată viața a trăit la Paris a fost mereu mândru
de originea sa transilvăneană.
În Souvenirs de mon
enfance (1952) evocă locul nașterii sale: Sunt născut în Transilvania, la 9 septembrie 1899, la orele 9 seara.
Doar nouă sau multiplu de nouă există în data mea de naștere. Această cifră m-a
urmărit toată viața. Am locuit totdeauna la numărul 81. (...) înconjurat de
păduri de brazi, cu turnurile și zidurile sale, cu acoperișurile sale
înclinate, cu biserica sa gotică, supranumită Neagră, Brașovul, orașul meu
natal, este un oraș medieval, ultimul din Occident. (...) Tatăl meu, care a
studiat la Sorbona, era profesor de literatură franceză. Adora Parisul si
anticarii, pe Sarah Bernhardt, secolul al XVIII-lea, enciclopediștii și moraliștii
francezi. Are acum 80 de ani și compune poeme mamei mele în vârstă de 75 de ani.
Brassaï a încetat din viață în 8 iulie 1984, la Èze, Alpes Maritimes, pe
Coasta de Azur și e înmormântat în cimitirul Montparnasse, Paris.
În anul 2000 văduva sa, Gilberte (născută Boyer), cu douăzeci
de ani mai tânără decât Brassaï, a organizat o mare expoziție în cinstea operei
și amintirii sale, la Centrul Pompidou.
Ea a murit în anul 2005 și e înmormâtată alături de el.
Surse info: wikipedia.org, romlit.ro
Sursa foto Place de la
Concorde: Profotos.com
Sursa foto autoportret: Licensed under Fair use of
copyrighted material in the context of Brassaï via Wikipedia - http://en.wikipedia.org/wiki/File:Brassai-123.jpg#mediaviewer/File:Brassai-123.jpg;