Aer mai curat in Brasov

Cu aer mai curat în Brașov aburesc, acum, oficialii cetățenii. În primul rând, ar trebui scris aer curat în Brașov – prin mai curat se presupune că ar fi (deja) curat, dar în Brașov pute din nou, oribil!

Cred că toți politicienii din Ro sunt ipocriți până-n măduva oaselor sau sunt... incompetenți.

Cu ce ne ia politicianul, pentru aerul mai curat: creșterea taxelor de parcare în zonele centrale ale orașului, cu tren metropolitan, cu parcuri și zone verzi, cu restricționarea traficului autovehiculelor cu motoare pe benzină/motorină și alte de-astea la modă prin rezoluțiile/recomandările de la Uniunea Europeană.

Indivizilor! Aerul pute a rahat, a mortăciune, a gaze, a chimicale fel de fel... Și nu-i de la parcuri neîngrijite sau mașini cu motor pe benzină sau gaz.

Mulți șoferi staționează cu motoarele pornite, sub ferestrele oamenilor sau pe unde-i apucă! Nu 2-3 minute, 30-40 de minute! La parterul blocurilor de locuințe sunt magazine mari – aprovizionate de la 6-7 dimineața (prin lege e prohibit zgomotul între 22 și 8) - cu aparate de climatizare care aerisesc în atmosferă și în casele oamenilor mirosuri de detergent, căldura emanată de acestea distrugând tot ce-i plantă în jur și transformând pământul în praf! Aparatele de aer condiționat – ale magazinelor mari, instituțiilor, apartamentelor zumzăie continuu (eliminarea poluării fonice nu are de-a face cu sănătatea oamenilor?) Mai sunt la parter de bloc – și chiar la mezanin în unele cazuri, cluburi de noapte, baruri, restaurante, plăcintării și alte asemenea bucătării! Zona pentru fumat de la magazine și toate celelalte e sub ferestrele oamenilor, pratic. Aerisirea localurilor, plăcintăriilor etc. unde se face?! Tot în casele oamenilor! Astea nu înseamnă poluare, desigur! E tot cu litera P, de la profit.

Noi zone verzi și întreținerea celor existente? Au ras dealurile prin Brașov – inclusiv pe muntele Tâmpa au tăiat – pentru a construi vile, pensiuni, hoteluri, și plantează trei copăcei?! Și, cică, vine ursul, că „e” tot mai mulți urși. Unde să stea cocoșul de munte dacă nu mai e pădure?!

Pute aerul în multe orașe din România, și ei ne iau cu energia regenerabilă!? Ne spun că au montat aparate care măsoară nivelul diferitelor chimicale din aer. Așa, și?! Dacă știm că e în parametri sau peste limita legală și ne ustură ochii în continuare, la ce ne folosește să știm cifrele?! Vor să justifice pe ce se duc bani tuturor?!

Bine, să nu-și imagineze cineva că aerul în Brașov e infect 24 de ore din 24! Nu! Daaaaar! Să fii noaptea în Brașov, mai ales în unele zone, nu știi de ce te ustură gâtul, nasul, ochii.... E o duhoare greu spre deloc suportabilă și e ideal să dormi cu fereastra deschisă și să inhalezi la greu ce-or „elibera” cine știe cine în aer. Apoi te-ntrebi, diminineața: de ce mă doare capul, mă ustură în gât, am nasul uscat, tușesc, am sângerări nazale? Ete d-aia: la orele mici ale dimineții (cam între unu și cinci) aerul e toxic efectiv, dar tu dormi, nu simți, și-apoi, când îți solicită cineva semnătură pe o petiție pentru aer curat zici că nu semnezi, pentru că tu n-ai simțit duhoarea. Ciubucul tău – du-te la medic, înghite pastile pentru tratarea efectelor. Cum să elimini definitiv efecte dacă nu umbli la cauze? Poate-ți recomandă medicul ceva antivirale, sau mai rău, cu simptomele pe care le descrii.

"Divertisment"

Din 5 septembrie în 10 septembrie, în Brașov s-a desfășurat a treia ediție a Forumului Orașelor Verzi (FOV). În afară de ceva evenimente de stradă, în aceste zile literele de pe Tâmpa și clădirea primăriei au fost iluminate în verde – culoarea oficială a FOV 2023. O fi nuanța verde de potasiu?

La Conferința Internațională de Politici Publice pentru Mediu (din 5 septembrie) au participat (așa s-a anunțat) 27 de primari din țară și din Europa, 6 viceprimari, 54 de experți în domeniul mediului, 30 de reprezentanți ai afaceriștilor, peste 100 de funcționari publici.

Coincidența coincidențelor! În ultimele zile n-a mai duhnit aerul noaptea așa de tare ca înainte de aceasta conferință. Din noaptea asta reîncepe?! Sunt curioasă tare.

Bauxita, aluminiul, poluarea

Atunci când – la doi, trei ani – cei mai mulți cumpără un telefon mobil mai performant decât ultimul, când folosim vase din plastic, când aruncăm dozele din aluminiu la un loc cu deșeurile menajere, când schimbăm mașina și/sau electrocasnicele etc. după câțiva ani de folosire, dar și atunci când n-avem idee ce materii prime se folosesc pentru toate cele enumerate (și multe altele) și în ce condiții se obțin, consider că nu putem afirma că avem grijă de mediu.

Deoarece jocul Transformări creative la care particip este despre refolosire / reciclare (și în luna martie au fost fost ca temă cutiile metalice), profit de ocazie să scriu câte ceva despre producția de aluminiu, despre impactul acesteia asupra mediului și despre marii jucători pe piața bauxitei și aluminiului.

Ce este aluminiul și pentru ce este folosit

Pe scurt: aluminiul este un element chimic, notat cu simbolul Al.

Pe lung. Aluminiul e o resursă care formează circa 8% din scoarță Pământului, fiind al treilea cel mai răspândit element chimic, după oxigen și siliciu. Este al doilea cel mai popular metal (după fier/oțel) folosit în fabricarea diverselor obiecte - este un metal moale, ușor, rezistent la căldură și foc, ușor de prelucrat în diverse forme; reflectă lumina (se folosește la producerea oglinzilor metalice) și căldură eficient, nu ruginește, e non-magnetic, non-toxic.

Utilizare. E folosit de la foliile alimentare și cutiile de unică folosință pentru îmbutelierea băuturilor, vase de bucătărie până la electrocasnice, componente auto, componente pentru avioane, nave război, dar e folosit și în industria construcțiilor, în industria electrochimică (sub formă de sârmă, înlocuind conductoarele electrice din cupru), în industria alimentară (pentru ambalarea unor produse), în industria farmaceutică.

Reacționează ușor cu alte elemente chimice, în special cu oxigenul – reacționând rapid cu oxigenul se formează stratul protector de oxid de aluminiu.

Fiind rezistent la coroziune (datorită stratului protector de oxid) rezistă și la acțiunea chimică a acidului azotic diluat sau concentrat (canistrele în care se transportă acid azotic sunt din aluminiu).

Caracteristicile aluminiului se îmbunătățesc atunci când e combinat cu alte metale pentru a realiza aliaje de aluminiu – adică, un material cu proprietăți îmbunătățite, care ar putea fi mai rezistent sau care ar putea fi topit la o temperatură mai ridicată (punctul de topire pentru aluminiu este de 660 grade Celsius (1220 grade Farenheit) iar punctul de fiebere este 2467 grade C (4473 grade F). În funcție de utilizare, aluminiul poate fi combinat cu bor, cupru, litiu, magneziu, mangan, siliciu, staniu, zinc s.a.

Aluminiul rezistă zeci de ani și este complet reciclabil - poate fi reciclat pe termen nelimitat fără a-și pierde proprietățile.

Aluminiul nu există în stare naturală, fiind întâlnit numai în combinații, sub formă de minereuri cum ar fi: silicații și silicoaluminații – argila și feldspatul, albită, mică etc.; criolitul; oxidul de aluminiu (corindon, topaz, rubin, safir, ametist, smarald, șmirghelul); oxizi micști, crisoberil; bauxită.

Bauxita este minereul din care se extrage peste 95% din producția mondială de aluminiu.

Cum se produce aluminiul și riscurile pentru mediul înconjurător

Pe scurt: se produce dificil; consum enorm de apă și de energie electrică, iar riscul de poluare este foarte mare.

Pe larg. Este nevoie de aproximativ 2-3 kg de bauxită (minereu de aluminiu) pentru a produce doar 1 kg de aluminiu pur. Patru tone de bauxite conțin două tone de aluminiu care generează o tonă de aluminiu valoros. Lingourile comerciale din aluminiu cântăresc aproximativ 16 tone.

La nivel mondial sunt extrase anual peste 130 de milioane de tone de bauxită (specialiștii sunt de părere că rezervele de bauxită ne ajung vreo 400 de ani).

În general, producția de aluminiu din bauxită brută este un proces care consumă foarte multă energie, care utilizează multă apă, electricitate și alte resurse. Fiind necesară o cantitate extrem de mare de electricitate sunt construite, uneori, centrale electrice care sprijină exclusiv industria aluminiului (este extras din minereul de bauxită prin procesul Bayer). Cărbunele (poluator de top) furnizează jumătate din energia pentru topire, și este considerat a fi unul dintre cei mai poluanți combustibili.

Pentru a extrage aluminiu, minereul de bauxită este mai întâi zdrobit, apoi amestecat cu var, apă fierbinte și cenușă. Acest amestec este plasat într-un digestor, unde este încălzit sub presiune de abur. Se adaugă sodă caustică, care dizolvă alumina din minereu.

Perfluorocarburile eliberate în timpul procesului de topire a aluminiului sunt mult mai dăunătoare pentru încălzirea globală decât dioxidul de carbon.

Procedurile de rafinare consumă cantități variabile de apă și energie, ceea ce poate duce la creșterea emisiilor de carbon, poluarea aerului și a apei, precum și poluarea fonică și termică. Minereul extras este sfărâmat (până la circa 2 mm) cu mașinăriile numite concasoare (și fac astea un zgomot de-ți vibrează dinții în gură).

Atunci când bauxita e scoasă din pământ, prin procedura strip-mine, este eliminată toată vegetația din zona minieră, ceea ce conduce la dispariția hranei și habitatului speciilor din apropiere, dar conduce și la eroziunea solului.

Resturile de steril, periculoase, și noroiul roșu caustic sunt aruncate frecvent în gropile miniere care au fost excavate, de unde ajung în acvifere și contaminează sursele de apă din apropiere.

Dioxidul de carbon, perfluorocarburile, fluorura de sodiu, dioxidul de sulf, hidrocarbura aromatică policiclică și o listă lungă de alte gaze cu efect de seră sunt emise în timpul topirii și procesării și s-a dovedit că acoperă regiunile înconjurătoare cu vapori otrăvitori.

Produsele secundare ale arderii, aerosolii caustici, praful din bauxită, calcar, var ars, alumină și sare de sodiu sunt câteva dintre particulele generate în timpul procesării despre care se știe că degradează calitatea aerului.

Problemele de mediu care sunt implicate în fabricarea aluminiului sunt emisiile mari de carbon, aerul poluat, apa contaminată, zgomotul și poluarea termică. Aceste probleme de mediu sunt asociate cu toate procesele de rafinare implicate în fabricarea aluminiului care utilizează niveluri ridicate de electricitate și apă.

Fapt divers. În 2010, octombrie, în urma unei defecțiuni la barajul pentru deșeuri al unui rezervor de la o fabrică de aluminiu a fost inundată cu noroi alcalin o zonă largă, inclusiv trei sate – efectele acestei grave scurgeri toxice nu sunt prea clar cunoscute pe termen lung.

Cei mai mari producători de bauxită și aluminiu

Altfel spus, cam pe unde-i mare poluarea din cauza exploatării minelor de bauxită. Poluare mare, dar și profituri mari.

Asia (inclusiv China și India), America Centrală și de Sud (inclusiv Venezuela, Brazilia, Jamaica, Guyana și Surinam), Rusia, Africa, Islanda și Australia. Australia satisface circa o treime din totalul nevoilor globale.

În Guineea – producător major de bauxită – în urma loviturii de stat din toamna 2021, ofițerii din forțele speciale au dizolvat principalele instituții acestui stat vest-african. Turbulențele au sporit temerile privind furnizarea de bauxită și prețul a crescut până la cel mai înalt nivel de până atunci (din ultimii 10 ani).

Guineea nu are rafinării proprii, rocile fiind expediate spre rafinării din China, în special. Minele de bauxită din Guineea sunt, toate străine. La începutul anului 2022 Guineea a anunțat că va interzice exportul de bauxită dacă deținătorii minelor nu vor construi rafinării pe teritoriul țării. A crescut exportul de bauxită din Brazilia spre China... „Traseul” bauxitei pare să se tot schimbe în ultimii câțiva ani...

China – cel mai mare producător mondial de aluminiu - importă din Guineea mai mult de jumătate din bauxită. Cotația aluminiului pe bursă crescuse foarte mult (și continuă să crească, dar mai lent).

Alt mare producător de aluminiu este Rusia – statele din Occident cam sunt dependente în acest sens.

Din 10 martie a.c. este in vigoare, în SUA, tariful de 200% asupra aluminiului și derivatelor produse în Rusia, iar din 10 aprilie sunt impuse tarife de 200% la importurile de aluminiu primar din Rusia. Măsura nu e cine știe ce, pentru că SUA importă un procent mic din Rusia (nici bursa nu prea s-a deranjat), dar se elimină (într-o oarecare măsură) concurența de pe piața SUA. Aluminiul rusesc e produs de Rusal și reprezintă circa 6% din livrările globale.

În Europa, o firmă din Germania a anunțat că va închide porțile fabricii de aluminiu din cauza crizei energetice.

Pandemia, războiul comercial dintre SUA și China, invadarea Ucrainei, criza energetică și altele, au dovedit fragilitatea lanțurilor globale de aprovizionare în mai toate domeniile.

Reciclarea aluminiului

Cu toate că producția de aluminiu din mină poate fi periculoasă pentru mediu (aer, apă, sol), acest metal este unul dintre cele mai ecologice metale de pe Pământ și acest lucru se datorează faptului că aluminiul poate fi reciclat de mai multe ori pentru a crea același produs.

Reciclarea aluminiului consumă doar 5%-8% din energia necesară extragerii sale din minereu, care e (cum scrie mai sus) un proces complicat, relativ costisitor și care consumă cantități enorme de energie electrică.

Ce se reciclează: doze de la băuturi, flacoane de deodorant, flacoane de fixativ și alte cosmetice, cutiile din aluminiu, foliile, veselă și vase din aluminiu etc.

Ce nu se reciclează: dozele care au încă produs, recipientele din aluminiu pentru vopsea și cele care au conținut substanțe toxice periculoase, folia de la unele alimente (ciocolată, chips, că exemple).

Opinie de sceptic

Dacă vom recicla mai multe cutii putem reduce cantitatea de materii prime necesare pentru a produce noi produse? Permiteți-mi să rămân sceptică: nu vom salva mediul de la distrugere prin exploatarea pământului pentru extragerea bauxitei. Cererea în industria de război, în producția de autoturisme și în multe alte industrii este tot mai mare.

Sigur! Măcar nu se vor mai produce noi doze/ambalaje din aluminiu proaspăt extras...

Cetățenii se ceartă între ei pe motiv că unii nu reciclează suficient, iar marii șmecheri ai lumii își construiesc fel și fel de bazaconii pentru război. Cetățenii își desființează aragazele cu gaz, mașinile pe benzină etc, iar șmecherii se plimbă cu avionul dintr-o cameră în alta și fac aplicații de război (de războaie nu mai zic!) folosind la greu aluminiu si kerosen.

Mi se pare doar mie sau ipocrizia chiar e ridicată la rang de responsabilitate? Pentru a nu avea mustrări de conștiință reciclez – pe cât posibil – dar și numai o juma’ de creier de-aș avea și tot aș înțelege ce se întâmplă cu adevărat în chestiunea protejării mediului înconjurător prin diferite moduri. Prea multă propagandă și prea puține fapte din partea celor care chiar ar putea face o diferență notabilă, reală.

Surse info:

https://www.metal-online.ro/informatii-despre-aluminiu-24.html

https://www.reynaers.ro/inspiratie/povesti/cum-se-produce-aluminiul

https://economedia.ro/cotatia-aluminiului-a-urcat-luni-la-cel-mai-ridicat-nivel-din-ultimii-zece-ani.html

Image by Florian Pircher from Pixabay

Ipocrizie la supermarket X franciza

Când citești pe site-ul acestui supermarket X despre grija pe care o au pentru mediu și comunitatea în care-și desfășoară activitatea reprezentanții acestuia (și angajații, implicit - bănuiesc) ai tendința să-i lauzi cu voce tare, dar apoi „mergi pe teren” și constați că teoria și practica sunt diferite. În mod sigur, având în vedere comportamentul unora, n-au auzit de poluarea fonică.

Ei – cei de la supermarket X – selectează deșeurile, ba mai organizează și campanii gen „plastic contra produse” (campanii diverse pe termen mai lung sau mai scurt).

Altfel... instalațiile de aer condiționat, frigiderele etc. zumzăie zi și noapte de nu mai știi cum te numești dacă nu verifici actul de identitate.

Zgomotul pare că nu înseamnă poluare – zgomotul platformei dubei, zgomotul căruciorului de marfă, zgomotul mărfurilor trântite, zgomotul motoarelor pornite - ale dubelor care aduc marfa; nici mirosul puternic de detergent nu înseamnă poluare – chiar dacă intră în apartamentele oamenilor; nici aerul fierbinte al aparatelor nu înseamnă poluare, chiar dacă usucă la greu plantele din imediata apropiere (v. foto); nici praful ridicat în apartamente, de pe pământul pe care-l usucă ventilatorul de la instalația lor și nu știi de ce te ia tusea din senin; nici zgomotul ventilatorului (24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână) nu e poluare. Nu! Gunoiul neselectat e poluare!

Zgomotul mașinilor din care se descarcă marfă și se încarcă ambalaje grele nu e poluare; nici muzica urlând (uneori în zori de zi) în mașinile șoferilor care aduc marfă nu e poluare fonică; nici discuțiile aprinse ale angajaților când ies la o țigară sub ferestrele locatarilor... Nu! Doar aruncarea la întâmplare a bateriilor ceasurilor de mână e poluare, aruncarea la întâmplare a chiștoacelor angajaților fumători nu e poluare.

Acum... ce să zic? În general, supermarketul își construiește halele pe la margini de oraș, la distanță de imobilele locuite; dar francizele acestui supermarket X par a fi permise oriunde e un spațiu liber. 

O fi sănătos să fie amenajate la parterul imobilelor de locuit pentru ca locatarii să nu aibă liniște de pe la ora 6:30 dimineața (legea permite zgomot de la ora 8 dimineața) și până pe la orele 16 -17, șapte zile pe săptămână?! 

O fi sănătos ca locatarii să suporte zgomotul aparatelor de aer condiționat și frigiderelor 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână?! 

O fi sănătos și de bun gust, pentru o firmă care pretinde că respectă și se respectă, ca angajații (francizei) cărora li se atrage atenția că fumează sub ferestrele oamenilor, fac prea multă gălăgie sau că ocupă întreg spațiul pe trotuar și nu se poate trece de ei, platforma dubei și căruciorul lor, decât ocolind circa o sută de metri și vârstnicilor le e greu, să-i trimită pe aceștia la „Belu” (cimitirul)?

Apa cu detergent folosită pentru a spăla rafturi sau tăvi în zona (fostă) verde o fi poluare?

Resturile de beton rămase după ce au spart o „alee” pe care tot ei o făcuseră, dar era prea înaltă, se depozitează la rădăcină de brad conform legii?

Mă întreb, și întreb... Dacă îi întreb pe ei îmi vor răspunde cotit că „vor lua măsuri” – măsuri la ce?! Atâtea măsuri se mai iau și nimic nu se schimbă în bine. Se măsoară stofă și se taie bare...

Actualizare

Ziua de Sfânta Maria, 15 august 2022 – zi liberă legală (posibil liberă, nu obligatoriu liberă) Angajații magazinului își văd de ale lor: încarcă paleții pe care i-au stivuit – cu zgomot, desigur – ieri; motorul dubei e pornit; e ora 13:05 circa și ceva, și zgomotul e constant până la 13:25 circa și ceva. Duba deja pleca atunci când mi-a venit ideea s-o fotografiez. Gălăgia zilnică a început de la ora 8:45 am.

În Legea nr. 61 din 1991 (republicată) la art. 2, pct. 26) scrie: tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

Mai au un obicei idiot angajații magazinului: pentru a împiedica pe alții să-și parcheze mașinile unde vin dubele cu marfă (și parchează angajații magazinului – n-am idee dacă ei plătesc pentru a parca acolo) plasează câte o ladă goală (din plastic sau șipci din lemn) în zonă; prea adesea, aceasta ladă goală o pun pe trotuar – înainte de a parca - și acolo rămâne. Poza e făcută în ziua de 1 august.

De două ori m-am împiedicat în ea ieșind din scară seara; peste zi (înjurături am auzit și în noapte) s-au împiedicat și alții. Lada e plasată astfel încât n-o observi când iei curba la ieșirea de pe aleea din fața ușii de intrare în bloc (gardul viu o ascunde). Oricum ar fi, lada nu are ca căuta pe trotuar!

O dimineață liniștită de vară

Imaginile de mai jos sunt din dimineața zilei de 23 iulie 2022. În poză nu se aud motoarele și nici claxonatul șoferilor nervoși care iau curba în sens contrar – corect se încadra cel cu duba din plan îndepărtat (foto3).

Nu stau să fac poze zilnic, dar așa e mereu, de dimineață și până după-amiază. 

De lege ferenda (zic și io):

Să fie interzisă amplasarea magazinelor alimentare mari la parterul imobilelor de locuit. Prin „mare” înțeleg acele magazine care necesită sute de kilograme și litri de produse ca aprovizionare aproape zilnică și care au zeci de ambalaje grele de transportat mai apoi: lăzi, paleți etc.

Când muzica e poluare fonică

Lumea – prin lobiștii de la oms (organizația mondiala a sănătății) și excepționalii lideri politici ai lumii – se „pregătește” pentru apropiata "pandemie" de variolă a maimuței, care „se ia” de la rozătoare; alții au parte de șuieratul obuzelor și gloanțelor din "război" și pe mine mă doare de poluarea fonică! Deh! Trebuie să se gândească cineva și la poluarea fonică.

Concertele ocazionale, chiar și când durează 2-3 zile, știi că se termină și nu trebuie să suporți zgomotul timp de luni de zile, trei zile pe săptămână.

Orașul Brașov se vrea „verde”! Stoparea poluării fonice nu pare a fi pe agenda celor care sunt toată ziua cu „orașul verde” în gură.

Foarte mulți dintre cei care se referă la zgomotul ambiant au în minte doar traficul: rutier, feroviar, aerian. Acestea trei sunt cele mai mari surse de zgomot, e foarte adevărat, și UE se „luptă” din greu să-l diminueze. Cică statele, regiunile, orașele iau fel și fel de măsuri să-l stopeze. Între aceste măsuri se numără și introducerea așa-zisei „zone liniștite” (parcuri, rezervații naturale) unde pot merge oamenii pentru a scăpa de zgomotul orașului.

Acum fac un exercițiu de imaginație: toată săptămâna suportăm „zgomotul orașului” (unii suportă și zgomotul de la locul de muncă) și la sfârșit de săptămână „evadăm” în „zonele liniștite”. Superb! Ne auzim gândurile, ne relaxăm, inspirăm adânc! Mergem acasă și vine noaptea. Somnul promite a fi unul bun, adânc, odihnitor, după atâta inspirat de aer curat, fără să sune alarma dimineața să știm că trebuie să ne pregătim pentru muncă sau școală. Ups! Ce-i asta?! Urlă muzica! Răsună tot cartierul! Vibrează stelele pe cerul senin al nopții! Păsările se foiesc printre crengile unde și-au început somnul la lăsatul serii. Probabil că și insectele au fost tulburate... Nici nu-ți trebuie sculă de măsurat să-ți dai seama că zgomotul e peste 55 db. Îți țiuie timpanele și te întrebi ce-ai rezolvat cu „rezervația naturală” în care ai inspirat adânc aer curat. Îți spui că, deh, se distrează oamenii la sfârșit de săptămână, ești înțelegător. Dar se repetă gălăgia la fiecare sfârșit de săptămână, de șase luni și ceva, de vineri până duminică inclusiv, de la ora 22 până pe la 3-4-5 dimineața (uneori mai puțin). Începi să te întrebi ce fac polițiștii. Poate că nu aud din sediul unde sunt 24 de ore din 24, dar la intervale anumite patrulează prin oraș. Muzica urlă pe o arteră principală – pe acolo nu se patrulează?! Așteaptă, ei, să reclame cineva, punctual? N-ar trebui să aștepte, pentru că în atribuțiile lor intră și faza cu „ocrotirea ordinii și liniștii publice”, iar când decibelii se aud dintr-un local public numit club pot interveni fără să fie sesizați de cetățeni – e vorba despre „liniștea orașului”, despre protejarea mediului și sănătății oamenilor. Polițiștii au dreptul să constate „flagrantul de zgomot” și să sancționeze vinovatul (exact așa cum au dreptul să-l rețină pe hoțul prins în flagrant).

Există așa-numite regulamente de funcționare a acestor cluburi: zgomotul lor nu trebuie să se fie auzit de cei care nu vor să-l asculte. Trebuie izolate fonic, altfel spus, pentru ca cei care vor să se distreze să aibă liber la distracție iar cei care vor să se odihnească să aibă o șansă reală la odihnă.

Poluarea fonică e dezastruoasă – aproape ca cea atmosferică! Oamenii expuși pe termen lung la zgomot pot avea parte de o mulțime de neajunsuri: disconfort, efecte negative asupra sistemului cardiovascular și asupra sistemului metabolic, tulburări de somn, tulburări cognitive la copii, și altele.

La sfârșit de săptămână se presupune că oamenii au dreptul – prin lege – la zile de odihnă. Îhî! Unii oameni! Acei oameni care n-au baftă de cluburi în zona rezidențială, cluburi ai căror proprietari nu respectă legea.

De aparatele pentru aer condiționat doar amintesc: chiar dacă nu e depășită limita de zgomot admisă, un zgomot mai mic dar continuu distruge creierii celor care sunt obligați să-l suporte. În unele state, pentru zgomotul ambiant produs de te miri ce făptuitorul e pedepsit penal.

Speri ca măcar la sfârșit de săptămână să ai parte de liniște! Speri, mata, dar speri degeaba! Culmea! La sfârșit de săptămână, în unele locuri, nu e liniște nici ziua și nici noaptea – e liniște noaptea doar în „zilele lucrătoare”, dar nu și în zilele în care ai „dreptul legal la zile de odihnă”! Unii agenți economici încalcă oamenilor acest drept și nimeni nu pare să se sesizeze. S-or gândi că „zile de odihnă” nu include nopțile aferente?

Asta se cheamă „agresiune prin zgomot”. Un local cu activitate de discotecă nu poate funcționa oriunde, oricum.

Îți trebuie curaj să spui da jocului și odihnei într-o cultură în care oboseala e văzută ca un simbol al statutului social. (Brené Brown)

Image by Jeon Sang-O from Pixabay

Microcentrale nucleare

Atunci când politicienii susțin că politica lor de guvernare implică programe pentru protejarea mediului înconjurător la ce se referă, oare?!

Se bate monedă pentru microcentralele electrice nucleare... Ce înseamnă „micro”, de fapt, dacă se zice că vor fi amplasate cam pe unde vor fi închise/desființate (până în 2032) cele care funcționează pe baza de cărbuni?

Se spune că vor fi costuri mai mici de producție și distribuție, deci și sume mai mici pe facturile oamenilor. Oare?

România va avea primul mini-reactor nuclear. Uaaau! Ce fericire, să fie testat aici acest mini-reactor! Ce tari suntem! Vor experimenta la noi minunile tehnologiei nucleare! Noul concept a primit aprobare în anul 2020 (în SUA). Înțelegerea dintre cele două companii implicate e din 2019 și servită - pe larg - publicului în 2021.

În 1979 a avut loc accidentul de la Three Mile Island, iar SUA au renunțat, treptat, la construcția de reactori nucleari. În administrația lui George W. Bush, la începutul anilor 2000, a revenit ideea introducerii unor noi capacități nucleare; în anul 2016 erau în construcție patru reactori. Câți or fi acum nu știu.

În noiembrie 2021, o companie americană a anunțat că va construi în România (în colaborare cu o companie românească) prima centrală nucleară de mici dimensiuni (SMR - small modular reactor), cea mai nouă tehnologie nucleară care nu are încă aplicații practice. Sunt state (Franța, SUA, Marea Britanie s.a.) care au arătat că vor și ele dar, probabil, după ce vor fi testate în state precum România, mai ahtiate după bani, la nivel înalt. Centrala va avea 12 module – ce-o fi însemnând și asta.

Construcția centralei micro e anunțată la nivel de Casa Albă (prin reprezentant, altul decât președintele) – președinte România. „Un pas vizionar pentru România”, zicea americanul care-și susține compania. De ce n-o testează la ei dacă e așa super? În Idaho, compania are un complex cu astfel de centrale...

Compania speră să fie eliminate unele norme obligatorii de siguranță la aceste centrale pentru că – susțin reprezentanții – riscurile la reactoarele lor sunt mult mai mici din moment ce sunt prezente cantități mici de materiale radioactive și reactoarele pot fi îngropate. Mai vor acești producători ca pentru zonele unde vor instala SMR să fie scutiți de obligativitatea creării unei zone de evacuare de urgență pe o rază de 16 km în jurul reactoarelor. Compania voia să fie scutită și de angajarea unei forțe de securitate pentru a preveni încercările de sabotaj. Hm.

În anul 1987, într-un spital dintr-o localitate din Brazilia, a avut loc un incident considerat a fi al doilea după accidentul de la Cernobîl, ca nivel de contaminare oameni și mediu, precum și ca pierderi de vieți omenești. Au luat unii un recipient și l-au vândut la fier vechi... Dacă într-o unitate sanitară care utilizează efectul radiațiilor ionizante (X, gamma sau beta) poate avea loc un astfel de incident mă cam îndoiesc că nu e posibil cu microcentralele ieftine – poate construirea va fi ieftină, dar nu cred că exploatarea, întreținerea, asigurarea deșeurilor radioactive va fi prea ieftină.

Bineînțeles, s-a discutat și despre numărul mare de locuri de muncă ce vor fi create datorită acestor microcentrale nucleare: în prima fază peste 6000, în SUA și România, cu un potențial de creștere la 30 de mii. Și cometa care amenința Pământul (în film) putea fi exploatată pentru a fi create locuri de muncă.

Se spune că mediul va fi mai protejat cu aceste microcentrale nucleare. Totuși, un complex de astfel de micro nu fac cât una mare sau cât jumate din una mare? Deșeurile radioactive rezultate nu vor mai fi radioactive și nu vor mai trebui depozitate în condiții extraordinare – cu același preț ca în cazul mamuților nucleari? Același preț și ca sume de bani și ca poluare extremă.

Logica îmi spune că a construi un număr mare de centrale nucleare (micro sau macro) pentru a reduce gazele de seră într-un mod semnificativ va costa extrem de mult și va crea o cantitate de deșeuri radioactive extrem de dăunătoare. Pentru aceste deșeuri nu există o soluție permanentă și sigură.

Dorința aceasta „acerbă” de a construi microcentrale nucleare nu se potrivește bine cu alarmismul creșterii prețului la electricitate și gaze naturale? Populația va insista să plătească mai puțin – va plăti mai puțin în bani, probabil.

O centrală nucleară operațională (micro sau macro) are impact asupra mediului în trei domenii: 1. emisii gazoase (inclusiv radioactive) în atmosferă; 2. emisie de mari cantități de căldură; 3. distribuția deșeurilor radioactive lichide în jurul centralelor nucleare.

Pentru a depozita aceste deșeuri trebuie îndeplinite condiții riguroase (dar accidente oricum pot interveni – un cutremur, de exemplu). Zona unde vor fi depozitate trebuie bine cercetată din punct de vedere al proprietăților mecanice, geochimice, profunzimii minimale (300-700 m), proprietăților termice și trebuie să se știe sigur că nu va exista un interes potențial pentru o exploatare ulterioară a zonei respective. Trebuie să se aibă în vedere distanța față de sursele de apă, grosimea stratului utilizabil și multe altele – stratul geologic pentru depozitare trebuie să fie omogen și cât mai gros cu putință.

Dar... ce știu eu? Să citesc? Citesc dar nu pricep nimic, pentru că nu sunt specialist; logica nu e utilă în astfel de cazuri; evenimentele tragice din trecut, cu "produse" nucleare și radioactive, sunt doar în mintea mea; sunt adepta teoriilor conspirației.

Surse info:

http://www.anpm.ro/ro/accidente-nucleare

https://en.wikipedia.org/wiki/Lists_of_nuclear_disasters_and_radioactive_incidents

https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-25154153-reactoare-nucleare-mici-smr-centrale-nucleare-energie-romania-sua-tehnologie.htm

https://www.greenpeace.org/romania/articol/6855/de-ce-energia-nucleara-nu-e-o-solutie-pentru-criza-climatica/

https://www.cotidianul.ro/unde-va-fi-amplasata-viitoarea-centrala-nucleara/ 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_nuclear%C4%83

Imagine de Dirk Rabe de la Pixabay

Nu! petardelor și artificiilor

În toată lumea se practică obiceiul de a exploda artificii și petarde cu diferite ocazii: zile naționale, zile tradiționale, zile de naștere, baluri, festivaluri, încoronări, divorțuri, botezuri, nunți etc. - nu doar de Crăciun și de Anul Nou.

Noul An e tot mai aproape și pregătirile pe care le fac oamenii pentru a-l întâmpina sunt pe terminate. Mulți și-au făcut provizii serioase nu doar de mâncare și băutură, ci și de artificii, petarde și alte materiale pirotehnice – unele fiind chiar interzise la vânzare-cumpărare pentru cei care nu au avize speciale.

Tradiția spune că spiritele rele care se înghesuie la Cumpăna dintre ani trebuie alungate cu zgomote puternice, cu focuri aprinse prin curți sau pe dealuri. În era „modernă” nu mai sunt suficiente clopotele, fluierele și altele de gen – oamenii „moderni” se întrec în a-și cumpăra pocnitori tot mai răsunătoare. Să țiuie timpanele oamenilor și animalelor, să vibreze ferestrele, să zburătăcească în noapte, speriate, păsările care zboară doar ziua. Să o ia la fugă câinii și pisicile, și în goana lor vor pierde drumul înapoi acasă...

Cum sunt afectate animalele și păsările

Poluarea produsă de materialele pirotehnice utilizate cu anumite ocazii este dăunătoare pentru biosferă în general. Sunt frumoase focurile de artificii – aș fi ipocrită să nu recunosc – dar știu cât de afectate sunt vietățile. Lumina puternică și zgomotul puternic afectează nu doar animalele de companie, ci și pe cele fără adăpost și pe cele sălbatice.

Câinii și pisicile au auz foarte sensibil și se tem instinctual – majoritatea - de zgomotele puternice. În natură, tunetele și fulgerele le sperie foarte tare! La zgomote puternice, câinii – de exemplu – scapă din lesă, pot rupe lanțul, sări garduri pe care altfel nu le-ar sări; și câinii și pisicile se pot lovi de uși, ferestre în încercarea disperată de a scapă de pericol (pentru animale, zgomotul înseamnă pericol). În astfel de cazuri animalele se pot răni sau se pierd (în goana lor nebună nu prea știu încotro se duc – și aleargă ca din pușcă! dacă ghearele lor ar fi din oțel s-ar vedea scântei în timp ce aleargă pe asfalt!) Multe dintre animalele care se pierd în preajma sărbătorilor, pentru că fug, de frică, nu-și vor mai regăsi niciodată familiile. Animalele fără stăpân aleargă ca disperatele pe străzi, plecând din zonele unde au fost măcar un pic în siguranță, și pot fi victime ale traficului auto sau ale indivizilor fără suflet.

Și caii se sperie de zgomotul petardelor și focurilor de artificii! Stresul produs de zgomot pare că le ia mințile! 

Nici inima nu le rămâne foarte sănătoasă după mai multe „etape” de stres. De asemenea, animalele cu afecțiuni ale inimii pot avea atac de cord sau atac epileptic (unde e cazul). Animalele gestante ar putea pierde sarcina din cauza acestui stres.

Veverițele, vulpile (altele de gen) își părăsesc cuiburile, vizuinile din cauza sperieturii și există riscul să nu le mai regăsească.

Grav afectate sunt și păsările: cele „de zi” sunt trezite și zboară speriate, lovindu-se de diferite obstacole, iar cele de noapte sunt derutate de lumina puternică atunci când ele se așteaptă la întuneric.

Păsările în zbor sunt dezorientate (năuce) – se rătăcesc sau se lovesc de ferestre și de clădiri din cauza impulsurilor luminoase ale artificiilor. Cele din zonele de coastă zboară, de frică, în largul mării și pot rămâne fără energia necesară întoarcerii la mal.

Rațele, gâștele, lebedele, pot fi și ele victime ale reziduurilor rezultate în urma exploziei artificiilor.

Stolurile de păsări care dorm împreună țâșnesc în zbor speriate și dezorientate, se lovesc între ele, de copaci, garduri, panouri, clădiri și alte obiecte solide pe care nu le mai pot distinge în haos – multe dintre ele mor.

Azi am văzut un stol de ciori care și-a luat zborul haotic, dintr-un brad, când cineva, undeva, a aruncat o petardă zgomotoasă. Le-am văzut aproape zilnic zburând, dar au o ordine: zboară spre stânga, apoi cotesc toate, ca la semnal, spre altă direcție. Azi a fost ca și cum cineva mâzgălea aiurea cerul! A fost momentul în care m-am hotărât să scriu – pe larg - despre artificii și petarde. (leg. externă)

Suferă și liliecii din cauza petardelor pentru că liliecii se bazează pe undele sonore (ecolocație) pentru a zbura și a se orienta.

Nici ecosistemele acvatice nu scapă de pofta oamenilor de a se „distra”: reziduurile și resturile artificiilor pot ateriza în râuri, lacuri, iazuri - peștii înghit aceste deșeuri și mor în chinuri.

Ce ne oferă artificiile și petardele

Pentru o bucurie de câteva minute ne alegem cu poluarea aerului, cu păsări moarte, cu animale speriate, fugite de acasă (moarte, în unele cazuri), cu accidente grave sau mai puțin grave în cazul celor care le manevrează sau care sunt în preajma lor – acum câțiva ani, la o petrecere de Revelion organizată în centrul orașului, o „rachetă” a căzut fix în capul unei femei (a fost transportată de urgență la spital pentru că și-a pierdut cunoștința – ce urmări pe termen lung a avut lovitura numai ea știe; nu am fost acolo, am aflat de la câțiva vecini prezenți la „spectacol”).

Încărcătura de elemente chimice ar trebui să ne lămurească cu privire la poluarea extensivă într-un timp foarte scurt: compuși de sulf și de carbon, urme de metale grele și gaze toxice (ozon, dioxid de sulf, monoxid de azot). Culoarea albastră din luminile artificiilor e dată de cuprul care arde; culoarea roșie e dată de stronțiu sau litiu; verdele strălucitor și albul sunt rezultatul compușilor de bariu. Compușii de potasiu și aluminiu sunt folosiți pentru a propulsa focul în atmosferă.

Toți acești compuși chimici pot rămâne în atmosferă ore sau zile și se pot recombina cu alte elemente. Prin acești „nori toxici” vor zbura păsările, inhalând ce-o fi pe acolo.

Aceste particule sunt periculoase mai ales pentru oamenii (de toate vârstele) cu probleme cardiace sau de respirație.

Zgomotele puternice sunt periculoase pentru cei cu diferite alte afecțiuni: epilepsie, autism, ca exemple, dar nici copiii mici nu le suportă prea bine.

Amintesc și pericolul de incendii...

Personal, le prefer pe acestea:

Ce se poate face

Sunt conștientă că rachetele care trimit sateliți comerciali (și nu numai) în atmosferă poluează zilnic cu imense cantități de particule; avioanele supersonice poluează, navele militare și civile poluează, submarinele poluează; rachetele cu iodură de argint anti-grindină poluează; poluează toți aceia care testează armament (inclusiv nuclear); poluează și cei care exploatează diferite mine (de aur, de exemplu); există o mulțime de industrii poluante...

Aici este vorba despre ceea ce am putea face noi, „mărunțeii”, „cantitățile neglijabile” când e vorba de profituri imense pentru o mână de indivizi care poluează: să nu le mai cumpăram, să nu le mai folosim, să nu mai dorim un astfel de spectacol. Ar scădea (cât de puțin) și poluarea dar ar scădea și profiturile celor care fabrică aceste articole pirotehnice poluante – în unele cazuri sunt fabricate de copii și nimeni nu ne spune în ce condiții, câte accidente au loc s.a.m.d. În alte cazuri, sunt folosite de copii nesupravegheați, care-și imită, de regulă, părinții, și se pot accidenta grav.

1. Imagine de lumpi de la Pixabay 

2. Imagine de Barbara A Lane de la Pixabay